Bulgarii ne acuză că le-am furat obiceiul Mărţişorului şi al Babei Dochia

„Românii încearcă să uzurpe obiceiul tradiţional bulgăresc al Babei Marta şi al martenitsa!” Este vorba practic despre sărbătorile Babei Dochia şi Mărţişorului. Avertismentul apare în presa bulgară de astăzi, care acuză românii că şi-au însuşit cele două ritualuri bulgăreşti, pe care le-au redenumit apoi, fără niciun fel de ruşine. Vecinii de la sud ne pun astfel la zid pentru nevinovatul simbol al primăverii, învinuindu-ne de un fals ordinar. „Oricine navighează pe Internet poate cădea în plasa falselor informaţii potrivit cărora şnurul alb-roşu face parte dintr-o sărbătoare tradiţională românească, numită mărţişor”, scriu jurnaliştii publicaţiei Standart.

O privire mai atentă asupra celor două obiceiuri ne arată însă că ele datează din cele mai vechi timpuri în cele două teritorii, cu tot cu asemănările care au atras de data asta suspiciunile bulgarilor. Este şi normal ca între datini să existe legături, având în vedere vecinătatea dintre cele două popoare. Mai mult, sărbători similare de celebrare a primăverii găsim şi în Macedonia sau Albania.

În România, cele mai vechi dovezi ale sărbătorii tradiţionale de mărţişor au fost găsite de arheologi la Schela Cladovei, în Mehedinţi, şi datează de acum mai bine de 8.000 de ani. Acolo au fost găsite pietre de râu cu urme de vopsea albă şi roşie, culorile a căror împletire simbolizează geneza şi regenerarea vieţii. Mărţişorul este cunoscut în popor drept sărbătoarea tradiţională a primăverii, ocazie cu care femeile primesc mici cadouri legate cu un şnur alb-roşu.

Datina asemănătoare din Bulgaria poartă numele de Martenitsa şi este legată de perioada hanului Asparuh, cel care i-a condus pe bulgari pe teritoriul actualei lor ţări în anul 681. Atunci apare pentru prima dată împletirea a două fire – alb şi roşu – ca simbol care îi fereşte pe oameni de necazuri. Ca şi la români, martenitsa se poartă din prima zi a lunii martie. De cele două fire răsucite între ele se agaţă monede sau mărgele, ca o amuletă protectoare împotriva spiritelor rele.

O altă sărbătoare pe care bulgarii ne-au acuzat că le-am furat-o este cea a Babei Marta, echivalentul Babei Dochia, la noi. Aceasta este una dintre cele mai îndrăgite datini din calendarul popular bulgăresc, făcând referire la o bătrână care îşi schimbă dispoziţia de la o zi la alta. Atunci când Marta zâmbeşte, soarele străluceşte pe cer, iar atunci când este supărată, vremea urâtă îşi face simţită prezenţa.

Antena3.ro
http://www.antena3.ro/Bulgarii-ne-acuza-ca-le-am-furat-obiceiul-Martisorului-si-al-Babei-Dochia_clt_46222_ext.html

Copii români răpiţi de statul italian

22/02/2008 de Carmen Plesa

CA-N VREMEA FASCIŞTILOR ● Tribunalul de minori, o instituţie inventatã de Mussolini, distruge o familie
Tribunalul de minori din Bologna a lăsat o familie de români fără copii. Motivul – micuţii sunt suspect de bine educaţi şi de inteligenţi, ceea ce denotă că mama lor nu poate fi decât lipsită de afecţiune şi severă cu ei.


În după-amiaza de 30 octombrie a anului trecut, o româncă stabilită în Italia s-a dus să-şi ia copiii de la şcoală. A mers mai întâi unde învăţa Richard, băiatul cel mare. "Ieşiseră toţi copii, dar Richard nu mai apărea. Şi mi-a sunat telefonul. Erau cei de la serviciile sociale. «Doamnă, nu vă mai duceţi să luaţi copiii, că i-am luat noi. Să veniţi să vă citim decretul»", îşi aminteşte Claudia, mama lui Richard (11 ani), a Mariei (9 ani) şi a lui Melody (7 ani). La început nu a înţeles ce se întâmplă. "Staţi să iau mai întâi copiii şi o să vin!", le-a spus românca. "Nu, nu îl mai aşteptaţi pe băiat, nu vă mai duceţi nici la fete. Copiii sunt la noi", i-au răspuns cei de la serviciile sociale. Mama a căzut din picioare.

De patru luni, bunicii de la Olteniţa îşi aşteaptă nepoţii să le deschidă poarta. De patru luni, ursuleţii de pluş, acuarelele şi caietele n-au mai fost atinse de mânuţe nerăbdătoare, în casa românilor din Rimini. De patru luni, părinţii se luptă între avocaţi şi psihologi, se roagă şi la Tribunal, şi la Dumnezeu să-şi vadă copiii acasă. Îi pot vedea doar la o săptămână câte o oră, în condiţii de interogatoriu. Micuţii sunt trişti, bolnavi, chinuiţi, îmbrăcaţi în haine murdare şi încălţaţi cu pantofi rupţi. Iar în ora în care îi văd, părinţii nu au voie nici măcar să plângă.

Motivul pentru care au fost luaţi copiii: lipsa afecţiunii materne. Concluzie trasă de o asistentă socială în vârstă de 24 de ani, care are ca pregătire o şcoală postliceală de trei ani. Ajutorul l-a dat Tribunalul pentru minori din Italia, o instituţie pe care un grup de parlamentari italieni a pus eticheta de "fascistă".


OAMENI ÎNSTÅRIŢI. Familia s-a mutat în 2003 în Italia, la Rimini. Au închiriat un apartament de trei camere într-o vilă de lângă plajă. Aveau ceva bani strânşi, iar cu ei tatăl a pornit o afacere de transporturi într-un oraş din Sicilia.

Învăţată cu serviciile sociale care o ajutaseră şi îndrumaseră de multe ori în Franţa, unde copiii s-au născut şi au locuit pentru o vreme, când a ajuns în Italia Claudia s-a adresat serviciilor sociale italiene. Nu cunoştea limba italiană şi avea nevoie de informaţii pentru a-şi înscrie copiii la şcoală şi la un doctor, pentru a le face un permis de şedere.

În septembrie 2004 a mers la Azienda Unità Sanitaria Locale di Rimini, instituţia care reuneşte toate formele de servicii sociale şi medicale din localitate. A fost preluată de asistenta socială Ilenia Pierloni, o tânără de 24 de ani, care nu cunoştea nici o limbă străină, aşa că prin gesturi, în franceză, în română, în engleză Claudia a reuşit să-i explice cât de cât situaţia familiei sale. Asistenta i-a stabilit mai multe întâlniri la serviciile sociale, la care românca s-a prezentat.


PRESIUNILE. În timp, cele două femei s-au împrietenit, iar românca i-a mărturisit amical Ileniei Pierleoni că relaţiile cu soţul au cam avut de suferit, pentru că acesta e foarte mult plecat de acasă de când şi-a deschis firma. A fost momentul în care asistenta socială, o fată mai puţin populară din cauza unui defect fizic foarte vizibil, pe faţă, a început să facă presiuni asupra româncei, pentru ca aceasta să-şi părăsească soţul. "Suna la mine la serviciu, suna peste tot, chiar s-a dus la şcoală şi le tot întreba pe învăţătoare dacă sunt trataţi rău copiii mei", spune Claudia. Învăţătoarele copiilor îşi amintesc, la rândul lor, că acea "ragazzina" (fetişcană) a venit la şcoală şi a încercat să le facă să spună ceva de rău despre Claudia, despre soţul ei şi despre felul în care sunt trataţi copiii. Nu a reuşit.


Presiunile din partea Ileniei Pierleoni au continuat sub diverse forme, aşa că în martie 2006 românca a făcut la AUSL o plângere împotriva asistentei. Plângerea însă nu mai este de găsit şi se pare că cei de la AUSL nu s-au obosit să o înregistreze. La începutul verii lui 2006, Ilenia Pierleoni a venit acasă la români cu o ofertă de "pace". A anunţat-o pe mamă că serviciile sociale vor plăti pentru ca Richard, Maria şi Melody să-şi petreacă vara într-o colonie de vacanţă din oraş. Claudia a fost mulţumită de ofertă şi şi-a aranjat programul la serviciu astfel încât să-i poată lua şi aduce pe micuţi de la colonia de vacanţă.


