MAGHIARIZAREA românilor din "Ţinutul secuiesc"

Un subiect trecut sub tăcere de liderii „minorităţii majoritare”

Preocupaţi exclusiv de promovarea dezideratelor privind obţinerea autonomiei etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, liderii maghiarilor „radicali” şi „moderaţi”, deopotrivă, trec sub tăcere, printre altele, un subiect „incomod” pentru ei, respectiv deznaţionalizarea şi asimilarea unor întregi comunităţi româneşti din Arcul intracarpatic.

Cunoscut şi semnalat, de liderii românilor ardeleni, încă din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, amplu proces de maghizare a românilor din „Secuime”, a fost pus în evidenţă, în perioada interbelică, de o serie de autori precum: Nicolae Iorga, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Teodor Chindea, Nicolae Sulică, Aurel Nistor, Octavian Dobrotă ş.a. Au urmat anii de teroare şi epurare etnică de după Dictatul de la Viena, intoleranţa faţă de români din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare şi „embargoul” impus de vechiul regim, care nu a permis abordarea cestui subiect „delicat”.

Studiile pe acestă temă, reluate după decembrie 1989, au pus în evidenţă, pe bază de izvoare incontestabile, dimensiunile reale a procesului de maghiarizare a românilor din fostele scaune secuieşti. Studiile amintite, au relifat faptul că, deznaţionalizarea este un proces istoric, care atentează la limba, cultura şi religia unei comunităţi, fie pe cale „paşnică”, fie materializată prin dezinteresul sau lipsa totală a sprijinului moral şi material acordat de către oficialităţi şcolii, bisericii şi altor instituţii identitare ale comunităţii respective, fie pe cale mai puţin “paşnică”, prin măsuri legislative (vezi legile Trefort, Appony etc) sau pe cale violentă de „purificare”, din care nu lipsesc mijloacelor extremelor violenţe din timpul Dictatului de la Viena, spre exemplu, sau cele de intensă persuasiune psihologică, de după decembrie 1989. Deznaţionalizarea se produce în mai multe etape, într-o primă fază este folosit biligvismul, apoi se pierde limba maternă şi în cele din urmă confesiunea.

Maghiarizarea românilor era conştientizată la nivelul discursului public al liderilor cei mai autorizaţi, şi pusă în evidenţă de statisticile oficiale. Astfel, referindu-se la această realitate, într-o circulară din 1870, prin care se solicita colectarea fondurilor pentru restaurarea bisericii şi a şcolii confesionale ortodoxe din Sf. Gheorghe, mitropolitul Andrei Şaguna spunea: „Ştim cu toţii Iubiţilor! Între ce împrejurări critice au trăit confraţii noştri din ţinutul Secuimei şi trăiesc încă şi până în ziua de azi. Cu toţii simţim dăunătoarele urme, ce le-au lăsat influienţele timpurilor de mai înainte asupra credincioşilor noştri din Secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi confesiunea noastră, ca acolo”.

Despre unele dimensiuni ale procesului de maghiarizare a românilor din fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, vorbesc şi recensămintele de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, în cele trei judeţe, au fost înregistraţi un număr important de „maghiari de religie română” (ortodoxă şi greco-catolică), respectiv în 1890 – 13.506 persoane, în 1900 – 15.838 şi în 1910 – 16.854. Cele mai „vulnerabile” la procesul de maghiarizare au fost comunităţile româneşti mici, sub 200 de membrii, comunităţi care sub acest „prag demografic”, nu au putut să asigure existenţa şi funcţionarea principalelor instituţii identitare – biserica şi şcoala.

Sunt însă şi multe cazuri de comunităţi româneşti cu un număr mare de membrii care, în ultimul secol, au fost aproape complect maghiarizate. Edificatoare sunt, în acest sens, numeroase comunităţi, din rândul cărora menţionăm: din judeţul Covasna: Micfalău (localitate în care numărul românilor a scăzut de la 919, în anul 1900, la 43 în anul 2002), Dobolii de jos (de la 926, la 200), Chichiş (de la 719, în 1900, la 197, în 2002), Bixad (de la 674, la 21), Belin (de la 685, la 220), Ghelinţa (de la 600, în 1700, la 63, în 2002), Lisnău (484 – 25), Cernat (235 – 48), Aita Seacă (316 – 33), Băţanii Mari (207 – 67). Au fost asimilate comunităţi româneşti care, în sec. al XVIII-lea aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Arcuş, Brateş, Bodoc, Căpeni, Chilieni, Dobolii de Sus, Ghidfalău, Ilieni, Măgheruş, Moacşa, Poian, Sânzâieni, Turia, Valea Crişului. O soartă asemănătoare au avut-o comunităţile româneşti, care în secolul al XIX-lea aveau aceleaşi dimensiuni demografice, din localităţile: Aita Mare, Aita Medie, Bicfalău, Comolău, Lemnia, Ojdula, Sântionlunca, Valea Zălanului ş.a.; din judeţul Harghita: Vlăhiţa (de la 644 la 73), Mihăileni (de la 493 la 18), Mereşti (de la 431 la 6), Ocland (de la 355 la 10), Plăieşii de Sus (de la 325 la 52), Bodogaia (de la 310 la 18, în 2002), Ditrău (de la 300 la 54), Satu Nou (de la 305 la 4), Porumbenii Mari (de la 208 la 2), Joseni (de la 286 la 46), Lăzarea (de la 285 la 57), Sândominic (de la 258 la 29), Lăzăreşti (de la 259 la 11), Tomeşti (de la 240 la 6). Au fost asimilate comunităţi româneşti care, în sec. al XVIII-lea aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Aldea, Atid, Brădeşti, Casinul Nou, Ciucsângiorgiu, Filiaş, Mărtiniş ş.a O soartă asemănătoare au avut-o comunităţile româneşti, care în secolul al XIX-lea aveau aceleaşi dimensiuni demografice, din localităţile: Armăşeni, Crăciunel, Cuşmed, Eliseni, Frumoasa, Lueta, Suseni, Valea Strâmbă ş.a. La toate acestea trebuie să adăugăm fostele comunităţi de armeni – îndeosebi de la Gheorgheni şi Frumoasa, cele de rromi – care în unele aşezări din zonă reprezintă în prezent o pondere însemnată din populaţia totală a unor localităţi precum Ghidfalău, Boroşneul Mare, Băţanii Mari, Baraolt, Corund, Plăieşii de Jos, Ciucsângeorgiu, Tuşnad, ş.a., precum şi comunităţile evreieşti din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc, Boroşneul Mare, Comandău, Zagon, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, ş.a. – majoritate căzute pradă holocaustului practicat de administraţia horthistă locală şi de alte naţionalităţi, absorbite de comunităţile maghiare.

