Parintele Boian catre Boris Tadici: „Pentru romanii din Timoc nici clopotele nu bat”

Romanian Gobal News publica mai jos apelul Parintelui Boian Aleksandrovici (foto) catre presedintele Serbiei, Boris Tadic. In scrisoarea sa, parintele Boian cere sa se lamureasca situatia si statutul romanilor din Serbia, si, mai ales, cere respecatarea dreptului la o viata religioasa libera.

PRESEDINTELUI REPUBLICII SERBIA
Dl. BORIS TADIC

Stimate domnule presedine,

In ziua de 23 ianuarie 2008 am fost invitat prin telefon ca a doua zi, 24 ianuarie, sa merg in satul Gornjane, comuna Bor, sa fac o slujba de inmormantare pentru decedata Smiljana Roskic (pe care am vizitat-o de mai multe ori cat a fost in viata si am spovedit-o). Cu ocazia convorbirii telefonice, primul lucru la care le-am atras atentia a fost ca nu vom intra cu decedata in biserica din sat pentru ca nu permite asta Biserica Ortodoxa Sarba, proprietarul formal al biserici din sat. Ei au fost de acord cu aceasta pentru ca nu a fost primul caz, sa fac slujba de parastas in satul Gornjane.
Rudele ei au venit cu masina dupa mine la Negotin de unde am plecat spre Gornjana.
Cand am ajuns acolo, localnici mi s-au plans ca preotii din Bor nu au permis nici sa bata clopotele. Le-am explicat ca situatia este asa cum e, si ca voi bate eu clopotul la Malainita pentru raposata Smiljana, mai cunoscuta Ljana (Liana), si ca nu va fi nici o problema.
Slujba am oficiat-o in casa lor si dupa aceea am plecat spre cimitir.
Dupa inmormantarea Ljanei, omul care m-a adus a plecat cu mine sa ma duca inapoi la Negotin.
Dupa ce am ajuns la Negotin, m-a sunat nepotul raposatei si mi-a spus ca a fost oprit in centrul satului, in drum de la cimitir spre casa, de doi politisti care au fost insotiti de doi preoti ai Biserici Sarbe. Politisti i-au cerut informatii despre inmormantare si numele si prenumele preotului care a oficiat slujba, creand astfel atmosfera in care oamenii s-au simtit precum ca ar fi ca au gresit cu ceva .
Aceasta impertinenta incalcare a Constitutiei Serbiei, care garanteaza dreptul la religie tuturor cetatenilor, indiferent de confesiune si nationalitate (este cunoscut faptul ca satul Gornjane este un sat romanesc), este inadmisibila.
Prin acest act dezonorant s-a incercat intimidarea localnicilor, pentru ca oricine se poate gandi ca in caz ca data viitoare cheama preotul Biserici Ortodoxe Romane, ii va veni politia acasa si ii va face probleme (cand se face slujba de parastas de un preot al Biserici Sarbe, politia nu merge prin sat sa intrebe de el).
Din cauza acestui act sunt toti revoltati, iar noi suntem rugati sa reactionam ceea ce si facem prin aceasta scrisoare.

Noua ne este clar ca Bisericii Sarbe nu-i place ca oamenii ne invita la ceremonie dar ne intrebam de ce a intervenit politia, oare e infractiune sa faci slujba de parastas in limba materna?
Va rugam pe Dvs. si celalalte institutii ale statului sa opreasca intimidarea cetatenilor sai, indiferent de nationalitatea lor si sa le permita folosirea drepturilor garantate prin Constitutie si nu incalcarea lor de catre functionarii sai.
Solicitam ca Secretariatul Ministerului de Interne Bor (Politia din Bor), sa ni se adreseze noua, precum si localnicilor satului Gornjane explicandu-le ca au dreptul la libera exprimare a confesiunii religioase. Deasemenea solicitam ca cei doi politisti sa-si ceara public scuze de la familia raposatei pentru deranj si intimidare.
Despre acest eveniment vom informa deasemenea si institutiile internationale, precum si pe domnul Jurgen Hermann, parlamentar european insarcinat cu problema drepturilor romanilor din Serbia de est.

In asteptarea unui raspuns Va dorim toate cele bune.

Nicolae Titulescu: De ce iubim Franţa

22/01/2008 de Cristina Diac

FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Despre relaţia specială pe care românii au avut-o cu Franţa s-au scris biblioteci, şi s-ar mai putea scrie încă. Noi ne limităm la a reproduce spusele uneia dintre marile personalităţi ale României, care a fost totodată şi liant al acestor relaţii, diplomatul Nicolae Titulescu.

"O amiciţie tradiţională”

Unirea principatelor, instituţiile tânărului stat român modern, Bucureştiul cu parfum de "Mic Paris”, limba franceză vorbită mai bine de elitele româneşti decât cea maternă, drapelul naţional, Unirea cea Mare toate acestea şi multe altele s-au făcut cu sprijinul Franţei, copiind modele franceze. Românii au mers la studii în Franţa, dar şi francezii au călătorit în spaţiul românesc, lăsând nenumărate însemnări despre România şi despre români.


În seria vizitelor "la cel mai înalt nivel”, efectuate de oficialităţi din Hexagon, se numără şi cea din iunie 1934 a lui Paul Boncour, la acea dată ministru de externe al Franţei. Înaltul oaspete a avut parte de o primire călduroasă, şuvoaiele de afecţiune ce s-au revărsat asupra sa flatându-l şi obosindu-l în egală măsură, după cum avea să se exprime el însuşi. Programul vizitei a fost încărcat. A fost primit de regele Carol al II-lea, a vorbit în faţa Parlamentului reunit în şedinţă solemnă, a fost declarat cetăţean de onoare al României, Academia Română l-a primit în rândurile sale. În cinstea înaltului demnitar francez s-au oferit dineuri, recepţii şi banchete, s-au rostit discursuri şi i-au adus nenumărate elogii.


Redăm în continuare discursul "O amiciţie tradiţională”, ţinut de ministru de externe al României, Nicolae Titulescu, la unul dintre dineurile date în onoarea oaspetelui. Cuvintele lui Titulescu redau atât "spiritul vremii”, cât şi maniera entuziastă în care era apreciată relaţia cu "sora mai mare” în cercurile politice de la Bucureşti.


PRIETENIE SINCERA ŞI DEZINTERESATA. "Domnule preşedinte şi scump prieten. Cu bucurie nespusă, făcută din sentimentele cele mai pure, întreaga naţiune romănă vă aclamă astăzi printre noi.

Este în această bucurie înainte de toate emoţia rară pe care o creează amintirea recunoştinţei. Românii au memoria inimii. Ei nu ar putea uita niciodată că în fiecare etapă decisivă a istoriei lor, dezvoltatea naturală a poporului român s-a amplificat constatnt în direcţia ţelurilor sale naţionale graţie unui gest francez.
Este apoi bucuria noastră un sentiment de admiraţie pentru marea domniei voastre patrie, izvor inepuizabil al unei efecţiuni profunde şi sigure.

Este, în fine, în bucuria noastră, satisfacţia pe care o dă constatarea unei perfecte identităţi de concepţie.

Nu cunosc prietenie mai dezinteresată ca aceasta care stă la baza raporturilor franco-române.

Pe timpul cât politica externă a României era încadrată într-un sistem din care Franţa nu făcea parte, a existat mereu în afara şi pe deasupra raporturilor oficiale o înţelegere atât de perfectă, încât fără vreo pregătire, acţiunea politică a celor două ţări a sfârşit prin a se confunda.

Astăzi, când politica externă a ţării noastre urmăreşte în mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prietenie unde nu mai este nevoie să vorbeşti pentru a te înţelege şi nici să te sfătuişti pentru a acţiona în comun.

În plină lumină ţările noastre şi-au găsit echilibru.


MANA ÎN MANA. Şi România nu are nimic de ascuns şi poate spune public motivele ce o leagă în chip nestrămutat de Franţa.

Iubim Franţa pentru că a aşezat la baza vieţii ei libertatea şi pentru că a înţeles întotdeauna că cel mai bun mijloc spre a se feri de excesele ei nu era de a atinge drepturile omului, ci de a-l asocia la cultul fervent al patriei.
Iubim Franţa pentru că a pus la baza raporturilor ei internaţionale egalitatea tuturor naţiunilor şi regula că nu s-ar putea dispune de interesele unei ţări în afară de ea şi de voinţa ei.

Iubim Franţa pentru că îşi intemeiază toată acţiunea externă pe respectul scrupulos al angajamentelor internaţionale, ceea ce dă raporturilor între popoare un caracter de claritate şi de stabilitate fără de care nu am putea concepe o viaţă organizată.

Şi vă iubim pe domnia voastră, domnule preşedinte, pentru că întrupaţi în supremă măsură, cu un dinamism redutabil pentru adversari, dar atât de înviorător pentru prieteni, calităţile ce alcătuiesc genul rasei voastre.

Aşa fiind, este oare posibil ca istoria raporturilor franco-române să fie altceva decât istoria unei amiciţii neîntunecate şi a unei înţelegeri neîntrerupte?

Şi s-ar putea concepe în adevăr un viitor în care România nu ar merge etern mână în mână cu Franţa?

Concepţiile noastre comune despre pace, justiţie şi cooperaţie internaţională sunt cele mai sigure chezăşii ale acestui viitor.

Şi tot aceste concepţii formează legăturile solide ce unesc Franţa şi Mica Înţelegere, în numele căreia am plăcuta misiune de a vă saluta, domnule preşedinte. (...)


"IZVOR NESECAT DE VIAŢA ŞI LUMINA.” Dacă există o instituţie care ar contribui să întărească legăturile ce unesc Franţa şi Mica Înţelegere, aceasta este instituţia de la Geneva.

Acolo se vede adevărata faţă a popoarelor. Acolo se formează idealurile cele mai îndrăzneţe, care se suspendă poate, dar la care nu se renunţă niciodată. Acolo, Franţa, strălucind de lumină, arată lumii calea şi este sigură de a nu rămâne niciodată singură când a pornit pe ea.

Aveţi în faţă şi alături de domnia voastră, domnule preşedinte, veterani ai Societăţii Naţiunilor.

Îngăduiţi-le să vă spună admiraţia profundă şi unanimă pe care aţi cules-o acolo pentru generozitatea şi lărgirea concepţiilor domniei voastre pacifice, pentru energia şi spontaneitatea pe care le-aţi pus în apărarea lor.
Franţa trebuie să fie mândră de a avea mari servitori ca domnia voastră, domnule preşedinte.

Cât despre noi, ştiindu-va alături de noi, oricare ar fi situaţiile care nu s-ar prezenta, pot să vă afirm în numele Micii Înşelegeri că liniştea noastră politică este completă.

