Ostasi, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte...

"Ostasi, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre (...) Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru. OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!", aceste cuvinte ii apartin maresalul Ion Antonescu, fiind adresate Armatei romane in noaptea de 22 iunie 1941, cand Romania a pornit razboiul impotriva Uniunii Sovietice, scrie ZIUA, preluata de Romanian Global News.
Pe data de 26 iunie 1940, prima nota ultimativa a URSS, adresata Romaniei, solicita imperativ "rezolvarea imediata a chestiunii inapoierii Basarabiei catre Uniunea Sovietice". Cererile guvernului URSS catre guvernul regal al Romaniei cuprindeau doua puncte: 1) sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia si 2) sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit unei harti alaturate. La 27 iunie1940, respectand termenul cerut de nota ultimativa, guvernul Romaniei remite un raspuns in care se arata: "sa procedeze...la discutiunea amicala si de comun acord a tuturor propunerilor emanand de la guvernul sovietic". Data fiind aceasta situatie, guvernul sovietic revine cu o a doua nota, in care someaza guvernul Romaniei sa restituie Basarabia si nordul Bucovinei in termen de 4 zile (1 iulie - n.red), stipuland ca, pe 28 iunie, deci a doua zi, orasele Cernauti, Chisinau, Cetatea Alba sa fie deja ocupate de trupele sovietice. Aproape un an mai tarziu, Romania (alaturi de Germania) pornea un razboi de recuperare a teritoriilor smulse de bolsevicii lui Stalin (Operatiunea Barbarossa). Acesta este momentul pe care diriguitorii pro-moscoviti de sorginte comunista de la Chisinau l-au comemorat duminica.
Astfel, conducerea Republicii Moldova si cateva zeci de persoane, in special veterani rusi ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, au comemorat duminica, la Chisinau, inceperea conflagratiei mondiale pentru fosta Uniune Sovietica, la 22 iunie 1941, transmite Rompres. Majoritatea membrilor guvernului, deputati, reprezentanti ai administratiei publice centrale s-au adunat duminica dimineata la Complexul Memorial al Gloriei Militare "Eternitate" din Chisinau. Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a venit insotit de seful legislativului, Marian Lupu, si ministrul Apararii, Vitalie Vrabie. Dintre reprezentantii conducerii de varf de la Chisinau, de la eveniment a lipsit doar premierul Zinaida Grecianii.
Voronin: "In aceasta zi, pentru noi, cetatenii sovietici, a inceput Marele razboi pentru apararea patriei"
Oficialii au fost intampinati cu fanfare militare si cantece din perioada sovietica. Ei au depus flori la "focul vesnic" si mormintele ostasilor necunoscuti. Intreaga ceremonie a durat circa 20 de minute.
Vladimir Voronin a declarat pentru presa ca aceasta zi are o semnificatie istorica deosebita. Pentru el si pentru toti cetatenii, nu doar ai Republicii Moldova ci si ai intregii planete. "In aceasta zi, pentru noi, Uniunea Sovietica, cetatenii sovietici, a inceput Marele razboi pentru apararea patriei", a mentionat el.
Presedintele moldovean a mai spus ca trebuie sa tinem minte aceasta zi si sa facem tot posibilul ca asemenea evenimente sa nu se mai repete. "Cu parere de rau observam ca incep a renaste ideile profasciste, nationaliste, ceea ce este o primejdie. Noi trebuie sa fim atenti si sa nu permitem sa se mai repete vreodata asa ceva", a conchis Voronin.
http://www.rgnpress.ro/Politic/Ostasi-Va-ordon-treceti-Prutul-Sdrobiti-vrajmasii-din-rasarit-si-miazanoapte.html

Ungurimea, tiganimea si romanimea in fata Marii Uniri

-- Tovarasii de drum gandesc asa: exista un presedinte, cum sa-l folosim!? Altii zic: ce frumos e aici la Cotroceni, pacat ca e locuit si de Basescu... Dupa care vin cu "sfaturi": "Lasati dom' presedinte cu Pactul Ribbentrop-Molotov! Ce sa-i mai condamnam oficial consecintele in anul 90 de la Marea Unire?! Ce daca Israelul face cele mai mari pregatiri din istorie pentru aniversarea a doar 60 de ani?!