Deşi este cunoscut faptul că, în istorie nu se folosesc ipoteze de lucru de genul „dacă … atunci”, să încercăm totuşi să ne imaginăm care ar fi fost structura etnică actuală a populaţiei judeţelor din aşa-zisul „Ţinut secuiesc”, dacă evoluţia comunităţilor româneşti din cele peste 60 de localităţi menţionate, cât şi din alte aşezări din judeţele Covasna şi Harghita unde au trăit armeni, rromi, evrei, germani ş.a., ar fi fost una normală. Este cert faptul că, în prezent, în această zonă din inima ţării, românii nu ar mai fi numeric minoritari, iar „apostolii” autonomiei teritoriale pe criterii etnice rămâneau fără „obiectul muncii”.

Unele cercetări sociologice recente (Maria Cobianu-Băcanu, Codrina Şandru, Radu Baltaziu ş.a.), au evidenţiat faptul că, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ca mediul aculturativ, cultura maghiară este puţin deschisă la interschimburi culturale reciproce, puţin permisivă şi ospitalieră faţă de nevoia celorlalţi de a-şi afirma şi dezvolta identitatea specifică, pe care o apreciază ca pe o ameninţare la propria identitate. În aceste condiţii una din priorităţile dezvoltării regiunii o reprezintă generalizarea modelului românesc şi a celui european de convieţuire interetnică, de acceptare a alterităţii şi de dezvoltare a unei societăţi multietnice şi pluriconfesionale, şi nu de susţinere a separatismului şi a enclavizării etnice.

Centrul European de Studii Covasna-Harghita - Dr. Ioan Lăcătuşu

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=666&Itemid=1

Front maghiar pentru "Tinutul Secuiesc"

-- UDMR a decis sa sprijine "autonomia teritoriala" alaturi de Consiliul National Secuiesc, Uniunea Civica Maghiara si de neinregistratul Partid Civic Maghiar

