Atac la simbolul nostru naţional

valoare. Mihai Eminescu, un poet tradus în 18 limbi

ŞOCANT ● Eminescu, bãtaia de joc a iredentiştilor maghiari

La 21 ianuarie a.c., într-un cotidian de limbă maghiară din Oradea apărea sub semnătura lui Nagy Jozsef Barna, preşedintele EMI Oradea (Organizaţie a Tinerilor Maghiari), un articol defăimător la adresa poetului nostru naţional, Mihai Eminescu.


Nemulţumirea tânărului li-der al EMI Oradea pornea de la faptul că Wass Albert, poet maghiar, condamnat în România în 1946 pentru crime de război, de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani, precum şi un deceniu de la trecerea sa în nefiinţă, nu este comemorat şi în instituţiile şcolare.


DOLEANŢÅ. Tinerii maghiari ar fi vrut ca Wass să aibă parte de manifestări asemănătoare celor de aniversare a marelui Eminescu. Ba mai mult, acuzele şi reproşurile lui Nagy Jozsef exprimate în articol vizau conducerea Colegiului Naţional "Mihai Eminescu" din Oradea, mai precis "un director adjunct (de limbă) maghiar", care nu ar fi acceptat o donaţie de zece volume scrise de Wass Albert. "De ce trebuie să-l comemoreze elevii maghiari pe acest poet român? Pentru că şcoala în care învaţă îi poartă numele? Pentru că a fost un «megapoet»? Îl putem noi, maghiarii, considera un «megapoet» pe acela care a afirmat despre noi că suntem poporul cel mai stricat al Europei? Cu toate acestea, profesorul maghiar de care vă vorbeam îl comemorează alături de elevii săi pe Eminescu. Şi-atunci mă întreb din nou: l-a obligat cineva? Sau a făcut-o din exces de zel, doar pentru a-i face reclamă poetului român, celui care a îndemnat la ură împotriva maghiarimii?! Dar de ce trebuie să-i atragă în asta şi pe elevi? Dacă opera lui Eminescu nu ar fi obligatorie în programa şcolară sau dacă nu s-ar găsi unii profesori maghiari – ca acesta – care să-l comemoreze, nici naiba nu i-ar citi opera!", afirmă plin de ură tânărul reprezentant al EMI. Şi, ca să-şi încheie depeşa în stilul pur iredentist, el spune: "Nici un om cu mintea-ntreagă nu stă să-l citească în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până şi comparaţia este jignitoare pentru un om ca Wass Albert – îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeaşi pagină! – pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!".


ACŢIUNI TENDENŢIOASE. Prof. Iosif Eilender, directorul Colegiului Naţional "Mihai Eminescu", se arată profund indignat de afirmaţiile făcute de Nagy Jozsef Barna în publicaţia maghiară, cu atât mai mult cu cât nu îl cunoaşte pe iredentist, iar cât priveşte intenţia de a dona cărţi colegiului, aflase despre aceasta tot în articolul apărut în presă. "Cred că acţiunile acestui tânăr sunt tendenţioase. Sunt dezamăgit că în anul 2008 ne mai putem gândi la acţiuni care să incite la ură între cetăţenii aceleiaşi ţări", mărturiseşte prof. Eilender. Directorul adjunct al aceluiaşi colegiu, prof. Diana Costin, îşi aminteşte că, în urmă cu circa un an şi jumătate, o colegă, profesoară de religie, a adus bibliotecii şcolare mai multe volume donate de Biserica Reformată a episcopului Tökes Lazslo. "Nu am refuzat să primim aceste cărţi, deoarece sunt binevenite. M-aş bucura însă dacă elevii – în era internetului – ar citi măcar lecturile obligatorii...

Cine este Wass Albert

Wass Albert (foto) s-a născut în 1908 la Răscruci (jud. Cluj) şi a murit la 17 februarie 1998, în Florida, în urma sinuciderii. A fost un nobil maghiar, deţinând titlul de Conte de Czege şi Szentegyed, fiind totodată inginer forestier, scriitor şi poet. În perioada ocupării, ca urmare a Diktatului de la Viena, prin scrierile sale patriotice a dus la escaladarea relaţiilor dintre maghiarii şi românii din Ardeal. Ca răsplată, a fost premiat de înalte instituţii academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, pentru cunoştinţele sale forestiere. În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său, Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte "in absentia" de Tribunalul Cluj, iar proprietăţile le-au fost confiscate, fiind făcuţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard (jud. Cluj) şi a executat patru din ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga. Wass a fost acuzat şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile. Wass este în continuare considerat criminal de război, existând documente la Muzeul Holocaustului. Dacă românii s-au grăbit să dea jos statuia lui Antonescu chiar din curtea bisericii ctitorite de acesta, în Ardeal, Albert Wass are ridicate statui comemorative în majoritatea localităţilor cu populaţie preponderent maghiară.
http://www.jurnalul.ro/articole/116730/atac-la-simbolul-nost%20ru-national