Aducând omagiu Franţei, izvor nesecat de viaţă şi lumină, amestec de forţă şi bunătate, de înţelegere şi de tenacitate, creaţiune în perpetuă devenire, ce se confundă cu eternitatea, ridic paharul meu în sănătatea excelenţei sale preşedintele republicii şi beau pentru prosperitatea patriei voastre, domnule preşedinte şi scump prieten.”

INTELECTUALII SI UNIREA

Intelectualii romani si Unirea Principatelor

Ioan Scurtu

Implinirea a 149 de ani de la Unirea principatelor Moldova si Tara Romaneasca (Muntenia) ne ofera prilejul de a evoca rolul pe care intelectualii din acea epoca l-au avut in realizarea acestui deziderat national.

Secolul al XIX-lea a fost numit „secolul nationalitatilor“, al formarii statelor nationale europene: Grecia, Belgia, Italia, Romania, Germania, Bulgaria. In acest flux general european s-au inscris si romanii.

Dezideratul Unirii a fost limpede formulat in timpul revolutiei de la 1848. Nicolae Balcescu declara: „Tinta noastra nu poate fi alta decat unitatea nationala a romanilor“. Cei 40.000 de romani adunati pe Campia Libertatii de la Blaj au scandat: „Noi vrem sa ne unim cu tara!“ Vasile Alecsandri a publicat intr-o revista din Brasov „Hora Ardealului“, care incepea cu aceste versuri:

„Hai sa dam mana cu mana

Cei cu inima romana

Sa-nvartim hora fratiei

Pe pamantul Romaniei“.

Ele vor fi reluate in „Hora Unirii“, care avea sa devina un adevarat imn national. La randul sau, Mihail Kogalniceanu a tiparit la Cernauti programul intitulat Dorintele Partidei Nationale din Moldova, in care se aprecia: „Cheia boltei fara de care s-ar prabusi tot edificiul national: aceasta este unirea Moldovei cu Tara Romaneasca“.

Revolutia romana de la 1848 a fost infranta prin interventia militara a celor trei imperii vecine: otoman, rus si austriac; dar liderii politici romani nu s-au descurajat, ci au continuat, in alte forme, lupta pentru realizarea idealului national.

Una dintre acestea a fost scrierea si cultivarea istoriei nationale. Nicolae Balcescu a publicat in 1850 lucrarea Mersul revolutiei in istoria romanilor, in care scria ca unitatea nationala „fu visarea iubita a voievozilor nostri cei viteji, a tuturor barbatilor nostri cei mari“. Animat de acelasi ideal, Balcescu a lucrat, pana in ultima clipa a vietii sale, la monografia Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, un adevarat imn de slava inchinat realizatorului primei uniri politice a romanilor. Pledoarii similare au facut si Alecu Russo in Cantarea Romaniei (1850), Alexandru Papiu-Ilarian in Istoria romanilor din Dacia Superioara (vol. I, 1851, vol. II, 1852), Ion Heliade Radulescu in Mémoire sur l’histoire de la Regéneration Roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie (1851), Dimitrie Bolintineanu in Les Principautés Roumaines (1853).

Unitatea nationala era propagata de revista „Republica Romana“, editata de C.A. Rosetti la Paris (1851) si Bruxelles (1853), in care Gheorghe Creteanu a publicat poezia O noapte in Carpati, avand ca refren: „Traiasca Romania unita, independenta!“ La Paris, societatea studenteasca „Junimea romana“ promova ideea unirii si independentei Principatelor.

Cei mai multi romani aflati in strainatate erau intelectuali. Dupa izbucnirea razboiului Crimeii (1853), acestia si-au intensificat propaganda in sprijinul Unirii Principatelor, prin articole in presa europeana, prin brosuri si conferinte, prin legaturi directe cu oamenii politici si de cultura ai vremii. De asemenea, au trimis memorii guvernelor de la Paris si Londra prin care cereau ca la Congresul de Pace sa se discute si problema Unirii Principatelor. Cauza romanilor a fost imbratisata de oameni politici si de cultura precum Ledru Rollin, Giuseppe Mazzini, Relias Regnault, dar mai ales de Napoleon al III-lea, imparatul Frantei.

Congresul de la Paris a luat in dezbatere si situatia Principatelor Romane, hotarand convocarea unor adunari (divanuri) ad-hoc, care sa se pronunte asupra organizarii viitoare a celor doua tari romanesti.Dupa intoarcerea in tara a fruntasilor revolutiei de la 1848, acestia au editat mai multe publicatii, cu titluri semnificative: „Romania literara“ (1855), „Romanul“ (1857), „Nationalul“, in care se argumenta necesitatea Unirii.

Rodul acestei activitati s-a vazut in 1857, cand Adunarile ad-hoc intrunite la Iasi si Bucuresti s-au pronuntat pentru Unirea Principatelor intr-un singur stat, sub numele de Romania. Luand act de aceasta decizie, Marile Puteri au adoptat Conventia de la Paris, prin care se accepta ideea Unirii, dar fiecare Principat urma sa-si aleaga propriul domnitor.

Dand dovada de ingeniozitate politica, Adunarile Elective din Moldova si din Muntenia au ales ca domnitor aceeasi persoana, pe Alexandru Ioan Cuza. Astfel, la 24 ianuarie 1859 se realiza Unirea Principatelor, act ce marca faurirea statului roman modern.

Rememorand asemenea evenimente, in minte ne vine versul lui Eminescu: „Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?“. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?

Cred ca asemenea teme trebuie abordate cu toata sinceritatea, pentru a desprinde concluzii nu doar teoretice, ci si de ordin practic, pentru evolutia Romaniei contemporane.

Cronica Romana

25 ianuarie 2008

24 ianuarie 1859- 24 ianuarie 2008 : 149 de la Unirea Principatelor Romane

Inabusirea revolutiei nu a pus capat dorintei romanilor de a infaptui programele de la 1848. La aceasta, un rol important l-au avut exilatii romani care s-au imprastiat in intreaga Europa. Imperiul Otoman si Rusia Tarista, sfidand interesele poporului roman si asigurandu-si dreptul de a dispune de soarta acestuia, incheiau la Balta Liman - in primavara anului 1849 - o Conventie, valabila pe sapte ani si care stirbea grav suveranitatea Principatelor. Prin Conventie, domnitorii celor doua tari, considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman, erau numiti direct de sultan, cu acordul puterii "protectoare" (Rusia) pe timp de sapte ani; Adunarile obstesti (ordinare si extraordinare) se suspendau, locul lor fiind luat de Consilii sau Divanuri Ad-Hoc; in Principate erau stationati 25.000 de soldati pentru fiecare din cele doua puteri; in baza Conventiei au fost numiti domnii: Barbu Stirbey, in Tara Romaneasca, si Grigore Alexandru Ghica, in Moldova. Impotriva celor decise la Balta Liman, emigratia romana a adresat un protest Adunarii Nationale Franceze, si din initiativa lui C.A. Rosetti, la Paris, la inceputul lunii iunie 1849, s-a constituit Comitetul Democratic Roman.Razboiul Crimeii, declansat in cursul anului 1853, a fost un rezultat al contradictiilor dintre puteri si a avut importante consecinte pe plan european; infrangerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent, si a ingaduit ca problema romaneasca sa fie tratata ca o problema europeana. Prin tratatul de pace incheiat la Paris la 18 / 30 martie 1856, Principatele Romane erau situate sub garantia colectiva a Puterilor semnatare ale actului international. Se solicita intrunirea la Bucuresti a unei comisii alcatuite din reprezentantii statelor semnatare, avand obligatia de a cerceta starea interna a tarii si a face propuneri cu privire la reorganizare. Turcia trebuia sa se ingrijeasca de convocarea, in cele doua Principate, a unor Divanuri Ad-Hoc, care sa dea expresie dorintei romanilor. Inca de la inceputul lucrarilor Congresului, reprezentantii marilor Puteri erau informati in legatura cu dorinta de unire a romanilor, si in timpul dezbaterilor a iesit in evidenta pozitia diferita a Puterilor fata de Unire. Franta sustinea infaptuirea Unirii sub un principe strain; pentru Unire s-au pronuntat Rusia, Prusia si Sardinia; Anglia nu s-a pronuntat, problema ramanand deschisa. Impotriva Unirii au fost de la inceput, Turcia si Austria, pentru ca fiecare avea sub stapanire teritorii romanesti. Dupa anul 1853, pasoptistii moldoveni si munteni s-au reintors masiv in tara; conducatorii miscarii unioniste s-au organizat in cate o formatiune politica denumita "Partida nationala"; s-au format Comitete ale Unirii, care au facut o larga popularizare programului politic national: autonomia si neutralitatea Principatelor, unirea, print strain, guvern reprezentativ, o singura Adunare. Lucrarile Adunarii Ad-Hoc s-au deschis in septembrie 1857, si pentru prima oara au fost prezenti si deputati tarani, si tot pentru prima oara toate fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte intr-o chestiune cruciala pentru viitorul Romaniei. In zilele de 7-8 / 19-29 octombrie, Adunarile Ad-Hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti au votat rezolutii asemanatoare, exprimand, unanim, vointa lor de unire: unirea Principatelor intr-un singur stat; autonomia si neutralitatea noului stat astfel format; print strain dintr-o familie domnitoare europeana, inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ si constitutional, garantia colectiva a celor 7 puteri.Cererile Adunarilor Ad-Hoc, cuprinse intr-un raport al Consiliilor puterilor europene, au fost inaintate reprezentantilor puterilor garante la Conferinta de la Paris din 10/22 mai - 7/19 august 1858. A fost adoptata o Conventie care cuprindea statutul international si principiile de organizare a Principatelor; se oferea romanilor o unire incompleta. Statul astfel rezultat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar cu exceptia a doua institutii cu adevarat unice - Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si Justitie - ambele cu resedinta la Focsani, in cele doua tari ar fi trebuit sa fie doi domni, adunari si guverne separate. Trebuie precizat ca prin Conventie, nici nu se incuraja, nici nu se descuraja "Partida Nationala" din cele doua tari in aspiratia ei spre unire, intrucat nicaieri nu se stipula ca domnii alesi in cele doua tari trebuie sa fie persoane separate. Conventia de la Paris cuprindea o serie de principii importante, precum abolirea privilegiilor si a monopolurilor, statornicea raporturile dintre proprietari si tarani pe baze noi, moderne; legea electorala prevedea un cens ridicat, restrictie incompatibila cu progresul. Era nevoie ca unirea sa fie infaptuita printr-un energic act national, care sa puna diplomatia europeana in fata unui fapt implinit. De aceea, pe buna dreptate V. Boerescu, in "Nationalul" din 14/26 august 1858 arata: "Europa ne-a ajutat ... ramane a ne ajuta noi insine. Noi multumim Europei ca ne-a aratat ca Unirea poate fi posibila". In Adunarea Electiva a Moldovei, dupa mai multe dispute, a fost propus si ales in unanimitate domn la 5/ 17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, "om nou la legi noi" - dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. Adunarea Electiva a Tarii Romanesti era insa dominata de conservatori, de aceea victoria cauzei nationale era posibila numai prin interventia hotarata a maselor. Peste 30.000 de oameni s-au aflat in preajma cladirii Adunarii in acele zile istorice; intr-o sedinta secreta deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea tot a lui Alexandru Ioan Cuza, propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o insemnata victorie a poporului roman in lupta pentru formarea unui stat national unitar.Puterile europene, intrunite la Conferinta de la Paris, la 26 august / 6 septembrie 1859, si sub presiunea evenimentelor internationale - izbucnirea razboilui Frantei si a Sardiniei impotriva Austriei era iminent - au fost nevoite sa accepte faptul implinit de romani; Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoastere limitata, insa, numai la durata vietii acestuia. Actul de la 24 ianuarie 1859, a inaugurat politica faptului implinit si a determinat, pe plan international, o reactie contradictorie: acceptata de catre Franta, Rusia, Sardinia si Prusia, primita cu rezerva prudenta de guvernul englez, dubla alegere a lui Cuza a fost combatuta de Turcia si Austria. Situatia creata in cele doua Principate a fost obiectul Conferintelor de la Paris 26 martie / 7 aprilie - 25 august / 6 septembrie, unde, in final, a fost recunoscuta dubla alegere de toate puterile europene. Un rol important in realizarea acestui obiectiv, in lipsa unor reprezentante diplomatice, l-au avut misiunile speciale, trimise in capitalele europene pentru a explica faptele si a purta tratative cu Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris. Recunoasterea internationala a dublei alegeri si a Unirii depline deschidea perspectiva infaptuirii Romaniei moderne. Un sprijin deosebit de important in punerea in practica a marilor reforme, l-a avut domnitorul din partea cabinetului condus de catre Mihail Kogalniceanu (12/24 octombrie 1863 - 26 ianuarie / 7 februarie 1865).
http://www.rgnpress.ro/

