"Prietenul Traian", asteptat cu mesaje antiromanesti in Timoc

Click pentru a mări imaginea

Presedintele Traian Basescu a ajuns ieri, pentru a doua oara in acest an, in Serbia, la invitatia omologului sau de la Belgrad, Boris Tadici. Motivul oficial al vizitei au fost manifestarile dedicate “Zilei Romaniei-tara prietena”, din cadrul scolii de vara “Serbia noastra”, eveniment menit sa afirme multietnicitatea tarii vecine. De data aceasta, Basescu si Tadici s-au bucurat de aerul de munte din localitatea Peruceac, din Parcul Natural Tara, nu departe de Sarajevo.

Zona a fost de mai multe ori scotocita de autoritatile de la Belgrad in cautarea fostului lider militar al sarbilor bosniaci, Ratko Mladici. Traian Basescu este primul presedinte al unui stat UE care pune piciorul in Sebia, dupa arestarea lui Radovan Karadzici, fostul lider al sarbilor bosniaci. Se pare ca Basescu este primul canal de comunicare din UE care intra in functiune in momentele de cumpana pentru Serbia. Presedintele roman a facut in ianuarie o vizita-fulger la Belgrad pentru a da un sprijin electoral “prietenului” Tadici, aflat in turul al doilea de scrutin pentru un nou mandat de presedinte. La nici o luna, Tadici ateriza la Bucuresti, intr-un moment in care Serbia risca izloarea internationala dupa ce Kosovo si-a proclamat independenta. Basescu l-a asigurat atunci ca Romania sustine integritatea Serbiei si ca toate capitalele europene sunt dispuse sa discute cu Belgradul.

O inima de plus
Traian Basescu si sotia sa Maria au fost intampinati la sosire de patru copii care le-au oferit paine si sare si buchete de flori. Basescu si Tadici au plantat, la baza sportiva a hotelului, un brad, dupa care presedintele roman a oferit, in schimbul unei inimi de plus, un ghiozdan cu cadouri copiilor, potrivit Mediafax. “Si Romania si Serbia au fost in istoria lor afectate de nationalism, de extremism, de incapacitatea oamenilor politici de a comunica”, a spus seful statului roman. Totodata, el le-a adresat organizatorilor invitatia ca, incepand de anul viitor, sa fie organizata aceeasi manifestare si in Romania. Presedintele Serbiei, Boris Tadici, si-a inceput discursul cu formula “draga Traiane, prietene”. “Popoarele noastre sunt prietene de-a lungul secolelor. Imi aduc aminte de o zicala veche care spune ca Romania are doi prieteni, Marea Neagra si Serbia. Noi avem ca prietena Romania, dar din pacate nu avem o mare”, a afirmat Tadici.

Graffitiuri anti-romanesti in Timoc
In timp ce Basescu si Tadici vorbesc de “Scoala prietenie”, in Timoc romanii sunt vizati de mesaje xenofobe. Timocenii din Negotin asteapta o reactie din partea autoritatilor sarbe dupa ce zilele trecute un text impotriva lor a fost scris pe un zid. Inscriptiile “Serbia la sarbi” si “Romanii (vlahii) la Romania” incita la expulzarea romanilor din Serbia si sunt identice celor aparute in Croatia, Bosnia sau Kosovo, atunci cand ultranationalistii sarbi doreau expulzarea altor etnii decat cea sarba, de pe teritoriul controlat de ei, noteaza Romanian Global News.

Tadici a intarziat pentru un scurt joc de baschet cu Jeremici
Basescu si Tadici, alaturi de sotiile lor, au dansat pe ritmurile trupei O-Zone. Tadici, impreuna sotia sa Tatijana, s-a dovedit mult mai activ in timpul dansului. La sfarsit, Traian si Maria Basescu au asteptat cateva momente pentru ca Boris Tadici, alaturi de ministrul de externe Vuk Jeremici, sa arunce cateva mingi pe terenul de baschet din tabara. Protocolul prevedea ca presedintele sarb sa isi conduca invitatul pana la iesirea din tabara. Un consilier al presedintelui sarb s-a apropiat de acesta pentru a-l atentiona ca este asteptat. Tadici a executat o ultima aruncare la cos, dupa care s-a indreptat, alergand, spre locul unde se afla omologul sau roman. Sotia sa l-a scuzat zambind, explicand ca este un impatimit al acestui sport. Cei doi presedinti au plecat impreuna spre Belgrad, de acolo Traian Basescu urmand sa revina in tara.

Pasapoartele din Kosovo, nerecunoscute
Tara vecina se afla din nou intr-un moment critic in drumul aderarii la UE, intrucat Bruxelles-ul este in asteptarea arestarii lui Ratko Mladici si a lui Goran Hadzici, fost presedinte al republicii sarbe autoproclamate Krajina. Pe de alta parte, autoritatile din Kosovo au inceput sa emita de miercuri pasapoarte, care nu sunt insa recunoscute de Romania, data fiind pozitia de nerecunoastere a “statului Kosovo”. „In ceea ce priveste titlurile de calatorie emise de autoritatile de la Pristina, precizam ca acestea vor fi valabile pentru scopul strict de a dovedi identitatea titularului, autoritatile romane urmand sa nu recurga la nici un act care ar implica recunoasterea suveranitatii Kosovo prin legitimarea autoritatilor care emit astfel de documente, cum ar fi, spre exemplu, aplicarea in pasaport a vizei de intrare in Romania sau a stampilei de intrare/iesire de pe teritoriul tarii noastre”, potrivit unui raspuns al MAE la solicitarea noastra.

Cornelia Rosoga, Gardianul

http://www.rgnpress.ro/Politic/-Prietenul-Traian-asteptat-cu-mesaje-antiromanesti-in-Timoc.html

Raport pentru romanii timoceni

-- Atitudinea Romaniei in chestiunea Kosovo nu a reusit pana acum sa aduca drepturi pentru romanii din Serbia