In Harghita si Covasna cel mai greu este sa fii roman

Intr-un comunicat de presa al Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna, venit pe adresa redactiei, organizatia face publice o serie de discriminari pe care le sufera romanii din cele doua judete. Romanii din zona sunt nevoiti, zi de zi, sa lupte pentru dreptul de a fi roman si sunt discriminati, in pofida prevederilor legale in vigoare.

Astfel, la Sf Gheorghe, revista primariei este editata doar in limba maghiara aceast lucru intamplandu-se chiar si dupa sanctionarea primita din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminarii. De asemenea, ocuparea functiilor in institutiile publice este conditionata de cunoasterea limbii maghiare, iar banii publici sunt utilizati doar in interesul populatiei maghiare, cum a fost si cazul intalnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacsa, unde, pe langa faptul ca s-au cheltuit fondurile statului roman, s-au promovat deziderate iredentiste, separatiste si antiromanesti. Pa langa toate acestea nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ca, in stema judetului Covasna, nu apare nici un element care sa simbolizeze istoria si cultura populatiei romanesti, care reprezinta totusi un sfert din populatia judetului, iar simbolurile romanesti sunt ignorate (primarii nu poarta esarfa tricolora la evenimentele prevazute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Nationala din 2007), lipsa acestora in spatiile publice (sala de sedinte a municipiului Sf. Gheorghe) etc.

Aprobarea denumirilor strazilor si institutiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalitatilor romanesti, de rezonanta nationala sau locala (Sf. Gheorghe si Miercurea-Ciuc sunt singurele municipii resedinta de judet din Romania care nu au o strada cu numele lui Stefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerea ca o strada din municipiu sa poarte numele protopopului Aurel Nistor – lider marcant al romanilor din judet, in perioada interbelica, acordand in schimb unei strazi numele unui preot, Iosif Popovici, aservit elitei maghiare locale, din perioada respectiva) si respingerea, de catre Consiliul local Sf. Gheorghe, a unor propuneri ale reprezentantilor societatii civile romanesti si ale consilierilor romani, de acordarea a distinctiei “Pro Urbe” unor cetateni romani din Sf. Gheorghe (cazul Emil Tanasoiu), sunt alte doua actiuni de sfidare a romanilor. Trebuie reamintit faptul ca abia dupa numeroase demersuri si dupa interventia Ministerului Educatiei si Invatamantului au fost acceptate denumirile “Nicolae Colan” si “Constantin Brancusi” acordate la doua scoli din municipiul Sf. Gheorghe.

Bineinteles ca exista si o discrepanta intre finantarea proiectelor ONG-urilor, institutiilor si cultelor maghiare fata de cele romanesti. Respingerea, de catre Consiliul Local Sf. Gheorghe, fara nici o motivare, a proiectului “Tineretul si integrarea europeana” promovat de catre Centrul European de Studii Covasna-Harghita in anul 2007 este nul din exemplele graitoare. Acordarea preferentiala a fondurilor pentru functionarea scolilor cu predare in limba maghiara si neglijarea celor cu predare in limba romana (indeosebi a Grupului Scolar “Constantin Brancusi”); discriminarea elevilor romani in unele scoli mixte (cazul Grupului Scolar Economic – Administrativ din Sf. Gheorghe), alaturi de excluderea spectacolelor in limba romana in cadrul manifestarilor finantate din fonduri publice precum: “Zilele localitatilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judetului Harghita, reflecta clar atitudinea, cel putin discriminatorie, a autoritatilor locale si dezinteresul celor centrale fata de situatiile de mai sus, sesizate de nenumarate ori public, atat in mass media locala cat si in cea nationala.

http://www.rgnpress.ro/Politic/In-Harghita-si-Covasna-cel-mai-greu-este-sa-fii-roman.html

Cantece romanesti insangerate la Camenita Mica in Timoc

Click pentru a mări imaginea

Din pacate, ne amintim de romanii Timoc foarte rar, tot mai rar, si cu ocazia unor tragice evenimente cum este cel care a avut loc in data de 13 ianuarie 2008. Incidentul a fost tinut la secret de autoritatile sarbe pentru ca are conotatii interetnice care ar fi pus intr-o lumina proasta politica Belgradului de implantare in zona Timocului a refugiatilor sarbi din Bosnia.

