Românii de lângă noi: Vlahii din Valea Timocului

Neştiinţă? Necunoaştere? Rea voinţă? Greu de explicat demersul pseudoştiinţific al profesorului Vojislav Stoianovic, concretizat în volumul "Etnogeneza apariţiei vlahilor: Vlahii şi popoarele balcanice", apărut la începutul anului 2007, în încercarea de a consacra, în mentalul colectiv, teza existenţei unei etnii "aparte", etnia vlahă, care ,"în pofida faptului că utilizează o limbă identică, este diferită de cea română".Această nouă mistificare grosolană a istoriei naţionale, pusă în practică de Vojislav Duşan Stojanovic, profesor de istorie în Negotin (Serbia de Răsărit), nu poate stârni decât ilaritatea, iar lansarea unor ipoteze de genul "vlahii sunt urmaşii tracilor, celţilor şi ai slavilor de sud, în timp ce românii sunt urmaşii dacilor şi daco-geţilor, astfel că este absolut clar că vlahii nu sunt români, ci o etnie separată", nu pot decât să ridice semne de întrebare asupra izvoarelor istorice consultate de acesta.Autorul (vlah la origine) face aceste afirmaţii în virtutea faptului că îşi asumă în mod conştient apartenenţa la etnia vlahilor şi prin menţionarea faptului că "apariţia cărţii a fost un rezultat al dorinţei de a ajunge la un răspuns al mai multor întrebări deschise, deoarece, până în prezent, s-au scris tot felul de minciuni despre vlahi".Prin deplasarea accentului pe elementul celtic în defavoarea celui roman, în evoluţia populaţiei din sudul Dunării, Vojislav Stojanovic încearcă să explice, în mod eronat, faptul că, iniţial, „etniconul walch-walach a desemnat la vechii germani, în antichitate, populaţia celtă, apoi pe celţii romanizaţi". Respectivul termen se referea la celţii romanizaţi de pe actualul teritoriu al Franţei, Galia antică. Prezenţa celţilor în Balcani (şi la nord de Dunăre), începând cu secolul al IV-lea î.Hr., în cadrul unei migraţii de mari proporţii, care i-a dus până în Asia Mică, şi rolul important al acestora în progresul populaţiilor întâlnite aici (traci, daco-geţi, iliri) nu explică faptul că „elementele romane în mentalitatea, limba şi obiceiurile vlahilor trebuie căutate în rădăcinile lor celte". În mod firesc, acestea pot fi explicate prin influenţa directă a romanilor care au stăpânit teritoriile din Balcanii de nord mai bine de şase secole. De altfel, informaţiile despre triburile celtice (de exemplu scordiscii) dispar după terminarea cuceririi Peninsulei Balcanice de către romani (începutul secolului I d.C.). Cu alte cuvinte, domnul profesor Stojanovic încearcă să ne convingă (fără succes) de faptul că vlahii, urmaşi ai celţilor balcanici, nu s-au transformat prea mult în timpul procesului de romanizare a regiunii, care, de altfel, nici nu a fost finalizat cu consecinţe durabile, creând astfel un paradox: vlahii şi românii sunt diferiţi, aparţin unor filoane etnice distincte, în ciuda faptului că… vorbesc o limbă aproape identică.Unei comunităţi care nu a evoluat din punct de vedere politic spre o formă de organizare superioară, cum este statul, îi este mai greu să-i fie recunoscută naţionalitatea. De aceea, despre românii sud-dunăreni Vojislav Stojanovic îşi permite să afirme că „vlahii se deosebesc printr-un fapt incontestabil – nu au aspirat la o organizaţie, de felul pe care le numim noi STAT." O astfel de afirmaţie nu ţine seama de o realitate istorică incontestabilă: la sfârşitul secolului al XII-lea vlahii au fost un factor esenţial în apariţia ţaratului româno-bulgar, dinastia conducătoare fiind românească. Fraţii Petru şi Asan, români, au condus răscoala vlahilor şi bulgarilor îndreptată împotriva Bizanţului (1185-1187), care s-a încheiat cu eliminarea dominaţiei împăratului de la Constantinopol. Revenind la originea denumirii de "vlah", atragem atenţia asupra intenţiilor unor asemenea auto-intitulaţi specialişti ai istoriei vlahilor, care pretind că au studiat această problemă "mai bine de 30 de ani" şi care, prin punctele de vedere exprimate, creează confuzie şi amplifică o stare de incertitudine în rândul populaţiei româneşti din Valea Timocului: prin mistificarea istoriei, prin politizarea adevărului şi a certitudinilor legate de originea, evoluţia şi existenţa oricărei minorităţi se creează o mare şi gravă problemă. Problema încrederii şi a unei crize în ceea ce priveşte convieţuirea paşnică cu vecinii. Şi poate că nu am fi luat atitudine faţă de afirmaţiile incorecte şi incoerente ale domnului Vojislav Duşan Stojanovic dacă nu am fi aflat că, între timp, el a fost prezent în cursul lunii septembrie 2007, la întâlnirea reprezentanţilor românilor timoceni cu Jurgen Hermann, raportorul special al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), însărcinat cu monitorizarea situaţiei minorităţii româneşti din Voivodina şi Timocul sârbesc. Probabil că, pe lângă multitudinea de aspecte legate, în principal, de acordarea drepturilor ce li se cuvin românilor timoceni privind păstrarea identităţii româneşti, prezentate de către adevăraţii reprezentanţi româno-vlahi ai comunităţii, domnul Vojislav Stojanovic a făcut o notă discordantă, creionând în faţa trimisului Uniunii Europene o cu totul altă realitate etno-lingvistică în ceea ce priveşte comunitatea românească/vlahă din Valea Timocului. Timpul va demonstra, însă, inutilitatea unor asemenea încercări de mistificare şi denaturare a adevărului istoric. Vojislav Stojanovic nu este nici primul şi probabil nici ultimul "specialist" din lungul şir al celor care contrazic istoria poporului şi a limbii române. Dar, cu siguranţă, va avea aceeaşi soartă precum toţi ceilalţi ideologi înregimentaţi politic, adică va ajunge la coşul de … minciuni al istoriei, catalogat ca atare de orice adevărat specialist al domeniului.