Deputatul german Jurgen Herrmann a depus in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) un amplu raport asupra nerespectarii drepturilor romanilor din Serbia - mai ales a celor din Valea Timocului. Raportul amintit constata nerespectarea dreptului la educatie, serviciu religios si mass-media in limba materna al romanilor din Serbia de est (Valea Timocului) - in conditiile in care aceste drepturi sunt respectate pentru romanii din Voivodina. Raportul lui Jurgen Herrmann urmeaza sa fie dezbatut in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in cursul lunii aprilie. Situatia din Valea Timocului nu poate fi asemanata sub nici o forma cu cea din Kosovo - insa autoritatile sarbe raman reticente la acordarea de drepturi minoritatii romane de aici. In plus romanii de aici s-au manifestat permanent ca sprijinitori ai actualului presedinte Boris Tadici - fara a primi vreun sprijin. Atitudinea Romaniei de nerecunoastere a independentei Kosovo ar trebui macar sa atraga atentia autoritatilor sarbe - intr-o forma benefica! - asupra romanilor din Valea Timocului. Raportul lui Jurgen Herrmann urmeaza sa fie dezbatut de plenul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei in luna aprilie, dezbatere care se va finaliza cu adoptarea unei rezolutii. Procesul de observare a situatiei romanilor din Valea Timocului a fost demarat pe 17 octombrie 2005, cand deputatul basarabean Vlad Cubreacov a depus un proiect de rezolutie privind nerespectarea drepturilor minoritatii romanesti din Serbia. Recunoasterea Bisericii In proiectul de rezolutie alcatuit de raportorul Jurgen Herrmann se cere o mai mare colaborare intre autoritatile statelor-mama si Serbia pentru respectarea drepturilor minoritatilor. Documentul arata: "cooperarea dintre statul de rezidenta si statul mama prin acorduri bilaterale constituie o adevarata valoare pentru garantarea stabilitatii europene, Adunarea cere autoritatilor Serbiei sa-si intensifice bunele relatii de vecinatate cu statele mama (Romania, Ungaria si Macedonia) prin aplicarea deplina a acordurilor bilaterale pe care le-au semnat". Acelasi proiect de rezolutie ii "incurajeaza pe membrii minoritatii vlahe/ romane din Serbia de Est sa-si combine eforturile si sa-si depaseasca dezacordurile interne in interesul propriu si pentru a putea pastra trasaturile specifice care alcatuiesc identitatea lor. In acest caz autoritatile sarbe au datoria de a nu impiedica, ci de a sprijini initiativele in aceasta directie". Documentul APCE cere si recunoasterea Bisericii Ortodoxe Romane in Valea Timocului: "Avand cunostinta de criticile ridicate fata de legea din 2006 asupra bisericilor si organizatiilor religioase din Republica Serbia, in particular chestiunea nerecunoasterii Bisericii Ortodoxe Romane prin aceasta lege, Adunarea este surprinsa de influenta dominanta a Bisericii Ortodoxe Sarbe in cadrul recunoasterii altor biserici si/sau comunitati religioase". In finalul rezolutiei se solicita autoritatilor sarbe "sa intreprinda masurile necesare pentru asigurarea vlahilor/romanilor care traiesc in Serbia de est (vaile Timocului, Moraviei si Dunarii) accesul la educatie, mass-media si administratie publica in limba lor materna si sa li se permita tinerea serviciului religios in aceasta limba". Tratate neaplicate Raportorul Jurgen Herrmann constata in textul inaintat APCE ca principala problema in ceea ce priveste respectarea drepturilor minoritatii romanesti din Serbia este constituita de neaplicarea tratatelor semnate intre Bucuresti si Belgrad, mai precis faptul ca comisia bilaterala romano-sarba privind problema minoritatilor nu s-a constituit pana in prezent. Raportul APCE arata ca "Relatiile dintre Romania si Serbia sunt guvernate de doua texte: un tratat de prietenie si cooperare (semnat pe 16 mai 1996) si un acord bilateral asupra cooperarii in domeniul protectiei minoritatilor nationale. Raportorul a fost informat ca aplicarea acestor texte este nesatisfacatoare. Ministrul roman al Afacerilor Externe a vizitat Serbia si a solicitat intrunirea unei comisii comune interguvernamentale pentru minoritati nationale, prevazuta in articolul 11 al acordului. In ciuda unui raspuns pozitiv din partea sarba, comisia comuna nu s-a reunit inca. Raportorul incurajeaza autoritatile sarbe sa trateze aceasta problema si sa numeasca persoanele calificate pentru a participa la aceasta comisie interguvernamentala". Amenintati cu disparitia Deputatul german Jurgen Herrmann (foto), raportor APCE pentru romanii din Timoc, ne-a acordat un scurt interviu in care isi prezinta impresiile in urma documentarii din Serbia. Va rog, descrieti pe scurt care este impresia dvs. cu privire la situatia romanilor din estul Serbiei? Am reusit sa observ ca in multe privinte (educatia si protectia limbii materne, slujbele tinute in limba materna, reprezentarea in structurile politice si in administratie, initiativele culturale) situatia vlahilor/ minoritatii romane din Serbia este in mod clar mai putin favorabila decat cea a membrilor minoritatilor nationale care traiesc in Voievodina. Dar, de asemenea, am fost frapat de divergentele punctelor de vedere existente chiar si printre membrii minoritatii vlahe, pe marginea chestiunii privind apartenenta sau nu la minoritatea etnica romaneasca. Sunt convins ca cultura vlaha (sau aromana) este cu adevarat in pericol. Nimeni nu contesta legaturile extrem de apropiate dintre cultura romana si cea vlaha dar, fara a intra intr-o discutie a identificarii acestor minoritati, exista cu siguranta unele trasaturi distinctive si tocmai din acest motiv se poate vorbi de faptul ca ei sunt amenintati cu disparitia. Ce masuri sunt necesare pentru imbunatatirea situatiei romanilor din estul Serbiei? Eu incurajez autoritatile sarbe sa limiteze diferentele regionale in protejarea drepturilor minoritatilor si sa adopte initiative corecte; discriminarea geografica evidenta care exista este inacceptabila. Autoritatile au responsabilitatea de a elimina diferentele regionale care exista in vederea protejarii eficiente a drepturilor minoritatilor (in mod special pentru folosirea limbilor minoritatilor in administratie, pentru educatia in limbile minoritatilor, libertatea religiei etc.). Prin deplina aplicare, pe intreg teritoriul, a legislatiei existente pe aceasta chestiune. Cred, de asemenea, ca este important ca solutiile tehnice sunt luate in considerare pentru a permite persoanelor care traiesc in estul Serbiei sa primeasca informatii in limba romana emise de posturi de radio din Voievodina. Dar nu doar autoritatile au de jucat un rol pentru imbunatatirea situatiei minoritatii vlahilor romani din estul Serbiei, ci si membrii acestei minoritati din estul Serbiei trebuie sa isi uneasca eforturile si sa depaseasca anumite conflicte interne pentru a-si atinge propriul interes si pentru a pastra trasaturile distinctive care compun identitatea lor. Aici, autoritatile sarbe au datoria de a nu obstructiona, ci de a sprijini initiativele in aceasta directie. Teoria vlaha Situatia romanilor din Valea Timocului este inrautatita de prezenta unei teorii nocive, care sustine existenta unei etnii "vlahe" si chiar a unei limbi "vlahe" - separate de etnia si limba romaneasca. Jurgen Herrmann a constatat in cursul documentarii pentru raportul APCE existenta acestei teorii, primind chiar informatii ca "este in interesul autoritatilor sarbe ca minoritatea romaneasca sa ramana divizata, astfel incat sa ramana de dimensiuni reduse si vor face orice este necesar pentru pastrarea acestei diviziuni artificiale". Ultima manifestare publica a teoriei "vlahe" este cuprinsa in volumul "Etnogeneza aparitiei vlahilor: Vlahii si popoarele balcanice", aparuta la Negotin, la editura Estetika in anul 2007 sub semnatura ui Vojislav Dusan Stojanovic. Acesta sustine in volumul sau ca "vlahii nu sunt romani, ci o etnie aparte, in pofida faptului ca limba lor este aproape identica". Acelasi profesor avanseaza ipoteze de genul "vlahii sunt urmasii tracilor, celtilor si ai slavilor de sud, in timp ce romanii sunt urmasii dacilor si daco-getilor, astfel ca este absolut clar ca vlahii nu sunt romani, ci o etnie separata". Cercetatorul sarb sustine ca: "prin simbioza moesilor, a tribalilor si a celtilor apar vlahii", acestia fiind ulterior "impartiti intre toate statele din Peninsula Balcanica de bunavoie si acceptati ca fiind in Bulgaria - bulgari; in Serbia - sarbi; in Romania - romani si in estul Serbiei - vlahi", deoarece "nici nu s-ar fi putut altfel, avand in vedere istoria nationalista a popoarelor balcanice".

Pagina realizata de George DAMIAN

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-07&id=234244

Reactii politice la declaratiile antiromanesti ale deputatului sarb din Parlamentul Romaniei

Click pentru a mări imaginea

Intr-un interviu acordat ieri pentru Romanian Global News, deputatul sarb din Parlamentul Romaniei, Slavomir Gvozdenovic, demonstra ca pentru un sarb ca el gestul Romaniei de a nu recunoaste Kosovo nu a contat prea mult si nu i-a schimbat cu nimic opiniile legate de starea dramatica a celor aproape 300.000 de romani din Timoc.

Pentru Gvozdevovici acesti romani aproape ca nu exista, iar faptul ca nu au drepturi i se pare ceva firesc...
La opiniile exprimate de Gvozdenovici au aparut si reactii. Dr. Pedrag Balasevic, presedintele Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia a declarat pentru Romanian Global News ca „Declaratiile lui Gvozdenovici arata ca trecutul urat al politicii sarbesti nu a plecat inca din constiintele unora, iar ca postura din care vorbeste Gvozdenovici este aceea de om al trecutului caruia nu-i pasa pentru ca el este deja parte a Uniunii Europene. Noi aici in Serbia incercam sa aducem Uniunea Europeana prin valorile ei, iar cei care nu inteleg aceasta optiune inseamna ca vor rau Serbiei.” La randul sau Parintele Boian Alexandrovic, protopop al Protopopiatului Ortodox „Dacia Ripensis” din Timoc, preotul care a fost de nenumarate ori amenintat cu moartea si tarat prin tribunale pentru ca a construit o biserica romaneasca, a declarat ca „Cei satui de drepturi nu-i inteleg pe cei fara drepturi, iar mai multa atentie nu merita declaratiile acelea”

Ce au cei 30. 000 de sarbi din Romania: 53 de biserici active, 5 manastiri, 13 scoli in limba sirba (diverse nivele) si 10 in care se invata limba sirba ca limba materna, un saptaminal, emisiuni la radio si tv, muzeu, grupuri folclorice, consulat, si un parlamentar.

Foto: Mesaje ultranationaliste la adresa romanilor din Serbia: "Mars afara din Serbia"

http://www.rgnpress.ro/Politic/Reactii-politice-la-declaratiile-antiromanesti-ale-deputatului-sarb-din-Parlamentul-Romaniei.html

Sarbii lui Gvozdenovici au drepturi. Romanii timoceni mai trebuie sa viseze la ele

Kosovo isi declara independenta iar sarbii nu sunt de acord. Basescu declara ca Romania nu va recunoaste Kosovo. Proaspat realesul presedinte Tadici vine la Bucuresti, in 21 februarie, sa-i multumeasca lui Basescu. In 22 februarie, Uniunea Sarbilor din Banat organizeaza, la Timisoara, un miting de sustinere a sarbilor ramasi in Kosovo. La acest miting, intre slujba divina, tinuta in prezenta episcopului sarb Luchian, care e episcop si al Budapestei, si al Timisoarei, si mitingul propriu-zis, Slavomir Gvozdenovici, presedintele Uniunii Sarbilor din Romania si deputat care reprezinta minoritatea sarba in Parlamentul Romaniei, a avut amabilitatea de a-si rupe cateva momente pentru un scurt interviu.

R.B.: - In contextul intalnirii de ieri dintre Tadici si Basescu se poate spune ca se continua „traditia prieteniei dintre sarbi si romani"?

S.G.: - A fost o discutie amicala, intre prieteni. Sigur ca si Romania a avut un mesaj de transmis - ca Serbia sa nu se izoleze. Dar Serbia nu doreste asta. Serbia va lupta cu toate mijloacele juridice pentru revenirea la drepturile ei.

R.B.: - Din moment ce Romania a oferit ceva Serbiei in momentul in care tara vecina a avut nevoie de ajutor, credeti ca e oportun sa-i reamintim presedintelui Tadici ca si el are de dat ceva in problema romanilor timoceni?

S.G.: - Poate sa i se reaminteasca dar problemele se discuta intre cele doua biserici.

R.B.: - Dar nu este vorba doar de drepturile bisericesti ale timocenilor!

S.G.: - Despre astea e vorba in primul rand. Cu scolile s-a incercat si nu a tinut.

R.B.: - Adica sa lasam problemele acestea doar pe seama dialogului dintre biserici?

S.G.: - In tot ce spunem si scriem trebuie sa ne documentam. Nici o secunda acolo nu s-a facut slujba in limba romana. Toate bisericile care exista sunt ale sarbilor.