130 de ani de la incheierea razboiului de independenta a Romaniei

Astazi, 23 ianuarie 2008, se implinesc 130 de ani de la incheierea Armistitiului de la San Stefano intre Rusia si Imperiul Otoman, care, pentru noi, romanii, a marcat sfarsitul Razboiului de Independenta (1877-1878). Astfel, s-a incheiat Campania de la sudul Dunarii, soldata pentru armata romana cu 2.109 de militari pierduti pe campul de lupta si pentru care au fost amenajate mausoleele de la Grivita, Plevna si cimitirele de la Rahova (Oreahovo) si Smardan (Inovo), toate in Bulgaria.

In 1877, Romania isi declara independenta fata de Imperiul Otoman si, in urma razboiului ruso-romano-turc, independenta tarii noastre a fost recunoscuta prin Tratatul de la Berlin din 1878. Romania a devenit astfel primul stat national independent din Europa de est.
Intr-un cadrul international favorabil - in 1865 -, a izbucnit din nou criza orientala si a inceput atunci, in 1877, razboiul ruso-turc. Romania si-a declarat independenta de stat totala, in 9-21 mai 1877. Guvernul condus de Ion C. Bratianu, si in care Mihail Kogalniceanu functiona ca ministru de externe, a hotarat ca, in cadrul cererii de asistenta a Rusiei, sa se uneasca cu fortele rusesti ce operau in Bulgaria. Armata romana, sub comanda directa a printului Carol I, a trecut Dunarea si a participat la asediul Plevnei; rezultatul a fost incercuirea armatei otomane, condusa de Osman Pasa (10 decembrie 1877).
Independenta Romaniei, ca si independenta Serbiei si a Muntenegrului, precum si unirea Dobrogei cu Romania, au fost recunoscute, in Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878). In urma insistentei marilor puteri, s-a tinut Congresul de Pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), in cadrul caruia s-a recunoscut si mentinut statutul pe care si-l proclamase Romania cu un an mai inainte. S-a restabilit, de asemenea, dupa o lunga perioada de dominatie otomana, dreptul Romaniei asupra Dobrogei, care a fost realipita la Romania. Dar, in acelasi timp, Rusia a violat conventia semnata in 4 aprilie 1877 si a fortat Romania sa retrocedeze judetele Basarabiei de sud, Cahul, Bolgrad si Ismail.

http://www.rgnpress.ro/

Astazi, 23 ianuarie 2008, se implinesc 130 de ani de la incheierea Armistitiului de la San Stefano intre Rusia si Imperiul Otoman, care, pentru noi, romanii, a marcat sfarsitul Razboiului de Independenta (1877-1878). Astfel, s-a incheiat Campania de la sudul Dunarii, soldata pentru armata romana cu 2.109 de militari pierduti pe campul de lupta si pentru care au fost amenajate mausoleele de la Grivita, Plevna si cimitirele de la Rahova (Oreahovo) si Smardan (Inovo), toate in Bulgaria.

In 1877, Romania isi declara independenta fata de Imperiul Otoman si, in urma razboiului ruso-romano-turc, independenta tarii noastre a fost recunoscuta prin Tratatul de la Berlin din 1878. Romania a devenit astfel primul stat national independent din Europa de est.
Intr-un cadrul international favorabil - in 1865 -, a izbucnit din nou criza orientala si a inceput atunci, in 1877, razboiul ruso-turc. Romania si-a declarat independenta de stat totala, in 9-21 mai 1877. Guvernul condus de Ion C. Bratianu, si in care Mihail Kogalniceanu functiona ca ministru de externe, a hotarat ca, in cadrul cererii de asistenta a Rusiei, sa se uneasca cu fortele rusesti ce operau in Bulgaria. Armata romana, sub comanda directa a printului Carol I, a trecut Dunarea si a participat la asediul Plevnei; rezultatul a fost incercuirea armatei otomane, condusa de Osman Pasa (10 decembrie 1877).
Independenta Romaniei, ca si independenta Serbiei si a Muntenegrului, precum si unirea Dobrogei cu Romania, au fost recunoscute, in Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878). In urma insistentei marilor puteri, s-a tinut Congresul de Pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), in cadrul caruia s-a recunoscut si mentinut statutul pe care si-l proclamase Romania cu un an mai inainte. S-a restabilit, de asemenea, dupa o lunga perioada de dominatie otomana, dreptul Romaniei asupra Dobrogei, care a fost realipita la Romania. Dar, in acelasi timp, Rusia a violat conventia semnata in 4 aprilie 1877 si a fortat Romania sa retrocedeze judetele Basarabiei de sud, Cahul, Bolgrad si Ismail.

http://www.rgnpress.ro/

Cantece romanesti insangerate la Camenita Mica in Timoc

Click pentru a mări imaginea

Din pacate, ne amintim de romanii Timoc foarte rar, tot mai rar, si cu ocazia unor tragice evenimente cum este cel care a avut loc in data de 13 ianuarie 2008. Incidentul a fost tinut la secret de autoritatile sarbe pentru ca are conotatii interetnice care ar fi pus intr-o lumina proasta politica Belgradului de implantare in zona Timocului a refugiatilor sarbi din Bosnia.

In data de 13 ianuarie, intr-un restaurant din Camenita Mica un roman a fost omorat de catre un sarb bosniac pentru ca a tinut sa se cante in romana la o petrecere a romanilor, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Tragicul incident a avut loc cu coplicitatea preotului sarb Djordje Jokic din satul Meilovat(Mihailovat in sarba), si el venit din Bosnia, care a instigat impotriva romanilor ce-si serbau o zi de nastere a unuia dintre ei. Deoarece romanii au deranjat pe cei cativa sarbi condusi de preot prin faptul ca ascultau muzica romaneasca, sarbii au sarit la bataie si l-au trantit pe sarbatorit de mai multe ori cu capul de ciment. Acesta a decedat.
Mai multi romani din localitatea unde preotul sarb-bosniac este preot, au declarat corespondentului Romanian Global News ca acesta este un betiv si ca ei au cerut sa fie luat de acolo, avand de multe ori si atitudini antiromanesti.

http://www.rgnpress.ro/

Mitocratia imperiala - CHESTIUNEA MAGHIARA
432, unu... Zero!, de Adrian Halpert
Cine reprezintă România în Parlamentul Europei: László Tőkés în 10 declaraţii
Budapesta si primarul extremist din Odorheiu Secuiesc ataca orfanii si maicutele nemaghiare

DIRECTIVELE NKVD pentru ocuparea natiunilor Europei de Est si intoxicarea Occidentului

In iunie 1947, NKVD-ul distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor proaspat intrate in sfera de influenta a Moscovei si dezinformarii strategice a Occidentului, actiune care continua si azi cu succes

Stalin a hotarit in 1943 desfiintarea Internationalei III - Kominternul - pentru a dovedi Vestului ca Rusia nu mai reprezinta coordonatoarea “miscarii internationale” lasand fiecare tara sa actioneze independent. In realitate fusese insarcinat bulgarul Gheorghi Dimitrov sa circule prin tarile cu partide subordonate si sa le convinga ca e o schimbare doar de tactica, unirea proletariatului din toata lumea ramanand preocuparea permanenta a Moscovei, iar Stalin i-a scris lui Tito explicandu-i “ca acolo unde armata rosie pune piciorul se impune si sistemul social comunist”.

In acest context, de intoxicare a opiniei publice mondiale, si a tarilor care inca sprijineau masiv economic Rusia bolsevica, inclusiv Statele Unite, au aparut directivele elaborate de Lavrenti Beria, cunoscute sub indicativul “Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicatia NK/003/47”. Primii care s-au referit intr-o lucrare stiintifica la Directivele de baza ale NKVD - Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne - pentru tarile din orbita sovietica din 2 iunie 1947, au fost britanicii care au publicat cartea istoricului Andrew si a fostului ofiter KGB Gordievski: “KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov”, Londra 1990.

In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Interesant, pentru Romania, ar fi de urmarit rezultatele acestei politici folosind in paralel Directivele NKVD din 1947 si realitatile de dupa Revolutia din 1989 Printre directivele NKVD-ului exista referiri la activitatea activistilor de partid: acestia erau indrumati sa nu dea niciodata termene precise, sa nu formuleze niciodata responsabilitati precise, iar toate programele sa fie cit mai stufoase, cit mai generale, lipsite de orice claritate.

Linia generala de formare a activistilor PCR a urmat firul Directivelor. In ani si ani de zile acest tip de formare a determinat o atitudine si o mentalitate specifice insusite in plan politic si regasita la membrii clasei politice post-comuniste, proveniti din acelasi tip de “bazin formativ”; al PCR-ului. Mentalitatea politicianista a devenit in schimb folositoare intereselor de grup ale clasei politice actuale, care si-a regenerat randurile recrutand noi reprezentanti pe baza acelorasi principii. Asa zisele noi generatii politice de astazi sunt pline de exemple ilustrative.