Apropierea zilei de 15 martie, data la care mai multe organizatii radicale au anuntat ca doresc sa proclame unilateral autonomia Tinutului Secuiesc, a dus la antrenarea spre realizarea acestui deziderat anti-constitutional a tuturor formatiunile maghiare din Romania. UDMR a decis la sfarsitul saptamanii trecute sa sprijine direct pretentiile Consiliului National Secuiesc, ale Uniunii Civice Maghiare si ale neinregistratului Partid Civic Maghiar pentru "autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc". Participantii la Conferinta regionala a reprezentantilor UDMR in autoritatile locale, care s-a desfasurat la Jimbolia, au adoptat o declaratie in care apreciaza drept "fireasca" nazuinta Tinutului Secuiesc la autonomie teritoriala, transmite Mediafax. Conform unui comunicat al UDMR transmis ieri presei, participantii la reuniunea de la Jimbolia au adoptat o Declaratie privind unirea administratiilor locale pentru folosirea posibilitatilor de accesare a fondurilor Uniunii Europene, pentru "dainuirea si modernizarea comunitatii maghiare", in care isi fixeaza o serie de principii si obiective. Astfel, intre dezideratele mentionate in document se afla faptul ca folosirea eficienta a fondurilor UE depinde de elaborarea planurilor de dezvoltare coordonate si de unirea administratiilor locale. "De aceea, Conferinta Regionala pentru Administratie Locala a UDMR considera ca sarcina primordiala a sa unirea administratiilor locale din Tinutul Secuiesc, Partium si din zonele de diaspora pentru asigurarea dezvoltarii rationale si coordonate si asigurarea dezvoltarii durabile", se arata in declaratie. "De viata noastra trebuie sa decidem noi insine. Telul nostru este respingerea centralizarii, realizarea autonomiei culturale depline. Consideram fireasca nazuinta Tinutului Secuiesc la autonomie teritoriala", adauga semnatarii documentului. Limitarea puterii prefectului Acestia sustin totodata limitarea atributiilor prefectului la controlul aplicarii legislatiei. "Consideram deosebit de necesara desavarsirea procesului de descentralizare in conformitate cu principiile formulate in Programul UDMR. Este necesar sa inceteze cat mai grabnic centralizarea in domeniul invatamantului, sanatatii, protectiei mediului si al agriculturii. Concomitent, institutiile descentralizate trebuie subordonate consiliilor judetene, impreuna cu resursele necesare functionarii lor in continuare", se mai arata in declaratie. Aceaste dorinte reprezinta de fapt intentia unei segragari totale, domeniile respective urmand sa fie gestionate exclusiv in limba maghiara. Semnatarii mai precizeaza ca UDMR isi declara sprijinul pentru "reorganizarea regiunilor conform conceptiei Uniunii Democrate Maghiare din Romania". "Precedentul Kosovo" Declararea unilaterala a independentei Kosovo de catre albanezii separatisti a starnit pe langa efectul dominoului din fostul spatiu sovietic si numeroase reactii din partea minoritatilor din Europa, dintre care se remarca cea maghiara, in numar de aproximativ 2.000.000, raspandita in jurul Ungariei. Pretentiile maghiarilor sunt mult mai vehemente ca urmare a instituirii "precedentului Kosovo". Cei aproximativ 300.000 de unguri din Vojvodina, cea mai importanta minoritate din provincia sarba de doua milioane de locuitori, considera independenta Kosovo drept un precedent, dar sustin in acelasi timp ca nu nutresc ambitii separatiste, remarca Agentia France Press intr-un comentariu preluat de Rompres. Liderul unuia dintre cele mai importante partide unguresti din Vojvodina, Istvan Pasztor, reclama autonomia pentru localitatile unde ungurii sunt majoritari, in special in domeniul finantelor, culturii si educatiei, precum si dreptul de a vorbi in limba maghiara. Situatia este asemanatoare in Slovacia, unde se mai afla aproximativ 500.000 de maghiari din cei colonizati in timpul Imperiului Austro-Ungar. Alianta PNL-UDMR In Romania, noteaza agentia franceza de presa, reprezentantii minoritatii maghiare (circa 1,4 milioane de persoane sau 7% din populatia tarii) estimeaza ca "tarile europene au creat un precedent". "De acum inainte ele nu se vor putea sustrage responsabilitatii cand va fi vorba de reglementarea altor probleme etnice nerezolvate", a estimat Bela Marko, presedintele UDMR, aliat la guvernare impreuna cu PNL. Partidul National Liberal, chiar daca este considerat succesorul formatiunii istorice care a faurit Romania Mare, nu pare deranjat azi de faptul ca imparte acelasi pat guvernamental cu o grupare care se impotriveste Articolului 1 din Constitutia Romaniei care stipuleaza "statul national roman, suveran si independent, unitar si indivizibil". O alta asociatie a maghiarilor din Romania - Consiliul National al Secuilor (CNS) - profita insa de precedentul Kosovo pentru a face apel la autonomia regiunii lor - "Tinutul Secuiesc" -, situate in centrul Romaniei: "Daca Uniunea Europeana si SUA au recunoscut independenta Kosovo, ei trebuie sa sprijine si autonomia regiunii secuilor", afirma presedintele acestei organizatii, Benedek Barna. Laszlo Tokes, ajuns europarlamentar, sustine chiar mai mult: "autonomia Transilvaniei" ca fost teritoriu al Ungariei "anexat la Romania". Autonomia teritoriala, obiectivul PCM Curtea de Apel Bucuresti va judeca, vineri, cu doar o zi inainte de sarbatoarea maghiara din 15 martie, contestatia privind inregistrarea, in 29 ianuarie, a Partidului Civic Maghiar in Registrul Partidelor Politice din Romania. Hotararea de inregistrare a formatiunii politice, data de Tribunalului Capitalei in 29 ianuarie, a fost contestata de Parchet si de Partidul Solidaritatii Democratice pentru Egalitate de Sanse si o Societate mai Buna (in calitate de intervenient) si de ziaristul George Roncea. La sfarsitul lunii noiembrie 2007, Uniunea Civica Maghiara a depus la Tribunalul Bucuresti documentatia necesara pentru inregistrarea Partidului Civic Maghiar. Conform liderilor UCM, Partidul Civic Maghiar se doreste a fi o alternativa la UDMR si principalul obiectiv al acestei formatiuni politice este castigarea autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc. Acest deziderat, ca si alte declaratii extremiste ale liderilor UCM-PCM, constituie acte anti-constitutionale. UCM sustine ca a adunat din 18 judete si din Bucuresti aproximativ 27.000 de semnaturi. Presedintele UCM - "Scaunul Sfantu Gheorghe", Gazda Zoltan, si-a exprimat speranta ca, la Bucuresti, Curtea de Apel va respinge cele doua contestatii si astfel inregistrarea PCM va deveni definitiva. In caz contrar participarea formatiunii cu liste proprii la alegerile locale din acest an va fi imposibila. Dictatorul Horthy si criminalul Wass, preamariti de 15 martie Seria manifestarilor dedicate zilei maghiarimii, 15 martie, a fost deschisa la Cluj cu proiectarea filmului "Horthy Miklos - Guvernatorul". Filmul, realizat de regizorul Koltay Gabor, acelasi care a facut si filmul "Trianon" prin care se contesta dreptul Romaniei asupra Transilvaniei, a rulat la initiativa filialei clujene a Fundatiei "Rakoczy", transmite Romanian Global News. Filmul despre Horthy Miklos va mai fi prezentat la Oradea, Sfantu Gheorghe si Targu Mures, la initiativa organizatiei Tineretul Maghiar din Ardeal care va organiza si un turneu de vizionare a filmului "Wass Albert" - un cunoscut criminal de razboi anti-semit si anti-roman -, semnat de acelasi regizor maghiar Koltay Gabor. In filmul despre Horthy, dictatorul este prezentat ca un adevarat salvator de evrei, care s-a opus deportarii evreilor si ar fi salvat de la cuptoarele mortii peste 800.000 de evrei. Realitatea este cu totul alta. Anexarea Transilvaniei la Ungaria, in 1940, a dus la exterminarea in masa a evreimii ardelene, fapt evidentiat clar la Muzeul Holocaustului din Washington. La 31 ianuarie 1941, traiau in Transilvania 191.125 de evrei. La sfarsitul razboiului mai supravietuiau doar 58.000. Multi fusesera salvati de romanii din Regat prin "retelele omeniei". Nu se poate uita ca Horthy a fost primul conducator in Europa care a introdus in sistemul sau de guvernare legile discriminarii rasiale.