Noi suntem mici si prosti... N-are rost, sefu', sa organizam nimic acum cu Basarabia! Ca-l suparam pe stiti dvs cine si ne taie gazele si conturile (unora) si nici nu mai vine la Bucuresti, ca sa ne laudam ca Ceausescu ca-i avem pe toti aici, ca pe vremurile bune ale Pactului de la Varsovia. Doamne fereste, sa mai ziceti ceva si de Insula Serpilor, Tinutul Herta sau Bucovina! Stergeti-le din memorie!" Si totusi, Basescu n-a facut asta. Daca unii au mai auzit de la nivel oficial de Basarabia si Bucovina dupa o omerta de 15 ani este datorita lui Basescu. Dar boicotul continua. Cati dintre dumneavoastra, de exemplu, realizeaza ca peste numai o zi, pe 27 martie, se implinesc 90 de ani de la reunirea Basarabiei cu Tara?! In schimb, stim ca saracii unguri au fost batuti de extremistii de romani la aniversarea celor 160 de ani de la "revolutia maghiara". Eu, unul, cred ca bietul Mihaila Cofariu, maltratat la un alt 15 martie, 1990, s-a ridicat din paralizie si i-a tras el doua palme agitatorului stegului Ungariei de la Cluj care urla acum ca din gura de sarpe. Iar eu, unul, o sa fac exact acelasi lucru cu Marko Bela cand o sa-l vad, pentru ce a declarat el despre manifestatiile din "Romania SI Ardeal"! Dar, daca tot vor interzicerea Noii Drepte, de ce nu cer - cum deja au facut organizatiile tiganilor la Budapesta - si interzicerea Garzii Ungare, care-si agita steagurile fasciste ale lui Arpad prin Romania, atat la manifestarile UDMR, cat si la cele ale ilegalului Partid Civic Maghiar?! Uite cum tiganii tin cu "olahii", zic extremistii. Dar mai stiti ca noi ar fi trebuit de fapt sa comemoram odata cu fratii nostri maghiari 160 de ani de la uciderea a peste 40.000 de tarani romani si raderea a peste 300 de sate romanesti din Ardeal?! Ucigasii romanilor se-nalta bine-mersi, spre adulatie maghiara, la Arad, intr-o "statuie a libertatii", prin grija deosebita a miticilor Guvernului PSD-UDMR, Iliescu si Nastase?! Un grup statuar de glorificare a unor criminali, dezmembrat anterior de un mare roman, Ion I.C. Bratianu si de un mare patriot roman, chiar daca german - Ferdinand I, ambii fauritori ai Romaniei Mari. Bratienii, patriotii liberali, se sfarama in mormant la vederea aliantei otravite PNL-UDMR. La 1918, Romania Mare - supranumita, gratie lui Eminescu si a batranului Bratianu, "Dacia Moderna" - s-a refacut, dupa sute de ani de la prima Unire, infaptuita de Mihai Viteazul. Romania Mare, asa cum o stim, nu s-a cladit insa pe vorbe: s-a cladit pe sange. La Est, transeele "revolutiei ruse" bolsevice fusesera deja umplute de sangele ortodocsilor care se impotriveau ocupatiei comuniste. Se declansase inceputul ororii care avea sa aduca alte si alte valuri de sange: peste 100 de milioane de morti, crime in masa ramase nepedepsite pana azi. Armata Rosie (culoarea n-a fost aleasa degeaba) insangera tot cuprinsul Basarabiei, prin crime, violuri si jafuri. Brigazile comuniste executau asasinate la comanda in randul militantilor pro-Romania. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii isi proclama independenta, in fata a ceea ce avea sa devina Imperiul Rosu de la Rasarit. Rusia era atunci mai mare decat acum. Asta ne facea pe noi mai mici, oare, ca popor? Nu. Pentru ca la 27 martie, romanii care au scris zapisul Unirii - Ion Inculet, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan - spun fara frica: Basarabia, "de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania". Soarta a inversat istoria: tocmai inceputul reintregirii romanesti acum a ramas la urma, inca in afara noii Europe vechi. Sa vedem ce va face romanimea de azi pentru Unire... Cu 40 de ani inainte de Marea Unire, la 3 martie 1878, Mihai Eminescu scria, in "Timpul", un adevar care ramane, trist, valabil si azi: "A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti".

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-26&id=235095

Eugen Tomac: “Stalin, creatorul Republicii Moldova”

Romanian Global News a preluat de pe portalul Presa.md un interviu cu Eugen Tomac, doctorand, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti, redactor, Magazin istoric „Granitele de astazi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin in 1940”.

Reporter:Cum putem comenta astazi, la aproape jumatate de veac, pactul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista, la 23 august 1939 si cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov?

Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 este comentat, cel mai adesea, doar prin prisma consecintelor concrete pe care le-a avut pentru noi, pentru polonezi, pentru Tarile Baltice. O foarte scruta rememorare a conditiilor in care s-a semnat ne permite sa-i descifram semnificatiile mult mai ample.
Dupa victoria revolutiei bolsevice din 1917, noua putere sovietica fusese izolata pe plan international. Rusia sovietica nu era recunoscuta si acceptata de catre comunitatea internationala. Prima recunoastere din partea unei mari puteri – este adevarat, in acel moment marea invinsa a Primului Razboi Mondial, Germania – i-a venit prin semnarea tratatului de prietenie sovieto-german de la Rapallo, la 16 aprilie 1922. A fost o surpriza, dar Rusia sovietica avea sa fie apoi recunoscuta si de celelalte mari puteri europene, fortate de acest gest al Germaniei Republicii de la Weimar, dar si de importanta economica si strategica a Rusiei.
Peste 17 ani, avea sa fie tot Germania – de data aceasta, condusa de Hitler – care va readuce Rusia sovietica la masa marilor puteri, recunoscandu-i dreptul la sfere de influenta. Din nou, contrar atitudinii celorlalte mari puteri europene. Ceea ce se spune mai rar la noi este faptul ca in primavara si vara anului 1939, Stalin a purtat negocieri in paralel cu Germania, Anglia si Franta. Atunci, cand la Moscova a sosit delegatia militara anglo-franceza pentru a negocia un tratat de asistenta cu sovieticii, acestia au pus o serie de conditii prealabile pe care occidentalii nu aveau cum sa le negocieze: dreptul pentru Armata Rosie de a trece prin Polonia, respectiv Romania, pentru a veni in sprijinul anglo-francezilor, respectiv extinderea garantiei de securitate si asupra tarilor baltice. Ceea ce anglo-francezii i-au refuzat lui Stalin i-a acordat, cu larghete, Hitler. Sovieticii au negociat in paralel cu anglo-francezii, dar si cu germanii si, in momentul cand au primit ceea ce au dorit – si acest lucru era consfintit prin Protocoalele secrete – au semnat Pactul de neagresiune cu Germania nazista. A inceput razboiul, si-au luat partea din Polonia, au atacat Finlanda, care le-a rezistat, au ocupat Tarile Baltice, ne-au adresat ultimatumul din 26 iunie, ocupand chiar mai mult decat cerusera in mod oficial. Din pacate, noi nu am urmat exemplul finlandezilor si am cedat fara un foc de arma.

Reporter : Cum au primit autoritatile romane aceasta veste si ce masuri concrete au fost luate pentru a evita o eventuala agresiune?

Autoritatile romane au stiut, in mod oficial, doar despre Pactul de neagresiune, Protocoalele fiind secrete. Dar cum nu exista secrete vesnice, sigur ca au capatat destul de curand informatii, venite pe cai neoficiale, ca acest Pact pregatea ceva urat Romaniei. O telegrama sosita din Londra, la 2 septembrie 1939, instiinta: „Acum cateva zile, un prieten englez a avut o lunga conversatie cu un membru al Ambasadei Germane, care i-a spus, intre altele: «Pactul germano-rus va avea consecinte si asupra Romaniei, care va trebui sa cedeze Transilvania si Basarabia». Au mai fost si alte asemenea semnale, dar asa cum se intampla, din pacate, adesea, oamenii politici au inlocuit analiza lucida cu sperante. Factorii politici de la Bucuresti si-au inchipuit ca, proclamand neutralitatea Romaniei, la sase zile dupa inceperea razboiului, ea avea sa si fie respectata. Inca din 1938, Romania incepuse sa oscileze intre tabara anglo-franceza si cea germana, cochetand si cu unii si cu altii, neasumandu-si angajamente ferme. Nu este mai putin adevarat ca Mica Antanta disparuse, practic, prin ocuparea Cehoslovaciei si lipsa de reactie a statelor membre, inclusiv a Romaniei. Antanta Balcanica nu functiona nici ea, dupa cum Romania nu a reactionat nici in cazul atacarii Poloniei, marginindu-se doar sa primeasca refugiatii polonezi si sa permita evacuarea tezaurului acestei tari.
Din pacate, pregatirile militare, menite sa asigure securitatea nationala, anuntate cu multa pompa de propaganda oficiala, s-au dovedit ulterior total ineficiente. Scandaluri, afaceri au minat capacitatea de aparare, dupa cum a lipsit si decizia politica de a rezista.
La 29 martie 1940, Molotov a prezentat, in fata Sovietului Suprem al URSS, un raport in care sublinia faptul ca URSS nu a semnat un pact de neagresiune cu Romania, deoarece exista in opinia sa o chestiune litigioasa nerezolvata, fiind vorba despre Basarabia. Rusia sovietica nu a recunoscut niciodata Unirea Basarabiei, iar mesajul era un semn clar ca aceasta problema nu se va rezolva pe cale pasnica.

Reporter : Odata ce a fost ocupata Basarabia, Stalin a hotarat ca provincia sa fie dezmembrata in trei parti. Care considerati ca a fost ratiunea si miza acestui act?