In data de 13 ianuarie, intr-un restaurant din Camenita Mica un roman a fost omorat de catre un sarb bosniac pentru ca a tinut sa se cante in romana la o petrecere a romanilor, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Tragicul incident a avut loc cu coplicitatea preotului sarb Djordje Jokic din satul Meilovat(Mihailovat in sarba), si el venit din Bosnia, care a instigat impotriva romanilor ce-si serbau o zi de nastere a unuia dintre ei. Deoarece romanii au deranjat pe cei cativa sarbi condusi de preot prin faptul ca ascultau muzica romaneasca, sarbii au sarit la bataie si l-au trantit pe sarbatorit de mai multe ori cu capul de ciment. Acesta a decedat.
Mai multi romani din localitatea unde preotul sarb-bosniac este preot, au declarat corespondentului Romanian Global News ca acesta este un betiv si ca ei au cerut sa fie luat de acolo, avand de multe ori si atitudini antiromanesti.

http://www.rgnpress.ro/

Eva Iova apara si la Budapesta dreptul de a fi roman

In cadrul galei de premiere organizata de ICR Budapesta, unul dintre cei premiati a fost redactorul sef al revistei « Foaia », revista a romanilor din Ungaria, Eva Iova (foto).

In cuvantul sau de multumire, aceasta a remarcat rarele ocazii cand romanii pot sa se exprime in limba romana in capitala maghiara. Si-a exprimat de asemenea speranta ca limba romana va fi auzita si in Parlamentul de la Budapesta asa cum maghiara se aude in Parlamentul de la Bucuresti. Tot in cuvantul sau a deplans situatia romanilor din Ungaria care sunt pe cale de a fi complet asimilati si pentru care cele doua state, Romania si Ungaria nu fac mai nimic. Este pentru prima data cand un Institut Cultural da un asemenea premiu unui lider de opinie al comunitatii romanesti, iar pentru acest lucru ICR Budapesta merita felicitat.

Fiica unui roman ucis de patronul italian : violenta nu are nationalitate !

O romanca i-a pus pe ganduri pe italienii porniti contra imigrantilor romani. Femeia a intervenit intr-o emisiune radiofonica, in care se dezbatea problema infractionalitatii romanesti in Italia. "Eu nu as avea curajul sa judec o familie intreaga pentru faptele unui om, nicidecum o natie intreaga. Eu nu am aratat niciodata cu degetul si nu am zis niciodata: italienii sunt niste asasini. Nu am facut-o si nici nu am sa o fac niciodata. Violenta nu are nationalitate. Fie ca e vorba de un italian sau de un roman, violenta nu gaseste justificare", a declarat la romanca la postul de radio italian. Femeia este fiica unui inginer roman care a decedat dupa ce patronul sau italian i-a dat foc stropindu-l cu benzina. Potrivit Realitatea, motivul furiei patronului a fost faptul ca romanul cerea sa i se faca contract de munca. Incidentul a avut loc pe 14 martie 2000. Romanul a murit dupa o agonie de luna. Romanca a cerut tuturor italienilor sa nu acuze un popor interg pentru presupusa fapta comisa de Romulus Mailat.

Un roman batut cu bestialitate de politisti spanioli

Madrid, Spania/Romanian Global News

joi, 08 noiembrie 2007

Click pentru a mări imaginea Procuratura spaniola cere intre trei si zece ani de inchisoare pentru cinci politisti, care au torturat un roman, pe care l-au confundat cu un infractor. Barbatul a fost maltratat anul trecut in fata casei, in drum spre comisariat si chiar in sectia de politie. Realitatea TV relateaza ca el era insotit de sotia sa insarcinata, care, de asemenea, a fost lovita de politisti. Barbatul le-a explicat oamenilor legii ca nu este vinovat, dar acestia l-au arestat si l-au lovit. Imaginile cu romanul maltratat au fost surprinse de camerele de supraveghere din incinta comisariatului. Ele au fost date publicitatii, iar politistii au fost trimisi in judecata. http://www.rgnpress.ro/

Scurtă istorie a imperiului clădit de trei frati vlahi (aromâni) la sud de Dunăre

Bogdan Mateciuc

ÎN JURUL anului 1000, alături de bulgarii slavofoni, izvoarele bizantine, cele narative de la cancelaria imperială si de la cancelaria patriarhală îi mentionează la sud de Dunare pe aromâni, populatie romanică din regiune.