Pagina realizata de Victor RONCEA si Tesu SOLOMOVICI

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-11&id=234411

FALSUL REFERENDUM ilegal al kosovarilor maghiari, desfiintat stiintific

Dupa trei zile de cercetari la fata locului, presedintele Romaniei Traian Basescu a plecat azi dimineata din zona unde se doreste, de catre unii unguri, reinfiintarea Regiunii Autonome Maghiare staliniste cu numele preschimbat “istoriceste” de “Tinutul Secuiesc”. Presedintele Basescu le-a explicat agitatorilor anti-Romania ca nu vor obtine o autonomie mai mare ca la Calarasi, de exemplu. Cu toate acestea, in sprijinul revendicarilor lor, extremistii maghiari, condusi de Szasz Jeno, primarul din Odorheiu Secuiesc si sef al contestatului Partid Civic Maghiar, au prezentat presedintelui inclusiv rezultatele unui referendum ilegal si fals condus in judetele Harghita, Covasna si Mures. Civic Media va prezinta lucrarea CENTRULUI EUROPEAN DE STUDII COVASNA – HARGHITA, realizata de dr. Ioan Lăcătuşu si av. Ioan Solomon, intitulata UN FALS „REFERENDUM” PENTRU IMPUNEREA UNEI AUTONOMII ANACRONICE DEJA EXISTENTE, care prezinta in detaliu toate incalcarile legii de catre sustinatorii unei “solutii” Kosovo in Romania. De mentionat ca pentru "precedentul Kosovo" militeaza in egala masura UDMR si PCM, "ulii si promumbeii" comunitatii maghiare din Romania. Potrivit presedintelui, "a vorbi in cadru neconstitutional, a face solicitari neconstitutionale intr-un astfel de moment nu face decat sa arate ca cei care fac astfel de declaratii au orice dorinta, numai aceea de buna intelegere in Romania nu". Gasiti lucrarea Centrului European de Studii Harghita-Covasna, in varianta integrala, in format PDF, la baza textului de mai jos.

MARIUS OPREA executa ordinele UDMR si PCM * PARTIDUL CIVIC MAGHIAR la tribunal * Autonomia "Tinutului secuiesc" - radiografia unei intoxicari * Purificarea etnica in 2008

Un „referendum” fals, anticonstituţional şi fără obiect

„Referendumul” s-a desfăşurat pe o perioadă de peste 9 luni de zile, deoarece conducerea CNS nu a fost capabilă să strângă într-un timp mai scurt jumătate plus unu din semnăturile alegătorilor cu drept de vot din Covasna, Harghita şi sud-estul judeţului Mureş. După cum se observă, este prima situaţie din ţările democratice în care nu se ştie sigur când a început procesul consultativ şi când s-a terminat acesta.

Prezenta lucrare îşi propune să demonstreze că acţiunea CNS nu corespunde niciunei teorii şi nici practicii ştiinţifice în materie, fiind în afara principiilor legale şi sociologice, aspecte susţinute de următoarele argumente:

1. „Referendumul” este lovit de nulitate ca urmare a raportării la normele legislative din ţara noastră, respectiv Constituţia României şi Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în România;

- Art. 148 din Constituţie prevede: „Limitele revizuirii Constituţiei”:

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului roman, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

- Art. 3 din Legea referendumului (3/2000) prevede că: „problemele care, potrivit art. 148 din Constituţie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului”.

2. Din punct de vedere sociologic, acţiunea nu poate să fie considerată nici măcar sondaj de opinie deoarece încalcă cele mai elementare norme acceptate în comunitatea specialiştilor în domeniu:

- a lipsit un eşantion reprezentativ asupra căruia „studiul este aplicat”;

- a fost utilizată doar „urna mobilă” pentru adunarea voturilor;

- termenul de colectare a adeziunilor a fost prelungit de nenumărate ori doar pentru atingerea scopului propus, respectiv colectarea a jumătate plus unu de adeziuni din totalul populaţiei cu drept de vot din cele trei judeţe;

- nu a fost asigurat secretul votului, ba mai mult, acesta a fost vădit influenţat de faptul că întrebarea este adresată direct, de un reprezentant al CNS, influenţarea subiectului fiind evidentă în acest caz;

- activităţile s-au desfăşurat în absenţa u-nor persoane imparţiale („observatori”),

- reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din ţară sau străinătate;

- colectarea, centralizarea şi interpretarea rezultatelor a fost realizată doar de membri ai CNS, fapt ce şi-a pus amprenta radical asupra obiectivităţii rezultatului final al acestei acţiuni;

- în procesul de colectare a adeziunilor a fost evitată chestionarea populaţiei româneşti pentru a evita obţinerea de rezultate negative. Mai mult, o mare parte a „buletinelor de vot” care nu susţineau cauza autonomiei au fost ignorate (nu au fost numărate).

Punctul nostru de vedere este confirmat şi de poziţia publică a Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice şi a Institutului de Sociologie (ambele organizaţii activând sub egida Academiei Române), redat în continuare:

Comunicat

Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice şi Institutul de Sociologie, ambele instituţii subordonate Academiei Române atrag atenţia asupra următoarelor probleme înregistrate în procesul de colectare a adeziunilor pentru obţinerea autonomiei aşa zisului „Ţinut Secuiesc”:

Din punct de vedere constituţional: - referendumul este o instituţie a statului, reglementată prin legi speciale şi printr-o deontologie riguroasă. Ca orice altă instituţie a statului, referendumul nu poate fi utilizat în afara voinţei statului, şi dincolo de căile specifice de acces la exerciţiul său. Oricine se foloseşte de instituţia referendumului în afara voinţei statului se face vinovat de lovituri aduse integrităţii statului însuşi;

- un guvern care admite utilizarea unei instituţii a statului pe alte căi decât cele admise de Constituţie şi de legile ţării se face vinovat el însuşi de complicitate la un tip de operaţiune care loveşte în stat şi încalcă principalul contract al voinţei colective în stat: Constituţia.