La 14 iunie 1940, trupele germane au ocupat Parisul. Guvernul sovietic a profitat de conjunctura creata si a adresat la 14 si 16 iunie guvernelor Lituaniei, Letoniei si Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice sa intre pe teritoriul acestor state baltice. Aceasta nu a insemnat altceva decat anexare celor trei state. Dupa ce la 22 iunie 1940, Franta a capitulat, a doua zi, pe 23 iunie 1940, Moltov l-a informat pe Schulenburg, ambasadorul german la Moscova, despre faptul ca Guvernul sovietic doreste sa clarifice urgent chestiunea Basarabiei, dar ca revendicarile se rasfrang si asupra Bucovinei. Avand suportul Germaniei, dar si pe cel al Italiei, in data de 26 iunie 1940, Molotov i-a inmanat ministrului roman la Moscova, Gheorghe Davidescu, o nota ultimativa prin care Uniunea Sovietica cerea ca Romania sa-i „inapoieze” Basarabia si sa-i „transmita” partea de nord a Bucovinei. Raspunsul la aceasta nota era asteptat a doua zi, pe 27 iunie; in caz contrar, Molotov a amenintat ca atacul armat va fi lansat in seara urmatoare. Regele Carol al II-lea a convocat, pe 27 iunie, Consiliul de Coroana, care a votat, dupa lungi dezbateri, cu nouasprezece voturi pentru si sase contra, acceptarea notei ultimative. Astfel, autoritatile romane au ordonat retragerea armatei si a autoritatilor din Basarabia si Bucovina de Nord, proces plin de incidente dramatice, iar in data de 3 iulie a fost declarat doliu national in toata tara. Ocuparea Basarabiei a generat si alte drame. Peste 300 000 de romani s-au refugiat in tara, iar 100 000 de nemti au fost evacuati, cu ajutorul Germaniei, din aceste teritorii. Foarte multi dintre locuitorii fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti au traversat Nistrul pentru a primi functii de decizie in administratia noua si pentru a se ocupa de „reeducarea” populatiei in spiritul sovietelor.
Stalin manifesta un interes special pentru Ucraina si, odata anexate noile teritorii romanesti, el hotaraste dezmembrarea Basarabiei. La data de 2 august 1940, s-a luat decizia de a infiinta o noua republica – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Aceasta insa nu va cuprinde teritoriul fostei provincii Basarabia si nici partea de nord a Bucovinei. Stalin va incorpora nordul Bucovinei, tinutul Herta si judetele Cetatea Alba si Ismail in componenta Ucrainei, iar o parte din RASSM va fi unita cu noua republica moldoveneasca. Prin acest act Stalin a urmarit sa creeze o noua republica ce trebuia sa fie dependenta de Ucraina, taindu-i Moldovei accesul la Marea Neagra si la Gurile Dunarii, pentru ca administrarea de catre o republica slava a acestor teritorii parea mult mai sigura. In concluzie, granitele de astazi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin in 1940.

Reporter : Cand a recunoscut URSS existenta protocolului aditional secret semnat la 23 august 1939?

Moscova a dorit sa pastreze secreta existenta acestui pact, dar odata cu restructurarile gorbacioviste, in iunie 1989, la primul Congres al Sovietului deputatilor, ales in conformitate cu principiile nou promovate, au izbucnit discutii aprinse in legatura cu tratatul sovieto-german incheiat la 23 august 1939. Aceste discutii erau provocate de catre deputatii republicilor baltice si vizau direct actul aditional secret al tratatului semnat de Ribbentrop si Molotov. Gorbaciov a incercat sa calmeze tensiunile create intre Moscova si republicile cotropite de Stalin in 1940 si a declarat ca in arhivele sovietice nu exista originalul acestui act. Mai mult, el a sustinut ca a discutat cu cancelarul german Helmut Kohl aceasta chestiune si ca nici in Germania nu exista originalul acestui act, prin urmare Congresul nu putea lua o decizie in aceasta privinta. Intrucat nu s-a putut pastra, totusi, ascunsa existenta acestui act secret, Congresul a luat hotararea de a infiinta o comisie care sa examineze, din punct de vedere politic si juridic, tratatul de neagresiune in cauza. In fruntea acestei comisii a fost ales Aleksandr Iakovlev, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Peste jumatate de an, la data de 23 decembrie 1989, s-a reunit cel de al doilea Congres, unde Iakovlev a prezentat concluziile comisiei. In acest raport se precizeaza ca actul aditional secret a existat si ca din punct de vedere juridic este un act nelegal si astfel Stalin a intors in mod imperialist Basarabia in componenta Uniunii Sovietice, precum si tarile baltice. Acest document insa, a fost supus aprobarii si votat dupa mai multe discutii aprinse pe marginea continutului, facandu-se, astfel, delimitarea clara intre tratatul pe care comisia il considera justificat din punct de vedere politic si actul aditional secret care era catalogat drept ilegitim si imoral. De asemenea, aceasta comisie a tinut sa precizeze ca responsabili pentru aceste decizii sunt „Stalin si anturajul sau” si nu conducerea Uniunii Sovietice. Tensiunile au fost extrem de mari in cursul acestui Congres, iar concluziile nu au urmarit altceva decat sa prezente intregii lumi ca noua restructurare ofera o alta abordare asupra unor chestiuni sensibile cu care se confrunta societatea sovietica. La insistenta unor deputati de la Chisinau si din tarile Baltice, referitor la luarea in considerare a consecintelor anexarii cu forta a Basarabiei si a tarilor baltice in componenta URSS, Iakovlev a raspuns evaziv, sustinand ca acea Comisie a avut mandat doar sa analizeze tratatul de neagresiune semnat in 1939.