De altfel, în Italia, românca a acceptat de la început să lucreze pe un post de vânzătoare într-un complex comercial (deşi are o licenţă în filologie la Universitatea din Bucureşti şi vorbeşte cinci limbi străine, iar acum este în an terminal la a doua facultate), tocmai pentru că programul de lucru (de patru ore, şase zile pe săptămână) îi permitea să se ocupe mai mult de copii.


De Ilenia Pierleoni nu a mai auzit până în martie 2007, când s-a anunţat într-o vizită "prietenească", deşi Claudia abia suferise o operaţie şi nu se simţea deloc bine. Când a văzut-o pe asistenta socială intrând în casă însoţită de o altă femeie, românca i-a spus că ar fi fost politicos să o anunţe că mai aduce pe cineva. Asistenta socială s-a simţit atât de jignită, încât a început să vorbească urât şi pe un ton ridicat. Atunci Claudia a rugat-o să iasă din locuinţă. După ce a refuzat de câteva ori şi a făcut un scandal care s-a auzit în tot imobilul, Ilenia Pierleoni a părăsit locuinţa. Apoi, n-a mai auzit nimic despre serviciile sociale. Până în ziua în care i-au fost luaţi copiii. Monica, prietena cu care era la şcoală atunci când au anunţat-o că i-au luat copiii, a ridicat-o de pe jos şi a curăţat-o. Claudia a plecat spre sediul AUSL, cu speranţa că fusese o neînţelegere, o greşeală de nume.


Într-un birou de la serviciile sociale o aşteptau poliţişti, psihologi, asistenţi sociali. I-au comunicat că i-au fost luaţi copiii pentru că nu a colaborat cu serviciile sociale, i-au citit decizia Tribunalului pentru minori care cerea ca micuţii să fie luaţi de AUSL în grijă. I s-a mai spus că s-au primit telefoane anonime care anunţau că sunt probleme cu copiii şi că învăţătoarele au declarat că au văzut-o de multe ori urmărind lecţiile copiilor cu o bâtă în mână, din curtea şcolii.

Aberaţii, bârfe, presupuneri

De la Ausl, mama s-a întors la şcoala copiilor. Învăţătoarele au plâns şi i-au povestit cum au fost ridicaţi copiii, cu două patrule de poliţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre infractori periculoşi. Iniţial, directoarea şcolii a refuzat să lase "echipa" venită să-i ridice pe copii. I-a legitimat şi le-a explicat că nu scrie nicăieri în decizia dată de Tribunal că acei copii trebuie ridicaţi de la şcoală. Una dintre învăţătoare a luat-o pe Maria şi s-a ascuns cu ea. Directoarea şcolii a primit însă o confirmare de la Tribunalul pentru minori că trebuie să predea copiii, aşa că s-a conformat. Mai greu a fost să o convingă pe învăţătoarea Mariei să dea fetiţa. "Fetiţa mi-a fost încredinţată de mama ei dimineaţă, nu o pot da decât mamei", le-a spus învăţătoarea, care a trebuit să cedeze până la urmă. Cât despre bâta de baseball... "Copiii învaţă la etajul doi. Cum ar fi putut mama să vadă în clasă şi să-i ameninţe cu o bâtă? Nu ne-a spus nimeni, niciodată de vreo bâtă. Ar fi văzut ceilalţi părinţi, ar fi văzut vecinii din imobilele de lângă şcoală", ne-a spus învăţătoarea lui Melody.


CA LA INTEROGATORIU. Abia a doua zi după ce au fost luaţi, Claudia Amut şi-a putut vedea copiii, în condiţii de interogatoriu, într-o cameră de la AUSL. Întâlnirea era înregistrată, iar la ea asistau mai mulţi asistenţi sociali. I s-a spus mamei că, dacă vorbeşte în altă limbă decât italiana, dacă pomeneşte ceva despre proces sau le pune întrebări copiilor legat de acuzaţiile aduse de AUSL, întâlnirea va fi întreruptă. "Copiii plângeau încontinuu şi întrebau: «De ce, mamă, de ce?». De câte ori încercam să-i liniştesc, spunându-le că vor fi în curând acasă, asistenţii sociali ţipau la mine: «Nu spuneţi minciuni la copii»." Familia a angajat unul dintre cei mai buni avocaţi din Rimini pentru a-şi recupera copiii. Decretul prin care îi erau îndepărtaţi copiii l-au primit, în scris, acasă, abia la jumătatea lunii noiembrie. Decretul care hotăra ridicarea "de urgenţă" a copiilor este dat de Tribunalul pentru minori din Bologna la 14 septembrie, în baza cererii făcute de AUSL în iunie. "Urgenţa" a fost aplicată, prin luarea copiilor, abia după o lună şi jumătate, timp în care mama nu a fost în nici un fel avertizată. Când a întrebat la AUSL de ce i s-au luat copiii fără să fi fost mai întâi anunţată oficial sau măcar prevenită, i s-a răspuns că, fiind imigrantă, ar fi putut fugi cu copiii din Italia, iar decretul n-ar mai fi putut fi pus în aplicare! Primul decret este dat în baza articolelor 333 şi 336 din Codul civil italian, care arată că minorii pot fi îndepărtaţi de părinţi dacă prezintă semne de lipsă de afecţiune. În decizie, procurorii repetă, practic, raportul înaintat de Ilenia Pierleoni. Se spune că mama este lipsită de afecţiune şi neadecvată în relaţiile cu minorii şi că aceştia dau semne vizibile de lipsă de afecţiune maternă. În decret se mai susţine că apartamentul în care trăieşte familia – o locuinţă de trei camere, într-o vilă cu vedere la plaja din Rimini – este "neadecvat". În decret se mai spune că o fostă învăţătoare a Mariei ar fi sunat la 114, numărul la care sunt anunţate abuzurile împotriva minorilor, şi a spus că fetiţa pare să fie maltratată. La dosar nu există însă nici o declaraţie a învăţătoarei respective şi nici desfăşurătorul de la 114. Piesa de "rezistenţă" care a dus la luarea copiilor a fost un raport făcut de coordonatorul de la colonia de vară la care merseseră copiii în 2006. Raportul nu este semnat, nici datat, iar numele mamei nu apare decât ca (...).


PREA INTELIGENŢI. "În general, doar unul dintre copii purta echipamentul şi gustarea pentru toţi, într-un rucsac. Acest lucru provoca haos, pentru că nu se înţelegeau, se acuzau reciproc că şi-au uitat gustarea acasă (...). Când trebuiau să intre în mare, copiii pretindeau că un anumit educator să-i ţină de mână. De cele mai multe ori erau refuzaţi, iar ei plângeau. (...) La masă, Maria vărsa des paharul, arunca uneori cu mâncare în ceilalţi copii şi, dacă voia să stea pe un anumit scaun, îi muta pe toţi ceilalţi de la masă. (...) Cei trei fraţi se aruncau pe anumiţi educatori, îi îmbrăţişau spunându-le «te iubesc foarte mult» (...)." Toate acestea au fost considerate de Tribunal ca semne ale lipsei afecţiunii materne. Iar faptul subliniat în raport cum că micuţii "gândesc repede, subtil, se exprimă într-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinţe, limbi stăine" şi folosesc cuţitul şi furculiţă când mănâncă a fost văzut drept un semn că mama este foarte severă. Raportul făcut de Ilenia Pierleoni, pe care se bazează în exclusivitate decizia Tribunalului, nu conţine nici o dovadă scrisă, nici o declaraţie semnată a vreunui martor. Faptele sunt prezentate în termeni ca: "Se pare că", "am auzit că...", "este posibil ca...". Decizia Tribunalului mai prevedea ca mama să-şi poată vedea copiii doar o oră o dată la două săptămâni. Cei mici au fost trimişi să locuiască într-o casă de tip familial.


