Asalt asupra Romaniei

In 1924, cand Moscova a anun­tat crearea Republicii Socialiste Sovietice Autonome a Moldovei - "baza Romaniei sovietice" - care in cele din urma "va elibera fratii care gemeau sub jugul oligarhiei", centrele sovietice de informatii din Odesa si Tiraspol au condus o "revolta", cu centrul in orasul basarabean Tatar Bunar, care a fost rapid inabusita de Siguranta si de militarii romani. Müntzenberg si Gibarti au montat apoi o campanie "umanitara" internationala, impotriva autoritatilor romane pentru eliberarea "taranilor si muncitorilor nevinovati" adusi in fata tribunalului. Intelectualii Romain Rolland si Henri Barbusse au fost foarte usor de inrolat in aceasta campanie, din moment ce colegul lor, se­cretar la asociatia Amsterdam-Peyler, Alex Kellerman (Sandor Nogradi) era tot agent OMS. Gibarti si seful lui au activat apoi in SUA, creand nenumarate organizatii umanitare, producand filme la Hollywood si adunand semnaturi ale senatorilor si congresmanilor SUA pe petitiile lor. J.Peters (Joszef Peter), veteran al Armatei Rosii maghiare, a condus Departamentul pentru Minoritati Nationale al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii (CPUSA) inainte sa devina seful "aparatului secret" ilegal al CPUSA, intre 1929 si iunie 1938. Confirmat in functie de ofiterul de legatura al Cominternului din SUA, John Pepper (fostul comandant in Armata Rosie maghiara, Joszef Pogany), el a lucrat in principal pentru spionajul Cominternului si, deci, cu GRU si NKVD INO. Penetrand Departamentul de Stat al SUA, serviciile armate, Departamentul de Interne etc., Peters a creat reteaua de spioni care ii includea pe Whittaker Chambers si Alger Hiss si a pus bazele masivei infiltrari a primei agentii de spionaj americane: Biroul pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services - OSS) din perioada razboiului. Penetrarea extensiva a sectiilor balcanica si maghiara din departamentul de analiza si cercetare al OSS, au permis Moscovei nu numai sa capete o imagine interna inestimabila asupra perceptiilor si intentiilor SUA, dar sa si influenteze analizele intr-o directie favorabila. Romanii - inferiori in Comintern Dominatia sovietica asupra comunismului basarabean si dobrogean si directul control maghiar asupra stangii radicale din Transilvania s-au transformat intr-o schema complexa si unica de control asupra Partidului Comunist Roman care s-a mentinut din 1918 pana mult dupa venirea la putere a comunistilor, dupa Al Doilea Razboi Mondial. Situatia s-a complicat din cauza antagonismului adesea deschis dintre "basarabeni" si "transilvaneni", pe de o parte si comunistii din Vechiul Regat, pe de alta parte. Conducerea Cominternului, deja iritata ca singura revolutie victorioasa dintr-o alta tara fusese infranta de armata romana, era "furioasa" ca romanii, nu numai ca nu dusesera la indeplinire ordinele specifice "de a-l ajuta pe Kun si a sabota actiunile guvernului roman", ci "ii avertizasera public pe comunistii unguri "sa scoata la iveala telurile nationaliste" si "sa spuna in fata opiniei publice ca doresc o Ungarie mare", in loc sa compromita idealurile comunismului "prin intentiile nationaliste "ascunse in spatele ideilor socialiste". Dupa aceea, comunistilor romani li s-a atribuit un statut inferior in miscarea comunista, nu mult diferit de marginalizarea sovinista a etnicilor romani din perioada imperiilor. Una dintre primele intrebari adresate romanilor atunci cand au solicitat afilierea la Comintern, in noiembrie 1921, a fost: "ce au facut in sprijinul Republicii Sovietice Ungare?" "Aripa transilvaneana", inca ramura a Partidului Comunist Ungar, a refuzat cu ostentatie sa negocieze afilierea pentru nou-infiintatul Partid Comunist Roman (PCR), in timp ce partidul bulgar si cel maghiar s-au angajat "intr-o campanie pe termen lung impotriva Romaniei si a clasei sale muncitoare, in interiorul Internationalei", acuzand PCR de "deviationism social-patriotic". Agendele "basarabeana" si "transilvaneana" Agendele "basarabeana" si "transilvaneana" erau destul de clar reflectate in linia Cominternului pentru cesiunea de teritorii romanesti cu afilierea minoritara, mai degraba decat majoritara la statele vecine. Introdusa oficial la sedinta Federatiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 (la care au participat Rakovschi, Dimitrov si Stepanov), anuntarea acestei linii a coincis cu crearea Organizatiilor Revolutionare Dobrogene si Basarabene "pentru a actiona ca unitati iredentiste revolutionare". In