vineri, 29 februarie 2008

Bulgarii ne acuză că le-am furat obiceiul Mărţişorului şi al Babei Dochia

„Românii încearcă să uzurpe obiceiul tradiţional bulgăresc al Babei Marta şi al martenitsa!” Este vorba practic despre sărbătorile Babei Dochia şi Mărţişorului. Avertismentul apare în presa bulgară de astăzi, care acuză românii că şi-au însuşit cele două ritualuri bulgăreşti, pe care le-au redenumit apoi, fără niciun fel de ruşine. Vecinii de la sud ne pun astfel la zid pentru nevinovatul simbol al primăverii, învinuindu-ne de un fals ordinar. „Oricine navighează pe Internet poate cădea în plasa falselor informaţii potrivit cărora şnurul alb-roşu face parte dintr-o sărbătoare tradiţională românească, numită mărţişor”, scriu jurnaliştii publicaţiei Standart.

O privire mai atentă asupra celor două obiceiuri ne arată însă că ele datează din cele mai vechi timpuri în cele două teritorii, cu tot cu asemănările care au atras de data asta suspiciunile bulgarilor. Este şi normal ca între datini să existe legături, având în vedere vecinătatea dintre cele două popoare. Mai mult, sărbători similare de celebrare a primăverii găsim şi în Macedonia sau Albania.

În România, cele mai vechi dovezi ale sărbătorii tradiţionale de mărţişor au fost găsite de arheologi la Schela Cladovei, în Mehedinţi, şi datează de acum mai bine de 8.000 de ani. Acolo au fost găsite pietre de râu cu urme de vopsea albă şi roşie, culorile a căror împletire simbolizează geneza şi regenerarea vieţii. Mărţişorul este cunoscut în popor drept sărbătoarea tradiţională a primăverii, ocazie cu care femeile primesc mici cadouri legate cu un şnur alb-roşu.

Datina asemănătoare din Bulgaria poartă numele de Martenitsa şi este legată de perioada hanului Asparuh, cel care i-a condus pe bulgari pe teritoriul actualei lor ţări în anul 681. Atunci apare pentru prima dată împletirea a două fire – alb şi roşu – ca simbol care îi fereşte pe oameni de necazuri. Ca şi la români, martenitsa se poartă din prima zi a lunii martie. De cele două fire răsucite între ele se agaţă monede sau mărgele, ca o amuletă protectoare împotriva spiritelor rele.

O altă sărbătoare pe care bulgarii ne-au acuzat că le-am furat-o este cea a Babei Marta, echivalentul Babei Dochia, la noi. Aceasta este una dintre cele mai îndrăgite datini din calendarul popular bulgăresc, făcând referire la o bătrână care îşi schimbă dispoziţia de la o zi la alta. Atunci când Marta zâmbeşte, soarele străluceşte pe cer, iar atunci când este supărată, vremea urâtă îşi face simţită prezenţa.

Antena3.ro
http://www.antena3.ro/Bulgarii-ne-acuza-ca-le-am-furat-obiceiul-Martisorului-si-al-Babei-Dochia_clt_46222_ext.html

Jurnalista basarabeanca Natalia Morar arestata la ordinul FSB-ului pe aeroportul Domodedovo

Jurnalista basarabeanca Natalia Morar arestata la ordinul FSB-ului pe aeroportul Domodedovo
Basarabeanca Natalia Morar, reporter al publicatiei moscovite, The New Times, a fost arestata ieri pe aeroportul Domodedovo. Evenimentul are loc dupa ce in decembrie jurnalista a fost expulzata la ordinal FSB-ului. Morar se afla la prima incercare de a intra pe teritoriul Federatiei Ruse de atunci, transmite pagina electronica a reporterilor fara frontiere, citata de Romanian Global News. La 23 februarie curent Natalia Morar s-a casatorit cu un jurnalist rus, in Basarabia. Acest lucru ar fi trebuit sa-i deschida accesul spre Rusia, unde, conform legislatiei rusesti, are dreptul sa locuiasca impreuna cu sotul ei. Jurnalistii care insoteau tanarul cuplu au fost si ei arestati sau expediati de pe aeroport. Odata ajunsa la punctul de verificare al pasapoartelor Morar a fost informata ca situatia nu s-a schimbat de si i s-a ordonat sa se intoarca la Chisinau cu acelasi zbor. Jurnalista a refuzat sa paraseasca aeroportul fara sotul ei si a cerut sa i se ofere sprijinul unui avocat, acesta fiindu-i refuzat. Natalia Morari, aflata in continuare in aeroportul din Moscova, refuza sa se intoarca in Basarabia pana nu primeste o explicatie de la FSB. Ea cere sa-i fie aduse la cunostinta motivele pentru care a fost arestata si de pentru care prezenta ei este considerata un pericol pentru siguranta Rusiei.
Igor Yakovenko, presedintele Uniunii Jurnalistilor din Rusia a calificat situatia ca fin stanjenitoare declarand ca “unei tari mari si puternice ii este frica de o tanara jurnalista, servicii secrete atat de solide considera ca o tanara si talentata jurnalista reprezinta un pericol pentru Rusia”.

Maghiarizarea romanilor din asa zisul „Tinut secuiesc”

Maghiarizarea romanilor din asa zisul „Tinut secuiesc”
Centrul European de Studii Covasna- Harghita, preluat de Romanian Global News, continua seria analizelor legate de judetele Harghita si Covasna si de modul cum de-a lungul timpului administratia maghiara, a continuat metodic si profesionist sa asimilize, deznationalizand, pe romanii traitori in cele doua judete pentru a creea, ceea ce numai nazistii urmareau, si anume un « spatiu etnic pur ».