Din punct de vedere legal şi al credibilităţii datelor colectate (al strângerii „semnăturilor”) :

- problema pusă de către CNS este ilegală, căci ideea de autonomie locală pe criteriu etnic este neconstituţională;

- procedura declanşată de către CNS se situează în afara principiului juridic elementar, potrivit căruia o probă colectată în afara cadrului legal nu poate fi folosită formal, fiind lipsită de relevanţă şi eficienţă juridică;

- pretenţia că referendumul este doar consultativ este absurdă. Dacă este referendum, e reglementat legal, dacă nu, este cel mult un sondaj de opinie. Însă nici condiţiile administrative, nici cele ştiinţifice în care s-a colectat informaţia nu prezintă siguranţă datorită presiunilor informale, de natură „morală”, exercitate asupra respondenţilor, printr-o campanie cvasipolitică şi prin media, centrată exclusiv pe necesitatea autonomizării regiunii. Este greu de spus dacă s-a înţeles şi cum s-a înţeles mesajul privind autonomia de către populaţie, mai ales în mediul rural.

Din punct de vedere istoric, politic şi etnic:

- acest „referendum” este fără obiect, din moment ce pretenţia de fond, anume că minoritatea maghiară nu s-ar bucura de drepturile prevăzute prin Actul de fundamentare, minoritatea maghiară se bucură în prezent de „deplină libertate naţională”, în sensul că „se poate instrui, administra şi judeca în limba sa proprie”, se bucură „de reprezentare în corpurile legiuitoare şi (se află) la guvernarea ţării”, având o pondere politică care adesea condiţionează echilibrul politic intern. Limitându-ne numai la problema administraţiei locale din zonă, sesizăm că aceasta este controlată în prezent aproape exclusiv de către reprezentanţi ai populaţiei majoritare maghiare, chiar şi acolo unde, prin lege, ar trebui să existe şi reprezentanţi ai populaţiei româneşti, care este, astfel, lipsită de dreptul de administrare prevăzut tocmai de Rezoluţia de la 1 Decembrie 1918;

- în acelaşi timp, raportarea insistentă a iniţiatorilor „referendumului” la Declaraţia (Rezoluţia) de la Alba Iulia - Act care stă la baza Statului Român unitar modern - este în contradicţie cu afirmaţiile lor publice repetate că nu sunt dispuşi să recunoască tocmai principiul întemeietor al statului român, anume caracterul său naţional, unitar şi indivizibil;

- tot în ceea ce priveşte obiectul „referendumului” - anume autonomia teritorială pentru populaţia maghiară, constatăm pedalarea excesivă pe teza identităţii dintre „minoritatea secuiască” şi „comunitatea naţională maghiară”, care este o inexactitate şi care pune, într-adevăr, în pericol, identitatea culturală a etniei secuilor;

- autonomia teritorială pe criterii etnice ar însemna pentru populaţia română a regiunii, în locul unei îndreptăţite eliminări a surselor de discriminare la care este expusă, consacrarea legislativă a statutului aberant, resimţit în fapt, de minoritate naţională în propriul stat naţional, neglijată social, economic şi politic, mai ales, că aceasta n-a constituit „obiect de consultare” al „referendumului” în niciun fel.

Din punct de vedere economic:

- se promovează mitul Secuimii ca „mică Elveţie” care „trebuie lăsată să se pună în valoare”.

Zona în cauză este una dintre cele mai sărace din ţară, caz în care autonomia ar fi de facto finanţată de celelalte regiuni. Mitul „emancipării economice” se bazează astfel pe o judecată de tip politic incorectă, în condiţiile în care iniţiatorii autonomiei pe criterii etnice sunt dezinteresaţi total de problemele sociale, economice care afectează România, în ansamblu. Concepţia economică a autonomiei etnice, atât cât a fost exprimată, este centrată pe potenţialul local „nepus în valoare”. Însă nu este clar de ce până acum acest potenţial nu a putut fi pus în valoare în condiţiile în care interesele maghiare sunt cât se poate de bine reprezentate la nivelul autorităţilor locale şi centrale.

Din punct de vedere geopolitic:

- noua filozofie a relaţiilor inter-naţionale, de după anii '90, arată că, acolo unde nu există tensiuni deosebite între etnii etc., soluţia autonomiei regionale creează comunităţi conflictuale, prin accentuarea diferenţelor. Noile drepturi câştigate nu vor diminua revendicările faţă de centru, treptat putându-se ajunge la ameninţări severe la adresa statului, de regulă, în favoarea altor structuri statale (nou create sau de aiurea).

Punctul de vedere al societăţii civile româneşti din cele două judeţe, a fost exprimat în Comunicatul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, din 6 februarie 2007, semnat de preşedintele Forumului, av. Ioan Solomon.

„În legătură cu aşa-zisul „referendum” pe care Uniunea Civică Maghiară şi Consiliul Naţional Secuiesc intenţionează să-l organizeze în perioada 10-18 februarie a.c., în localităţile din zona Sfântu Gheorghe, Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, consideră că „această acţiune este o încălcare flagrantă a Constituţiei, a legislaţiei româneşti şi europene, reprezentând o nouă incitare la separatism teritorial pe criteriu etnic şi o sursă de înveninare politicianistă a relaţiilor interetnice. (…) În calitate de cetăţeni români, direct afectaţi de aceste acţiuni anticonstituţionale, solicităm autorităţilor Statului Român, să exprime o poziţie publică, fermă şi tranşantă, de condamnare a acestor iniţiative separatiste care reprezintă o nouă sursă de deteriorare a relaţiilor interetnice din această zonă şi din întreaga ţară”.(Anexa nr.2 )

Este important de observat că acţiunile şi demersurile segregaţioniste făţişe, printre care şi „referendumul” pentru autonomia „Ţinutului Secuiesc”, au început să apară după intrarea în vigoare a dispoziţiile art.1, pct. 52. din Legea nr. 278/2006, prin care au fost modificate prevederile articolului 1661 din Codul penal privind infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale”.

Prin această modificare au fost dezincriminate toate faptele care pun în pericol ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român, care nu sunt comise prin violenţă, fiind sancţionate doar acţiunile pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român.