MAI BINE LA ORFELINAT. Mama a făcut, prin avocat, o cerere de anulare a decretului. A fost respinsă, însă a fost chemată pentru audienţă la 9 ianuarie. După audienţă, Tribunalul pentru minori decide din nou în defavoarea româncei. A renunţat la acuzaţia de rele tratamente, anunţate "printr-un telefon anonim", dar a concluzionat că minorilor le este mai bine la orfelinat. "Unde se află acum, minorii trăiesc experienţe de socializare de care s-au arătat miraţi, ca şi cum le-ar fi văzut pentru prima dată, cum ar fi să petreacă o după-amiază cu prietenii, să invite pe cineva la prânz, să practice un sport, să privească un desen animat", se spune în decizie. Toate acestea sunt însă contrazise de fotografii şi de mărturisirile pe care ni le-au făcut prietenii – italieni şi români – ai familiei, vecinii, învăţătoarele.


Magistraţii nu au vrut însă să audieze nici un martor propus de avocatul românilor. S-au mulţumit doar cu raportele făcute de învăţătoarele copiilor. Toate aceste rapoarte sunt mai mult decât laudative la adresa copiilor, dar şi a părinţilor. Copiii sunt descrişi ca veseli, bine îmbrăcaţi, îngrijiţi, foarte buni la învăţătură (toţi trei sunt primii din clasa lor, deşi limba lor maternă nu e italiana).

Nu au voie nici să plângă

Copiii sunt ţinuţi într-o locuinţă de tip familial, aflată la 40 de kilometri de Rimini, într-o zonă de munte, deşi clima de acolo nu le face bine lui Richard şi Mariei, care sunt astmatici. Cei trei i-au povestit mamei că sunt obligaţi să vorbească numai în italiană, că sunt obligaţi să meargă la biserica catolică (deşi ei sunt ortodocşi). Seara îşi pot spune rugăciunile doar în italiană. "Învăţătoarea mea e bună, mă lasă să plâng în clasă", i-a mărturisit Melody mamei. Maria se trezeşte noaptea, plânge şi îşi caută părinţii. Copiii au fost avertizaţi ca la întâlnirile cu mama să nu plângă, pentru că "mama este bolnavă la cap". Mamei i s-a spus, de asemenea, ca în faţa copiilor să nu vorbească despre proces, ci să susţină că este bolnavă. A fost avertizată că, dacă va plânge, întâlnirile cu copiii vor fi sistate. "Uneori îmi mai dau lacrimile, iar ei se sperie şi vin şi mi le şterg cu mânecuţa de la bluza lor", spune Claudia Amut. Anul trecut, Richard a suferit o operaţie complicată la un testicul, iar Maria a fost programată pentru a i se efectua o biopsie pentru o pată pe care o are pe cap. Deşi mama a cerut prin Tribunal ca minorii să fie duşi la programările înscrise în carnetele lor de sănătate, cei de la serviciile sociale nu au făcut până acum acest lucru. Casa de tip familial în care se află copiii este într-o zonă mai puţin dezvoltată din Italia. Astfel că multe familii din zonă şi-au făcut o afacere din a ţine aceste case de tip familial, dacă e să ne luăm după numărul lor. În afară de cei care conduc casa, la copii mai vin educatori cu care fac lecţiile, asistenţi sociali. Până la o nouă decizie judecătorească, aceşti copii şi mama lor disperată aduc fonduri pentru AUSL şi hrănesc o mulţime de angajaţi ai instituţiei – administratorii caselor familiale, educatori speciali pentru copii, asistenţi sociali, psihologi şi psihiatru pentru mamă etc.

O instituţie fascistă

Tribunalul pentru minori este una dintre cele mai contestate instituţii din Italia. A fost înfiinţat de Mussolini, în 1934, de unde şi eticheta de instrument fascist care i se dă foarte des. Într-un proiect de lege propus în parlamentul italian se cere desfinţarea acestui tribunal, care se bazează pe opiniile personale ale judecătorilor, pe presupuneri şi bârfe ale asistenţilor sociali, pe date neverificabile, în general.

Parlamentarii italieni care susţin acest proiect de lege vorbesc despre sute de sinucideri (522 de persoane numai între 1998 şi 2000) – mame, taţi, bunici, care şi-au luat viaţa după ce copiii le-au fost ridicaţi din ordinul Tribunalului pentru minori.

Parlamentarii italieni dau şi mai multe exemple în care copiii au fost îndepărtaţi de părinţi doar în baza presupunerilor făcute de asistente sociale foarte tinere şi puţin pregătite. Unul dintre ele, petrecut în 1999, a făcut vâlvă în presa italiană. Doi copii, fraţi, au reuşit să scape din orfelinatul în care fuseseră duşi şi să se întoarcă, legal, la părinţii lor, doar pentru că s-a stabilit că asistenţii sociali în grija cărora fuseseră daţi i-au abuzat sexual.
http://www.jurnalul.ro/articole/117634/copii-romani-rapiti-de-statul-italian

KOSOVO, inceputul sfarsitului Europei

Un deputat şi un europarlamentar UDMR se afla în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a "celebra" momentul în care va fi proclamată independenţa fostei provincii iugoslave.

KOSOVO-ul romanesc aproape iesit de sub autoritatea statului roman

În opinia lor, precedentul Kosovo ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. „Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente", a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie.

Eurodeputatul UDMR con­sideră că problema Kosovo reprezintă însă „un precedent periculos pentru toate statele europene care nu înţeleg să asigure dreptul de autodeterminare astfel încât toţi cetăţenii lor să se simtă ca acasă". „Nu-l văd însă ca un precedent negativ. Dacă în acest ţinut minoritatea sârbă, care e mult mai mică decât cea maghiară din Voievodina, a reuşit să aibă unele drepturi, să zicem autonomie culturală, teritorială, atunci modelul Kosovo poate fi şi un model pentru Europa", a conchis Sogor. (Marius Vulpe, Adevarul)

Medicii si asistentele obligati sa invete ungureste

Guvernul vrea sa oblige medicii si asistentele sa invete ungureste. Potrivit unei ordonante de modificare a Legii reformei in sanatate, cunoscuta ca Legea Nicolaescu, personalul medical care lucreaza in regiuni unde minoritatile nationale depasesc 20 la suta din populatie trebuie sa cunoasca limba acelei minoritati. Reprezentantii UDMR au propus aceasta lege, sustinuti de Ministerul Sanatatii, care a inclus prevederea in ordonanta de urgenta. Pe de alta parte, Asociatia „Noi Românii“ din judetul Covasna sesiseaza, printr-o scrisoare, Guvernul României, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin care solicita respingerea aprobarii stemei orasului Covasna.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 20/2007 a fost respinsa de Senat si trimisa de urgenta pentru examinare Comisiei de sanatate din cadrul Camerei Deputatilor. Comisia a facut mici modificari, dar prevederile privind minoritatile au ramas neschimbate. Initiatorii acestei prevederi sunt deputatii UDMR Kerekes Karoly si Borros Istvan si Ministerul Sanatatii. „Este o discriminare grosolana, atata timp cat limba oficiala a tarii este romana“, a declarat dr. Dan Peretianu, presedintele Camerei Federative a Medicilor, care a mai adaugat ca nimeni nu-i obliga pe reprezentantii minoritatilor sa vorbeasca romana, dar daca nu inteleg atunci cand un medic le explica diagnosticul sau tratamentul, este problema lor. Specialistii sustin ca in nicio tara a lumii nu s-a mai pomenit o asemenea prevedere. Presedintele Colegiului Medicilor, prof. dr. Vasile Astarastoaie, a trimis o scrisoare Comisiei de sanatate a Camerei Deputatilor pentru a reexamina ordonanta de urgenta.