R.B.: - Aveti senzatia ca nu sunt documentata? Ce spuneti de Biserica Batrana din Negotin? Am fost acolo, biserica aceea nu a fost ridicata de sarbi.

S.G.: - Prietenii dumneavoastra v-au dezinformat.

R.B.: - Despre care prieteni vorbiti? Spunem ca si sarbii ne sunt prieteni, nu? Deci la care ne referim?

S.G.: - Stiti ca Boian, preotul acela care e de fapt sarb...

R.B.: - ...tatal preotului Boian Alexandrovici e roman, mama e sarboaica si fiecare om alege ce simte ca e, nu-i asa?

S.G.: - ...el a fost dat afara din biserica sarba si din razbunare a facut ce a facut. (N.n.: A ridicat prima biserica romaneasca din Timoc, pentru care a fost condamnat la puscarie cu suspendare).

R.B.: - Daca spuneti ca bisericile ce exista acum au un alt statut, sunteti de acord sa se construiasca noi biserici romanesti?

S.G.: - Sunt de acord sa se construiasca biserici romanesti - se pare ca s-a gasit o modalitate in dialogul dintre cele doua biserici, ca slujba sa se tina in limba romana sau vlaha sau ce zic ei ca vorbesc dar in cadrul bisericii sarbe.

R.B.: - Dar sarbii din Banat au 53 de biserici si 5 manastiri care nu tin de Patriarhul Daniel.

S.G.: - Daca doriti, va stau la dispozitie sa continuam discutia, acum trebuie sa incepem mitingul.

A doua intalnire
O invitatie de asemenea natura nu se refuza. Mai ales ca sunt, fara rezerve, de acord cu deputatul Gvozdenovici, cand spune ca „in tot ce spunem si scriem trebuie sa ne documentam”. Asa ca sunt in postura de a-i multumi inca o data pentru amabilitatea de a discuta cu mine si revin in 24 februarie, la intoarcerea sa din Kosovska Mitrovita, avand la mine o lista cu biserici, manastiri, scoli, ziare, muzee, catedre de limba sarba pe care le au sarbii din Banat precum si cateva copii xerox dupa o carte tiparita de Biserica Ortodoxa Sarba in 1934, care vorbeste despre slujbele tinute in romana in Timoc si despre preotul Eftimie, care, pana in 1873, foloseste „carte de rugaciuni, psaltire si ceaslov romanesti" – dupa cum se arata in volum. De asemenea, vin cu date despre Biserica Batrana din Negotin.

Sarbii sunt un popor patimas iar deputatul Gvozdenovici nu face exceptie de la aceasta regula. Asa ca il rog, preventiv, sa discutam asezat, folosind argumente rationale. Il invit pe interlocutor sa-mi vorbeasca despre studiile sale si despre locurile unde a activat, inainte de a ajunge deputat. Am considerat intotdeauna ca este placut sa auzi un reprezentant al unei minoritati din Romania vorbind despre posibilitatile de crestere si exprimare personala pe care le-a avut in tara noastra. Dar dialogul dintre doi filologi poate fi un camp minat pentru ca, mai mult ca oricand, cuvintele sunt piese de sah care au reguli prestabilite din timp. Si orice greseala sau neatentie se vede si se taxeaza.

Slavomir Gvozdenovici este absolvent al Facultatii de limba si literatura sarba din cadrul Universitatii din Bucuresti, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1977, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Serbia din 1989, a castigat numeroase premii de literatura in Romania si Serbia, a publicat peste 30 de volume atat in Romania cat si in Serbia, a publicat mai multe volume la Editura Kriterion din Bucuresti, unde apareau lucrari in limbile minoritarilor, si-a luat doctoratul in literatura sarba la Bucuresti. A lucrat ca profesor, apoi ca redactor la publicatia de limba sarba Banatske Novine (intre 1983 si 1985) apoi, din 1985 si pana in prezent este redactor sef la Knjevni Jivot, un trimestrial al scriitorilor sarbi din Romania care a implinit, de curand, 50 de ani. Este profesor la catedra de Limba si literatura sarba din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara si deputat in Parlamentul Romaniei, reprezentand minoritatea sarba. Un om cu o frumoasa activitate. De sarb care traieste in Romania.

Destelenirea
Primesc de la deputatul Gvozdenovici o carte a sa, de poezie, publicata recent la o editura din Timisoara. Imi arata si un numar al publicatiei Knjevni Jivot, in timp ce imi bifez sesiunea de fotografii. Steagurile romanesc si sarbesc sunt alaturi de noi. Avem in jur carti in chirilice, reviste, mape – efervescenta de la sediul Uniunii Sarbilor din Romania pluteste in aer, chiar daca azi este duminica. Voiam sa reluam de altundeva interviul dar interlocutorul meu, fire joviala, isi face, deocamdata, propriile carari in discutie. Dar sunt avida de nou asa ca toate temele abordate sunt binevenite. In detrimentul timpului pe care il va consuma gazda mea. Pornim de la o carte a sa cu conotatie religioasa.

R.B.: - A fi crestin este o parte importanta a vietii dumneavoastra?

S.G. - Este un lucru foarte important. Ma consider un bun crestin, cu toate pacatele ce le putem avea.

R.B. - Ce inseamna acest lucru?

S.G. - Pai cine e fara pacate? Consider ca n-am facut nimanui rau. Ma consider un crestin bun.
Incercam sa nu facem nimic impotriva cuiva. Acel miting (n.n.: din 22 februarie, de la Timisoara) nu a fost impotriva cuiva, ci de solidaritate. Dar nu poti fi un bun sarb fara sa fii si un cetatean bun al acestei patrii. Eu am mai multi prieteni romani decat sarbi!

R.B. - Daca predati limba si literatura sarba contemporana probabil inseamna ca puteti avea continuu acces la literatura din tara vecina.

S.G. - Stiu cu lux de amanunte ce se intampla in miscarea literara sarbeasca si am incercat sa fac sa se stie si aici. Ei, timp de 50 de ani, au fost mult mai liberi decat noi!

R.B. - Aveti si activitatea din Uniune.

S.G. - Din 1989, activitatea mea principala e cea din Uniune. Am cautat sa innodam ce s-a deznodat, simtul de apartenenta la o familie. Cred ca suntem singura diaspora sarba care are doar o organizatie. Aici sarbii nu au mai multe organizatii. Sunt presedinte al Uniunii Sarbilor din Banat de patru ani si jumatate si sunt la al patrulea mandat in Parlamentul Romaniei. In doi-trei ani vrem sa pregatim o garnitura de tineri care vor dori si vor sti sa duca mai departe ce am inceput.

R.B. - Sa inteleg ca nu vreti sa va prinda varsta de 70 de ani tot ca deputat?

S.G. - Sub juramant va spun ca nu!

R.B. - Sunt curioasa, exista multe lucruri legate de sarbi pe care le-ati putea spune sub juramant?

S.G. - Da, acum nu stiu daca sunt multe sau putine dar da. Suntem cativa deputati, apartinand de grupul minoritatilor, care am spus ca, in primul rand, suntem minoritari. Asta nu inseamna ca suntem mai putin loiali Romaniei. Va pot spune pe cuvant ca noi n-am facut nimic impotriva tarii pentru ca am considerat ca problemele pe care le avem trebuie sa le rezolvam aici, in tara.

R.B. - Cu exceptia legaturilor cu tara dumneavoastra mama, care a fost chemata sa intervina cand a fost cazul.

S.G. - Sunt lucruri specifice in care Romania nu ne poate ajuta. Trebuie sa ne pastram obrazul si fata de patria mama. Am satisfactia ca majoritatea romanilor inteleg situatia noastra cu Kosovo, de exemplu.

Un sarb in Romania se simte ca la el acasa
R.B.: - Cum se simte un sarb in Romania?

S.B.: - Un sarb in Romania se simte ca la el acasa. Aici am ctitorit 53 de biserici si 5 manastiri, dintre care doua sunt cele mai vechi din Romania – nu conteaza cui au apartinut.

R.B.: - Iar, dintre ele, unele s-au restaurat cu cheltuiala statului roman.

S.G.: - Asa este, iar in Parlamentul Roman s-a votat o recunoastere a statutului Bisericii Ortodoxe Sarbe din Romania. Noi asteptam, in baza acestei decizii, sa avem un episcop aici.

R.B.: - A existat cineva care sa puna piedici acestui lucru?

S.G.: - Cand s-au dezamorsat tensiunile dintre cele doua biserici, Biserica Ortodoxa Sarba si Biserica Ortodoxa Romana, n-au mai existat piedici.

R.B.: - Episcopul Luchian este episcop al Budapestei si al Timisoarei dar sta in Budapesta. Va asteptati sa aveti in curand episcop care sa stea permanent la Timisoara?

S.G.: - Da, pentru ca episcopului Luchian, chiar daca sta acum in Budapesta, ii place mai mult aici.

R.B.: - Asta pe cand episcopul Bisericii Ortodoxe Romane, Daniil, al Varsetului, a fost fortat sa-si mute resedinta in Deta, in judetul Timis. Sinodul 1 ecumenic de la Niceea hotara „sa nu fie doi episcopi intr-o cetate”. Sa fie valabil pentru o parte si pentru cealalta, nu?

S.G.: - De asta trebuie sa se lamureasca cele doua biserici. Nu stiu sigur cum e partea tehnica.

R.B.: - Mi-ati spus ca banii pentru Episcopia sarba din Timisoara vin de la Bucuresti.

S.G.: - Suntem nemultumiti ca Serbia nu ne ajuta destul... Dar au si ei acum o situatie speciala...