În anul 1185, în Bizant domneste tânărul împărat Isaac II Anghelos. Dorind să-si pregătească cu mare fast nunta cu fiica regelui maghiar Bela II, el pune o dare nouă asupra supusilor săi. Darea îi afectează în primul rând pe cei ce au turme de oi si vite. Este tocmai cazul valahilor, a căror îndeletnicire principală este păstoritul. Aceste dări si felul abuziv în care sunt strânse produc o mare nemultumire printre valahii care locuiesc în muntele Hemus. Acestia trimit la împărat, care se afla la Kypsella în Tracia, o delegatie condusă de fratii Petru si Asan, fruntasi ai lor, pentru a-si prezenta plângerile. Cererile lor nu sunt luate în seamă, ba, mai mult, Asan este pălmuit de un demnitar bizantin, „pentru neobrăzare”. În aceste conditii, ei se întorc la Târnovo, în biserica Sf. Dumitru unde, „în limba lor părintească”, după cum spune cronicarul Nicetas Choniates, cheamă poporul la răscoală împotriva bizantinilor. Răscoala porneste în momentul în care normanzii din Sicilia ocupă orasele Durazzo, Seres, Amphipolis si Salonic.

Răsculatii atacă rând pe rând orasele din zonă, stârnind o îngrijorare tot mai mare la curtea imperială. Împăratul se decide să conducă el însusi operatiunile militare si reuseste să înfrângă pe cei doi frati vlahi, care se refugiază peste Dunăre. Urmare a promisiunilor de supunere făcute de cei doi, Isaac renuntă a mai ocupa si satele din munti si îsi întoarce armata din drum. Petru si Asan se întorc de peste Dunăre cu forte proaspete de la vlahii si cumanii de pe celălalt mal, si încep să prade Tracia.

Împăratul Isaac trimite o nouă armată, de data aceasta sub conducerea sebastocratorului Ioan, cel care îl pălmuise pe Asan. Acesta nu rămâne mult timp la comandă, fiind bănuit de complot, si este înlocuit cu Ioan Cantacuzino, cumnatul împăratului. Acesta nu are nici o experientă militară si, în urma unui atac pe timp de noapte, suferă o grea înfrângere din partea vlahilor.

În 1187, împăratul Isaac revine în regiune în fruntea unei noi armate si, desi îi urmăreste pe răsculati de la Adrianopole la Filipolis si Triadita (actuala Sofia), nu reuseste să obtină nici o victorie majoră. El revine la Constantinopol pentru a petrece iarna, iar campania militară este reluată în primăvara lui 1188. Operatiunile se opresc temporar în momentul în care Isaac o prinde pe nevasta lui Asan si primeste ca ostatic pe cel de-al treilea frate, Ionită.

Trei ani mai târziu, împăratul Isaac trece muntii Balcani, cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asănestilor, dar întimpinând o rezistentă îndârjită, se retrage. Pe drumul de întoarcere, armata sa cade într-o ambuscadă într-o trecătoare din munti si suferă pierderi grele. Împăratul însusi scapă cu fuga, pierzându-si coiful. Victoria întăreste si mai mult pozitia Asănestilor, care rămân stăpâni pe teritoriul dintre Dunăre si Balcani.