Lavrenti Beria si edificarea Uniunii Sovietice dupa acordul secret Hitler - Stalin

Beria a fost unul dintre cei mai cumpliti (si eficienti) calai comunisti. Numele sau este indisolubil legat de “victoria sovietelor”. Lucrand in sistemul represiv sovietic inca din 1921, a fost numit de Stalin sef al NKVD-ului in 1938 unde a functionat pana in 1953. Este direct responsabil de uciderea a milioane de oameni. Sub directivele lui s-au organizat serviciile represive in toate tarile din Estul Europei, cazute ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov in aria de influenta sovietica. Milioane de polonezi si romani dar si alte popoare au fost luati ca ostateci in granitele sovietice si deveneau o problema. Stalin a dat ordin NKVD-ului, trecut acum in mana lui Beria, sa rezolve problema. “Problema” s-a rezolvat partial prin marele macel din 1938-39 dupa care au continuat arestarile, executiile si deportarea populatiei din Basarabia si Bucovina si din Tarile Baltice. Barbaria a avut caracter masiv, fiind exterminate aproape in totalitate elita popoarelor, conducatorii spirituali, cei care ar mai fi putut trezi constiinta nationala. Dupa 1940, intr-un singur an, peste 200.000 romani basarabeni si bucovineni au fost deportati pe intinsul Rusiei, pana la Vladivostok, pierzandu-li-se urma. S-a elaborat un "Plan de munca" in anuarie 1941, care a sistematizat si organizat la modul cel mai monstruos sistemul de deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este necesar sa deportam fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat, impreuna fara sa-i informam de separarea care urmeaza. Toata familia in aceiasi masina, pana la vagoane. Abia acolo il separam pe capul familiei, apoi pe ceilalti, sub pretextul inspectiei sanitare." Dupa Stalingrad, in 1943 au fost deportati Karacii din Caucaz, iar in Decembrie 1943 a venit randul Kalmucilor. In Februarie 1944 toti Ingusii au fost exterminati iar in Aprilie acelasi an a venit randul Balkarilor ca sa fie deportati. Au urmat executiile din Armenia urmate de masive deportari (1938), precum si deportarea Tatarilor din Crimea in Asia Centrala si Siberia (1944).

Tancuri rusesti la Bucuresti

"Acolo unde calca Armata Rosie se impune si sistemul social comunist", ii scria Stalin lui Tito. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, jumatate de Europa era ocupata de trupele sovietice "eliberatoare". Oficial, Moscova asigura ca va respecta suveranitatea si dreptul la autodeterminare al statelor intrate in zona sa de influenta. In realitate, soarta acestora era deja pecetluita. In doar cativa ani, regimurile democratice aveau sa fie inlocuite cu sisteme totalitare inspirate si controlate de Kremlin. Reteta acestei tranzitii a fost, peste tot, aceeasi. O mare parte a ei a fost teoretizata de insusi Lavrenti Beria, temutul sef al NKVD. O demonstreaza acest set de directive secrete, elaborate de Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne la 2 iunie 1947 si purtand indicativul "Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicatia NK/003/47". Documentul, descoperit in biroul lui Boleslaw Bierut, presedinte al Poloniei intre 1945 si 1952, a fost publicat pentru prima data in ziarul "Novi Dzienic", in 1981. Instructiuni aproape identice au mai fost descoperite si in Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. Mai mult ca sigur ele au fost transmise si aplicate si in Romania, desi SRI nu a confirmat pana in prezent existenta unui astfel de document in arhivele Securitatii. Ne multumim, asadar, sa va prezentam traducerea textului polonez. Similitudinile cu ceea ce s-a intamplat in tara noastra sunt oricum evidente. Din nefericire, multe aspecte continua sa fie de actualitate si astazi.

Cele 45 de Directive ale lui Beria

1. Este interzisa primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactati de noi ca informatori. Intalnirea cu acesti oameni este organizata de serviciul special desemnat in acest scop, iar intalnirile pot avea loc doar in locuri publice. Informatiile sunt preluate de catre ambasada prin organele serviciilor speciale, in speta cu predarea lor ofiterului nostru cu cel mai mare grad in ambasada.

2. Se va umari ca intre soldatii nostri si populatia civila sa nu se produca legaturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiterii nostri sa viziteze autohtoni la locuintele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldati sa stabileasca relatii cu femei din randul bastinasilor. Nu se admite stabilirea de relatii intre soldatii nostri si populatia civila, respectiv soldatii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetatenilor care intretin legaturi neinitiate de catre noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadistii, cu Organizatia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasa si alte asociatii. In acest scop trebuie folosite elementele opozitiei militare.

4. La actiunile militare vor lua parte acei soldati care au stat pe teritoriul tarii noastre (se are in vedere Uniunea Sovietica n.n.) inainte de a intra in Armata Kosciuzsko (Armata poloneza ce lupta de partea Armatei Rosii pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totala.

5. Trebuie realizata in mod accelerat unificarea tuturor partidelor intr-un singur partid, avand grija ca toate rolurile-cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizatiilor de tineret trebuie facuta rapid. De la conducatori de organizatii locale in sus, in pozitii de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.

7. Se organizeaza si se urmareste ca functionarii alesi ca deputati la congrese sa nu-si poata pastra mandatul pe intreaga perioada ce le sta in fata. Deputatii nu pot convoca in nici un caz sedinte intre intreprinderi. Daca nu exista alta solutie si o asemenea sedinta trebuie convocata, se vor indeparta acei oameni care au activitate in legatura cu proiectarea conceptiilor si avansarea revendicarilor. Initiativele particulare trebuie eliminate cu desavarsire. Pentru fiecare congres se vor pregati oameni noi si doar cei vizati de serviciile noastre secrete.

8. Se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu capacitati organizatorice si cu sanse sigure de popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar in cazul in care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmari ca functionarii de stat (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aiba retributii mici. Aceasta se refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere (documentul gasit in Cehoslovacia adauga: mai putin cadrele de conducere alese pe baza lealitatii fata de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernamant, respectiv in majoritatea uzinelor, trebuie sa avem oameni care conlucreaza cu serviciile noastre speciale, fara stirea organelor administrative locale.

Beria, Stalin (in fundal) si fiica lui Stalin, Svetlana

11. Se va urmari cu strictete ca presa autohtona sa nu transmita date privind calitatatea si sortimentul marfurilor ce ni se transporta. Nu este voie ca aceasta activitate sa se numeasca comert. Trebuie neaparat mentionat faptul ca e vorba de schimburi de marfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice in sensul ca acestea sa nu acorde acte doveditoare a proprietatii asupra pamantului; actele vor arata doar calitatea de lot dat in folosinta, dar niciodata pe aceea de proprietate a detinatorului.

13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca urmeaza acest curs pentru a face gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea, trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare din partea taranilor, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie repartizate lor, concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nici asa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa trebuiasca acoperit prin import.

14. Trebuie facut totul ca hotararile si ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - sa fie nepunctuale.

15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii si institutii, insa nici una dintre ele sa nu aiba drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte (fac exceptie cazurile ce vizeaza industria minelor). 16. Sindicatele din uzina nu pot exercita nici o influenta asupra activitatii din uzina. Ele pot lucra doar la punerea in practici a hotararilor si atat.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se impotrivi conducerii in nici o problema. Sindicatele trebuie sa fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei in concedii, discutarea cererilor de pensii si imprumuturi, programe culturale si distractive, organizarea de excursii, repartizarea marfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere si decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducatori sa fie avansati, care executa impecabil problemele cu care au fost insarcinati si care nu le analizeaza depasind cadrul activitatii lor.

19. In legatura cu activitatea bastinasilor care sunt purtatori ai unor functii de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea conditii ca acestia sa fie compromisi in fata angajatilor, astfel incat sa devina imposibila intoarcerea lor in anturajul initial.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot incredinta pozitii de raspundere in locuri unde deja sunt plasati oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecarei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlata permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de arma.

22. Trebuie tinut sub observatie fiecare institut de cercetare si laborator, consemnandu-se orice cercetare valoroasa.

23. Trebuie acordata o mare atentie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltata si sprijinita activitatea lor, dar fiecare inventie trebuie inregistrata cu consecventa la centru. Este permisa doar realizarea acelor investitii care au aplicabilitate in industria minelor sau cele care au indicatiile noastre speciale. Nu este permisa realizarea acelor inventii care ar asigura cresterea productiei de produse finite si, in paralel cu aceasta, scaderea productiei si a extragerii de materii prime, sau ar impiedica indeplinirea deciziilor. Daca o inventie a devenit cunoscuta, trebuie organizata vanzarea acesteia in strainatate pe valuta vest, pe motiv ca e prea costisitoare in tara. Documentele cuprinzand datele cu privire la valoarea si descrierea inventiei nu se publica. Toate datele si documentele privitoare la valoarea si descrierea amanuntita a inventiei vor intra in posesia noastra.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbata (mai putin cele cuprinse in indrumarile din N.K.-552-46).

25. In uzine trebuie initiate diferite sedinte si conferinte profesionale, trebuie notate propunerile, observatiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de probleme actuale legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenelor in discutie.

27. Luarile de pozitie ale conducerilor bastinase pot avea coloratura nationala sau istorica, dar acestea nu pot duce la unitatea nationala.

28. Trebuie acordata o mare atentie ca nu cumva in orase sa existe retele de apa nelegate la reteaua principala in cartierele in curs de reconstructie sau nou construite. Canalizarile vechi neracordate si fantanile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstructia obiectivelor industriale si constructia celor noi se va face avand in vedere ca materialele reziduale sa fie dirijate in depozitele de apa ce ar putea folosi drept rezerve de apa potabila.

30. In orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit in locuinte spatii excedentare, care ar putea folosi la adapostirea pe o perioada mai lunga a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Intreprinderile proprietate personala, micii meseriasi si micii industriasi sa primeasca doar astfel de materii prime si utilaje inferioare care sa impiedice productia de calitate. Pretul acestor marfuri sa fie mai mare decat pretul produselor similare ale intreprinderilor de stat.

32. Trebuie extinsa birocratia statului in cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa critica activitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea normala a aparatului birocratic.

33. Trebuie avut mare grija de toate proiectele de fabricatie in industria miniera, respectiv in intreprinderile indicate in mod special. A se impiedica aprovizionarea buna a pietei interne.

34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural-educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avand un nivel de pregatire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii. Se va insista pe lacomia si rautatea oricarui rege, pe efectul nefast al monarhiei si pe lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specialitatea ingusta.

36. Trebuie sa fie initiata organizarea unor actiuni cu caracter artistic sau sportiv care sa sarbatoreasca lupta bastinasilor impotriva cotropitorilor (exclusiv rusii, indeosebi nemtii) si care sa popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisa aparitia unor opere despre acei bastinasi care, inainte de revolutie si in perioada celui de-al doilea razboi mondial, au trait la noi (in URSS, n.n.) sau au luptat alaturi de noi in timpul razboiului.