R.B.: - Sarbii au o „casa confortabila” in Romania?

S.G.: - Si da, si nu, pentru ca invatamantul nostru schiopateaza. Ne ingrijoreaza ca exista un singur liceu in care se preda in limba sarba.

R.B.: - Dar sunt copii care ar mai vrea scoala in sarba, pe langa cei care invata acum, si nu o au?

S.G.: - Sunt dar sunt imprastiati. Sub Ceausescu ne-au restrans drepturile si parintii au inceput sa-si dea copiii spre scoli in romana.
Un model de urmat
R.B.: - Sunt sarbii un model pentru alte comunitati etnice?

S.G.: - Sarbii sunt printre ”organizatiile cele mai organizate” – sa zic asa.

R.B.: - Totusi, nu mi-ati raspuns la intrebare. Prin ce aveti si dupa cum sunteti organizati, puteti constitui un exemplu?

S.G.: - Da, impreuna cu alte cateva minoritati. Si suntem dati ca exemplu si diasporei sarbe.

R.B.: - Atunci ati putea constitui un exemplu si pentru organizarea si drepturile romanilor timoceni, nu-i asa?

S.G.: - Prima data mai multi ziaristi – nu spun de dumneavoastra – au amplificat anumite probleme. In primul rand, numarul romanilor timoceni.

R.B.: - Iar dumneavoastra ce date aveti, cati sunt ei?

S.G.: - Nu stiu cati sunt. Eu ii numar pe sarbii din Romania.

R.B.: - Dar in contextul acesta de unde stiti ca cei de acolo nu sunt cati spun ca sunt?

S.G.: - Un calcul simplu: daca si noi, aici, ne-am diminuat numarul, ma astept ca si acolo sa se fi intamplat acelasi lucru. Se vorbeste de un milion, apoi de cateva sute de mii – in Timoc. La noi s-au pierdut mai mult de jumatate.

R.B.: - Chiar si asa, pentru Serbia de Rasarit ar ramane cateva sute de mii de romani.

S.G.: - Dar nu romani, ca ei spun multi ca sunt valahi!

R.B.: - Perfect – ce inseamna pentru dumneavoastra „valah”?

S.G.: - Eu nu stiu! In limba sarba inseamna „necredincios”.

R.B.: - Oamenii aceia sunt credinciosi – este una dintre probleme - si stiti ca si Romania s-a numit „Tara Valahilor”.

S.G.: - Este adevarat. Am mai discutat despre asta. Dar daca sarbii din partea asta au fost asimilati, din granitele astea, nu s-a intamplat la fel si in partea cealalta?

R.B.: - O personalitate a spatiului ex-iugoslav imi ridica, acum mai bine de 10 ani, o intrebare interesanta: „Cine ne spune cat de mult in istorie ne putem duce inapoi pentru a justifica unele frontiere pe care le dorim?”

S.G.: - Ar fi catastrofal sa facem asta... Sa mergem asa... Stiti ca la Cerneteaz, in judetul Timis, sunt multe case unde sunt scrise numele sarbesti pe ele? Acum nu se mai face asta...

R.B.: - Au fost fortati sa-si scrie numele in chirilice?

S.G.: - Eu stiu daca au fost fortati sa-si scrie numele in sarba? Cred ca au trebuit sa aleaga. Realitatea e ca ei s-au imputinat. Asa ca si in Timoc, pastrand calculele, de la 400.000 se poate ajunge la 200.000. Noi, sarbii, n-am contestat recensamantul din Romania. In Liubcova, unde am fost profesor, au iesit doar 19% sarbi, ca sa nu se poata scrie numele localitatii in doua limbi la intrare, ca era legea aceea ca trebuie minim 20 %.

Ce vorbesc timocenii nu e romana?
R.B.: - Ati fost profesor acolo. Deci copiii aceia puteau invata in sarba. Romanii nostri din Timoc inca nu pot invata in romana. Si ei exista... Si vorbesc romana.

S.G.: - Nu e romana. S-au oprit la o faza a limbii. Daca nu cunosti ambele limbi, greu te poti intelege cu ei.

R.B.: - Am fost acolo si m-am inteles perfect cu ei.

S.G.: - In momentul in care conventia din anii 30 ai secolului trecut a fost semnata, s-a admis scoala si pentru ei.

R.B.: - Ma scuzati, vorbiti de drepturile in legatura cu scoala pe care sarbii le dau minoritarilor. Ele nu sunt date daca nu esti recunoscut ca minoritate etnica. Stiti cand au fost recunoscuti romanii timoceni ca minoritate etnica?

S.G.: - ...

R.B.: - In august, anul trecut.

S.G.: - Pai nu le dai asa, ci in baza unei limbi.

R.B.: - Asta e de bun simt dar legea sarba va contrazice.

Putina istorie. Parte din documentare
R.B.: - Sa revenim la biserica. Mi-ati spus acum doua zile ca in Timoc nu s-a facut slujba in limba romana.

S.G.: - Romana sau valaha.

R.B.: - Romana sau valaha sau tot ce noi, aici, numim a fi romana. Si ca nu au existat biserici ale romanilor, acolo.

S.G.: - Din primul bob de nisip au fost sarbesti.

R.B.: - De asemenea, mi-ati spus ca trebuie sa ne documentam in tot ce spunem si scriem. Va ofer aceste copii, le-am pregatit pentru dumneavoastra. Iata o copie xerox dupa coperta unei carti care a fost publicata de Biserica Ortodoxa Sarba in 1934, despre eparhiile timocene, este scrisa in chirilice dar atata stiu sa citesc si eu. Vorbim despre „Spomenita timoke eparhie”, unde v-am subliniat cateva date la paginile, si ele copiate, 273 si 274. Se vorbeste aici despre un preot roman care folosea „iedan molitvenic, psaltir i ceaslov vlaschi” – nu e greu nici de citit din chirilice, nici de inteles in romana. Se scrie despre mai multi preoti care au slujit in romana iar unul dintre ei, Eftimie, a slujit pana la moartea sa, in 1873, tot in romana.

S.G.: - Eu acest lucru nu-l stiu. Din acest lucru nu reiese. Nu poti cere sa-ti dea cineva inapoi o biserica ce nu ti-a apartinut.

R.B.: - Banuiesc ca sunteti deschis la date noi, in virtutea documentarii pe care ati invocat-o. Va las dumneavoastra aceste copii, poate veti dori sa gasiti si cartea. V-am amintit si de Biserica Batrana din Negotin. V-am adus date exacte: a fost ridicata in 1803 si facea parte din episcopatul Vidinului care avea, pe atunci, doi episcopi: unul roman, pentru populatia romana majoritara, si unul grec, pentru sarbi. Biserica este sfintita de mitropolitul Calinic al Vidinului care era roman.

S.G.: - Eu nu stiu de ea. Stiu ca bisericile ce apartin acum sarbilor sunt sarbesti.

R.B.: - De unde aveti aceste informatii?

S.G.: - De la capii bisericii sarbe, intereseaza de e episcopul ala sau ala?

R.B.: - Atata vreme cat aceste informatii sunt eronate, cred ca intereseaza. Aveti acum in maini ce spune o carte scoasa de Biserica Ortodoxa Sarba, date care contrazic spusele dumneavoastra de acum doua zile. Si v-am oferit si date despre episcopul roman din Vidin.

S.G.: - E foarte posibil dar exista episcopi care au ridicat biserici in teritorii de alta limba. Episcopul Nicodim, fugit din Macedonia, a ridicat manastirea de la Tismana. Asta ineamna ca ea e macedoneana?

R.B.: - Dar nu vorbim despre un preot fugar ci despre un ierarh ce a avut jurisdictie in teritoriul unde a sfintit biserica.

S.G.: - Cred ca aceste exemple singulare nu sunt concludente.

R.B.: - In orice caz, chiar daca e dat singular, un exemplu este concludent atunci cand infirma spusele dumneavoastra cum ca „nu s-a slujit niciodata in romana” si „nu au fost acolo decat biserici sarbesti”.

S.G.: - Uitati, toata aceasta discutie a noastra considerati-o ca o discutie intre doi prieteni, eu nu sunt avocatul Bisericii Ortodoxe Sarbe, ei au temeiul lor cand vin cu o replica sau alta si eu voi respecta deciziile celor doua biserici surori. Ce am spus anterior sunt pareri ale unui om care poate avea pareri incomplete. Tin neaparat sa treceti aceasta propozitie in ce scrieti...

R.B.: - ...fraza...

S.G.: - Fara aceasta fraza nu sunt de acord sa apara acest material.

R.B.: - Fara nici o problema. Am tot respectul cand un om isi recunoaste lacunele in documentare. Nu sunteti instanta suprema in treburile bisericesti si e firesc sa puteti primi informatii noi, care sa va schimbe parerea, asa cum si eu accept informatii noi, daca mi le oferiti. Important e ce veti face de acum cu ele si daca veti tine cont de existenta lor.

Razbunari, biserici si episcopi
R.B.: - Vorbind de cele doua biserici surori si de deciziile lor, suntem de acord ca biserica este, in primul rand, o institutie pentru oameni?

S.G.: - Da, dar e condusa de episcopi si peste ei e doar Dumnezeu.

R.B.: - Aici intervine un lucru interesant. Sa reluam o alta replica a dumneavoastra. Mi-ati spus despre biserica din Malainita, deocamdata singura a romanilor din Timoc, ridicata de preotul Boian Alexandrovici, ca a fost ridicata din razbunare. Nu comentez acum veridicitatea spuselor dumneavoastra dar, prin aceasta replica, inteleg ca agreati ideea ca un preot sau altul poate fi purtat de sentimente ... pamantene... mai putin laudabile.