Drapelul judetului Covasna este identic cu drapelul secuiesc

Subliniind faptul ca orasul este o statiune de interes national, se arata ca stema inaintata spre aprobare este „o stema vadit revizionista, cu continut monoetnic si coloratura ce face trimitere la culorile drapelului national al Ungariei si care neaga existenta majoritatii românesti, numeric inferioare in acest oras.“ In acelasi timp, Asociatia „Noi Românii“ semnaleaza si faptul ca Consiliul Judetean (CJ) Covasna ar fi aprobat, ca steag al judetului, drapelul national secuiesc.Semnatarii scrisorii, directorul executiv al Asociatiei „Noi Românii“, ing. Ioan Mugur Topolnitchi, si presedintele Asociatiei „Iustinian Teculescu“, prof. Dumitru Furtuna, sustin ca stema trimisa spre aprobare „este o stema discriminatorie fata de majoritatea româneasca din orasul Covasna, care nu se vede reprezentata in viitorul insemn oficial al orasului“. De asemenea, Asociatia „Noi Românii“ acuza Consiliul Local (CL) Covasna, ca ar fi adoptat Proiectul de stema printr-o hotarâre ilegala. „Stema ce urmeaza sa fie aprobata de Guvernul României, adoptata prin Hotarârea nr. 97/2005 de CL cu unanimitatea voturilor consilierilor UDMR, este cu totul alta si nu face parte din cele trei steme afisate spre dezbaterea publica, de unde deriva si incontestabila ilegalitate a hotarârii ce o promoveaza. A fost, evident, o inselare a tuturor locuitorilor orasului Covasna, statiune balneara de interes national“, se arata in scrisoare. Semnatarii sunt indignati si de faptul ca „institutia prefectului nu a sesizat vizibila ilegalitate de fond si nu a atacat in contencios, ca nelegala, Hotarârea CL Covasna“, drept pentru care solicita „anchetarea acestei situatii si sanctionarea celor vinovati de nerespectarea legilor României.“

Totodata, Asociatia „Noi Românii“ sesizeaza Guvernul si Ministerul de Interne si despre faptul ca ar exista o aprobare din partea Consiliului Judetean Covasna ca drapelul judetului sa fie steagul national secuiesc si solicita anularea acestei hotarâri. „Pe aceasta cale, tot in contextul amplei politici UDMR-iste de marcare a teritoriului cu simbolistica maghiara, va sesizam asupra aprobarii Consiliului Judetean Covasna a drapelului national secuiesc ca drapel al judetului. Fata de aceasta provocare neconstitutionala si nelegala va solicitam sa dispuneti prefectului judetului Covasna, dl. Gyorgy Ervin, sa intreprinda toate demersurile necesare conform atributiilor sale legale pentru anularea hotarârii nelegale“, solicita semnatarii scrisorii. (Florin Pupaza, Kovacs Anna - Gardianul / 16.02.2008)

Provincia Kosovo, luată Serbiei şi dată mafioţilor

Generalul italian Fabio Mini, fost comandant al fortelor NATO în Kosovo, critica dur independenta iminenta a provinciei sârbe. Albanezii kosovari sunt decisi sa îsi proclame unilateral independenta, duminica, iar Statele Unite si o parte din tarile UE o vor recunoaste, în timp ce Rusia si Serbia o vor respinge. Generalul spune ca de aceasta situatie vor profita "clanurile" si nu populatia, într-un interviu acordat cotidianului Corriere della Stampa, relateaza AFP.

Independenta "va fi buna pentru cei care conduc: premierul Thaci Hashim, care face afaceri cu petrol, Ramush Haradinaj, fost premier, care este judecat de Tribunalul Penal International de la Haga, Agim Ceku, fost premier, care vrea sa devina generalissim sau omul de afaceri Behgjet Pacolli, care are nevoie de un loc unde sa-si aduca banii", a declarat generalul care a comandat fortele NATO în perioada 2002-2003. "Ceea ce prezinta interes pentru clanuri (...) este existenta unui loc din Europa în care se deschid noi banci. O destinatie pentru banii care vin din est. Monte Carlo, Cipru nu mai sunt locuri sigure", a subliniat el. "Înteleg graba kosovarilor (pentru independenta). Nu înteleg însa graba comunitatii internationale", a spus generalul, adaugând ca recunoasterea independentei de catre Roma ar fi "o greseala fatala".

Reprezentantii Consiliului Secuiesc din Ardeal spun ca au ce învata din “cazul Kosovo”

Secretarul Biroului Permanent al CNS, Andrassi Arpad, a afirmat ca secuii au avut rabdare 500 de ani si înca mai au pentru a obtine autonomia Tinutului Secuiesc pe cai pasnice, transmite corespondentul NewsIn. "Problemele autonomiei în acest tinut al Ardealului dureaza de peste cinci secole. Sibiul, capitala culturala a Europei, este o dovada ca sasii au reusit sa obtina autonomia. Problema Kosovo ar putea sa ne ajute. În ce fel? În Kosovo exista o minoritate sârba a caror probleme trebuie rezolvate cu ocazia declararii independentei acestui tinut. În acest sens Kosovo ar putea fi un precedent care sa accelereze rezolvarea problemei Tinutului Secuiesc", a spus Andrassi.

Reprezentantii secuilor au ales politica pasilor marunti, dar siguri, având drept exemplu cazul Liceului Bolyai din Târgu Mures. "În 1990, toata lumea spunea ca Liceul Bolyai nu va fi niciodata liceu maghiar. Niciodata a însemnat 15 ani", au argumentat reprezentantii CNS. Liderii CNS spun ca vor colabora cu formatiunile politice din Parlament pentru a se discuta despre proiectul de lege prin care ar putea fi obtinuta autonomia Tinutului Secuiesc.

România a aprobat, tacit, “ocupatia” UE

Un general francez în retragere, Yves de Kermabon, fost comandant al trupelor NATO din Kosovo, va conduce misiunea EULEX destinata sa asiste tânarul stat kosovar dupa proclamarea independentei. Olandezul Pieter Feith va fi reprezentantul special al UE pentru Kosovo, s-a anuntat oficial sâmbata. "În calitatea sa de sef al celei mai importante misiuni civile din istoria UE, Yves de Kermabon va avea un rol crucial în asistarea politiei kosovare si a institutiilor judiciare în progresul lor menit sa atinga normele europene", a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externa, Javier Solana, care a facut acest anunt. "Aceste numiri ilustreaza înca o data angajamentul UE în Balcani", a comentat Solana. Cei 27 si-au dat oficial acordul pentru desfasurarea celor circa 2.000 de membri ai misiunii, majoritatea politisti si magistrati. UE a folosit pentru aceasta o procedura specifica, denumita a "aprobarii tacite": daca pâna vineri la miezul noptii (1.00, ora României) niciunul dintre membrii UE nu îsi exprima împotrivirea, operatiunea poate fi lansata. Însa primele elemente ale acestei misiuni - cea mai ampla misiune civila din istoria UE - nu vor fi trimise în provincia sârba mai devreme de una sau doua saptamâni. Politistii si magistratii vor veni din toate statele membre, cu exceptia Maltei (din motive logistice), dar si din state terte, între care Turcia si Statele Unite. Principalul lider al sârbilor din Kosovo, Milan Ivanovici, a calificat, sâmbata, drept "ocupatie" misiunea pe care UE o va trimite în Kosovo pentru a asista liderii kosovari dupa proclamarea independentei provinciei. "În esenta, misiunea UE are caracteristicile unei ocupatii si nu va fi acceptata nici de Serbia, nici de sârbii din Kosovo", a declarat liderul sârbilor din Kosovo, Milan Ivanovici.