38. Daca se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodata ar starui asupra controlului activitatii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornita impotriva ei o campanie de acuzare a nationalismului si sovinismului. Aceasta trebuie facuta in felul urmator: profanarea monumentelor ce ne apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sa rezulte ponegrirea natiunii si culturii noastre si indoiala fata de intelesul contractelor incheiate cu noi. In munca de propaganda trebuie implicati si bastinasii, folosindu-ne de ura care exista impotriva acelor organizatii.

39. Se va da o atentie deosebita constructiei si reconstructiei drumurilor, podurilor, a cailor si retelelor de legatura, indiferent cat de indepartate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul in care este nevoie pe o interventie armata, locul rezistentei sau al concentrarii fortelor reactionare sa fie accesibil din toate partile.

40. Trebuia ca reprezentantii opozitiei politice sa fie inchisi. Se va incerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase. Daca nu cedeaza, trebuie compromisi prin campanie de denigrare. Inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numite "intamplari neprevazute", sau inchisi sub acuzatia de crima de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatia de "inalta tradare".

41. Trebuie impiedicata cu orice pret reabilitarea celor condamnati in procese politice. Daca aceasta reabilitare devine inevitabila, se admite doar cu conditia ca acel caz sa fie considerat o greseala judecatoreasca. Condamnatul nu va fi judecat, ci doar gratiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecatii gresite nu vor fi convocati.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publica a acelor conducatori numiti de catre partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angajatilor. In cazuri drastice se recheama din functie, fiind numiti in pozitii similare sau superioare. La sfarsit, trebuie pusi in functii de conducere si tinuti in evidenta drept cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor ulterioare.

43. Se aduc la cunostinta publicului procesele acelor persoane cu pozitie de conducere (in primul rand din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt invinuite de atitudine impotriva poporului, socialismului, industrializarii. E o actiune ce atrage atentia maselor populare.

44. Se va cauta ca acei care lucreaza in diferite functii, indiferent cat de mici, sa fie schimbati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.

45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.

ACTUALITATE: Incercare de bilant in perspectiva Unirii

Intr-un moment cand se resimte din ce in ce mai mult profunda criza in care se zbat Romania si Republica Moldova, ambele lipsite de o politica externa si interna romaneasca, redam un text fundamental al regretatului deputat Corneliu Dida, datat din 1993, dar de o stricta actualitate si astazi, in anul in care ar trebui sa aniversam la nivel national si european 90 de ani de la Marea Unire.

In '91, un profesor german incerca sa ma sensibilizeze la "riscurile" Unirii cu "RDG-ul vostru". Cu Moldova, adica! Ca si cum ar fi fost o simetrie de situatii! Unirea nu s-a facut, de unde si reprosurile multora ca "s-a ratat o mare ocazie"... Autorul acestor randuri provine dintr-o familie alungata in 1940 din Cernauti. Incarcatura emotionala ar fi destula: inclusiv o anume cunoastere "dinlauntru" a dramei noastre de la rasarit. Dar sentimentele, impulsurile si experientele se cer dublate si de o alta cunoastere: aceea pe care ti-o da informatia la sursa si analiza obiectiva.

Republica Moldova este sensibil mai putin decat am pierdut in '40, dar si ceva in plus: Transnistria. Apoi, dupa cinci decenii ea este, in buna masura, si altfel decat fusese sub raport demografic, etnic, lingvistic, economic, politic, cultural si social. Modelul unificarii germane a fost invocat adesea la noi. Dar superficial. O mostra ar fi si emfaza cu care se vorbeste la Cotroceni de "cele doua state romanesti". Sunt ele doua? Este Moldova un stat independent? Era oare in '89-'90 pentru Romania ceea ce era RDG pentru RFG? Simplist, poate. Practic - nici poveste! Exceptand o stabilitate-embrion, fara continut si o populatie de limba romana nominal majoritara, nimic comparabil cu raporturile de ordin politic, economic, social, cultural, etnic si de drept international care caracterizau cele doua Germanii. La o parte lasand, desigur, o istorie comuna, si noua si lor, pana prin '44-'45.

Nemtii au avut constiinta precisa a propriilor drepturi

Criza sovietica a gasit cele doua Germanii intr-o situatie radical alta decat cea a Romaniei si a RSS Moldovenesti. Romania - foarte departe de a fi o RFG (!) intra in cea mai grava criza interna a sa din vreme de pace. Iar RSS Moldoveneasca, prinsa in valtoarea crizei si ea, nu era decat o componenta - "RSS" - a URSS. Nicidecum un stat! Existenta RFG, puternica, prospera si atractiva a permis reunificarea germana. Consumata numai aparent punctual, la 1 iulie 1990, prin unificarea monetara, unificarea germana a fost un proces indelungat, urmarit pe toate planurile de politica Bonn-ului. Chiar si fara sanse pe atunci, unificarea este prefigurata din 1949 (!) in Constitutia RFG! Iar in 1970, prin Ost-Politik, Willy Brandt tot asta urmarea! Cand in '88-'89 criza sovietica oferea prilejul, a urmat faza diplomatica, consumata la Moscova, care dupa doi ani de tratative - peste capul RDG! - impunea unificarea. Ea continua si azi - politic, juridic, economic - dand mari batai de cap si impunand costuri uriase celor din Rin si Oder.

E de retinut aici ideea de proces si de durata; de pregatire, de sacrificii. Dar si aceea a constiintei precise a propriilor drepturi ce impun, drept corolar, inerente obligatii. Dupa cum nimic din ceea ce apartine democratiei nu i-a impiedicat pe nemti sa-si reimplineasca trupul si destinul national. Chiar daca pentru aceasta a trebuit sa zguduie Sistemul Monetar European, iar Maastricht-ul sa se amane, dupa unii, la Kalendele grecesti.

In Romania lipseste o viziune coerenta si unitara asupra Unirii

Pentru Romania, '89 a deschis sansa eliberarii de comunism, a democratizarii si a unui alt inceput, dar si a prabusirii Statului National pe altarul unei nebuloase "integrari". Apoi, 45 de ani nu se facuse nimic la Bucuresti in ideea Unirii la Prut. Incat, renasterea nationala inceputa la Chisinau si prabusirea URSS au redeschis calea unificarii, dar fara nici o pregatire. Nici aici, si nici acolo! Pentru a nu mai vorbi de conjunctura: Natiunea Romana se zbate azi intr-o criza profunda, iar criza iugoslava si revizionismul maghiar renascute oficial sunt tot atatea amenintari expliciste...

Sunt toate acestea motive de pesimism si renuntare? Nicidecum! Si nu e vorba aici numai de propriile drepturi ce impun inerente obligatii. Caci, daca privim mai atent la anii din urma, intr-un fel, procesul unirii este faptic pornit. Si spun "intr-un fel" pentru ca in Romania lipseste o viziune coerenta si unitara asupra a ceea ce trebuie facut, dar si asupra a ceea ce trebuie evitat. Iar in Moldova, unionistii - din lipsa de experienta, din lipsa de sprijin si din alte varii motive au pierdut teren. Samanta pusa de ei rodeste insa, inca! Penttru ca numai metaforic vorbind, procesele din ultimii 3-4 ani de acolo sunt subsumabile unei Re-De-Ge-izari a fostei RSS Moldovenesti. Doua ni se par a fi laturile acestui proces de Re-De-Ge-izare:

1. De patru ani Moldova evolueaza spre statutul de stat independent. Conteaza aici mai putin raportul de forte intre tendintele interne prin definitie dinamic, schimbator. Si mai mult, raporturile juridice interne si externe ale statului - nascand dintre Prut si Nistru.

2. Pe masura conturarii unei Moldove independente, Chisinaul oficial si o buna parte a opiniei publice devin mai reci, daca nu ostile, vizavi de Romania. Pentru conducerea de azi nu e nici o mirare. Opinia publica insa, lasand la o parte rusificarea nostalgica (ca si la noi) dupa stabilitatea erei comuniste asociaza cauzal criza si necazul de azi si de Unire!

Gorbaciov a dat tonul "Moldovei Mari"

Sa ne asteptam ca, odata deplin independenta (juridic vorbind) Republica Moldova - aidoma RDG - sa ne fie ostila. Poate, dar nu la intensitatea atinsa vreodata de confruntarea inter-germana. Intr-o singura ipoteza se poate ajunge la asa ceva: daca Chisinaul oficial isi va insusi vreodata lozinca aberanta si anti-nationala a unei Moldove "de la munte la mare", vanturata sub Gorbaciov la mitinguri prin Chisinau.

Iarasi motive de pesimism si renuntare? Nemtii au stat vreme de patru decenii cu arma nucleara la picior, cu zid in Berlin si n-au disperat. O analiza minutioasa si lucida a politicii RFG de la esecul doctrinei Halstein (Doctrina Halstein - dupa numele diplomatului german cu acelasi nume: cine recunostea RDG nu putea avea relatii diplomatice cu RFG) la Ost-Politik si de la comertul intergerman (fara vama si in plin Razboi Rece - pe aceasta baza multi considerau RDG ca al 13-lea membru al CEE) la principiul liberei circulatii a persoanelor intre cele doua Germanii - ar fi extrem de instructiv pentru toti cei care fac sau comenteaza politica Unirii.

Independenta, ca instrument anti-Unire

Fara a fi inca un stat independent sub raport formal (juridic), Moldova satisface deja cele mai multe dintre criteriile necesare: este proclamata nominal independenta; este recunoscuta ca atare de Marile Puteri si de zeci de alte state; este membra la ONU si la CSCE; are politica externa proprie; are Armata Nationala (inca in formare); limba oficiala este limba romana (chiar daca insuficient promovata).

Oricate critici si rezerve se pot formula aici - si se pot - , fosta RSS Moldoveneasca, sub raport juridic, este amintire. Embrionul statalitatii sale (RSS), sub impulsul renasterii nationale incepute acolo, al spiritului vremii si al prabusirii URSS a generat structurile juridice formale ale unui stat independent. Oricum, o noua realitate! Poate chiar de cursa lunga!

Adversarii unirii au inteles aceste lucruri si le-au exploatat. Pentru ei independenta este un instrument anti-Unire, dar si unul pe potriva pentru o noua asociere gen CSI. Unionistii, orbiti de propriul ideal si de manevrele anti-unionistilor, nu au inteles ca independenta poate fi si instrumentul ruperii de fosta Uniune si - potential - vehicolul Unirii de maine. Congresul intelectualilor si Alianta pentru Independenta (de care se vorbea la Chisinau) ar putea fi insa o dovada a maturizarii politice a romanilor de acolo si a unei mai bune intelegeri a problematicii Unirii. Oricum, a nega sau a deplange debusolati noua realitate a unei independente a Moldovei e o prostie. Independenta nu exclude Unirea. Ea o precede necesar. Ii schimba traseul. Ii amana, e adevarat, pentru ani de zile, ceasul. Dar ea ofera timpul indispensabil pentru evolutiile interne - sub raport cultural, lingvistic si al constiintei nationale - , fara de care Unirea nu ar fi posibila si nici viabila, ne temem.