S.G.: - Din pacate, e ridicata si din razbunare. Nu stiu dar am auzit ca acest preot a fost scos din Biserica Ortodoxa Sarba din alte motive decat cele ce tin de valahi sau sarbi dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Adica cealalta biserica l-a dat afara, si cealalta il ia in brate? Poate gresesc...

R.B.: - Sa continuam cu preotii si episcopii razbunatori. Ce parere aveti despre replica episcopului Iustin, care are si zona Malainitei in jurisdictie, care a spus ca-i poate trimite pe enoriasii sarbi sa-i bata pe romani, ca sa se intoarca la biserica sarba?

S.G.: - Eu nu cred ca a spus asa ceva episcopul Iustin. Mai repede cred ca s-a interpretat ce-a spus, si-n interpretare s-a adaugat.

R.B.: - Asta pentru ca oamenii aceia nu au voie sa se considere romani...

Ce natie este un om, cand ii salta granitele peste cap?
R.B.: - Sa luam un caz particular. Eu vorbesc maghiara – am vrut sa o invat, si o stiu. Am avut si stramosi unguri. Daca eu as ajunge sa iubesc in maghiara si m-as impartasi in maghiara, ati avea ceva impotriva sa ma consider unguroaica?

S.G.: - Nu as avea ceva impotriva. Dar va raspund printr-o intrebare. V-ati intoarce impotriva bisericii statului?

R.B.: - Va raspund printr-o alta intrebare. Daca, in situatia aratata, as alege, ca unguroaica, biserica catolica, m-as intoarce impotriva bisericii statului?

S.G.: - Nu stiu daca... In parte, da... Cum poti sa schimbi o biserica cu alta? Nu sunt ciorapi! Nu mi se pare moral sa treci de la biserica care te-a botezat!

R.B.: - Dar cum poti sa schimbi o tara cu alta sau sa ti-o schimbe altii peste cap, fara sa te intrebe? Sau sa te trezesti sub alta stapanire? Din pacate, asta s-a intamplat cu romanii nostri de acolo.

S.G.: - Prima data discut cu un ziarist asta! Si, poate, pentru ultima data! Pana sunt dialoguri intre biserici, eu personal consider ca e bine.

R.B.: - Dialoguri intre biserici care sa duca la a da bisericile romanesti sa tina de sarbi? Asa cum mi-ati spus acum doua zile? Asta de unde a aparut?

S.G.: - Discutam intre noi – asa am aflat. Cred ca nu ati inteles bine ce voiam sa spun. Bisericile care vor fi ridicate ca biserici romanesti probabil vor tine de Biserica Ortodoxa Romana. Vorbeam de preotii de acolo, sa poata sa tina slujba in biserici sarbe, in valaha, si sa tina de Biserica Ortodoxa Sarba.

R.B.: - De ce ar vrea romanii ceva ce nu e al lor, in asemenea conditii? In martie, preotul ortodox roman Boian Alexandrovici va incepe constructia la biserica a doua romaneasca din Timoc. Ati fi impotriva acestui lucru?

S.G.: - Cat timp cele doua biserici nu se inteleg in aceasta problema, nu stiu cat bine poate sa faca acest preot celor pentru care vrea sa o ridice. Ar trebui sa procedeze cu prudenta si rabdare.

R.B.: - Cata rabdare sa mai aiba acei oameni care, de aproape 200 de ani, tanjesc dupa drepturile lor? Stiti ce scrie pe crucile mortilor din Timoc?

S.G.: - ...?

R.B.: - Nici ei nu stiu! Pentru ca scrie in chirilice, alte nume decat ale lor.

S.G.: - Cum adica, alte nume?

R.B.: - Ei au numele lor de romani in sat dar, pe hartie, au fost obligati sa ia nume sarbesti, scrise in chirilice, cand ei nici nu se stiu intre ei dupa numele acelea. De aceea v-am intrebat, cand mi-ati spus de casele din Cerneteaz, pe care scrie numele oamenilor in sarba, daca ei au fost fortati sa le scrie in chirilice, sau au vrut. Pentru ca romanii nostri au fost fortati, de unde sarbii au ales ei cum sa scrie pe case.

S.G.: - Cum „au fost fortati”?

R.B.: - Stiti ca existau liste, cu nume sarbesti, prinse de usile bisericilor sarbesti, care aratau care sunt numele sarbesti pe care le pot folosi, oficial, romanii, pentru copiii lor? Doar acelea si nimic altceva.

S.G.: - Acest lucru nu-l stiu. Astea nu le pot confirma sau infirma chiar de am dat mai devreme o data inexacta.

Loialitate si respect
S.G.: - Daca stiam unde ajungem, nu acceptam sa dau acest interviu...

R.B.: - Dar sunt sigura ca nu va e rusine de convingerile dumneavoastra!

S.G.: - Nu mi-e rusine, respect Biserica Ortodoxa Sarba si nimeni din galaxie nu ma va clinti de la asta!

R.B.: - Dar mi-ati spus ca sunteti si loial Romaniei si romanilor. Romani sunt si cei din Timoc si trebuie sa aiba drepturile lor, cum le aveti si dumneavoastra aici, ca sarbi.

S.G.: - Eu cred ca toti trebuie sa aiba drepturi! Sa ne cerem cele patru episcopate pe care le-am avut si noi?

R.B.: - Ele sunt pentru oameni sau pentru orgolii? Cati credinciosi trebuie pentru o episcopie si cate episcopii trebuie pentru credinciosii pe care-i aveti?

S.G.: - Dar nu se respecta lucrurile astea, niciunele, se vor face derogari... Daca dezgropam mortii neatent, putem sa facem rau...

R.B.: - Credeti ca discutia noastra nu a respectat principiile etice ale unui interviu?

S.G.: - Putea sa fie, si, poate, a si fost subiectiva, in unele locuri. Ridicand aceasta problema, documentata asa de mult, credeti ca facem bine? Trebuie sa dam cu ciocanul in cap, acum, cand in Serbia au loc aceste evenimente?

R.B.: - Putem asocia cautarea drepturilor pentru o populatie cu a da cu ciocanul in cap?

S.G.: - Dar nici principial nu este...

R.B.: - Cunoasteti dictonul latin „Do ut des”?

S.G.: - Eu stiu dictoanele slave, mai degraba.

R.B.: - Bun, inseamna „Da ca sa-ti dau”, a fost asociat mai degraba cu justitia.

S.G.: - Dar se practica si in politica, din pacate.

R.B.: - Politicienii ne croiesc sortile. Tineti minte intrebarea pe care v-am pus-o acum doua zile, in legatura cu oportunitatea de a-i aminti presedintelui Tadici de drepturile romanilor timoceni, din moment ce si noi am dat ceva? Mi-ati raspuns afirmativ.

S.G.: - Noi am visat zeci de ani de zile sa fim ca romanii din Serbia, aveau televiziuni, publicatii, scoli, carti.

R.B.: - Sa mai astepte si romanii nostri din Timoc? Ati visat la aceste drepturi, dar si ei au visat, poate e timpul sa si le dobandeasca.

S.G.: - Dar nu ar trebui sa discutam inaintea bisericii. Poate ar trebui sa ne punem la masa si sa vedem odata ce avem si ce nu avem. Dar putem discuta doar cu aceia ce au statutul clarificat.

R.B.: - Romanii timoceni il au?

S.G.: - Nu stiu, dumneavoastra sa-mi spuneti.

R.B.: - Eu nu sunt politician. Nu credeti ca cititorii ar putea lua aceasta noua bariera, pe care ati introdus-o in oferta, ca pe o reticenta a dumneavoastra ca aceste comparatii ale acordarii de drepturi sa existe? Sa o luam mai simplu: ati accepta acest dialog cu Federatia Romanilor din Serbia?

S.G.: - Cine sunt ei?

R.B.: - Federatia cupola care reuneste cele mai active organizatii care militeaza pentru dobandirea drepturilor pentru romanii timoceni.

S.G.: - Asta trebuie sa clarifice ei - cine ii reprezinta. O sa se inteleaga ei cu un sarb din Romania daca n-au facut-o fata de doi presedinti? Nu se poate lua ca un refuz de a discuta cu cei de acolo, oricine ar fi ei. Nu acceptam ca cineva sa-si rezolve problemele pe spinarea sarbilor din Banat. Pentru bisericile noastre, nimeni n-a dat nimica!

R.B.: - Nu spuneati, anterior, ca ele au fost restaurate si din banii de la statul roman?

S.G.: - A, asta in ultimii ani.

Ce se intampla cu reciprocitatea in drepturile minoritatilor?
R.B.: - Am condus acest dialog spre a vedea, mai intai, care sunt drepturile sarbilor de aici, cum ati trait dumneavoastra in Romania si cum va simtiti fata de drepturile pe care le aveti. In oglinda, am incercat sa privim drepturile timocenilor. Desi e extravaganta ideea, ati putea ajuta, cu modelul dumneavoastra, la croirea drepturilor romanilor din Timoc. Dumneavoastra ati facut scoala in sarba, ati luat un doctorat in sarba, sunteti scriitor publicat si premiat – toate astea, in Romania. Oamenii aceia nici macar scoala n-au. Ma gandesc ca un scriitor are o coarda sensibila. V-ati putea imagina o lume in care minoritatile sa se ajute intre ele?

S.G.: - N-au vrut sa aiba scoala! Nu stiu daca a venit cineva si le-a spus sa nu faca scoala!
Oricum, despre treburile bisericii ar trebui sa discutati cu capii bisericii noastre, cu episcopii nostri.Desi, dupa discutia aceasta, nu cred ca ar vrea sa deschida subiectul.