S-a ajuns astfel la situaţia în care, deşi Constituţia României impune în mod imperativ interzicerea – şi deci sancţionarea – prin lege a faptelor de defăimare a ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contra bunelor moravuri, să nu mai existe în legislaţia în vigoare dispoziţii legale care să asigure aplicarea şi respectarea acestor dispoziţii constituţionale clare şi imperative, nici sub aspect preventiv, nici punitiv.

Prin această dezincriminare neconstituţională, statul român a fost lipsit efectiv de instrumentele şi pârghiile legale prin care să poată asigura – prin intermediul autorităţilor competente - respectarea valorilor fundamentale prevăzute de art.1 şi art.2 din Constituţia României, referitoare la caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român, fiind pus în situaţia de a nu se putea apăra legal faţă de asemenea fapte deosebit de periculoase, în pofida dispoziţiilor imperative ale art. 30 alin.(7) din Constituţia României.

Acest fapt a fost demonstrat de realităţile actuale, în condiţiile escaladării acţiunilor concertate ale unor organizaţii separatiste care, deşi sunt în afara legii, nefiind înregistrate legal, fac propagandă pentru scoaterea unei părţi a teritoriului naţional de sub autoritatea statului român şi acţionează făţiş şi nestingherit pentru enclavizarea zonei Covasna, Harghita şi parţial Mureş şi Braşov, prin realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”,

Deşi prin declaraţiile oficiale din data de 12.02.2007, atât Preşedintele României a atenţionat asupra neconstituţionalităţii acţiunii liderilor secui, declarând totodată ca referendumul este ilegal, fiind un act neconstituţional realizat pe teritoriul unui stat naţional, unitar, indivizibil şi suveran (Anexa nr.3), cât şi Primul Ministru, care a ţinut să precizeze caracterul neconstituţional al referendumului organizat in diferite localităţi din Transilvania, cu precizarea că „demersul CNS a căpătat forma unei provocări extrem de periculoase”, Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost nevoit să recunoască prin comunicatul oficial din aceeaşi zi că autorităţile abilitate ale statului nu pot acţiona pentru asigurarea respectării Constituţiei României întrucât nu există nici o baza legală pentru interzicerea desfăşurării unei consultări publice informale cum este cea organizată de Consiliul Naţional Secuiesc, întrucât nici un act normativ nu prevede interdicţii cu privire la organizarea unor astfel de consultări, indiferent care ar fi obiectul acestora. (Anexa nr.4) În legătură cu aceste aspecte vădite de neconstituţionalitate, Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, împreună cu celelalte organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partidele politice româneşti din cele două judeţe au sesizat printr-un memoriu atât Avocatul poporului, cât şi Preşedinţia României, Guvernul şi Parlamentul României (Anexa nr. 5).

UN FALS „REFERENDUM” PENTRU IMPUNEREA UNEI AUTONOMII ANACRONICE DEJA EXISTENTE

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=643&Itemid=1

Discriminarea romanilor din judetele Harghita - Covasna

Alte argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”

Centrul European de Studii Covasna-Harghita

Poziţia formaţiunilor politice şi civice maghiare faţă de românii din judeţele Covasna şi Harghita