Foto: Presa.md

http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Eugen-Tomac-Stalin-creatorul-Republicii-Moldova.html

DIRECTIVELE NKVD pentru ocuparea natiunilor Europei de Est si intoxicarea Occidentului

In iunie 1947, NKVD-ul distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor proaspat intrate in sfera de influenta a Moscovei si dezinformarii strategice a Occidentului, actiune care continua si azi cu succes

Stalin a hotarit in 1943 desfiintarea Internationalei III - Kominternul - pentru a dovedi Vestului ca Rusia nu mai reprezinta coordonatoarea “miscarii internationale” lasand fiecare tara sa actioneze independent. In realitate fusese insarcinat bulgarul Gheorghi Dimitrov sa circule prin tarile cu partide subordonate si sa le convinga ca e o schimbare doar de tactica, unirea proletariatului din toata lumea ramanand preocuparea permanenta a Moscovei, iar Stalin i-a scris lui Tito explicandu-i “ca acolo unde armata rosie pune piciorul se impune si sistemul social comunist”.

In acest context, de intoxicare a opiniei publice mondiale, si a tarilor care inca sprijineau masiv economic Rusia bolsevica, inclusiv Statele Unite, au aparut directivele elaborate de Lavrenti Beria, cunoscute sub indicativul “Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicatia NK/003/47”. Primii care s-au referit intr-o lucrare stiintifica la Directivele de baza ale NKVD - Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne - pentru tarile din orbita sovietica din 2 iunie 1947, au fost britanicii care au publicat cartea istoricului Andrew si a fostului ofiter KGB Gordievski: “KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov”, Londra 1990.

In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Interesant, pentru Romania, ar fi de urmarit rezultatele acestei politici folosind in paralel Directivele NKVD din 1947 si realitatile de dupa Revolutia din 1989 Printre directivele NKVD-ului exista referiri la activitatea activistilor de partid: acestia erau indrumati sa nu dea niciodata termene precise, sa nu formuleze niciodata responsabilitati precise, iar toate programele sa fie cit mai stufoase, cit mai generale, lipsite de orice claritate.

Linia generala de formare a activistilor PCR a urmat firul Directivelor. In ani si ani de zile acest tip de formare a determinat o atitudine si o mentalitate specifice insusite in plan politic si regasita la membrii clasei politice post-comuniste, proveniti din acelasi tip de “bazin formativ”; al PCR-ului. Mentalitatea politicianista a devenit in schimb folositoare intereselor de grup ale clasei politice actuale, care si-a regenerat randurile recrutand noi reprezentanti pe baza acelorasi principii. Asa zisele noi generatii politice de astazi sunt pline de exemple ilustrative.

Lavrenti Beria si edificarea Uniunii Sovietice dupa acordul secret Hitler - Stalin

Beria a fost unul dintre cei mai cumpliti (si eficienti) calai comunisti. Numele sau este indisolubil legat de “victoria sovietelor”. Lucrand in sistemul represiv sovietic inca din 1921, a fost numit de Stalin sef al NKVD-ului in 1938 unde a functionat pana in 1953. Este direct responsabil de uciderea a milioane de oameni. Sub directivele lui s-au organizat serviciile represive in toate tarile din Estul Europei, cazute ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov in aria de influenta sovietica. Milioane de polonezi si romani dar si alte popoare au fost luati ca ostateci in granitele sovietice si deveneau o problema. Stalin a dat ordin NKVD-ului, trecut acum in mana lui Beria, sa rezolve problema. “Problema” s-a rezolvat partial prin marele macel din 1938-39 dupa care au continuat arestarile, executiile si deportarea populatiei din Basarabia si Bucovina si din Tarile Baltice. Barbaria a avut caracter masiv, fiind exterminate aproape in totalitate elita popoarelor, conducatorii spirituali, cei care ar mai fi putut trezi constiinta nationala. Dupa 1940, intr-un singur an, peste 200.000 romani basarabeni si bucovineni au fost deportati pe intinsul Rusiei, pana la Vladivostok, pierzandu-li-se urma. S-a elaborat un "Plan de munca" in anuarie 1941, care a sistematizat si organizat la modul cel mai monstruos sistemul de deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este necesar sa deportam fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat, impreuna fara sa-i informam de separarea care urmeaza. Toata familia in aceiasi masina, pana la vagoane. Abia acolo il separam pe capul familiei, apoi pe ceilalti, sub pretextul inspectiei sanitare." Dupa Stalingrad, in 1943 au fost deportati Karacii din Caucaz, iar in Decembrie 1943 a venit randul Kalmucilor. In Februarie 1944 toti Ingusii au fost exterminati iar in Aprilie acelasi an a venit randul Balkarilor ca sa fie deportati. Au urmat executiile din Armenia urmate de masive deportari (1938), precum si deportarea Tatarilor din Crimea in Asia Centrala si Siberia (1944).