R.B.: - De cate ori am avut ceva de intrebat in legatura cu subiectul acesta, Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, a avut amabilitatea sa ma primeasca. Daca episcopii dumneavoastra au alte pareri despre curtoazia fata de un ziarist...

S.G.: - Mitropolitul Nicolae e parintele spiritual al bunei parti a acestei probleme!

R.B.: - Sa inteleg ca vreti sa spuneti ca e o vina ca i-a permis episcopului Daniil sa-l hirotoneasca pe preotul Boian Alexandrovici?

S.G.: Lasati asa, sa inteleaga fiecare ce vrea...

Plecam, ma gandesc daca sa trag un tabel in word, la sfarsitul materialului acestuia, si sa pun ce au sarbii din Romania langa ce au romanii din Timoc, Serbia, in paralel. Neee, n-are rost... Ar fi asa de putin pe partea romanilor... Merge si trecut cursiv. Toate spusele deputatului Gvozdenovici... stie cu lux de amanunte ce se intampla in miscarea literara sarbeasca, a publicat la o editura creata special pentru minoritati, innoada simtul de apartenenta la o familie al sarbilor de aici, e deputat, sarbii sai se simt in Romania ca la ei acasa, se mandreste cu 53 de biserici si 5 manastiri, isi asteapta instalarea episcopului, daca tot ii place omului mai mult la Timisoara, are scoli si un liceu care sunt prea putin, pe langa publicatiile si cartile tiparite, are o organizatie etalon intre minoritati, are sate suparate ca nu le scrie numele si in sarba, la intrare, dar stie asta pentru ca a fost profesor acolo, deci vorbim de locuri cu scoala, are case cu chirilice pe ele care se imputineaza, date incorecte pe care are bunavointa sa le completeze, credinta ca episcopii lui nu pot gresi, respect pentru Biserica Ortodoxa Sarba, si, in galaxia acestui respect pentru bisericile-surori, o nebuloasa privind activitatea Mitropolitului drag al Banatului, Nicolae Corneanu.

Toate acestea sunt ale sarbilor din Banat. Si-i spun interlocutorului meu, coborand pe scara impunatoare a unui corp de cladiri retrocedate Bisericii Ortodoxe Sarbe din Banat: „Timisoara ar fi mai saraca fara sarbi”. Si nu ma gandesc doar la chefurile cu pahare sparte si la viceprimarul care rage din pieptu-i de arama, de pe scena, melodiile formatiei sarbesti Baiaga, de cate ori aceasta trece prin oras. Ma gandesc la echilibru. Al nostru, oferit sarbilor. Imi spunea un om necajit, candva: „Ai satui de drepturi musca pe ai flamanzi”. Oare, are dreptate?

Si, undeva, aici, in josul paginii si la sud de Dunare, romanii timoceni au, ni, asa: nume sarbizate, vise neacoperite, amenintari cu moartea daca se declara romani, cea mai frumoasa romana veche pe care am auzit-o vreodata, Timoc Press care se chinuie sa traiasca si o bisericuta a unui preot ce n-a mai avut rabdare sa fie altceva decat ii spune sangele lui ca este. Si care nu mai are nici macar episcop de deasupra capului lui si pana la Dumnezeu. Doar umbra unui Patriarh, si acela ocupat...

Ramona Balutescu pentru Romanian Global News

http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Sarbii-lui-Gvozdenovici-au-drepturi-Romanii-timoceni-mai-trebuie-sa-viseze-la-ele.html

Parvulovici lui Tadici:„domnule presedinte, sa indreptam nedreptatea poporului roman din Serbia"

Intr-o scrisoare deschisa adresata proaspatului Presedinte al Serbiei unul din liderii romanilor din Timoc, Dusan Parvulovic (foto stanga), director al Federatiei Rumanilor din Serbia, ii readuce aminte lui Boris Tadici (foto dreapta) de nedreptatea istorica facuta romanilor din Timoc, pe care statul sarb o perpetueaza pana astazi. In cuvinte simple ale unui om care nu a facut scoala romaneasca, Dusan Parvulovic transmite un mesaj care nu este numai al sau ci al celor aproape 300.000 de romani din Timoc, transmite corespondentul Romanian Global News din Serbia. „Dorim inainte de toate sa va felicitam pentru victoria clara pentru presedentia Republici Serbia, in numele meu si numele tuturor organizatiilor romane (cum ne numim singuri sau valahi cum ni se spune in limba sarba) Serbia de nord est, Federatia Vlahilor din Serbia care este de fapt Federatia Romanilor din Serbia.
Domnule presedinte, va spun dumneavoastra ca presedinte al Republici Serbia si presedinte al Partidului Democrat, va reamintesc ca e vremea maturizari si ca prim om al Serbiei, adunati pe reprezentantii romanilor din intreaga Serbie ( Voivodina si Serbia de nord est ) si acestea sant: Organizatiile Neguvernamentale, Consiliile nationale ( noi, precum stiti avem doua, unul romanesc si altul vlahilor cum se citeste pe limba sarba, dar amandoua sant romanesti cum spunem in limba noastra materna romana ), partidele politice ( Dumneavoastra stiti cine va dat ajutor neconditionat ) si desigur si reprezentantii Biserici Ortodoxe Romane din Serbia.
Timpul este domnule presedinte, sa indreptam in special nedreptatea poporului roman din Serbia, care in acest moment statul il vede ca doua minoritati nationale, chiar daca noi vorbim aceiasi limba, nu putem in scris sa ne intelegem, pentru ca partea a doua a acestui popor, noi din nord estul Serbiei, nu avem scoli in limba materna, nu avem mass-medie in limba noastra si statul nu ne lasa sa construim biserici si sa tinem slujbele in limba noastra. Cum este posibil ca o parte a unui popor, din acelasi stat (nord estul Serbiei ) nu are drepturi, iar cealalta parte are drepturi (in Voivodina )? Deasemenea va reamintim, comunitatea sarba din Romania are toate drepturile complete.
In speranta ca ne veti raspunde pozitiv si va veti ocupa de noi ca o parte din societatea in a carui frunte santeti, va salutam.”

http://www.rgnpress.ro/Politic/Parvulovici-lui-Tadicidomnule-presedinte-sa-indreptam-nedreptatea-poporului-roman-din-Serbia.html

Boris Tadic este presedintele Serbiei

Boris Tadic a fost ales pentru a doua oară în funcţia de preşedinte al Serbiei. Potrivit primelor rezultate oficiale, date publicităţii duminică seară, Tadic a adunat mai multe voturi decât rivalul său, ultranaţionalistul Tomislav Nikolic. După aflarea rezultatelor, susţinătorii preşedintelui au ieşit pe stradă pentru a-şi manifesta bucuria. Imediat după aflarea rezultatelor oficiale, ultranaţionalistul Tomislav Nikolic şi-a recunoscut înfrângerea. „Bazându-mă pe rezultatele de până acum, înclin să cred că Tadici a câştigat probabil al doilea tur de scrutin. Are două puncte înaintea mea şi aş dori să folosesc această ocazie pentru a-l felicita”, a declarat Nikolic.
Sprijinit de Bruxelles, Boris Tadic doreşte să integreze Serbia în Uniunea Europeană. „Consider că aceasta este o victorie pentru Serbia şi pentru democraţie şi cred că am demonstrat Europei că Serbia este o democraţie”, a subliniat Tadic.
Sârbii au primit cu bucurie vestea realegerii lui Boris Tadic. „Toate speranţele noastre pot deveni acum realitate. Aderarea la uniunea Europeană şi o viaţă mai bună, vize, standarde europene, tot”, a declarat un susţinător al preşedintelui care ieşise în stradă să sărbătorească.
Peste 66% din sârbii cu drept de vot au venit la urne, un adevărat record pentru ultimii opt ani. Printre regiunile fruntaşe a fost şi Voivodina, unde locuiesc foarte mulţi etnici români, susţinători ai lui Boris Tadic.

Cine este Boris Tadic
Lider al Partidului Democrat şi preşedinte în exerciţiu al Serbiei, Tadic este considerat un pro-european convins. La alegerile prezidenţiale din 2004, a obţinut o victorie similară cu cea de acum. El a revenit în frunte după ce în primul tur a pierdut în faţa aceluiaşi rival, Tomislav Nikolic.
Tadic a promis că dacă va câştiga va accelera reformele privind integrarea Serbiei în Uniunea Europeană, dar se opune proclamării independenţei provinciei Kosovo, lucru susţinut la fiecare miting electoral şi nu numai.
Născuti este membru al Partidului Democrat din 1990. El a devenit ministrul telecomunicaţiilor în coalitia de guvernământ a forţelor democrate în perioada noiembrie 2000 - iunie 2001. Apoi, în februarie 2004, a preluat preşedinţia partidului.
Un moderat, Tadic pledează pentru cooperarea cu Occidentul. De altfel şi europenii îl preferă. Îl consideră a fi cel mai bun partener de dialog.
Se preconizează că alegerea sa ca preşedinte, pentru un al doilea mandat va facilita menţinerea Serbiei pe drumul către asocierea cu Uniunea Europeană şi NATO.