Există o vorbă care ţine de înţelepciunea populară conform căreia, dacă doreşti să cunoşti cu adevărat caracterul şi calităţile unui om, trebuie să-l urmăreşti cum se comportă atunci când este şef (conducător), la orice nivel. Extrapolând, putem afirma că, atunci când dorim să cunoaştem fizionomia reală a unei formaţiuni politice, în exercitarea prerogativelor sale publice, este necesară monitorizarea discursului şi comportamentului conducerii acesteia, începând cu programul politic şi terminând cu modul de rezolvare a unor aspecte punctuale, în aparenţă mărunte, dar care au o semnificaţie precis conturată şi transmit un mesaj, mai greu, sau mai uşor de descifrat.
Am făcut această introducere, pentru a putea înţelege de ce resping categoric reprezentanţii românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, demersurile formaţiunilor politice şi civice maghiare, care urmăresc instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice, în această parte de ţară şi, totodată, a răspunde la întrebarea: De ce nu acceptă românii trăitori în aceste judeţe, cu populaţie maghiară numeric majoritară, instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice, atât de dorită de liderii maghiari, deopotrivă cei “moderaţi” şi cei “radicali”? Am menţionat instituţionalizarea, deoarece din punctul nostru de vedere această autonomie există de facto, urmând ca din perspectiva liderilor maghiari, ea să fie obţinută şi de jure.
Înţelegerea acestei probleme şi răspunsul la întrebarea formulată, le putem afla dacă, prezentăm poziţia formaţiunilor politice şi civice maghiare, faţă de românii din judeţele Covasna şi Harghita, în anii tranziţiei postdecembriste. După decembrie 1989, ca parte a societăţii româneşti, reprezentanţii concetăţenilor maghiari, şi-au exprimat public frustrările acumulate în timpul regimului comunist şi au învăţat “din mers” – de regulă mult mai repede şi mai bine decât românii – modalităţile democratice de rezolvare a dezideratelor identitare, obţinând din partea populaţiei majoritare aprobarea cadrului legislativ şi instituţional necesar prezervării şi afirmării identităţii etnice, culturale şi confesionale.
Normal ar fi fost, ca în toţi aceşti ani, toate succesele obţinute de etnicii maghiari din România, în general, şi de către cei din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în special, să se răsfrângă pozitiv şi asupra atitudinii liderilor şi a formatorilor de opinie din mass-media maghiară, faţă de românii din judeţele menţionate, unde aceştia formează o minoritate regională. Dar, aşa după cum este cunoscut – din numeroasele semnale trase de către reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă –, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”, relaţiile interetnice din această parte de ţară, au fost şi mai sunt încă caracterizate de o lipsă cronică de înţelegere şi chiar de intoleranţă, din partea liderilor maghiari – aflaţi perpetuu la cârma “autoguvernărilor” locale – faţă de populaţia de naţionalitate română şi faţă de românitate, în general.
Să ne reamintim câteva dintre principalele discriminări ale cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare, de către liderii maghiari aflaţi perpetuu la conducerea celor două judeţe, în ultimii 18 ani.
În domeniul culturii: transformarea unilaterală a muzeelor judeţene şi locale, din muzee comunitare, în muzee etnice secuieşti, cu toate consecinţele negative ce au decurs din acest act asupra specialiştilor români, a cercetării istoriei românilor din zonă şi cu neglijarea totală a patrimoniului românesc; desfiinţarea ansamblurilor folclorice profesioniste şi transformarea lor în “ansambluri secuieşti”, fără a manifesta spijinul cuvenit cultivării folclorului românesc; lipsa de voinţă şi interes pentru asigurarea funcţionării Ansamblului folcloric profesionist “Ciobănaşul” care, în final a condus la desfiinţarea acestei formaţii româneşti; prevederea în Programul organizaţiei UDMR din judeţul Covasna, din perioada 2000-2004, a transformării Teatrului “Andrei Mureşan” din Sf. Gheorghe, în “teatru de găzduire”, ceea ce însemna practic desfiinţarea instituţiei; întreprinderea unor demersuri de către unii fruntaşi UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor ş.a) pentru desfiinţarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; obţinerea, după îndelungate şi nenumărate demersuri, a clădirii în care funcţionează muzeul menţionat şi a transferului în patrimoniului muzeului a clădirii în care a funcţionat prima şcoala confesională ortodoxă din Sf. Gheorghe; discrepanţa dintre finanţarea proiectelor iniţiate de către ONG-uri, instituţiile şi cultele maghiare şi cele româneşti; neincluderea unor spectacole în limba română în cadrul unor manifestări finanţate din fonduri publice precum: “Zilele localităţilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judeţului Harghita; lipsa specialiştilor români şi a manifestărilor culturale româneşti la majoritatea casele municipale şi orăşeneşti de cultură ş.a.
În domeniul cultelor: boicotarea înfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei; reticenţa manifestată de conducerea unităţilor administraţiei publice locale, faţă de acţiunea de retrocedare a proprietăţilor ce au aparţinut parohiilor ortodoxe şi care au fost expropiate de regimul comunist; lipsa totală de sprijin a parohiilor ortodoxe din partea administraţiei publice locale subordonate UDMR (tot ceea ce s-a realizat în acest domeniul, a fost finanţat de la bugetul central, prin intermediul Episcopiei); prezentarea Bisericii ortodoxe din cele două judeţe, în mass-media de limbă maghiară, ca o instituţie ce urmăreşte “cucerirea pământului secuiesc, prin intermediul bisericilor având cupolă în formă de ceapă”, fără a se pune în evidenţă faptul că Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, păstorită cu înţelepciune de către P.S. Ioan Selejan, a fost în toţi aceşti ani, şi este în continuare un factor de promovare a înţelegerii şi bunei convieţuiri interetnice şi interconfesioanle.
În domeniul învăţământului: nerespectarea prevederilor legale privind asigurarea ocupării posturilor de director adjunct în şcolile mixte, de către profesori români; obţinerea, după numeroase intervenţii la ministerul de resort, a unor clase cu predarea în limba română; acordarea preferenţială a fondurilor pentru funcţionarea şcolilor cu predare în limba maghiară şi neglijarea celor cu predare în limba română (îndeosebi a Grupului Şcolar “Constantin Brâncuşi”); discriminarea elevilor români în unele şcoli mixte (cazul Grupului Şcolar Economic – Administrativ din Sf. Gheorghe) respingerea, într-o primă fază, şi acceptarea după numeroase demersuri şi după intervenţia Ministerului Educaţiei şi Învăţământului a denumirilor “Nicolae Colan” şi “Constantin Brâncuşi” acordate la două şcoli din municipiul Sf. Gheorghe.
În domeniul administraţiei publice locale: neacceptarea nici unui român în conducerea Consiliilor judeţene Covasna şi Harghita, sau în cea a altor municipii, oraşe şi comune cu populaţie etnic mixtă; raportarea negativă la prezenţa şi activitatea în teritoriu, a unor instituţii fundamentale ale statului român, cum sunt: armata, poliţia, jandarmeria, serviciul de informaţii ş.a.; condiţionarea ocupării funcţiilor în instituţiile publice, din cele două judeţe, de cunoaşterea limbii maghiare, în alte posturi decât cele prevăzute în Legea administraţiei publice (să amintim doar câteva cazuri recente din Sf. Gheorghe, Arcuş, Chichiş ş.a.); acest fapt a condus ca, în instituţii precum Consiliul judeţean Covasna, Primăriile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Baraolt şi în majoritatea comunelor cu populaţie etnic mixtă, să nu existe funcţionari de naţionalitate română; editarea revistei Primăriei Sf. Gheorghe, doar în limba maghiară; continuarea acestei practici şi după sancţionarea primită din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminării; folosirea banilor publici doar în interesul populaţiei maghiare – cazul întâlnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacşa: Folosirea acestei întâlniri pentru promovarea unor deziderate iredentiste, separatiste, antiromâneşti; neacceptarea includerii în stema judeţului Covasna şi a altor localităţi din cele două judeţe, a nici unui element care să simbolizeze istoria şi cultura populaţiei româneşti, care reprezintă un sfert din populaţia judeţului; neglijarea simbolurilor româneşti (majoritatea primarilor UDMR nu poartă eşarfa tricoloră la evenimentele prevăzute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Naţională 2007), lipsa acestora în spaţiile publice (sala de şedinţe a municipiului Sf. Gheorghe); aprobarea denumirilor străzilor şi instituţiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalităţilor româneşti, de rezonanţă naţională sau locală (Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, sunt singurele municipii reşedinţă de judeţ din România care nu au o stradă cu numele lui Ştefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerile ca dou străzi din municipiu să poarte numele juristului Grigore Păltineanu şi a protopopului Aurel Nistor – lideri marcanţi ai românilor din judeţ, în perioada interbelică, acordând, în schimb, unei străzi numele preotului Iosif Popovici aservit elitei maghiare locale, din perioada respectivă); respingerea, de către Consiliul local Sf. Gheorghe, a unor propuneri ale reprezentanţilor societăţii civile româneşti, şi ale consilierilor români, de acordare a distincţiei “Pro Urbe” unor cetăţeni români din Sf. Gheorghe (cazul regretatului economist Emil Tănăsoiu); nerespectarea prevederilor legale referitoare la folosirea limbii române în instituţiile publice – cazul Regulamentului de funcţionare al Consiliului local Sf. Gheorghe şi a altor reglementări asemănătoare.
În domeniul politic: lipsa de interes şi chiar blocarea tuturor iniţiativelor care vizează înlăturarea discriminării cauzate de inexistenţa cadrului legislativ şi instituţional care să protejeze pe etnicii români, numeric minoritari în judeţele Covasna şi Harghita; nerespectarea obligaţiilor stabilite prin protocoalele de colaborare cu unele partide, referitoare la discriminarea pozitivă a românilor din cele două judeţe; acceptarea şi încurajarea explicită sau tacită a unor discursuri intolerante, antiromâneşti prezente în mass-media de limbă maghiară din cele două judeţe; raportarea negativă la prezenţa în aceste judeţe, considerate “fiefurile baronilor maghiari locali” şi a prietenilor acestora de pretutindeni, a unor oameni politici şi demnitari români ş.a.
Pe drept cuvânt, se pune întrebarea: Dacă aşa s-au comportat şi se comportă liderii maghiari, fără a dispune de autonomie etnică instituţionalizată, care va fi comportamentul lor, după o posibilă obţinere a acestui deziderat? Întrebarea este pe deplin îndreptăţită, cunoscând mai ales şi antecedentele istorice – în deosebi cele din perioada 1944-1945 şi cele din timpul Regiunii Autonome Maghiare –, cât şi faptul că acum este o adevărată întrecere pe tema intoleranţei faţă de români, între UDMR şi Partidul Civic Maghiar.
Sunt doar câteva aspecte asupra cărora vă propun să reflectăm cu toţii şi, să acţionăm în consecinţă, fiecare după responsabilitatea şi puterea sa. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, fiecare gest public individual sau colectiv, rămâne consemnat în documentele vremii, ca o mărturie peste timp, asupra contribuţiei la instaurarea unui climat de normalitate, în beneficiul tuturor, în spiritul perceptelor creştine şi a valorilor europene de acceptare, înţelegere şi preţuire a alterităţii.
Dr. Ioan Lăcătuşu
Sf. Gheorghe
20.02.2008