Tancuri rusesti la Bucuresti

"Acolo unde calca Armata Rosie se impune si sistemul social comunist", ii scria Stalin lui Tito. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, jumatate de Europa era ocupata de trupele sovietice "eliberatoare". Oficial, Moscova asigura ca va respecta suveranitatea si dreptul la autodeterminare al statelor intrate in zona sa de influenta. In realitate, soarta acestora era deja pecetluita. In doar cativa ani, regimurile democratice aveau sa fie inlocuite cu sisteme totalitare inspirate si controlate de Kremlin. Reteta acestei tranzitii a fost, peste tot, aceeasi. O mare parte a ei a fost teoretizata de insusi Lavrenti Beria, temutul sef al NKVD. O demonstreaza acest set de directive secrete, elaborate de Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne la 2 iunie 1947 si purtand indicativul "Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicatia NK/003/47". Documentul, descoperit in biroul lui Boleslaw Bierut, presedinte al Poloniei intre 1945 si 1952, a fost publicat pentru prima data in ziarul "Novi Dzienic", in 1981. Instructiuni aproape identice au mai fost descoperite si in Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. Mai mult ca sigur ele au fost transmise si aplicate si in Romania, desi SRI nu a confirmat pana in prezent existenta unui astfel de document in arhivele Securitatii. Ne multumim, asadar, sa va prezentam traducerea textului polonez. Similitudinile cu ceea ce s-a intamplat in tara noastra sunt oricum evidente. Din nefericire, multe aspecte continua sa fie de actualitate si astazi.

Cele 45 de Directive ale lui Beria

1. Este interzisa primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactati de noi ca informatori. Intalnirea cu acesti oameni este organizata de serviciul special desemnat in acest scop, iar intalnirile pot avea loc doar in locuri publice. Informatiile sunt preluate de catre ambasada prin organele serviciilor speciale, in speta cu predarea lor ofiterului nostru cu cel mai mare grad in ambasada.

2. Se va umari ca intre soldatii nostri si populatia civila sa nu se produca legaturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiterii nostri sa viziteze autohtoni la locuintele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldati sa stabileasca relatii cu femei din randul bastinasilor. Nu se admite stabilirea de relatii intre soldatii nostri si populatia civila, respectiv soldatii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetatenilor care intretin legaturi neinitiate de catre noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadistii, cu Organizatia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasa si alte asociatii. In acest scop trebuie folosite elementele opozitiei militare.

4. La actiunile militare vor lua parte acei soldati care au stat pe teritoriul tarii noastre (se are in vedere Uniunea Sovietica n.n.) inainte de a intra in Armata Kosciuzsko (Armata poloneza ce lupta de partea Armatei Rosii pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totala.

5. Trebuie realizata in mod accelerat unificarea tuturor partidelor intr-un singur partid, avand grija ca toate rolurile-cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizatiilor de tineret trebuie facuta rapid. De la conducatori de organizatii locale in sus, in pozitii de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.

7. Se organizeaza si se urmareste ca functionarii alesi ca deputati la congrese sa nu-si poata pastra mandatul pe intreaga perioada ce le sta in fata. Deputatii nu pot convoca in nici un caz sedinte intre intreprinderi. Daca nu exista alta solutie si o asemenea sedinta trebuie convocata, se vor indeparta acei oameni care au activitate in legatura cu proiectarea conceptiilor si avansarea revendicarilor. Initiativele particulare trebuie eliminate cu desavarsire. Pentru fiecare congres se vor pregati oameni noi si doar cei vizati de serviciile noastre secrete.

8. Se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu capacitati organizatorice si cu sanse sigure de popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar in cazul in care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmari ca functionarii de stat (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aiba retributii mici. Aceasta se refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere (documentul gasit in Cehoslovacia adauga: mai putin cadrele de conducere alese pe baza lealitatii fata de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernamant, respectiv in majoritatea uzinelor, trebuie sa avem oameni care conlucreaza cu serviciile noastre speciale, fara stirea organelor administrative locale.