Prof. Sorin Fira

http://www.romaniuitati.eu/content/view/51/45/

Copiii romani din Serbia ar putea invata cu profesori din Romania

Belgrad, Serbia/Romanian Global News
04 octombrie 2007 In urma solicitarilor Comisiei pentru invatamant, stiinta, tineret si sport a Camerei Deputatilor vizand inceperea, impreuna cu partea sarba, a demersurilor necesare trimiterii de invatatori romani in comunele din Serbia, Institutul Limbii Romane, institutie subordonata Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, abiliteaza organizarea concursurilor de selectie a cadrelor didactice care predau limba romana in strainatate.Baza legala pentru procedurile de selectie si numire consta in intelegerile interguvernamentale din domeniul educatiei. In consecinta, contactele cu partenerii straini necesare initierii colaborarii in domeniul educatiei se vor face prin intermediul directiilor specializate din Ministerul educatiei, Cercetarii si Tineretului si din Ministerul Afacerilor Externe. Avand in vedere solicitarile Comisiei Camerei Deputatilor, Institutul Limbii Romane a purtat convorbiri cu reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului pentru depistarea masurilor ce trebuiesc intreprinse. Pe masura ce discutiile cu partenerii interni vor avansa, Institutul Limbii Romane va comunica tuturor factorilor interesati rezultatele concrete ale actiunilor intreprinse pentru trimiterea de invatatori in scolile din Serbia unde invata copiii din comunitatile romanesti. http://www.rgnpress.ro/