Biserica Ortodoxa le cere sârbilor sa ramâna în provincie

Biserica Ortodoxa sârba le-a cerut, sâmbata, sârbilor din Kosovo sa-si pastreze calmul, dupa proclamarea independentei de catre liderii kosovari, relateaza AFP. "Le-am transmis tuturor sa-si pastreze calmul si sa ramâna în Sfântul Kosovo", le-a spus episcopul Artemije credinciosilor, în timpul unei slujbe în partea nordica, majoritar sârba, a orasului divizat etnic, Kosovska Mitrovita. "Aceasta este tara noastra si nu avem niciun motiv sa plecam. Acesta este testamentul nostru si juramântul nostru", a spus episcopul Artemije. Episcopul, care a fost însotit de un pretendent la tronul Serbiei, printul Aleksandar, a tinut slujba în fata câtorva sute de credinciosi, la biserica Sfântul Dimitrie. "Întelepciunea, calmul, legea si dreptatea sunt singurele noastre arme si nu trebuie sa le uitam", a spus printul Aleksandar Karadjordjevic. El a cerut "ajutorul" prietenilor Serbiei. "Avem nevoie de Europa si nu de izolare. Nu vreau sa vad aici o situatie asemanatoare celei din Palestina", a precizat el. "Nimeni nu are dreptul sa ne ia Kosovo si sa se joace cu soarta unei natiuni", a subliniat el. Aproximativ 120.000 de sârbi, alaturi de 1,8 milioane de albanezi, au ramas în Kosovo dupa razboiul din 1998-1999. Partea nordica a provinciei, unde traiesc multi sârbi, ar putea face secesiune din momentul în care Kosovo îsi va declara independenta. (N.I. - Gardianul)

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=634&Itemid=1

Un adolescent Român este în comă după ce a fost torturat

Un adolescent român este în comă în Italia, după ce a fost sechestrat şi torturat într-o casă dintr-o comună aflată în apropiere de Verona. Poliţiştii italieni spun că incidentul a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică. Tânărul de 17 ani a fost bătut cu sălbăticie şi ars cu ţigara pe piept şi pe braţe. Carabinierii au arestat doi italieni care se aflau în casă cu românul. Poliţiştii cred că este vorba de un act de xenofobie.

Un alt incident a avut loc în Sardinia, unde maşina unui om de afaceri originar din Constanţa a fost incendiată. Potrivit poliţiştilor, este vorba tot despre un act de xenofobie.

Antena 3

Intimidarea credinciosilor romani din Timoc condamnata de CNMNR

Conducerea Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane a condamnat evenimentul din satul Gornjane, cand politia insotita de preoti ai Bisericii Ortodoxe Sarbe i-a intimidat pe localnici din cauza oficierii unei slujbe religioase in limba romana, scrie ziarul BLIC din Serbia, citat de Romanian Global News. Membrii Consiliului au facut referire in protestul lor la declaratia preotului Bisericii Ortodoxe Romane din satul Malainita de langa Negotin, parohul Boian Alexandrovici (foto), care a spus ca acum o saptamana, dupa o ceremonie religiosa in limba romana, politia a cercetat cine a oficiat parastasul. Reamintim ca intr-o scrisoare dechisa adresata Presedintelui Tadici, parintele Boian Alexandrovici denunta presiunile la care credinciosii romani din Timoc sunt supusi de catre Biserica Sarba si de catre autoritatile politienesti sarbe. Incidentul survine cu putin timp dupa ce un roman a fost omorat in bataie intr-un restaurannt din Timoc, pentru ca dorea sa asculte muzica romaneasca. Ucigasul al carui complice si instigator a fost un preot sarb venit in Timoc din Bosnia, este in prezent cercetat de politie. Cu toate aceste manifestari antiromanesti, astazi la Bor intr-o conferinta de presa dr. Pedrag Balasevic, presedintele Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia, cel mai important partid romanesc din Serbia, a reafirmat sprijinul partidului sau pentru candidatul pro-european Boris Tadici, subliniind consecintele extrem de grave care s-ar produce odata cu venirea la putere a candidatului pro-rus Tomislav Nikolic.

Parintele Boian catre Boris Tadici: „Pentru romanii din Timoc nici clopotele nu bat”

Romanian Gobal News publica mai jos apelul Parintelui Boian Aleksandrovici (foto) catre presedintele Serbiei, Boris Tadic. In scrisoarea sa, parintele Boian cere sa se lamureasca situatia si statutul romanilor din Serbia, si, mai ales, cere respecatarea dreptului la o viata religioasa libera.

PRESEDINTELUI REPUBLICII SERBIA
Dl. BORIS TADIC

Stimate domnule presedine,

In ziua de 23 ianuarie 2008 am fost invitat prin telefon ca a doua zi, 24 ianuarie, sa merg in satul Gornjane, comuna Bor, sa fac o slujba de inmormantare pentru decedata Smiljana Roskic (pe care am vizitat-o de mai multe ori cat a fost in viata si am spovedit-o). Cu ocazia convorbirii telefonice, primul lucru la care le-am atras atentia a fost ca nu vom intra cu decedata in biserica din sat pentru ca nu permite asta Biserica Ortodoxa Sarba, proprietarul formal al biserici din sat. Ei au fost de acord cu aceasta pentru ca nu a fost primul caz, sa fac slujba de parastas in satul Gornjane.
Rudele ei au venit cu masina dupa mine la Negotin de unde am plecat spre Gornjana.
Cand am ajuns acolo, localnici mi s-au plans ca preotii din Bor nu au permis nici sa bata clopotele. Le-am explicat ca situatia este asa cum e, si ca voi bate eu clopotul la Malainita pentru raposata Smiljana, mai cunoscuta Ljana (Liana), si ca nu va fi nici o problema.
Slujba am oficiat-o in casa lor si dupa aceea am plecat spre cimitir.
Dupa inmormantarea Ljanei, omul care m-a adus a plecat cu mine sa ma duca inapoi la Negotin.
Dupa ce am ajuns la Negotin, m-a sunat nepotul raposatei si mi-a spus ca a fost oprit in centrul satului, in drum de la cimitir spre casa, de doi politisti care au fost insotiti de doi preoti ai Biserici Sarbe. Politisti i-au cerut informatii despre inmormantare si numele si prenumele preotului care a oficiat slujba, creand astfel atmosfera in care oamenii s-au simtit precum ca ar fi ca au gresit cu ceva .
Aceasta impertinenta incalcare a Constitutiei Serbiei, care garanteaza dreptul la religie tuturor cetatenilor, indiferent de confesiune si nationalitate (este cunoscut faptul ca satul Gornjane este un sat romanesc), este inadmisibila.
Prin acest act dezonorant s-a incercat intimidarea localnicilor, pentru ca oricine se poate gandi ca in caz ca data viitoare cheama preotul Biserici Ortodoxe Romane, ii va veni politia acasa si ii va face probleme (cand se face slujba de parastas de un preot al Biserici Sarbe, politia nu merge prin sat sa intrebe de el).
Din cauza acestui act sunt toti revoltati, iar noi suntem rugati sa reactionam ceea ce si facem prin aceasta scrisoare.

Noua ne este clar ca Bisericii Sarbe nu-i place ca oamenii ne invita la ceremonie dar ne intrebam de ce a intervenit politia, oare e infractiune sa faci slujba de parastas in limba materna?
Va rugam pe Dvs. si celalalte institutii ale statului sa opreasca intimidarea cetatenilor sai, indiferent de nationalitatea lor si sa le permita folosirea drepturilor garantate prin Constitutie si nu incalcarea lor de catre functionarii sai.
Solicitam ca Secretariatul Ministerului de Interne Bor (Politia din Bor), sa ni se adreseze noua, precum si localnicilor satului Gornjane explicandu-le ca au dreptul la libera exprimare a confesiunii religioase. Deasemenea solicitam ca cei doi politisti sa-si ceara public scuze de la familia raposatei pentru deranj si intimidare.
Despre acest eveniment vom informa deasemenea si institutiile internationale, precum si pe domnul Jurgen Hermann, parlamentar european insarcinat cu problema drepturilor romanilor din Serbia de est.

In asteptarea unui raspuns Va dorim toate cele bune.

Cantece romanesti insangerate la Camenita Mica in Timoc

Click pentru a mări imaginea

Din pacate, ne amintim de romanii Timoc foarte rar, tot mai rar, si cu ocazia unor tragice evenimente cum este cel care a avut loc in data de 13 ianuarie 2008. Incidentul a fost tinut la secret de autoritatile sarbe pentru ca are conotatii interetnice care ar fi pus intr-o lumina proasta politica Belgradului de implantare in zona Timocului a refugiatilor sarbi din Bosnia.