Beria, Stalin (in fundal) si fiica lui Stalin, Svetlana

11. Se va urmari cu strictete ca presa autohtona sa nu transmita date privind calitatatea si sortimentul marfurilor ce ni se transporta. Nu este voie ca aceasta activitate sa se numeasca comert. Trebuie neaparat mentionat faptul ca e vorba de schimburi de marfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice in sensul ca acestea sa nu acorde acte doveditoare a proprietatii asupra pamantului; actele vor arata doar calitatea de lot dat in folosinta, dar niciodata pe aceea de proprietate a detinatorului.

13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca urmeaza acest curs pentru a face gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea, trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare din partea taranilor, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie repartizate lor, concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nici asa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa trebuiasca acoperit prin import.

14. Trebuie facut totul ca hotararile si ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - sa fie nepunctuale.

15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii si institutii, insa nici una dintre ele sa nu aiba drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte (fac exceptie cazurile ce vizeaza industria minelor). 16. Sindicatele din uzina nu pot exercita nici o influenta asupra activitatii din uzina. Ele pot lucra doar la punerea in practici a hotararilor si atat.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se impotrivi conducerii in nici o problema. Sindicatele trebuie sa fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei in concedii, discutarea cererilor de pensii si imprumuturi, programe culturale si distractive, organizarea de excursii, repartizarea marfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere si decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducatori sa fie avansati, care executa impecabil problemele cu care au fost insarcinati si care nu le analizeaza depasind cadrul activitatii lor.

19. In legatura cu activitatea bastinasilor care sunt purtatori ai unor functii de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea conditii ca acestia sa fie compromisi in fata angajatilor, astfel incat sa devina imposibila intoarcerea lor in anturajul initial.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot incredinta pozitii de raspundere in locuri unde deja sunt plasati oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecarei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlata permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de arma.

22. Trebuie tinut sub observatie fiecare institut de cercetare si laborator, consemnandu-se orice cercetare valoroasa.

23. Trebuie acordata o mare atentie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltata si sprijinita activitatea lor, dar fiecare inventie trebuie inregistrata cu consecventa la centru. Este permisa doar realizarea acelor investitii care au aplicabilitate in industria minelor sau cele care au indicatiile noastre speciale. Nu este permisa realizarea acelor inventii care ar asigura cresterea productiei de produse finite si, in paralel cu aceasta, scaderea productiei si a extragerii de materii prime, sau ar impiedica indeplinirea deciziilor. Daca o inventie a devenit cunoscuta, trebuie organizata vanzarea acesteia in strainatate pe valuta vest, pe motiv ca e prea costisitoare in tara. Documentele cuprinzand datele cu privire la valoarea si descrierea inventiei nu se publica. Toate datele si documentele privitoare la valoarea si descrierea amanuntita a inventiei vor intra in posesia noastra.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbata (mai putin cele cuprinse in indrumarile din N.K.-552-46).

25. In uzine trebuie initiate diferite sedinte si conferinte profesionale, trebuie notate propunerile, observatiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de probleme actuale legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenelor in discutie.

27. Luarile de pozitie ale conducerilor bastinase pot avea coloratura nationala sau istorica, dar acestea nu pot duce la unitatea nationala.

28. Trebuie acordata o mare atentie ca nu cumva in orase sa existe retele de apa nelegate la reteaua principala in cartierele in curs de reconstructie sau nou construite. Canalizarile vechi neracordate si fantanile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstructia obiectivelor industriale si constructia celor noi se va face avand in vedere ca materialele reziduale sa fie dirijate in depozitele de apa ce ar putea folosi drept rezerve de apa potabila.

30. In orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit in locuinte spatii excedentare, care ar putea folosi la adapostirea pe o perioada mai lunga a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Intreprinderile proprietate personala, micii meseriasi si micii industriasi sa primeasca doar astfel de materii prime si utilaje inferioare care sa impiedice productia de calitate. Pretul acestor marfuri sa fie mai mare decat pretul produselor similare ale intreprinderilor de stat.

32. Trebuie extinsa birocratia statului in cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa critica activitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea normala a aparatului birocratic.

33. Trebuie avut mare grija de toate proiectele de fabricatie in industria miniera, respectiv in intreprinderile indicate in mod special. A se impiedica aprovizionarea buna a pietei interne.

34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural-educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avand un nivel de pregatire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii. Se va insista pe lacomia si rautatea oricarui rege, pe efectul nefast al monarhiei si pe lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specialitatea ingusta.

36. Trebuie sa fie initiata organizarea unor actiuni cu caracter artistic sau sportiv care sa sarbatoreasca lupta bastinasilor impotriva cotropitorilor (exclusiv rusii, indeosebi nemtii) si care sa popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisa aparitia unor opere despre acei bastinasi care, inainte de revolutie si in perioada celui de-al doilea razboi mondial, au trait la noi (in URSS, n.n.) sau au luptat alaturi de noi in timpul razboiului.