Antena 3

Serbia va alege astazi intre Rusia si Europa. Romanii din Timoc pot face diferenta

Click pentru a mări imaginea

Populatia Serbiei este chemata astazi la urne pentru a decide intre un viitor apropiat de Rusia sau unul apropiat Europei si Occidentului. Votul de astazi 3 februarie este perceput de cei mai multi dintre analisti ca un fel de referendum asupra viitorului Serbiei, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc. Sondaje de opinie realizate zilele trecute, arată că cei doi candidati, Boris Tadici şi Tomislav Nikolici, sunt aproape la egalitate în preferinţele electoratului, cu un avantaj de circa 100.000 de voturi pentru Tadici. In aceste conditii ajutorul acordat de Partia Democratica a Rumanilor din Timoc ca si de Federatia Rumanilor din Serbia, organizatie umbrella a organizatiile neguvernamentale romanesti din zona, poate contribui decisiv la alegerea lui Tadici. Dealtfel trebuie spus ca majoritatea organizatiilor minoritatilor din Serbia il sprijina pe Tadici, tinan cont de orientarea sa pro-europeana.
Reamintim ca in Timoc (nord-estul Serbiei) traieste compact una dintre cele mai mari comunitati romanesti din jurul frontierelor Romaniei (aproximativ 300.000 de romani).

http://www.rgnpress.ro/Politic/Serbia-va-alege-astazi-intre-Rusia-si-Europa-Romanii-din-Timoc-pot-face-diferenta.html

Intimidarea credinciosilor romani din Timoc condamnata de CNMNR

Conducerea Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane a condamnat evenimentul din satul Gornjane, cand politia insotita de preoti ai Bisericii Ortodoxe Sarbe i-a intimidat pe localnici din cauza oficierii unei slujbe religioase in limba romana, scrie ziarul BLIC din Serbia, citat de Romanian Global News. Membrii Consiliului au facut referire in protestul lor la declaratia preotului Bisericii Ortodoxe Romane din satul Malainita de langa Negotin, parohul Boian Alexandrovici (foto), care a spus ca acum o saptamana, dupa o ceremonie religiosa in limba romana, politia a cercetat cine a oficiat parastasul. Reamintim ca intr-o scrisoare dechisa adresata Presedintelui Tadici, parintele Boian Alexandrovici denunta presiunile la care credinciosii romani din Timoc sunt supusi de catre Biserica Sarba si de catre autoritatile politienesti sarbe. Incidentul survine cu putin timp dupa ce un roman a fost omorat in bataie intr-un restaurannt din Timoc, pentru ca dorea sa asculte muzica romaneasca. Ucigasul al carui complice si instigator a fost un preot sarb venit in Timoc din Bosnia, este in prezent cercetat de politie. Cu toate aceste manifestari antiromanesti, astazi la Bor intr-o conferinta de presa dr. Pedrag Balasevic, presedintele Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia, cel mai important partid romanesc din Serbia, a reafirmat sprijinul partidului sau pentru candidatul pro-european Boris Tadici, subliniind consecintele extrem de grave care s-ar produce odata cu venirea la putere a candidatului pro-rus Tomislav Nikolic.

Parintele Boian catre Boris Tadici: „Pentru romanii din Timoc nici clopotele nu bat”

Romanian Gobal News publica mai jos apelul Parintelui Boian Aleksandrovici (foto) catre presedintele Serbiei, Boris Tadic. In scrisoarea sa, parintele Boian cere sa se lamureasca situatia si statutul romanilor din Serbia, si, mai ales, cere respecatarea dreptului la o viata religioasa libera.

PRESEDINTELUI REPUBLICII SERBIA
Dl. BORIS TADIC

Stimate domnule presedine,

In ziua de 23 ianuarie 2008 am fost invitat prin telefon ca a doua zi, 24 ianuarie, sa merg in satul Gornjane, comuna Bor, sa fac o slujba de inmormantare pentru decedata Smiljana Roskic (pe care am vizitat-o de mai multe ori cat a fost in viata si am spovedit-o). Cu ocazia convorbirii telefonice, primul lucru la care le-am atras atentia a fost ca nu vom intra cu decedata in biserica din sat pentru ca nu permite asta Biserica Ortodoxa Sarba, proprietarul formal al biserici din sat. Ei au fost de acord cu aceasta pentru ca nu a fost primul caz, sa fac slujba de parastas in satul Gornjane.
Rudele ei au venit cu masina dupa mine la Negotin de unde am plecat spre Gornjana.
Cand am ajuns acolo, localnici mi s-au plans ca preotii din Bor nu au permis nici sa bata clopotele. Le-am explicat ca situatia este asa cum e, si ca voi bate eu clopotul la Malainita pentru raposata Smiljana, mai cunoscuta Ljana (Liana), si ca nu va fi nici o problema.
Slujba am oficiat-o in casa lor si dupa aceea am plecat spre cimitir.
Dupa inmormantarea Ljanei, omul care m-a adus a plecat cu mine sa ma duca inapoi la Negotin.
Dupa ce am ajuns la Negotin, m-a sunat nepotul raposatei si mi-a spus ca a fost oprit in centrul satului, in drum de la cimitir spre casa, de doi politisti care au fost insotiti de doi preoti ai Biserici Sarbe. Politisti i-au cerut informatii despre inmormantare si numele si prenumele preotului care a oficiat slujba, creand astfel atmosfera in care oamenii s-au simtit precum ca ar fi ca au gresit cu ceva .
Aceasta impertinenta incalcare a Constitutiei Serbiei, care garanteaza dreptul la religie tuturor cetatenilor, indiferent de confesiune si nationalitate (este cunoscut faptul ca satul Gornjane este un sat romanesc), este inadmisibila.
Prin acest act dezonorant s-a incercat intimidarea localnicilor, pentru ca oricine se poate gandi ca in caz ca data viitoare cheama preotul Biserici Ortodoxe Romane, ii va veni politia acasa si ii va face probleme (cand se face slujba de parastas de un preot al Biserici Sarbe, politia nu merge prin sat sa intrebe de el).
Din cauza acestui act sunt toti revoltati, iar noi suntem rugati sa reactionam ceea ce si facem prin aceasta scrisoare.

Noua ne este clar ca Bisericii Sarbe nu-i place ca oamenii ne invita la ceremonie dar ne intrebam de ce a intervenit politia, oare e infractiune sa faci slujba de parastas in limba materna?
Va rugam pe Dvs. si celalalte institutii ale statului sa opreasca intimidarea cetatenilor sai, indiferent de nationalitatea lor si sa le permita folosirea drepturilor garantate prin Constitutie si nu incalcarea lor de catre functionarii sai.
Solicitam ca Secretariatul Ministerului de Interne Bor (Politia din Bor), sa ni se adreseze noua, precum si localnicilor satului Gornjane explicandu-le ca au dreptul la libera exprimare a confesiunii religioase. Deasemenea solicitam ca cei doi politisti sa-si ceara public scuze de la familia raposatei pentru deranj si intimidare.
Despre acest eveniment vom informa deasemenea si institutiile internationale, precum si pe domnul Jurgen Hermann, parlamentar european insarcinat cu problema drepturilor romanilor din Serbia de est.

In asteptarea unui raspuns Va dorim toate cele bune.