In data de 13 ianuarie, intr-un restaurant din Camenita Mica un roman a fost omorat de catre un sarb bosniac pentru ca a tinut sa se cante in romana la o petrecere a romanilor, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Tragicul incident a avut loc cu coplicitatea preotului sarb Djordje Jokic din satul Meilovat(Mihailovat in sarba), si el venit din Bosnia, care a instigat impotriva romanilor ce-si serbau o zi de nastere a unuia dintre ei. Deoarece romanii au deranjat pe cei cativa sarbi condusi de preot prin faptul ca ascultau muzica romaneasca, sarbii au sarit la bataie si l-au trantit pe sarbatorit de mai multe ori cu capul de ciment. Acesta a decedat.
Mai multi romani din localitatea unde preotul sarb-bosniac este preot, au declarat corespondentului Romanian Global News ca acesta este un betiv si ca ei au cerut sa fie luat de acolo, avand de multe ori si atitudini antiromanesti.

http://www.rgnpress.ro/

DRRP afara din MAE, iar denumirile de aromani, vlahi, moldoveni introduse in Lege

Bucuresti, Romania/Romanian Global News

miercuri, 10 octombrie 2007

Ca urmare a hotararii luate in Plenul Camerei Deputatilor de retrimitere la Comisia pentru Drepturile Omului, Culte si problemele minoritatilor nationale a Legii privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, astazi 10 octombrie au fost luate in dezbatere doua chestiuni extrem de importante pentru romanii din afara frontierelor. Prima dintre ele a fost trecerea Departamentului pentru relatia cu Romanii de Pretutindeni din subordinea MAE in subordinea Cancelariei Primului Ministru. Cu cinci voturi pentru (un independent, deputatii PSD si deputatul PRM), unul impotriva (PD) si doua abtineri(minoritati nationale), s-a hotarat trecerea DRRP la Cancelaria Primului Ministru, decizie ce vine in intampinarea numeroaselor cereri ale asociatiilor romanesti care se plang de birocratia MAE si de suspiciunile cu care sunt priviti in tara de rezidenta atunci cand oficiali MAE ii viziteaza. Alte numeroase asociatii deplangand ineficienta DRRP in ultimii doi ani de zile de cand functioneaza in cadrul MAE. O alta chestiune extrem de importanta a fost nominalizarea tuturor endonimelor, exonimelor sau infranimelor ale etnonimului « roman ». Astfel s-a adoptat amendamentul propus de catre reprezentantii comunitatilor romanesti din afara frontierelor, la Universitatea de Vara de la Izvorul Muresului si preluat de catre Administratia Prezidentiala si propus Parlamentului, ca denumirile explicite de ruman, vlah, valah, macedo-roman, aroman, meglenoroman, istroroman,moldovean, etc, sa fie trecute ca si categorii care se includ in sintagma « roman de pretutindeni ». Si acest amendament a trecut cu cinci voturi (trei PSD, unul PRM si unul PD) fiind adoptat de catre Comisie. A fost prezent la dezbateri scretarul de stat Mihai Gheorghiu care l-a inlocuit pe Adrian Cioroianu, lipsa acestuia generand o intreaga polemica si a avand ca urmare votul deputatilor din comisie care s-au pronuntat impotriva luarii de cuvant a reprezentantului MAE. Astfel ca Gheorghiu a stat si a ascultat fara a avea dreptul la punct de vedere. A fost deasemenea prezent deputatul PSD Titus Corlatean (foto, stanga) initiatorul legii, care printr-o prestatie foarte buna a sustinut trecerea DRRP la Cancelaria Primului Ministru, iar la cel de-al doilea amendament cu toate ca pozitia sa a fost mai nuantata, nu a fost impotriva. Din partea societatii civile a participat Eugen Popescu, Presedinte executiv al Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni, organizatie care a sustinut in numeroase luari de pozitie anterioare, continutul celor doua amendamente adoptate. S-a remarcat printr-o prestatie foarte buna si o implicare totala in sustinerea romanilor de pretutindeni ca si in adoptarea celor doua amendamente, deputatul PRM, Ioan Aurel Rus(foto, dreapta). Urmeaza ca Legea sa fie retrimisa pentru votul in plen cu amendamentele propuse de catre Comisia pentru Drepturile Omului, Culte si problemele minoritatilor nationale. http://www.rgnpress.ro/

Cele mai vechi scrieri romane din europa

CELE MAI VECHI SCRIERI ROMANE DIN EUROPA

JOHN GRITTEN

Ordine si protectie, doua obsesii ale speciei umane, ultima tinând probabil si de cele noua luni petrecute în pântecul mamei. Pentru a le obtine, primii oameni au creat magia si riturile, cu ajutorul carora au ordonat Cosmosul, opus Haosului. Fiecare om a învatat sa îsi protejeze propriul Cosmos prin formule si ritualuri magice. Comunitatile umane au procedat la fel. Pe masura sedentarizarii si a progreselor tehnicilor de constructii, s-au ridicat ziduri împrejmuitoare, la rândul lor consacrate prin formule magice. Au fost câteva civilizatii care au sperat sa se protejeze ridicând ziduri pe sute de kilometri. Cel mai cunoscut este Zidul chinezesc, singura constructie umana vizibila din Cosmos. Zidurile nu au ajutat însa la nimic. Sunt doar obiect de interes turistic si de cercetare pentru arheologi. Obsesia Zidului - care sa ne asigure un colt linistit într-o lume atât de agresiva, cum este cea de astazi - nu ne-a parasit pe cei mai multi dintre noi, chiar daca nu mai are nimic din magia începuturilor.

John Gritten, colaborator si prieten al revistei noastre, ne spune o poveste despre un zid roman din nordul Marii Britanii.

Dacii, cei mai numerosi auxiliari din armata romana

Cohorta întâia dacica din Britania

Soarta Scotiei s-a decis în România

Vindolanda si cele 2000 de scrieri romane timpurii

Prima scrisoare de la o femeie romana.

Aproximativ 2 000 documente au fost scoase la lumina lânga o fortificatie, pe aceasta granita nordica îndepartata a Imperiului roman. Ele constituie cele mai timpurii mostre de scriere romana gasite vreodata în Europa.

Atunci când am dus-o pe sotia mea, de origine româna, sa vada dovezile care au supravietuit, ea a fost surprinsa si miscata întâlnind chipurile stramosilor ei daci, înfatisati în timp ce se luptau cu legionarii împaratului Traian.

Aici în Northumbria, în apropierea granitei dintre Anglia si Scotia, la 2 400 km de România, erau descrise dramaticele evenimente de acum 1900 ani: asediul Sarmizegetusei, capitala daca; soldati romani purtând capetele taiate ale inamicilor lor; capeteniile dace bând otrava si eroicul rege Decebal care prefera sa se sinucida, mai curând decât sa se predea.

Care era semnificatia prezentei în Muzeul armatei romane, lânga Zidul lui Hadrian, a acestor fotografii marite ce reproduceau reliefurile de pe Columna lui Traian din Roma?

In 122, împaratul Hadrian (117-138) a vizitat Britania. El a poruncit ca fortificatiile existente dintre Caledonia (Scotia) si briganti (potrivit lui Tacit, erau cel mai mare trib de britoni, ce ocupau în întregime zona de nord a Angliei) sa fie transformate într-un zid de piatra lung de 117 km, înalt de 18 m si suficient de lat pentru ca doi sau trei oameni sa poata circula usor pe vârful lui. A fost construit în timp de opt ani de catre legionari romani si soldati din trupele auxiliare, veniti din alte parti ale imperiului, inclusiv din zona Dunarii. Desi dupa un mileniu si jumatate de când romanii au parasit Britania castrele acestui zid s-au transformat în ruine si materiale de constructie din ele au reaparut în fermele, zidurile si chiar bisericile din jur, multe mile din Zid raman înca cel mai important monument ridicat de romani în Britania, fiind desemnate ca Sit al Mostenirii culturale mondiale în 1987.

Dupa supunerea lor în cursul celui de al doilea razboi, în 105, dacii au constituit cel mai mare numar de auxiliari din armata romana. In mod sigur, unii dintre ei au ajuns pâna în Britania. Arheologul dr. Robin Birley ne-a spus ca în secolul III e.n. castrul de la Birdoswald, aflat la vest de Muzeul armatei romane, avea o garnizoana formata din Cohorta întâi daca, alcatuita din infanteristi si cavaleristi.