38. Daca se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodata ar starui asupra controlului activitatii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornita impotriva ei o campanie de acuzare a nationalismului si sovinismului. Aceasta trebuie facuta in felul urmator: profanarea monumentelor ce ne apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sa rezulte ponegrirea natiunii si culturii noastre si indoiala fata de intelesul contractelor incheiate cu noi. In munca de propaganda trebuie implicati si bastinasii, folosindu-ne de ura care exista impotriva acelor organizatii.

39. Se va da o atentie deosebita constructiei si reconstructiei drumurilor, podurilor, a cailor si retelelor de legatura, indiferent cat de indepartate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul in care este nevoie pe o interventie armata, locul rezistentei sau al concentrarii fortelor reactionare sa fie accesibil din toate partile.

40. Trebuia ca reprezentantii opozitiei politice sa fie inchisi. Se va incerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase. Daca nu cedeaza, trebuie compromisi prin campanie de denigrare. Inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numite "intamplari neprevazute", sau inchisi sub acuzatia de crima de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatia de "inalta tradare".

41. Trebuie impiedicata cu orice pret reabilitarea celor condamnati in procese politice. Daca aceasta reabilitare devine inevitabila, se admite doar cu conditia ca acel caz sa fie considerat o greseala judecatoreasca. Condamnatul nu va fi judecat, ci doar gratiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecatii gresite nu vor fi convocati.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publica a acelor conducatori numiti de catre partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angajatilor. In cazuri drastice se recheama din functie, fiind numiti in pozitii similare sau superioare. La sfarsit, trebuie pusi in functii de conducere si tinuti in evidenta drept cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor ulterioare.

43. Se aduc la cunostinta publicului procesele acelor persoane cu pozitie de conducere (in primul rand din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt invinuite de atitudine impotriva poporului, socialismului, industrializarii. E o actiune ce atrage atentia maselor populare.

44. Se va cauta ca acei care lucreaza in diferite functii, indiferent cat de mici, sa fie schimbati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.

45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.

Reasezarea politica a Europei va repara nedreptatea istorica, a rapirii Basarabiei de catre URSS

Chisinau, Basarabia/ Romanian Global News

l

Marea nedreptate istorica, care se numeste rapirea Basarabiei de la Romania de catre Uniunea Sovietica, ar putea fi reparata odata cu reasezarea politica a Europei in cadrul hotarelor sale continentale de la Atlantic pana la Ural, transmite Flux reluat de Romanian Global News. Reputatul istoric roman Gheorghe Buzatu a specificat la Chisinau, in cadrul unei conferinte stiintifice privind consecintele celui de-al doilea razboi mondial, desfasurate, vineri, 5 octombrie, in aula Universitatii de Stat de la Chisinau, ca in ciuda eforturilor depuse de marile puteri de a institui pacea, linistea nu a fost castigata: al II-lea razboi mondial a fost urmat imediat de razboiul rece, iar dupa 1990 lumea este inca in balanta. “Unii istorici vorbesc despre un razboi al haosului, de o planeta care pluteste spre obiective greu de prevazut si despre faptul ca linistea necesara popoarelor nu s-a atins”, considera Buzatu.Si istoricul de la Chisinau, Anatol Petrencu, este de parerea ca cea mai dureroasa consecinta a celui de-al II-lea razboi mondial consta in faptul ca basarabenii sunt despartiti de neamul romanesc. “Moldova fiinteaza ca un stat aparte care, se pare, nu este viabil, mai ales din perspectiva situatiei foarte grave la capitolul respectarea drepturilor si libertatilor omului”, considera profesorul universitar Anatol Petrencu. “Cel de-al II-lea razboi mondial a inceput in urma semnarii unui tratat dintre Germania nazista si URSS, prin care cele doua puteri au impartit Europa de Est. In 1940, URSS a rapit de la Romania nu numai Basarabia, cum era stipulat in protocolul secret al tratatului, dar si nordul Bucovinei, tinutul Herta si cateva insule de la gurile Dunarii. In 1941, Romania a intrat in razboi pentru a-si recupera teritoriile pierdute, insa pe parcursul conflagratiei URSS a obtinut de la marile puteri recunoasterea hotarelor. In 1944, Romania a iesit din razboi, iar la 10 februarie 1947 a semnat tratatul de pace de la Paris, alaturi de alte state invinse”, a mai specificat Petrencu. La conferinta de vineri au mai participat istoricii romani Ioan Scurtu si Mihai Retegan, precum si studenti si cadre didactice de la Facultatea de Istorie a Universitatii de Stat din Basarabia. http://www.rgnpress.ro/