Haiducul credintei din Valea Timocului

Un tanar preot duce singur povara unui nou fel de misionariat. El a construit prima biserica ortodoxa romana din Serbia de Rasarit. Si a fost condamnat, pentru ea, de catre un tribunal Ii spun: "Parca esti o pisica ce merge pe o bomba fierbinte. Trebuie sa ai grija sa nu sara in aer, dar si sa nu te arzi". Imi raspunde: "Stii, pot sa ma ard, dar sa stiu ca, de unde pun piciorul, nu-l mai dau inapoi". E Boian Alexandrovici (foto) cel care-a vrut sa-l slujeasca pe Dumnezeu in limba neamului sau, in Timoc, si nu i-a fost ingaduit. Atunci, din nimic, a creat o lume noua, cum spunea Boliay. A luat de la sarbi si a dat sa aiba si romanii (de ne luam dupa sarbi), ca un haiduc al noului veac. Dar n-a luat de la ei. A dat jos praful asternut cu migala peste ideea de roman. Care geometrie e permisiva? "Niciun lucru nu poate sa ocupe acelasi spatiu in acelasi timp cu un alt lucru". "Dar sufletul si trupul?" – intreaba Nichita. Ruga in romana Le-au facut trup sarbesc alor nostri, cat sunt in viata, si piatra de capatai cu "ici" in coada, si in chirilice, pentru moarte. Iar Boian asta a facut: a dat biserica romaneasca sufletului care s-a pastrat prin sute de ani de prigoana. Si loc e pentru sarb sa-si spuna crezul, si loc e pentru vlah, sau cum si-o fi spunand - roman, valah - s-asculte Evanghelia pe limba sa, daca-i trebuie Evanghelie. In Serbia, cum in Romania. Cat timp vorbeste romaneste cu muma sau cu tatal sau, una e: roman. Iar sarbul simplu din Timoc nu i-i dusman, ci oamenii Bisericii Ortodoxe Sarbe si autoritatile locale atatate de ei. Cu sarbii locului se traieste bine. L-aud vorbind pe Boian si ma impart intre a-i asculta limba si a prinde sensul acut a ce zice. (Zambesc, acum, pentru ca scriu la computer despre intalnirea noastra si scula rece face, cu de la sine putere, "I" din "i" de la "a-i asculta limba" de mai sus, si "I"-ul e doar pentru Dumnezeu, din cate-am invatat eu. Dar ma gandesc ce litera intermediara s-ar cuveni pentru slujitorul Lui, cand, printre atatia servi, rapanosi in lipsa de har, se ridica unul ce face biserica acolo unde nu e si strange biserica acolo unde cei cu frica lui Dumnezeu vor limba lor pentru rugaciune si alinare.) Ma irita ca trebuie sa-l laud atat. Nici macar sosete albe nu are, sa-l pot critica… Vorbim multe ore de credinta si de romani, dar si de branduse si de stele, de cum se spune Casiopeea la noi si la ei, de black holes si de supa de coacervate, de care ii fusese initial teama sa spuna ceva, pentru ca nu stia daca asta e sintagma si in romana. A invatat in sarba, ca toti cei din jur, doar ca lui nu-i e rusine sa foloseasca romana. Ecumenism?! Mai toti stiu, azi, in Romania, despre existenta celui care a ridicat, ilegal, singura biserica romaneasca din Valea Timocului - poate nu si amanunte. Nu l-a facut preot Iustin, sarbul, episcopul sau "arondat teritorial", dar a facut preoti pe altii, care scuipau icoane cand Boian mergea la biserica, altii ce n-au stat o ora intr-un institut de teologie. Ba, mai tarziu, episcopul i-a atatat pe sarbi sa-i bata pe romanii ce indraznisera sa-si faca biserica, iar Boian a primit amenintari cu moartea. "Bataia e rupta din rai" – deci, in numele deschiderii ecumenice. Care ecumenism?! Ca vorbim de aceeasi biserica, cea ortodoxa, sarba sau romana. Dar Iustin nu stie legea asta, ci, poate, pe a banului: daca romanii merg la alta biserica, gologanul nu mai ajunge in buzunarul sau degraba primitor. Casa cu cruce Asa ca, daca n-a avut loc sa fie preot sarb, Boian si-a zis ca a venit timpul sa asculte vocea romanului din el. S-a nascut din tata roman si muma (cum spun ei) sarboaica, iar prima limba i-a fost sarba. Dar a invatat si romana. Desi avea sapte preoti in spate, in familie, nu s-a nascut in ani in care la moda sa fie credinta. A venit popa la ei in casa, dar ai lui nu l-au dus la biserica. Insa el stia ca in casa mare, cu cruce, de unde vine preotul, ceva misterios si bun il atrage si ii va fi, cumva, harazit – nu stia asta in cuvinte, nici in romana, nici in sarba, ci doar in limba aceea mai pura, a visului, chiar nemarturisit, cand simti ca vraja unui lucru te poate prinde, fara inteles, si tine toata viata. Avea sapte ani cand a intrat prima oara intr-o biserica, singur, sa vada, in sfarsit, ce e inauntru. A tot revenit. Parintii nu l-au bagat in seama. Pana n-a mai fost chip sa nu-l bage in seama. Una din amintirile copilariei e ca a primit la gradinita hartie colorata, iar el a facut o biserica si multe cruci. Galbene. A strans biserica aceea cu cruci galbene si a pus-o in buzunar, de frica sa nu ramana fara ea. Poate nu stia multe cuvinte, pe atunci, dar perceptia copilului nu se insela: cu tot dragul pe care-l avea el de locul acela de poveste, simtea ca nu e timpul bun pentru decupat biserici. Uitati de istorie A fost unul dintre cei mai buni elevi in scoala, in liceu. Totusi, si liceul, si facultatea le-a facut zdrumicat, cu intamplari, cu evenimente – erau anii razboiului, pe de alta parte erau ani de restriste fata de romani, ani care par, inca, infiniti. Teama sarbilor ca romanii din Timoc, care sunt sute de mii, sa nu vrea sa mearga spre patria-mama, cu tot cu pamant, a dus, de multe ori, la ura - caci uram tot ce nu intelegem… Dar pe oamenii astia, pe romanii timoceni, i-a uitat istoria acolo, de la romani incoace – ei n-au migrat, ei n-au jonglat cu frontiere, au ramas pe acelasi pamant, indiferent de culoarea zapiselor si pasapoartelor care s-au perindat peste ei. Si, de cand cu sarbii si cu Serbia care a venit peste capul lor, au pierdut legatura cu tara-muma, si dreptul la scoli, si la biserici, si la a respira romaneste. Nicidecum nu visau ei a se face preoti. Episcop rau, episcop bun Iustin i-a promis de cinci ori, si a mintit, promitand, ca-i da binecuvantarea, ca sa faca Teologie si sa devina preot. A obtinut-o Boian de la un episcop mai curat si mai intors spre credinta. Dar Iustin tot nu voia si pace sa-l hirotoneasca ("Pana sunt eu, n-o sa fie preot roman in episcopia mea" – spunea), desi romanul umblase la manastire la Bucovo si stareta Serafima il invatase toate ce erau de trebuinta, si 19 ani a fost in biserica si a tinut strana 10 ani. A apelat la Daniil, roman trimis in Varset sa tina episcopia, parinte bun si drept. Daca vrei sa-ti faci documentarea despre episcopul Daniil, nu gasesti decat vorba buna. Multa vorba buna. Iar daca ai surse bune in BOR, afli si ca patriarhul trecut s-a burzuluit urat la parintele Daniil, pentru ca l-a hirotonit pe Boian. Speranta spre Daniel Speranta timocenilor sta in patriarhul Daniel – si nu spre acte de fantastica indrazneala, ci spre ceva ce ar fi doar firesc: sa tina mana sa si asupra timocenilor, si sa le-ngaduie sa stea cu fata la lumina sa. Sa dea un tata spiritual parintelui Boian care, la 30 de ani, duce in spate un neam intreg, care nu acum s-a nascut, ci doar acum ne-am adus noi aminte ca exista. Tradator si condamnat Asa a ajuns Boian preot roman, nemaiprimit, apoi, in biserica unde umblase, din Negotinul sau natal, la confesorul sau, din ordinul aceluiasi Iustin - era tradator. Asa ca si-a inaltat biserica sa la Malainita, pe loc sfintit de episcopul Daniil, zicand ca face garaj si crescand mandra biserica, spre bucuria romanilor si spre scrasnetul din dinti al sarbilor, care l-au condamnat la puscarie cu suspendare pentru… constructie fara aviz. Dar Boian merge mai departe, iar biserica a doua pe care o va ridica-o va fi doar o respiratie inainte de biserica a treia, a patra. Mi-a aratat locul pentru a doua biserica atunci cand ne-am dus, cu el si cu bunicul sau, sa vad cimitirul si cum se-ngroapa romanii lor in nume de sarbi, ca-ntr-un giulgi rau, in morminte pe care batranii nu stiu sa le citeasca, si daca-ntrebi pe cineva in sat de numele de pe cruci, nu stie nimeni despre ce e vorba, pentru ca romanii inca primesc nume de imprumut, terminate in "ici". In sat, lumea te stie dupa numele tau bun, de roman. Bani din boltari Intru iar cu Boian in biserica de la Malainita, acum e liniste, in urma cu doua zile aici a fost lume si tara si s-a strans un mic teanc de bani de danii. Vazusem atunci, pe-o parte a banilor sarbesti care vor ajunge pentru cateva caramizi din viitoarea biserica romaneasca, niste formule matematice. Intorc hartia si vad acum ca as fi castigat pariul: evident, e Tesla - sunt necesari foarte multi Tesla ca sa ridici o biserica. Ma uit la mainile lui, parca sunt un mozaic bizantin: ciobite, dar cu unghii ingrijite si fine. Imi spune: "Cand lucri cu fier, tu nu poti fi intreg". Pentru ca ziua face boltari la mica firma a tatalui, ca sa poata sa-si tina biserica, cu babele lui ce i se uita-n ochi, de jos, ca la Hristos, cu drumurile lui prin munti, neplatite de nimeni, prin toate vagaunile unde sunt romani, ca macar la plecare sa-i auda mortului urechea slujba in romaneste, daca in viata n-a putut sa se scoboare pana la Malainita, unde, din 2004, preot roman slujeste in romaneste un Dumnezeu romanesc. Mai trebuie ciomagul? Mai de mult, in Valea Timocului se-ngropau romanii cu ciomag langa ei, in coparseu, sa nu le fure sarbii, pe lumea aialalta, pomana. Pana in august, anul acesta, romanii timoceni n-au fost comunitate recunoscuta in Serbia, ci doar fratii lor din Voivodina, din Banatul sarbesc aveau drepturi. Ar mai trebui sa se-ngroape si acum romanul cu ciomag? Cine stie, poate Iustin o fi dat pravilele firii sale sucit-crestinesti si pentru lumea cealalta…Revenim pe pamant, baiatul asta frumos ca o icoana si cu bun simt, din fata mea, cu care pot rade mult si vorbi lucruri intelepte, si pe care ma infurii si-l zgaltii sa facem trebi pentru ai nostri, mai repede, si care ma tempereaza explicandu-mi situatii imposibile, e eroul din Timoc, un Mozart care n-are voie la copilarie, si-l intreb cum e sa fii erou. Imi spune: "Eroii sunt morti. Nu e prea bine". E si el om. Nu gandim peste tot la fel. Nu-i place ca am prieteni homosexuali, nu-mi place ca nu admite ca avortul, in unele cazuri, e indicat. El crede pe verticala, in ce e sus, eu cred pe orizontala, in oameni, dar ne intalnim acolo unde simtim amandoi ca, daca oamenii au nevoie sa se roage, trebuie sa o faca in limba lor. Deci sunt mai multe lucrurile care ne apropie decat cele care ne despart. Ma ia asa cum sunt; cred ca ingaduinta e o forma de intelepciune. Iar lumea are nevoie de intelepciunea lui: prin el, prin altii, cumva vom apropia plaurul asta de Romanie, de tara-muma ! Episcopul Iustin mi-a spus ca pana e el n-o sa fie preot roman in episcopia lui. Dar eu n-am putut sa traiesc fara biserica. Lumea zicea prin sate ca de ce nu cantam pe limba noastra romaneasca. Asa ca am facut biserica. Boian Alexandrovici Ramona Balutescu, Adevarul