Unul dintre primele castre - numit Vindolanda - din lantul ce avea sa formeze Zidul a fost construit în anul 85 e.n., chiar atunci când Agricola (socrul lui Tacit) a fost rechemat la Roma de catre împaratul Domitian, dupa stralucita sa campanie în Caledonia. Dupa plecarea lui, romanii s-au retras treptat, mai întâi din Highlands, apoi din Lowlands, adica din ceea ce constituie Scotia de astazi, pâna când, în vremea razboaielor dacice, Caledonia a fost complet abandonata. Istoricul Derek Williams afirma în cartea sa aparuta în 1998, Romans and Barbarians (Romanii si barbarii): "Soarta a ceea ce noi stim ca Scotia a fost decisa în tara numita astazi România". Intr-o lunga descriere a Columnei lui Traian el o numeste "cea mai mare dintre realizarile artei militare".

Dar micul fort Vindolanda a fost demolat în anul 92, pentru a face loc unei garnizoane mai mari, suferind o noua modificare în 120. S-ar putea ca aceasta constructie sa îl fi adapostit pe Hadrian si suita sa atunci când împaratul a venit sa inspecteze lucrarile de ridicare a Zidului, aflate în 122 la început. Astazi, Vindolanda este una dintre cele mai vestite asezari romane, cunoscuta în lumea întreaga drept una dintre principalele surse de documente privind armata romana, pastrate în mod miraculos în umedul sol al Northumbriei.

In 1972, doua bucati subtiri de lemn, ce pareau lipite una de alta, au fost descoperite de arheologi pe locul fostei Vindolanda. Ei au dezlipit cele doua bucati de lemn si au descoperit cu surprindere o scriere subtire, realizata cu cerneala, pe ambele fete. Pe care însa nu au putut sa o descifreze.Pâna când lemnul a fost încredintat unui expert pentru analiza, orice urma de scriere disparuse. Din fericire, fotografii realizate în infrarosu au relevat ulterior urmele de scriere, care au putut fi descifrate. Era un fragment dintr-o scrisoare catre un soldat din Vindolanda, prin care era anuntat ca urma sa primeasca un pachet cu încaltaminte, ciorapi si îmbracaminte.

De atunci, la Vindolanda, au mai fost descoperite aproximativ 2 000 documente legate de armata romana, reprezentând cele mai timpurii exemple de scriere romana în Europa si printre cele mai timpurii materiale scrise din Britania.

Pe dr. Birley, directorul lui Vindolanda Trust, l-am gasit lucrând pe santier cu o echipa de sapte oameni, curatind pietrele de pamânt maroniu si punând-o pe fiecare în câte o cutie. El ne-a declarat: "Chiar si acum dupa ce am gasit atât de multe asemenea tablite, este foarte emotionant sa rastorni o brazda mare de iarba sau de lut si sa zaresti bucati subtiri de lemn. Uneori, scrierea cu cerneala poate fi marita imediat, iar în câteva cazuri rare scrierea poate fi descifrata înainte ca tablita sa fie ridicata. Scrierea a rezistat pe aceste bucati de lemn în doi metri, uneori chiar la sase metri adâncime. Conditiile anaerobice - în care materialul organic poate supravietui fara oxigen, la o temperatura constanta - au fost explicatia stiintifica pentru acest fenomen.

Modul cum au fost descoperite aceste obiecte constituite o poveste fascinanta. Dintre cele 1300 tablite gasite la Vindolanda între 1973 si 1992, 200 contin text scris. S-a crezut ca au rezultat dintr-un mare foc în aer liber. Dar încercarile de a afla locul s-au încheiat cu esecuri, pâna când, în august 1993, vântul dominant de sud-vest si-a schimbat directia, dinspre ets, si s-a presupus ca acelasi lucru s-a întâmplat atunci când, cu multe sute de ani înainte, s-a aprins acel foc. Asa a putut fi identificat cu exactitate locul, la o distanta de numai 36 cm de sapaturile facute ani de zile! Probabil ca s-a produs atunci si o ploaie torentiala, care a stins focul. Alte 300 de bucati de lemn au fost gasite la piciorul unei movile de lemn pe jumatate ars si obiecte de piele acoperite cu cenusa, funingine si rasina. Se aflau printre ele documente din arhiva prefectului, Flavius Cerialis, care a locuit acolo împreuna cu sotia sa, Sulpicia Lepidina.
Aceste documente, destinate distrugerii, dar pe care le-a salvat acea ploaie torentiala, sunt probabil cele mai importante relicve gasite vreodata ale ocuparii de catre romani a Britaniei.

Una dintre aceste scrisori i-a fost adresata lui Cerialis de catre Oppius Niger, prefectul unui castru, Bremetennecum (azi Ribchester), la 130 km sud-vest de Vindolanda, si de catre Delius Brocchus, care se pare ca se afla la comanda unei importante baze de provizii în partea ce avea sa devina extremitatea vestica a Zidului lui Hadrian, la Solway Firth. Dupa ce îi adresau lui Cerialis salutul lor, îi scriau: "Speram, frate ca ceea ce esti pe cale sa savârsesti va fi încununat de succes. "Nu putem decât sa facem presupuneri privind motivul care i-a determinat pe cei doi sa î scrie împreuna cu Cerialis sau ce facea el în acel moment. Poate ca autorii scrisorii doreau sa ascunda un secret militar. Cerialis era prefectul Cohortei a IX-a a batavilor si, probabil, unb nobil de origine batava. Dr. Birley presupune ca secretul se poate sa fi fost ordinul ca Ceralis sa duca Cohorta a IX-a pe teatrul de razboi de la Dunare, unde ea poate fi regasita în documente.

Directorul lui Vindolanda Trust sublinia semnificatia descoperirii unor scrisori ale oamenilor simpli din aceasta zona nordica a Imperiului roman. Ele dateaza din perioada cuprinsa între anii 90-125, de la plecarea guvernatorului Agricola pâna la sosirea împaratului Hadrian, si ofera informatii de negasit în alte surse despre modul de viata al populatiei. Iata o invitatie adresata sotiei lui Cerialis, Lepidina, pentru a veni la petrecerea pentru ziua de nastere a prietenei ei, Claudia Severa, sotia lui Delius Brocchus.

"Claudia Severa catre Lepidina sa, salutari. Iti trimit o invitatie calda sa vii la noi la 11 septembrie pentru sarbatorirea mea de nastere, pentru ca prezenta ta sa faca ziua mea mai placuta. Transmite salutul meu lui Cerialis al tau. Delius al meu te saluta pe tine si pe fiii tai. Te astept, sora. La revedere, sora, sufletul meu drag, si salutari.
De la Severa,
pentru Sulpicia Lepidna
sotia lui Flavius Cerialis".

Potrivit dr. Birley, aceasta este cea mai timpurie marturie a unei femei scrisa în limba latina.

Daca Lepidina a acceptat invitatia, a trebuit sa parcurga 56 km. I-a luat cam doua zile si a avut, probabil, si o escorta militara.

Intr-o alta scrisoare, un om pledeaza: "Va implor sa nu permiteti ca eu, un om nevinovat, sa fiu batut cu vergele" si arata ca a fost deja batut pâna a sângerat. Spune ca el este un hominem transmarinum si nu ar trebui sa fie tratat astfel, chiar daca a încalcat în vreun fel legea. Ceea ce implica faptul ca exista o distinctie între drepturile unui "ostean de peste mari" si cele ale unuia recrutat dintre localnici, iar cel ce scria era nemultumit ca fusese tratat ca unul apartinând categoriei din urma.

Romanii nu prea aveau cuvinte de apreciere pentru calitatile de luptatori ale britonilor - fie ca li se spuneau lor, fie ca era vorba despre recrutii din cohortele de calareti. "Britonii nu sunt protejati de armura. Multi dintre cavaleristi nu folosesc sabii, iar nenorocitii de britoni nu arunca sulitele din pozitii fixe", se spune într-un document.