În 1194, Isaac îl numeste pe Alexios Gidos în fruntea ostilor din răsărit si pe Vasile Vatatzes comandant peste armata din apus. Acesta din urmă poartă o bătălie cu vlahii lângă Arcadiopole si este înfrânt, murind omorât în luptă. Împăratul se decide să preia încă o dată conducerea. Insă, în primăvara lui 1195, desi beneficiind de o oaste mare si sprijin trimis de socrul său, regele Bela al Ungariei, pierde din nou luptele.
Isaac este detronat de un grup de nobili nemultumiti si este înlocuit de fratele său, Alexios III Anghelos, care le propune pacea răsculatilor vlahi. Petru si Asan pun conditii inacceptabile si, în timp ce Alexios se află în răsărit pentru a înăbusi răscoala pornită de un rebel din Cilicia, vlahii risipesc o altă armată bizantină în apropiere de orasul Seres. În 1196, Asan este ucis în urma intrigilor bizantinilor, recunoscuti pentru asemenea manevre. Aceeasi soartă o are si Petru, un an mai târziu (1197).

După Petru, tronul este preluat de cel de-al treilea frate, Ionită cel Frumos (Caloian, 1197-1207), ce dovedeste remarcabile însusiri de militar si om politic. În urma mai multor victorii împotriva bizantinilor, întelegând că Bizantul nu-l va recunoaste niciodată ca „împărat”, Ionită apelează la Papa Inocentiu III, căruia îi cere recunoasterea ca Impărat al bulgarilor si vlahilor, precum si titlul de Patriarh pentru întâi-stătătorul bisericii sale.

Profitând de conjunctură, Inocentiu III urmăreste să impună autoritatea bisericii romano-catolice asupra statului Asănestilor. În prima sa scrisoare, formulată în decembrie 1199, Inocentiu afirmă că victoriile “nobilului Ionită” au fost posibile cu ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, Papa îi invocă pe strămosii lor comuni - romanii - dovadă a faptului că Ionită, împreună cu fratii săi Petru si Asan, erau vlahi, iar nu bulgari, asa cum încearcă să dovedească azi unii istorici bulgari. Mai mult, cronica grecească a lui Nicetas mentionează în mai multe rânduri că Petru si Asan erau „vlahi” si că ei apartineau acelui neam de oameni „care locuiesc în muntele Hemus” si care „înainte se numeau Mysi, iar acum vlahi se cheamă”. Originea valahă a fratilor Asănesti este confirmată de numeroase izvoare contemporane.

Se pune întrebarea cum au reusit acesti vlahi, care nu constituiau o majoritate în acea regiune, să repurteze asemenea succese? Răspunsul constă în faptul că vlahii erau elita conducătoare peste mozaicul de neamuri din regiune. În plus, ei aveau deja o traditie în opozitia fată de autoritătile bizantine. De exemplu, în jurul anului 1000, ei sprijiniseră activ rezistenta împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei fusesera principalii animatori ai unei răscoale cu caracter etnic si social din zona specific românească, Larissa (Thesalia) în preajma anului 1066.

Ionită îi răspunde Papei abia în 1202 si vorbeste despre sine folosind cuvintele Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum (Caloian, împăratul bulgarilor si al vlahilor). Ii multumeste Papei pentru scrisoare si îi dezvăluie că si fratii lui, Petru si Asan, încercaseră să ia legătura cu el, nereusind însă din cauza vicisitudinilor vremii.

Papa se dovedeste un abil negociator si astfel, pe 8 noiembrie 1204, Ionită este încoronat ca „rege al bulgarilor si valahilor”, primind coroana, sceptrul si bula de recunoastere trimise de Papă, împreună cu un steag cu chipul apostolului Petru. Ionită primeste si dreptul de a bate monedă. Întâi-stătătorul bisericii româno-bulgare, Vasile, devine arhiepiscop primat. În schimb, Ionită îi dă cardinalului un act prin care el, boierii si întregul cler se obligau a se supune bisericii romano-catolice si a urma legile si ritualul acesteia. Se specifică, de asemenea, că teritoriile noi ce s-ar adăuga statului lui Ionită vor urma acelasi regim. Cardinalul se întoarce la Roma, luând cu el si doi copii, unul fiind chiar fiul lui Ionită, pentru a studia limba latină la Roma.

Spre dezamăgirea Papei, împărătia Asănestilor nu devine un pilon al Romei în sud-estul Europei si nici nu se apropie de Imperiul Latin de Răsărit, fondat de Balduin de Flandra, care cucerise Bizantul în cea de-a patra Cruciadă (1204) proclamându-se Impărat al Imperiului Latin de Răsărit.

Ionită, dorind să stabilească legături cu noii stăpâni ai Bizantului, trimite o delegatie, cerând să fie recunoscut si de acestia. Latinii fac însă o greseală fatală, cerându-i regelui să nu li se mai adreseze ca unor egali, ci ca un vasal stăpânilor săi.