http://victor-roncea.blogspot.com/2008/02/discriminarea-romanilor-din-judetele.html

Maghiarii intentioneaza sa proclame independenta "Tinutului Secuiesc" pe 15 martie

Potrivit unor informatii din surse confidentiale, organizatii militante maghiare - de tipul "Garda Ungara", Uniunea Mondiala a Maghiarilor, HVIM - "Miscarea tinerilor celor 64 de comitate" (cate avea "Ungaria Mare"),"Hungarian Lobby ", etc - impreuna cu UDMR, PCM, UCM, etc, urmaresc proclamarea independentei "Tinutului Secuiesc" in data de 15 Martie, in cadrul unei adunarii la care se preconizeaza sa vina peste 15.000 de maghiari din intreaga lume. Anul acesta se implinesc 90 de ani de la Marea Unire.
Mediafax transmite:
Organizatiile din Sfantu Gheorghe ale Uniunii Civice Maghiare si ale UDMR vor organiza impreun manifestarile dedicate Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, UCM propunand ca programul sa fie finalizat de catre Consiliul Secuiesc - garantie ca manifestarile nu vor fi politizate.Conducerea Uniunii Civice Maghiare – "Scaunul Sfantu Gheorghe" a trimis, la inceputul lunii februarie, o scrisoare presedintelui UDMR Sfantu Gheorghe, Toth Birtan Csaba, in care a solicitat ca cele doua organizatii sa fie co-organizatoare ale manifestarilor din 15 martie, Ziua Nationala a Maghiarilor de Pretutindeni, transmite corespondentul Mediafax.Presedintele UCM – "Scaunul Sfantu Gheorghe", Gazda Zoltan, a declarat, joi, intr-o conferinta de presa, ca in urma cu o zi a fost contactat telefonic de liderul local al UDMR, Toth B. Csaba, care a propus UCM sa participe la organizarea programului.UCM Scaunul Sfantu Gheorghe saluta faptul ca UDMR Sfantu Gheorghe si-a dat seama ca sarbatoarea noastra nationala nu poate fi folosita in scopuri electorale, respectiv organizata unilateral, motiv pentru care s-au oferit sa fim parteneri in organizarea manifestarilor, a spus Gazda. Liderul local al UCM a subliniat ca, desi este deja in curs de pregatire programul manifestarilor, acesta mai poate fi modificat.Gazda Zoltan a adaugat ca, intrucat in ultima perioada s-au intensificat pasii in vederea obtinerii autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc, UCM va propune liderului local al UDMR ca cele doua organizatii sa desemneze Consiliul Secuiesc – Sfantu Gheorghe pentru a finaliza programul eveinimentelor care vor fi organizate la 15 martie. In opinia sursei citate, Consiliul Secuiesc ar reprezenta o garantie ca manifestarile nu vor fi politizate.Liderii locali din Sfantu Gheorghe ai UCM si UDMR se vor intalni, saptamana viitoare, pentru a stabili detaliile si pentru a discuta despre propunerea in privinta Consiliului Secuiesc.
http://victor-roncea.blogspot.com/2008/02/maghiarii-intentioneaza-sa-proclame.html