Independenta, chiar formala si inca incompleta, inseamna - totusi! - desprinderea juridica de fostul imperiu. Iar pe aceasta baza se poate schimba si directia de lucru, efectiva, a institutiilor in orice stat. Inclusiv spre pregatirea interna a Unirii, daca insa aceasta va castiga inimile celor dintre Prut si Nistru. Aici este, de altfel, si cheia problemei Unirii, care, inainte de a fi o chestiune politica, economica etc., este o chestiune de constiinta nationala! Or independenta, abil folosita, poate oferi terenul, instrumentele si timpul indispensabil unei atari evolutii.

Ne apropie sau ne indeparteaza de Unire realitatile Moldovei?

Raportat la sperantele multora, ne indeparteaza. Dar raportat la realitati, la utopia care era unirea mai acum vreo sase ani, ne apropie, desigur! De-ar fi sa ne gandim o clipa numai la situatia in care se afla azi celelalte teritorii pierdute-n '40: Cernautii, Hotinul, Cetatea Alba, Izmailul, Herta....

Rezumand, este putin. Dar putin este mai mult decat nimic. De ce numai atat?! Politic, pentru ca 45 de ani in Romania nu s-a facut nimic anume pentru unirea la Prut. Iar intre Prut si Nistru - totul contra ei! Intelectualitatea moldoveana, fermentul renasterii nationale acolo, nu a avut capacitatea sa preia puterea. Iar agrarienii care conduc azi la Chisinau, prin insasi extractia lor se simt legati ca destin de spatiul rus.

Economic, pentru ca Moldova depinde 90% de schimburi cu fosta Uniune, iar baza ei energetica este in Transnistria, unde se afla si 50% din potentialul ei industrial. Apoi, Romania fiind in criza, nu poate, nu stie sau nu vrea sa faca mai mult decat putinul pe care il face.

Cultural, pentru ca rusificarea a facut acolo ravagii, iar romano-fobia ii este corolar.

Lungul proces al re-Unirii si dragostea de Neam

Cu o intelectualitate tehnica si economica facuta in cea mai mare parte la scoala rusa si cu o izolare ermetica fata de Romania vreme de 50 de ani, de mirare (!) dar si de admirat este renasterea schitata acum si nicidecum cortegiul de imense probleme de azi! Apoi, renasterea spirituala si nationala a unui popor nu este o chestiune "de campanie" sau "de persoane". Ci un lung si complicat proces in care muzica, valoarea, buna credinta, tenacitatea, organizarea, suportul material, climatul de libera concurenta si dragostea de Neam sunt prealabile, indispensabile, vitale!

Conjunctural, pentru ca Romania e in criza. Fara depasirea ei, fara ca Tara sa devina - in termeni relativi - o atractie, vitrina pentru romanii dintre Prut si Nistru, Unirea ramane cel mult un ideal.

Aliatii naturali ai imperiului Rusiei: Serbia, Ungariasi enigma Ucraina

Rusia, departe de a fi iesit din criza, se simte tot mai mult atrasa de revitalizarea imperiului. Pentru "democratul" Eltin - "frontierele Tadjikistanului cu Afganistanul sunt frontierele Rusiei"! Veritabila doctrina Eltin, nu-i asa? Rusii, cea mai mare natiune europeana, sunt si singurii care nu au avut niciodata forntiere etnice proprii! Psihologic vorbind, singurele lor frontiere au fost si sunt cele ale imperiului lor. Criza rusa nu si-a gasit inca fagasul spre o noua normalitate. Cum va arata aceasta? Un imperiu refacut, "confederal"? Sau o faramitare si un lung sir de razboaie locale?

Apoi, Ucraina este o mare enigma. O Ucraina realmente independenta ar putea deveni - in anumite conditii - un veritabil baraj politic si geografic fata de pretentiile rusesti asupra Moldovei. Dupa cum, nu e deloc exclus ca ea sa emita pretentii asupra Transnistriei. Serbia si Ungaria sunt aliati naturali, dar si efectivi ai Rusiei, careia i se deschid astfel destule variante de contra lovitura.

Duplicitate cand e vorba de Est

Occidentul, ca si "occidentalizatii" nostri nu gandesc in alti termeni problema nationala, daca nu cumva le repugna cu totul! Cand e vorba de Europa Occidentala, Maastricht-ul opereaza cu ideea majoritatilor, inlocuind ideea comunista cu cea "comunitara". Cand e vorba de Europa de Est, Occidentul opereaza cu ideea minoritatilor, inlocuind ideea nationala cu pulverizarea nationala. Iar la adapostul unor valori reale, capata tot mai multa substanta un cosmopolitism a- si anti-national, in favoarea unor centre obscure, dar nu mai putin reale, de Putere!

Necesitatea unei Ost-Politik si profunda criza a Romaniei

Care este strategia politicii externe romanesti de azi? Orientare ferma spre Comunitatea Europeana, sub raport economic si politic, iar in acest cadru, catre Germania, Franta si Anglia, care, "decid" la Bruxelles (asa cum s-a decis la Strasbourg). Sub raport militar spre NATO si implicit spre SUA, "care decid" acolo. Drept complementaritate, o politica de menajare la Est. Si cam atat, daca lasam la o parte faimoasa "deschidere spre lume". Chiar si dusa la succes, cu o atare politica destul de putin imaginativa, prin raport, problema unirii la Prut nu va avea decat doua efecte: pe de o parte, Moldova se va simti tot mai atrasa spre CSI, iar pe de alta, Prutul va deveni o tripla frontiera: cu Moldova, cu spatiul CSI si intre zona NATO si spatiul militar al CSI! Fara drastice reorientari, fara o veritabila Ost-Politik romaneasca, ca pandant la actuala optiune "Vest", Unirea ramane pentru foarta multa vreme departe. Intre timp, criza interna se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii, baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui "nationalism" gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare si insolenta intrebarii: "Ce va trebuie, ba voua, unire?", lansata de un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata renastere national - spirituala in Tara inca mutilata....

Dr Corneliu DIDA

Militant pentru Romania

Medicul Corneliu Dida s-a nascut la 26 mai 1942 in Constanta. A fost membru al Aliantei pentru Romania, iar din 2004 a devenit deputat PSD. A murit in noaptea de luni spre marti. Dumnezeu sa-l odihneasca!

http://civicmedia.ro/

FRAGMENTAREA Romaniei pe axa Moscova-Chisinau

Rusia, prin vocea lui Voronin, ameninta Romania cu "Moldova Mare", de la Nistru la Carpati

La summitul UE-Rusia din Portugalia din 26 octombrie 2007 presedintele rus Vladimir Putin transmitea un avertisment dur cu privire la pericolele secesioniste din Europa: "Aveti putine probleme in Spania? Aveti putine probleme in Belgia? Putine probleme pot sa apara in Romania? Sau in intreaga regiune balcanica?". Dupa ce a introdus Romania printre statele care, din punctul de vedere al Kremlinului, s-ar putea confrunta cu amenintarea separatismului, Putin a adaugat: "la ce bun sa punem sub semnul intrebarii temeiurile dreptului international, alimentand in acest fel tendintele separatiste in Europa si in intregul spatiu postsovietic?". In contextul in care Kosovo se pregateste sa-si proclame unilateral independenta, amenintarile asupra Romaniei pornite de la est se intensifica. In concordanta cu experienta istorica (Kominternul considera Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca o trambulina pentru dezmembrarea Romaniei unite) comunistii de la Chisinau lanseaza un adevarat razboi informational impotriva Bucurestiului. Teza separatista a Kominternului - Romania este "ultimul imperiu din Europa", alcatuit din provincii care ar trebui sa se separe - este reluata la Chisinau, unde comunistii inventeaza o "minoritate moldoveneasca" in Romania si mentioneaza din ce in ce mai des eventualitatea unei "Moldove Mari", de la Nistru la Carpati. Totodata, la Bucuresti, grupuscule de activisti bine stipendiate si cu programe pe termen lung au inceput sa "sarbatoreasca" 90 de ani de la Marea Unirea discutand despre avantajele regionalizarii si reimpartirii Romaniei pe provincii. Apropierea summit-ului NATO de la Bucuresti marcheaza intensificarea agresiunilor asimetrice ale comunistilor via Moscova-Chisinau-Bucuresti.

Razboiul neincheiat dintre Valahia si Moldova

Regimul comunist condus de Vladimir Voronin a marsat in forta pe operatiuni specifice anti-romanesti dupa ce fostul general de Militie al RSSM a inregistrat nemultumirea Rusiei fata de instalarea bazelor SUA la Marea Neagra. Unul dintre ideologii lui Voronin, Vasile Stati, sustine sus si tare ca Romania si Republica Moldova se afla in stare de razboi: "De altfel, starea de razboi dintre Valahia si Moldova, declansata de valahi in 1429, ba chiar din 1400, se mentine. Valahii pana astazi n-au incheiat - niciodata! - nici o pace cu Moldova".

In toata aceasta ultima perioada, in care pozitia Chisinaului s-a radicalizat rapid, fara a fi contracarata, s-a actionat concertat, de la pedalarea continua pe tezele sovietice ale "limbii" si "natiunii moldovenesti" pana la tracasarea elevilor si studentilor care doreau sa studieze in Romania.

Chisinaul si discriminarea "moldovenilor" din Romania

In urma cu un an, la 12 ianuarie, 2007, la Judecatoria Iasi a fost depusa cererea pentru inregistrarea Asociatiei "Comunitatea Moldovenilor din Romania". Scopul declarat al asociatiei: "apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani care au origine etnica moldoveneasca". Sigla aleasa era bustul voievodului Stefan cel Mare. Membrii fondatori erau trei: Claudiu Alexa, Marian Russo si Lucian Timofticiuc. La Chisinau, ei au fost primiti cu entuziasm de comunistii din Parlament, dar si de insusi presedintele Vladimir Voronin.

La 12 februarie 2007, Parchetul Iasi a declarat recurs impotriva deciziei prin care Judecatoria Iasi recunoscuse, cu o luna mai devreme, statutul de "etnici moldoveni". In cele din urma, asociatia s-a autodizolvat.

La deschiderea sedintei plenare a Parlamentului de la Chisinau, cei trei membri fondatori au fost introdusi in sala de parlamentarul comunist Victor Stepaniuc, fiind prezentati de Marian Lupu, presedintele Parlamentului, incalcand toate normele de protocol ale unor astfel de sedinte. Ca reactie la diversiunea creata in Parlamentul de la Chisinau, deputatul Vlad Cubreacov, presedintele Fractiunii PPCD, a adresat o interpelare pe aceasta tema.