Lui Ionită, ofensat, care porneste război, i se alătură o serie de nobili greci, fosti ofiteri în armata lui Alexios III, izgoniti de latini. Ionită preia conducerea noii aliante, iar latinii ajung repede să înteleagă ce greseală au făcut. Vrând să înăbuse revolta lui Ionită, ei se decid să lovească punctul principal si asediază Adrianopolele. Bătălia care are loc în ziua de 5 aprilie 1205 se încheie însă cu un dezastru pentru latini, iar Balduin este prins si dus la Târnovo, unde moare în chinuri grozave, după cum povesteste cronicarul Nicetas.

Ionită socoteste că e momentul potrivit să-si rotunjească hotarele împărătiei. Intentia avea să îi fie fatală. In timpul asediului asupra Salonicului, rămas fără rege după moartea nobilului Bonifaciu de Montferrat, este este asasinat de Manaster, unul din comandantii cumani aliati, pe 8 octombrie 1207.

Papii încearcă mentinerea statului Asănestilor în sfera lor de influentă, prin abile actiuni diplomatice si politico-militare, cu implicarea regatului Ungariei, a Ordinului Teutonilor si a Imperiului Latin. Totul se dovedeste zadarnic. Urmasul lui Ionită, Borilă (un nepot de frate, 1207-1218), convoacă un sinod la Târnovo, după legea ortodoxă, iar urmasul său, Ioan Asan II (fiul lui Asan), care domneste între 1218 si 1241, repudiază oficial legăturile cu biserica Romei. În 1235, patriarhul ecumenic de la Niceea recunoaste oficial patriarhia autonomă a Bulgariei. În timpul lui Ioan Asan II, împărătia Asănestilor cuprinde Moesia (teritoriile dintre Dunăre si Balcani), o parte din Serbia cu orasele Belgrad, Nis si Skopie, Macedonia cu orasele Seres, Ohrida, Bitolia, Prosak si Sturmita, Tracia cu Adrianopole si Dimotica si Albania, fără orasul Durazzo.

In anul 1258, dinastia regilor valahi se stinge, iar statul devine în scurta vreme exclusiv bulgar. Valahii sunt redusi la rangul de minoritate, supusă intens deznationalizării. Statul Asănestilor, devenit acum cel de-al doilea tarat bulgar, este lichidat ulterior de expansiunea otomană din prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Banda lui Gogu Radulescu conduce Romania