iulie 1924, al 5-lea congres al Cominternului a accentuat influenta maghiara, considerand ca fiind "esentiala intensificare a activitatii comuniste in randurile populatiei maghiare din teritoriile anexate la Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia" si determinarea "partidelor comuniste din acele tari" sa lanseze o campanie care "sa cheme la auto-determinare si la secesiune de statele care le anexasera". Sloganuri similare au fost adoptate pentru separarea Basarabiei si "a Bucovinei si a Dobrogei de Romania." Cu PCR obligat acum sa promoveze divizarea tarii in baza pretentiilor teritoriale, mai degraba decat a componentei etnice, aripa transilvaneana condusa de unguri a "re-intrat triumfatoare in partid". In 1924, sub mana conducatoare a Cominternului, PCR a tinut al 3-lea Congres la Viena - pe atunci sediul central al operatiunilor de spionaj sovietice din Balcani - si l-a ales in frunte pe Elek Koblos, veteran al campaniei din Transilvania a Armatei Rosii Ungare si membru recent al Partidului Comunist Ungar (PCU). Avertizandu-i pe romani ca revolutia lor si "adevarata independenta" necesitau mai presus de orice "ca eforturile minoritatilor subjugate sa se sprijine pe principiul auto-determinarii si pana la secesiunea completa de statul existent", congresul a exprimat totodata speranta "muncitorilor si taranilor din Basarabia ca revolutia lor nationala ii va uni cu URSS." K�bl�s a condus dupa aceea afacerile PCR de la sediul din Targu Mures, folosind numele de cod "Vekas, pana cand anchetele asupra agitatiei revolutionare din Chisinau, Basarabia i-au relevat rolul, in 1925." Dezmembrarea Romaniei Pentru a se asigura ca PCR va trece la considerarea dezmembrarii statului roman ca fiind prioritara celei a schimbarii de regim, la conducerea partidului au fost impusi, in urmatorii 20 de ani, cetateni straini, incepand cu 1924 si pana la lovitura interna a lui Gheorghe Gheorghiu Dej si a adeptilor lui, in aprilie 1944. Desi multi au subliniat etnicitatea ne-romaneasca a conducatorilor PCR, in perioada 1924-1944, originea etnica era de fapt mult mai putin importanta decat faptul ca toti erau reprezentanti ai intereselor de dezmembrare a Romaniei, fara a tine cont de vreun principiu umanitar sau etnic. Conducerea PCR a oscilat intre aripa transilvaneana "Ungaria Mare" si factiunea anexationista bulgaro-basarabeana. In 1933, de exemplu, PCR avea 440 de membri maghiari, 380 de membri din aripa basarabeana (bulgari, rusi, ucraineni si moldoveni) si "numai" 375 de romani. Procentul era practic mult mai slab, date fiind categoriile suplimentare cu 300 de membri evrei si 70 - "altii" care ascundeau faptul ca acestia reprezentau in mare masura agendele aripilor transilvaneana (maghiara) si basarabeana (sovietica). Alianta ruso-maghiara Chestiunea teritoriala si revizionismul asociat acestora au aliniat Rusia sovietica si interesele maghiare vis-a-vis de Romania atat la nivel de partid, cat si de stat si s-au dovedit capabile sa motiveze chiar si elitele extrem de conservatoare din Ungaria sa coopereze cu comunistii si sa devina ei insisi comunisti. Alinierea in aceasta privinta a programelor comuniste si nationaliste in perioada interbelica a facilitat nu numai un nivel de comunicare exceptionala intre cele doua parti, dar si complicitate si coordonare cu diverse ocazii. Elek Köblös, de exemplu, a fost inlaturat de Moscova si aripa basarabeana din functia de conducator al PCR, la al 4-lea congres romanesc de la Harkov, in 1928 pentru "incercarea de a servi interesele guvernului maghiar din Budapesta si nu pe cele ale Internationalei." Inlocuitorul lui Köblös, ucraineanul basarabean Vitali Holoschenco, un protejat al lui Racovschi din Partidul Comunist Ucrainean, a condus PCR din Ucraina, intre 1928-1931. El a fost inlocuit de un membru al Partidului Comunist Polonez, ucraineanul polonez Alexander Danieluk-Stefanschi, care a condus PCR de la sediul din Berlin, in perioada 1931-1936. Nepotul lui Racovschi, Boris Stefanov, un secesionist dobrogean, a detinut functia de sef al PCR intre 1936-1940, cu toate ca diferiti membri ai aripii transilvanene (Bela Brainer, Jenö Iakobovicz si Miklos Goldberger) au condus practic activitatile in Romania, in anii 1938-1940 cand Stefanov a lucrat la Moscova. Transilvaneanul Stefan Foris, un alt veteran al Armatei Rosii Maghiare, a preluat conducerea in 1940, pana in aprilie 1944 cand a fost eliminat prin forta.

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-10-25&id=244552