Dupa prezentarea din Parlament, cei trei cetateni romani au fost invitati la televiziunea nationala de la Chisinau - aflata in totalitate sub controlul autoritatilor comuniste. Cei trei s-au plans in direct ca sunt discriminati in Romania, unde, daca se duc, de exemplu la Bucuresti, si cer parjoale nu li se dau si li se spune sa ceara chiftele. Au continuat exprimandu-si regretul ca singurul reprezentant al moldovenilor din Romania a fost, la randul sau, discriminat, fiind dat afara din Guvern. Era vorba de Mihai Razvan Ungureanu. Cei trei au spus ca vor conta pe sprijinul financiar al Chisinaului pentru a construi un centru cultural "moldovenesc" la Iasi si pentru pastrarea identitatii nationale "moldovenesti".

A doua etnie inventata: Cancheul din Parlamentul Romaniei

O alta lovitura data identitatii romanesti provine din partea deputatului PDL Costica Canacheu, care a reusit sa blocheze, in luna octombrie 2007, proiectul Legii pentru romanii de pretutindeni, care ii inscria pe aromani in "filonul cultural romanesc". Deputatul Costica Canacheu a pledat pentru mentinerea proiectului in forma initiala, fara includerea amendamentului adoptat de Comisia pentru drepturile omului: "Proiectul se refera la cei apartinatori filonului cultural romanesc si lasa deschisa calea acelora care se considera apartinatori ai filonului sa se declare ca atare. Sa respingem acest amendament, pentru ca este injust si intram intr-o eroare majora prin legiferarea acestor denumiri". Canacheu este si presedintele Comunitatii Aromane din Romania, care pledeaza pentru obtinerea statutului de minoritate nationala a aromanilor inca din 2005.

Chisinaul lupta pentru "Moldova Mare"

In ianuarie 2008, la Chisinau a fost reluata in discursul public tema "Moldovei Mari" - lansata cu un an in urma de presedintele Voronin. Astfel vicepresedintele Partidului Patria-Moldova, Gheorghe Sima, a afirmat ca "independenta Republicii Moldova este pusa permanent sub semnul intrebarii de catre Bucuresti". La unison cu presedintele moldovean Vladimir Voronin, Sima a mai spus ca Republica Moldova va putea sa-si pastreze independenta doar daca va reveni la teritoriile ei dintotdeauna. El a explicat: "In contextul noii redesenari a granitelor in Europa, o asemenea evolutie este destul de reala, iar o Moldova de la Carpati la Marea Neagra ar putea exista ca subiect de sine statator si egal in drepturi. Mai ales ca, din punct de vedere istoric, Moldova a aparut cu mult inaintea Romaniei." Pe 24 februarie 2007 Voronin declara pentru Moldpres: "Cunoastem cu totii destul de bine ca in Romania zilelor noastre, pana nu demult, nu era chiar atat de simplu sa-ti declari pe fata identitatea moldoveneasca". Presedintele Voronin a mentionat ca in Republica Moldova orice cetatean poate sa-si declare liber identitatea, inclusiv cea romaneasca. In opinia sa, legislatia romana limiteaza etniile acceptate si acesta ar constitui principalul obstacol in legalizarea acestui drept pentru cei 10 milioane de moldoveni, care locuiesc la ora actuala in Romania. Voronin a declarat: "Moldovenii din Romania nutresc speranta ca, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, problema identitatii etnice va deveni in aceasta tara o problema ce va tine de exprimarea vointei cetatenilor, dar nu o politica impusa de sus. La noi, in (Republica) Moldova, de exemplu, nimeni nu constrange pe nimeni sa fie in exclusivitate moldovean. Poti sa fii roman, ucrainean, rus. Noi nu ne implicam in problemele identitatii. Aceasta este problema cetatenilor insisi. In Romania, din pacate, lista etniilor permise in acest stat este strict limitata, toate minoritatile nationale posibile sunt enumerate in legislatie. Moldovenii nu figureaza printre acestea. Si aceasta, din cate inteleg eu, este astazi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor si a culturii lor in Romania. Este vorba de legalizarea acestui drept pentru o populatie de circa 10 milioane de persoane care locuiesc in Moldova romaneasca."

Voronin a sintetizat astfel dorintele sale: "Problema pe care noi o discutam cu conducerea Romaniei tine de elaborarea si semnarea a doua acorduri, doua tratate, Tratatul de baza si Tratatul de frontiera. Nesemnarea acestor doua acorduri vorbeste despre aceea ca Romania pana astazi nu recunoaste Republica Moldova ca tara suverana. De aceea, perspectiva relatiilor noastre depinde de semnarea acestor doua acorduri". Problema este reprezentata de faptul ca in aceste doua tratate comunistii de la Chisinau vor sa legalizeze existenta limbii si etniei "moldovenesti".

Agresiunea continua

O alta linie de atac a comunistilor de la Chisinau este reprezentata de inscenarea unor cazuri de coruptie legate de accesul romanilor din stanga Prutului in Romania, inscenari destinate sa dovedeasca faptul ca Romania nu poate asigura securitatea frontierei externe a Uniunii Europene. Dupa aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana, peste 800.000 de cetateni ai Republicii Moldova au solicitat documente de identitate romanesti. Ceea ce a bagat in panica autoritatile de la Chisinau. In august 2007 viceministrul de Interne Valentin Zubic l-a acuzat pe consulul Romaniei in Republica Moldova, Alexandru Rus, de coruptie in eliberarea vizelor pentru Romania. Consulul a fost retras, actele pe care autoritatile comuniste sustin ca le-au trimis la Bucuresti n-au mai fost de gasit, iar cazul a facut subiectul unor "dezvaluiri" de presa - practic elemente din dosar au fost "scurse" catre jurnalisti pro-guvernamentali.

Pe 22 august 2007, presedintele Traian Basescu a amenintat ca Bucurestiul va raspunde "extrem de dur" la astfel de provocari: "Tot trucul a fost legat de nevoia ca functionarul roman sa fie filmat cu un plic, pe care, nu se stie, il da sau il primeste. Stim unde se fac fraudele, la firmele de turism. Este ultima agresiune la adresa Romaniei, orchestrata, si vom raspunde extrem de dur de data asta." Traian Basescu a catalogat drept "o provocare" incercarea de a se aduce acuzatii grave unui functionar al ambasadei noastre la Chisinau cum ca ar fi luat mita pentru acordarea unei vize. In ciuda declaratiilor presedintelui roman, autoritatile comuniste de la Chisinau au reluat scenariul, de data aceasta mergand pana la a acuza Ministerul Justitiei de la Bucuresti de coruptie.

Noi scandaluri diplomatice

Ofensiva antiromaneasca a autoritatilor de la Chisinau a continuat in aceasta saptamana cu scoaterea pe piata a unor noi acuzatii de coruptie indreptate impotriva autoritatilor de la Bucuresti. De data aceasta viceministrul de Interne de la Chisinau, Valentin Zubic, a anuntat ca autoritatile moldovene ar fi depistat doi functionari romani ai Ministerului Justitiei care elibereaza cetatenii romanesti contra bani. Mai mult, Zubic lasa sa se inteleaga ca serviciile speciale moldovenesti ar fi urmarit in ultimele sapte luni mai multi oficiali romani din Ministerul Justitiei.

Ministerul moldovean de Interne a anuntat ca a anihilat o retea care presta ilegal servicii de redobandire a cetateniei romane si ca in acest caz au fost implicati si doi functionari din cadrul Ministerului Justitiei de la Bucuresti, transmite Rompres. Zubic a declarat ca un grup de persoane a fost retinut recent in flagrant, dupa un filaj care a durat timp de sapte luni. Potrivit lui Zubic, din componenta grupului faceau parte doua persoane care aveau dubla cetatenie, dintre care una locuia la Chisinau si cealalta la Bucuresti. In schimbul serviciilor, membrii retelei primeau de la cetateni intre 150 si 300 de euro, in functie de cererile pentru urgentarea examinarii cazurilor. Zubic a afirmat ca 135 de persoane si-ar fi redobdit cetatenia romana pe aceasta cale, iar documentele a peste 560 de persoane sunt in curs de examinare. Potrivit oficialului moldovean, dosarele celor doi functionari romani au fost expediate instantelor de la Bucuresti prin intermediul Procuraturii Generale. Surse diplomatice romanesti afirma ca de aproape un an de zile autoritatile comuniste de la Chisinau evita dialogul institutionalizat cu autoritatile romane, preferand sa transmita mesaje prin intermediul presei - precum in cazul consulului Rus si in cazul acuzatiilor recente de coruptie privind redobandirea cetateniei romane.

Raceala diplomatica extrema a fost vizibila la sfarsitul anului trecut, la inaugurarea noului sediu al Consulatului Romaniei la Chisinau. Autoritatile comuniste au refuzat atunci orice fel de contact cu ministrul roman de Externe, Adrian Cioroianu, lasat sa umble prin capitala Republicii Moldova fara protectia politiei, in ciuda notificarii autoritatilor moldovene.