articol de: ADEVARATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMATII

1) În primavara anului 1979, la Hotelul Intercontinental a avut loc o nunta simandicoasa, casatorindu-se copiii a doi mari nomenclaturisti.
2) Printre invitati, membri marcanti ai CPEx - Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet, Suzana Gâdea, Gogu Radulescu s.a., membri ai CC al PCR, ai Guvernului, precum si alte persoane publice, artisti s.a.m.d.
3) Meniul, stabilit pe baza bucatariei frantuzesti, a fost de exceptie, continînd cele mai fine mezeluri si aperitive, legume proaspete si exotice, preparate speciale din peste - morun, nisetru, pastruga, somn si mai ales anghila, procurate de Gogu Radulescu de la Jurilovca, unde-si avea fieful - bauturi straine, dulciu4) Într-o forma deosebita si, mai ales, corelata cu o avansata stare bahica, spre surprinderea si apoi chiar spre disperarea comesenilor, timp de cîteva ore bune, Gogu Radulescu a sustinut un recital nemaiîntîlnit, în totalitate dedicat politicii interne si externe a României, comportamentului lui Nicolae Ceausescu. Ideea de baza era ca nu mai poate fi tolerata tendinta actuala, ca este o aiureala teoria cu independenta economica si politica si ca tovarasii de la Rasarit vor fi obligati sa recurga la masuri speciale.
5) Le-a explicat celor prezenti ca "proasta" de Elena este cîstigata deja si ca are oamenii lui lînga ea prin care o dirijeaza (Ion Ursu si altii).
6) Cu ocazia cîtorva dintre incursiunile tot mai dese spre grupul sanitar, într-o tinuta jenanta, descheiat si patat pe pantaloni, observîndu-l pe compozitorul Doru Popovici - aflat pe un scaun marginal, spre iesire - l-a interpelat violent si vulgar, cerîndu-i sa paraseasca urgent "banda nationalistilor", în frunte cu Eugen Barbu, Ion Lancranjan, Paul Anghel si altii.
7) "Vino la Comana la noi, Dorule. Noi conducem România, se va vedea în curînd, iar cei ce nu sînt cu noi o vor simti pe pielea lor. L-am convins si pe Ceausescu sa se descotoroseasca de ei... O sa vezi. De altfel, dupa semnalele mele, în curînd o sa-i vina si lui rîndul... S-a hotarît acolo unde trebuie, vei vedea. Îmi pare rau pentru alde Nichita si înca alti cîtiva, de altfel foarte talentati, dar n-am ce sa le fac. La mine la Comana este elita politica, artistica si intelectuala. Te vei întîlni cu cei mai importanti si, mai ales, cu aceia care în curînd vor decide în România. Activisti, ofiteri de Securitate, scriitori, critici... ", i-a spus Gogu Radulescu lui Doru Popovici.
"Vino la noi, Mircea, la Comana,
noi conducem România"
1) În vara anului 1986, Mircea Chirila, fost director al fabricii FAIMAR din Baia Mare, venind la Bucuresti în interes de serviciu, îl întîlneste în avionul de Cluj pe scriitorul Augustin Buzura, cu care are un dialog agreabil.
2) La sosirea de pe Aeroportul Baneasa, acesta îl invita sa renunte la masina Ministerului Industriei Usoare (care venise sa-l ia pe director) si îl invita în masina ce-l astepta, cu nr. 1-B-117 (masinile elitei politice aveau numai 3 cifre la urma).
3) Ag. B. îl invita, în continuare, pe Mircea Chirila sa ia cina la Barul Continental. Pe parcursul a cîtorva ore bune, scriitorul îi solicita sa vina la Comana, la casa lui Gogu Radulescu, unde se afla adevarata conducere a statului, a partidului, a Economiei, a Comertului si chiar a Culturii. Va întîlni acolo persoane precum Dumitru Popescu, Gheorghe Pana (cumnat cu Gogu Radulescu), Ion Ursu, Suzana Gâdea, Ladislau Heghedus, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Dan Haulic, Valeria Seciu, Zigu Ornea, Mircea Dinescu, Ion Gheorghiu, Horia Flamîndu, Radu Budeanu. Nea Gogu, a mai spus scriitorul, o are la mîna pe Ceauseasca si, prin ea, dirijeaza totul în directia care trebuie. La Ministerul Culturii, Heghedus si Dulea executa orbeste toate ordinele. Pe Dulea l-a salvat de o nenorocire pe linie de partid si penala, pe cînd era secretar cu propaganda la Brasov. El face la minister totul ca sa o compromita pe Elena Ceausescu, si, totodata, sa execute ordinele venite de la Gogu Radulescu si chiar de mai... departe. El nu este primit însa la Comana, este prea mic si prea mizerabil... "Vino la Comana, Mircea, acolo se hotaraste prezentul si viitorul. Foarte curînd se vor produce evenimente majore, vei vedea. Totul este bine pus la cale. Fiecare dintre noi va avea misiunea lui...", i s-a adresat, în încheiere, Ag. B. interlocutorului sau.
PS. Foarte speriat, Mircea Chirila a povestit multor persoane aceasta întîmplare deosebita. Dupa 1989, avea sa remarce ca tot ce i-a relatat scriitorul Ag. B s-a îndeplinit, iar Zigu Ornea avea sa devina, între altii, unul dintre cei mai importanti protagonisti.