"O imagine extraordinara a detaliilor impresionante ale birocratiei armatei romane" - caracterizeaza dr. Birley sutele de documente recuperate din fostul cartier general al acelor trupe auxiliare. Sunt informatii despre plati, caracterizari de serviciu si rani, liste de provizii. Pe la anul 90, 12% dintre oameni erau bolnavi, unii raniti în diferite confruntari, altii suferind de diverse boli, cauzate de lipsa de vitamine. S-au gasit liste de hrana si bauturi pentru ofiteri. Cele mai raspândite carnuri erau de porc, suncile si slanina, dovada a cresterii porcilor. Se bea bere celtica - despre care împaratul Iulian spunea în secolul IV ca mirosea a tap - si vin, se pare produs în Britania.

Asemenea birocratilor de pretutindeni, si cei de la Vindolanda produceau o gramada de documente, pe care cei ce ar fi trebuit sa le distruga le varsau adesea "sub covor". Asa ni s-a pastrat si un exercitiu de scriere al baiatului lui Cerialis; doar un vers din Eneida lui Vergiliu, cartea IX, cu o greseala si notatia profesorului: segn, de la segnis, "de mântuiala". Un alt document furnizeaza dovada unei casatorii nelegale; soldatii care faceau serviciul pe frontiera nu aveau voie sa se casatoreasca, interdictie care s-a mentinut înca 100 ani.

Muzeul din Vindolanda prezinta mostre ale descoperirilor. Intre aceasta se numara 6 000 încaltari, ce ilustreaza varietatea de stiluri pe parcursul a 250 ani. Sunt si încaltari pentru copii. Exista si alte obiecte de folosinta zilnica: îmbracaminte ce arata astazi atât de demodata.

Din marturiile date la iveala la Vindolanda s-au putut trage câteva concluzii fascinante. Astfel, nu doar ofiterii scriau scrisori. S-au gasit texte scrise de osteni de rând, de sotiile lor, de sclavi. Scrisorile nu poarta semne care sa arate ca expeditorul nu stia sa se semneze, cum au unele papirusuri, un secol mai târziu, din provinciile estice. Dr. Birley a ajuns la concluzia ca latina din Egiptul secolului III nu era foarte diferit de cea din Northumbria secolului I, fapt datorat modului atent în care armata romana îsi îndoctrina recrutii, indiferent din ce parte a Imperiului veneau ei.

Civilii care traiau la Vindolanda erau în cea mai mare parte rude ale soldatilor, dar si negustori, preoti, sclavi si câtiva veterani. Atât soldatii, cât si civilii s-au hranit mult mai bine decât multe dintre generatiile care s-au succedat aici pâna în secolul XX.

Inscriptiile de pe altare, pietrele de mormânt si stelele care au fost scoase la iveala, datând mai ales din secolul III, stau marturie atitudinii liberale care exista în armata. Ele sunt închinate atât zeilor romani, cât si zeilor locali. i mai arata si ca localnicii se bucurau de o anumita autonomie.

Una dintre pietrele de mormânt a fost pusa de catre sotia lui Cornelius Victor, membru al garzii guvernatorului, care a slujit în armata vreme de 26 ani si era originar din Pannonia, Ungaria de azi.

Dr. Birley spune ca "Vindolanda a produs pâna acum mai multe texte scrise decât oricare alt loc din Britania si nu exista semne ca am ajuns la fundul sacului. Importanta descoperirilor nu poate fi însa supraevaluata. Sa speram ca tablitele scrise de la Vindolanda vor fi doar începutul unei noi epoci de sapaturi în locuri si mai importante ale administratiei romane din Britania, la Londra, spre exemplu, sau în alte orase. Eu cred ca urmatorii 20-30 ani vor constitui o perioada foarte interesanta pentru cercetatorii Britaniei romane".

Versiunea româneasca
Dorin MATEI

http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1999/current1/m71.htm

Ceangaii din Moldova s-au declarat români

Ceangaii din Moldova s-au declarat romani 3 / 383

Problemele legate de comunitatea romano-catolicilor din Moldova trebuie discutate exclusiv la nivel stiintific, departe de interferentele politicului, au apreciat, ieri, participantii la seminarul international cu tema: "Identitatea culturala a romano-catolicilor (ceangailor) din Moldova". Manifestarea a fost organizata de Academia Romana, in colaborare cu Ministerul Informatiilor Publice, Universitatea Bucuresti, Episcopia Romano-Catolica de Iasi, Asociatia Romano-Catolicilor "Dumitru Martinas" din Bacau si Centrul European de Studii Covasna-Harghita. Aceasta a fost prima data cand este organizata in Romania o manifestare de amploare pe aceasta tema unde au fost prezentate lucrari stiintifice - istorice, arheologice, lingvistice, sociologice si etnografice. Comunicarile vor fi reunite intr-o lucrare bilingva - romana si engleza - ce va fi transmisa organismelor internationale, Consiliului Europei, comunitatii stiintifice mondiale.

Romano-catolicii din Moldova se simt romani

In prima parte a lucrarilor, rectorul Universitatii Bucuresti, prof.univ. Ion C. Mihailescu, a prezentat un sondaj realizat de Universitate si Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) in perioada 24 martie - 3 aprilie. Sondajul a fost realizat pe un esantion reprezentativ de 1.056 persoane, in 33 de sate din Moldova, grupate in 18 comune din judetele Bacau, Neamt, Iasi si Vrancea.

La recensamantul din 1992 au fost inregistrati 245.137 de credinciosi de religie romano-catolica in Moldova, dintre care 233.632 s-au declarat de origine romana. Potrivit sondajului, 93 la suta dintre cei intervievati s-au declarat ca fiind romani, 5,5 la suta maghiari si doar 1,5 la suta de alta nationalitate, din care 0,5 la suta "ceangai". Din esantionul studiat, 80 la suta dintre cei itnervievati se considera romani de religie catolica si doar opt la suta maghiari de origine catolica. Desi 49 la suta dintre cei care se declara romani cunosc limba "ceangailor", in familie o vorbesc doar un procent de 27,4 la suta dintre acestia. Dintre cei care se declara maghiari, 33 la suta cunosc limba "ceangailor", vorbind-o in familie in proportie de 12 la suta. Sondajul arata ca 97 la suta dintre cei chestionati doresc ca procesul de invatamant sa se desfasoare in limba romana, in timp ce doi la suta se pronunta pentru limba maghiara. De asemenea, 96 la suta dintre subiecti considera ca slujba religioasa trebuie sa fie oficiata in limba romana, in timp ce trei la suta o doresc in limba maghiara.

Sondajul releva, de asemenea, ca distanta sociala (relatii de vecinatate, casatorii mixte etc.) dintre populatia care se considera "ceangaiasca" si cea romana este mult mai mica (0,09), in comparatie cu cea dintre ceangai si maghiari (0,61). ""Ceangaii" se considera mai apropiati de romani decat de maghiari", a spus rectorul Universitatii Bucuresti. "Studiul arata ca nu exista probleme de prezervare si amenintare a identitatii etnice a acestei populatii", a concluzionat Ion Mihailescu.

Respectarea "vocii simple si clare"

"Catolicii din Moldova se simt romani si ii doare inima atunci cand sunt considerati altfel", a afirmat PS Petru Gherghel, episcop de Iasi, de la Episcopia Romano-Catolice de Iasi. Intr-o serie de propuneri facute participantilor la seminar inalta fata bisericeasca a respins "orice fel de imixtiune politica acolo unde valorile spirituale si forma de celebrare a cultului apartin Bisericii si nu altei organizatii". PS Gherghel a pledat pentru "ascultarea" si respectarea "vocii simple si clare" a acestor credinciosi la nivel local, national si international. "Romano-catolicii din Moldova nu si-au spus niciodata ceangai, este o denumire impusa din afara", a conchis prelatul. "Politicul trebuie sa ii sprijine pe ceangai si sa ii ajute sa fie ei insisi si nu sa incerce sa-i transforme in altceva", a spus in deschiderea lucrarilor ministrul Informatiilor Publice, Vasile Dancu. (D.E.)

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=3384&lang=r