George DAMIAN / ZIUA

http://civicmedia.ro/

Biserica Rusa isi fortifica pozitiile in regiunea transnistreana

Biserica Ortodoxa Rusa isi fortifica pozitiile in estul Basarabiei si se bucura, in acest sens, de sprijinul autoritatilor rmn care colaboreaza activ cu Episcopia Tiraspolului si Dubasarilor, subordonata Patriarhiei Ruse, se arata intr-o stire publicata pe portalul transnistrean „Lenta PMR”, informeaza AP Flux, reluat de Romanian Global News. Potrivit autorilor stirii, liderul separatist de la Tiraspol, alaturi de demnitarii transnistreni de toate rangurile acorda o atentie deosebita Bisericii (Episcopiei Dubasarilor, din cadrul Mitropoliei Moldovei – n.red.), care reprezinta „principalul pilon al unitatii acestei republicii multinationale”. De asemenea, in stire se mai spune ca incepand cu blocada regiunii transnistrene din partea Ucrainei din martie 2006, autoritatile de la Tiraspol, parcurg tot mai insistent calea spre integrarea acestei regiuni in componenta Federatiei Ruse si ca Biserica Ortodoxa Rusa reprezinta, in acest sens nu doar o simpla organizatie religioasa ci un liant care asigura legatura Tiraspolului cu Rusia. Autorii mai precizeaza ca atentia Patriarhiei de la Moscova fata de regiunea transnistreana a sporit, odata cu decizia Mitropoliei „necanonice” (!) a Basarabiei de a reactiva cele patru eparhii, subordonate Patriarhiei Romane. Mentionam reprezentantul Partidului Patriotic din Transnistria, condus de Oleg Smirnov, fiul actualului lider de la Tiraspol, a solicitat recent ca Eparhiei Tiraspolului si Dubasarilor, subordonata Bisericii Ortodoxe Ruse sa i se acorde „statut oficial in Transnistria”. Totodata, Oleg Smirnov impreuna cu Episcopul de Dubasari, Iustinian, din cadrul Mitropoliei Moldovei, au organizat la Tiraspol un seminar pentru tineri, „Ortodoxia si patriotismul”. Amintim ca, recent, Mitropolitul Basarabiei, IPS Petru Paduraru, a adresat o scrisoare Consiliului Europei, unde atrage atentia asupra faptului ca, dupa ce Mitropolia Basarabiei a reactivat cele trei episcopii, conducatorii structurilor de securitate si de forta transnistrene s-au intrunit la Tiraspol intr-o sedinta de urgenta, impreuna cu reprezentantii Mitropoliei Moldovei, pentru a identifica masuri de contracarare a Mitropoliei Basarabiei si ca acestui punct de vedere i s-au asociat unii factori politici de cel mai inalt nivel din cadrul administratiei constitutionale a Chisinaului.

http://www.rgnpress.ro/

Patriarhia Moscovei ataca Patriarhia Romana prin sluga prea plecata- Patriarhia Serbiei

Pentru a multumi Moscovei pentru spirijinul acordat in problema Kosovo, Patriarhia Serbiei, se apuca sa pupe bocancul kagebist al lui Alexei al ll-lea (foto), atacand Mitropolia Basarabiei si implicit Patriarhia Romana.
Sinodul Bisericii sarbe si-a exprimat deplina sustinere a eforturilor angajate de Biserica ortodoxa rusa pentru „restabilirea unei ordinii canonice normale in Moldova – regiune canonica care prin traditie apartine de Patriarhia Moscovei”, informeaza agentia Interfax, preluata de HotNews. Comentand decizia Sinodului Bisericii ortodoxe a Romaniei din 24 octombrie privind infiintarea a trei noi eparhii in Moldova, patriarhul Serbiei, Pavel (foto), considera, intr-o scrisoare adresata patriarhului Aleksei al II-lea al Moscovei, ca „la baza formarii asa numitei Mitropolii a Basarabiei s-a aflat ignorarea traditiilor canonice”. Un fapt, scrie mai departe semnatarul scrisorii, care face ca „problema basarabeana” sa fie calificiata drept o chestiune „cu urmari importante pentru deplinatatea Ortodoxiei”. In incheiere, Patriarhul Pavel isi exprima speranta intr-o rezolvare fericita a conflictului, „pentru binele unitatii pravoslave”. Confruntata cu o lipsa totala a credinciosilor in biserica si intretinuta numai de accentele ultranationaliste ale politicienilor de la Belgrad, Patriarhia sarba s-a remarcat printr-o virulenta campanie antiromaneasca atunci cand, romanii din Timoc au indraznit sa-si ceara drepturile la limba romana si reantoarcerea la Biserica Mama – Biserica Ortodoxa Romana. Violenta, uneori fizica, provocata de Episcopul Iustin al Timocului, impotriva romanilor din Timoc a facut deja obiectul monitorizarii Consiliului Europei. Din cele 17 manastiri si cele peste 80 de biserici pe care romanii le aveau inainte de 1830, atunci cand sarbii au ocupat Timocul, nu mai este una singura romaneasca. Le-au distrus sau le-au ocupat. Nu a contat ca romanii erau tot crestini ortodocsi. A contat ca nu erau sarbi. Gstul Patriarhiei Sarbe demonstreaza cat se pretuieste in Serbia faptul ca Romania a declarat ca nu nu va recunoaste independenta Kosovo. Si mai demonstreaza ceva. Si anume ca acea „coloana a cincea” din MAE si servicii care au sustinut interesele Serbiei in politica romaneasca motivand „prietenia frateasca” romano-sarba, nu mai are nici-un argument credibil.

http://www.rgnpress.ro/

Viktor Iuscenko vrea sa transforme Insula Serpilor in paradis fiscal...ucrainean evident

Presedintele ucrainean Viktor Iuscenko vrea sa transforme Insula Serpilor, care face obiectul unui litigiu intre Romania si Ucraina la Curtea Internationala de Justitie de la Haga inca din 2004, in zona off-shore (teritoriu in care sunt valabile privilegii fiscale, investitionale si de alta natura), transmite serviciul de presa al presedintiei de la Kiev, citat de ziarul Ziua, reluat de Romanian Global News. Potrivit serviciului de presa citat de Segodnia, presedintele Ucrainei a emis un decret privind dezvoltarea sud-vestului regiunii Odesa, document in care se prevede crearea unei zone economice speciale in Insula Serpilor, dezvoltarea in continuare a infrastructurii si a activitatii economice pe insula din Marea Neagra. Totodata, decretul prezidential mai prevede crearea pe insula a unei filiale a Muzeului de arheologie din Odesa. In 2007, Rada Suprema (parlamentul unicameral de la Kiev) a atribuit Insulei Serpilor, pe care locuiesc granicerii si stau provizoriu savanti-ornitologi denumirea de Belai (satul Alb) si a trecut-o in registrul localitatilor din Ucraina, aminteste publicatia online Segodnia.
Intrucat valurile Marii Negre erodeaza malurile insulei, Guvernul de la Kiev a alocat in bugetul pe acest an aproximativ 3 milioane de dolari pentru lucrari de consolidare. De altfel, bugetul ucrainean pe anul in curs prevede fonduri si pentru finalizarea constructiei canalului de mare adancime Dunarea-Marea Neagra (aproximativ 100 milioane de grivne din cele 134 de milioane necesare), indica Forum. Administratia regiunii Odesa a anuntat saptamana trecuta ca va aduce in Insula Serpilor si instalatii de ardere a gunoaielor pana in 2009. In ultimele zile ale anului trecut, autoritatile de la Kiev au anuntat ca pana la inceputul lunii martie vor sa amplaseze o unitate de graniceri pe insula. Dupa vizita din toamna anului trecut la Bucuresti, presedintele Viktor Iuscenko a inspectat Insula Serpilor si a sadit un pin, dand ordin ca insula sa fie inverzita. Ambitiile autoritatilor ucrainene de a transforma stanca fara resurse proprii de apa potabila intr-o zona locuibila sunt de-a dreptul surprinzatoare si este greu de crezut ca bucata de pamant de 20,5 hectare ar putea adaposti toate proiectele gandite de Kiev, apreciaza unii experti de la Kiev. Aici a fost deschisa deja filiala unei banci si a unui serviciu postal, se construieste un hotel, se au in vedere spatii pentru o biblioteca, un cinematograf, o unitate pentru ambalarea fructelor de mare, un sistem de purificare a apei, o dana. Kievul intreprinde toate aceste eforturi pentru a demonstra ca Insula Serpilor este un spatiu locuit, cu viata economica si sociala proprie, ceea ce i-ar crea un avantaj in fata Romaniei in cazul litigiului de la Haga in problema delimitarii platoului continental si a zonelor economice exclusive in Marea Neagra, al carui deznodamant s-ar putea produce pana la sfarsitul acestui an.

http://www.rgnpress.ro/

Inca un tanar basarabean a fost omorat in bataie in cadrul fortelor militare transnistrene

Inca un tanar basarabean a decedat, in timp ce satisfacea „serviciul militar” in fortele paramilitare transnistrene. Potrivit reprezentantilor Asociatiei „Promo-Lex”, este vorba de locuitorul satului Lunga, Dubasari, Anatoli Mospan, in varsta de 19 ani.

El a decedat la 2 ianuarie curent, la doar patru zile de la inrolarea sa intr-o unitate militara din Tiraspol. „Procuratura militara” din Tiraspol a anuntat ca moartea a survenit din cauza insuficientei cardiace acute. Pe de alta parte, parintii tanarului afirma ca pe corpul neinsufletit al militarului erau vizibile urme de violenta, transmite Presa.md, preluata de Romanian Global News.
Asociatia „Promo-Lex” considera ca cetatenii basarabeni, domiciliati in stanga Nistrului, raman supusi unor reale pericole pentru viata, sanatatea si securitatea lor personala. Chiar daca motivul decesului invocat de „procuratura militara” din Tiraspol este insuficienta cardiaca, „Promo-Lex” considera anormala situatia cand in fortele sunt inrolate persoane cu probleme cardiace, calitatea verificarii starii de sanatate in procesul de incorporare fiind inacceptabila. „Promo-Lex” a sesizat in repetate randuri opinia publica in legatura cu ilegalitatea inrolarii tinerilor din Basarabia in structurile paramilitare din regiunea transnistreana, insa autoritatile constitutionale au ignorat acest apel. De asemenea, membrii „Promo-Lex” cunosc numeroase cazuri si situatii cand persoanele inrolate cu forta au fost supuse torturilor si tratamentelor inumane. Astfel, multi dintre cei care si-au satisfacut serviciul militar in structurile militare transnistrene se intorc acasa invalizi sau, in cel mai bun caz, cu grave probleme de sanatate. Anual, mii de tineri din regiunea de Est a Basarabiei sunt citati la comisariatele militare din regiune pentru controlul medical pentru a fi inrolati in structurile paramilitare ilegale din regiune. Tinerii sunt „vanati” de structurile separatiste pentru a fi inrolati cu forta in structurile paramilitare transnistrene. In cazul in care tinerii refuza, autoritatile locale din regiune intocmesc liste cu „persoanele care se eschiveaza” si le anunta in cautare. Deseori, si barbatii cu varsta de pana la 45 de ani sunt chemati si inrolati cu forta in structurile paramilitare. Refuzul oficial al petitionarilor de a-si satisface serviciul militar in fortele paramilitare transnistrene este sanctionat administrativ si penal de catre administratia separatista de la Tiraspol, iar inrolarea in aceste structuri poate atrage raspunderea penala, prevazuta de legislatia Chisinaului. „Promo-Lex” considera ca incorporarea fortata a cetatenilor basarabeni intr-o structura paramilitara ilegala, creata pe teritoriul statului de catre un regim neconstitutional, este o grava problema pentru autoritatile moldovene, deoarece cetatenilor sai, domiciliati in regiunea de Est, nu le sunt asigurate si protejate drepturile si libertatile fundamentale, in conditii egale cu ale cetatenilor din restul teritoriului tarii. De asemenea, „Promo-Lex” considera si insista ca organele constitutionale ale Basarabiei urmeaza sa se autosesizeze si sa intreprinda toate actiunile necesare, pentru a stabili cu certitudine cauza decesului lui Anatoli Mospan si, eventual, sa traga la raspundere persoanele culpabile de decesul acestuia, transmite Presa.md, citata de Romanian Global News .

Foto: Presa.md

http://www.rgnpress.ro/