Un exemplu de manevra a
"Gruparii Comana"
În 1987 - luna martie -, Procuratura si Controlul Financiar al Curtii Superioare de Conturi iau la bani marunti Uniunea Artistilor Plastici (UAP). În luna martie sînt ridicate toate dosarele Uniunii, care aveau sa fie restituite în iulie, acelasi an. Gogu Radulescu îi cheama la ordin pe Viorel Marginean, Alin Gheorghiu si Horia Flamîndu (cumnat cu Ion Ursu), ultimii doi fiind secretari ai UAP. "Mai fura omul, dar nici chiar asa!" - li se adreseaza el textual. Este dat afara directorul Culea. În 1977, legal trebuia sa se desfasoare sedinta UAP. "Gruparea Pacepa", formata, între altii, din Dan Haulica, Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Bradut Covaliu, simtind ca va fi schimbata cu aceea a lui Sabin Balasa, Vasile Dragut, Constantin Lucaci, Virgil Almasan, Dan Hatmanu (ultimul dormea la Emil Bobu acasa de pe cînd acesta era prim-secretar la Suceava), în colaborare cu "Gruparea Comana" anihileaza puciul Balasa-Hatmanu, amîna alegerile cu 2 ani si, în 1979, are loc Conferinta UAP, care hotaraste: presedinte - Ion Irimescu, vicepresedinti - Viorel Marginean, Ion Frunzetti, secretari - Horia Flamîndu (casatorit cu Monica Ursu, sora lui Ion Ursu) si Ion Gheorghiu. Tot "Gruparea Pacepa" determina schimbarea lui Cornel Burtica din functia de secretar cu propaganda al CC al PCR si îl aduce de la Prahova pe Virgil Cazacu, apreciat de toti ca "un bou docil"! S-a demonstrat înca o data forta lui Gogu!
În loc de concluzii
"Gruparea Comana" devine ofensiva o data cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, trecînd la îndeplinirea misiunilor. Generalul Constantin Nuta îl avertizeaza deseori pe ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, despre miscarile "Grupului Comana". "Draga, replica Tudor Postelnicu, nu cred, tovarasul Radulescu este în relatii apropiate cu Tovarasa, dar am s-o informez!" Nu a avut, însa, niciodata curajul sa o faca. Din 1985, cînd URSS reduce gazul pentru România si pretinde ca noi sa platim aceasta cota, si asa foarte mica, în carne de porc si pui, începe terorizarea românilor cu lipsa de alimente si frigul. Inspectoratul General al Militiei face informari saptamînale la Cabinetele I si II despre lipsa alimentelor din magazine (desi depozitele erau pline de carne congelata), despre starea de spirit în rîndul populatiei în vîrsta, a pensionarilor în special (care stateau ore întregi la cozi) etc. Aceste informari, însa, nu ajungeau niciodata la Nicolae Ceausescu (se opreau la Cabinetul II). Nici informarile Securitatii nu au ajuns niciodata la presedintele tarii. Mihail Gorbaciov face o vizita în România însotit de sotia lui, Raisa. Vine cu 120 de oameni în suita si pleaca cu 100. 20 se pierd pe drumurile României, pregatind evenimentele care au urmat.
Ca un amanunt
În ultima zi a vizitei lui Mihail Gorbaciov are loc, la Teatrul National, un spectacol închinat Rusiei. Evenimentul este extraordinar, în sala se afla numai activisti de partid. La sfîrsit, sala îi ovationeaza pe invitati. În ropotele de aplauze se disting unele voci ostile. Sotii Ceausescu parasesc sala si îi lasa pe oaspeti singuri în loja principala. Se contureaza, astfel, deznodamîntul lui Nicolae si al Elenei Ceausescu.
Dupa 1989
"Gruparea Comana" preia conducerea tarii din data de 23 decembrie si pîna astazi. Augustin Buzura a condus multa vreme Fundatia Culturala Româna (constructie a KGB-MOSSAD, cu fonduri uriase necontrolabile), avîndu-l pe Zigu Ornea adjunct; Viorel Marginean - ministru; Dinescu este vicepresedinte la FSN, apoi presedinte al Uniunii Scriitorilor, venind, în cele din urma, la CNSAS. Dar lista este deosebit de lunga.
Se impune
Reluarea publica a unor aspecte cum ar fi:
- În ce conditii a fost scos din puscarie Gogu Radulescu, dus la un azil de batrîni evreiesc, în care a si decedat dupa foarte scurt timp; unde a fost înmormîntat?
- Conditiile de înfiintare si statutul Fundatiei Culturale Române;
- Muzicologul Doru Popovici are datoria sa scrie despre aceste evenimente, cu amanuntele corespunzatoare.
Spionul Ioan Mihai Pacepa era "un foarte bun cunoscator" al picturii. El i-a facut o vizita pictorului Vladimir Zamfirescu acasa, de unde a cumparat, de fapt a luat cu forta, un tablou extrem de valoros pe care Mirel nu dorea sa-l vînda (si Mirel Zamfirescu apartine aceleiasi grupari). Acasa la Pacepa se întîlneau mereu Dan Haulica, Alin Gheorghiu, Mihaela Nacu si altii

http://www.tricolorul.ro/