« Preocupati exclusiv de promovarea dezideratelor privind obtinerea autonomiei etnice a asa-zisului „Tinut secuiesc”, liderii maghiarilor „radicali” si „moderati”, deopotriva, trec sub tacere, printre altele, un subiect „incomod” pentru ei, respectiv deznationalizarea si asimilarea unor intregi comunitati romanesti din Arcul intracarpatic.
Cunoscut si semnalat, de liderii romanilor ardeleni, inca din cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, amplu proces de maghizare a romanilor din „Secuime”, a fost pus in evidenta, in perioada interbelica, de o serie de autori precum: Nicolae Iorga, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Teodor Chindea, Nicolae Sulica, Aurel Nistor, Octavian Dobrota s.a. Au urmat anii de teroare si epurare etnica de dupa Dictatul de la Viena, intoleranta fata de romani din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare si „embargoul” impus de vechiul regim, care nu a permis abordarea cestui subiect „delicat”.
Studiile pe acesta tema, reluate dupa decembrie 1989, au pus in evidenta, pe baza de izvoare incontestabile, dimensiunile reale a procesului de maghiarizare a romanilor din fostele scaune secuiesti. Studiile amintite, au relifat faptul ca, deznationalizarea este un proces istoric, care atenteaza la limba, cultura si religia unei comunitati, fie pe cale „pasnica”, fie materializata prin dezinteresul sau lipsa totala a sprijinului moral si material acordat de catre oficialitati scolii, bisericii si altor institutii identitare ale comunitatii respective, fie pe cale mai putin “pasnica”, prin masuri legislative (vezi legile Trefort, Appony etc) sau pe cale violenta de „purificare”, din care nu lipsesc mijloacelor extremelor violente din timpul Dictatului de la Viena, spre exemplu, sau cele de intensa persuasiune psihologica, de dupa decembrie 1989. Deznationalizarea se produce in mai multe etape, intr-o prima faza este folosit biligvismul, apoi se pierde limba materna si in cele din urma confesiunea.
Maghiarizarea romanilor era constientizata la nivelul discursului public al liderilor cei mai autorizati, si pusa in evidenta de statisticile oficiale. Astfel, referindu-se la aceasta realitate, intr-o circulara din 1870, prin care se solicita colectarea fondurilor pentru restaurarea bisericii si a scolii confesionale ortodoxe din Sf. Gheorghe, mitropolitul Andrei Saguna spunea: „Stim cu totii Iubitilor! Intre ce imprejurari critice au trait confratii nostri din tinutul Secuimei si traiesc inca si pana in ziua de azi. Cu totii simtim daunatoarele urme, ce le-au lasat influientele timpurilor de mai inainte asupra credinciosilor nostri din Secuime. Nicaieri nu este atat de amenintata nationalitatea si confesiunea noastra, ca acolo”.
Despre unele dimensiuni ale procesului de maghiarizare a romanilor din fostele judete Ciuc, Odorhei si Treiscaune, vorbesc si recensamintele de la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul secolului XX. Astfel, in cele trei judete, au fost inregistrati un numar important de „maghiari de religie romana” (ortodoxa si greco-catolica), respectiv in 1890 – 13.506 persoane, in 1900 – 15.838 si in 1910 – 16.854. Cele mai „vulnerabile” la procesul de maghiarizare au fost comunitatile romanesti mici, sub 200 de membrii, comunitati care sub acest „prag demografic”, nu au putut sa asigure existenta si functionarea principalelor institutii identitare – biserica si scoala.
Sunt insa si multe cazuri de comunitati romanesti cu un numar mare de membrii care, in ultimul secol, au fost aproape complect maghiarizate. Edificatoare sunt, in acest sens, numeroase comunitati, din randul carora mentionam: din judetul Covasna: Micfalau (localitate in care numarul romanilor a scazut de la 919, in anul 1900, la 43 in anul 2002), Dobolii de jos (de la 926, la 200), Chichis (de la 719, in 1900, la 197, in 2002), Bixad (de la 674, la 21), Belin (de la 685, la 220), Ghelinta (de la 600, in 1700, la 63, in 2002), Lisnau (484 – 25), Cernat (235 – 48), Aita Seaca (316 – 33), Batanii Mari (207 – 67). Au fost asimilate comunitati romanesti care, in sec. al XVIII-lea aveau intre 100-200 de membri, din localitatile: Arcus, Brates, Bodoc, Capeni, Chilieni, Dobolii de Sus, Ghidfalau, Ilieni, Magherus, Moacsa, Poian, Sanzaieni, Turia, Valea Crisului. O soarta asemanatoare au avut-o comunitatile romanesti, care in secolul al XIX-lea aveau aceleasi dimensiuni demografice, din localitatile: Aita Mare, Aita Medie, Bicfalau, Comolau, Lemnia, Ojdula, Santionlunca, Valea Zalanului s.a.; din judetul Harghita: Vlahita (de la 644 la 73), Mihaileni (de la 493 la 18), Meresti (de la 431 la 6), Ocland (de la 355 la 10), Plaiesii de Sus (de la 325 la 52), Bodogaia (de la 310 la 18, in 2002), Ditrau (de la 300 la 54), Satu Nou (de la 305 la 4), Porumbenii Mari (de la 208 la 2), Joseni (de la 286 la 46), Lazarea (de la 285 la 57), Sandominic (de la 258 la 29), Lazaresti (de la 259 la 11), Tomesti (de la 240 la 6). Au fost asimilate comunitati romanesti care, in sec. al XVIII-lea aveau intre 100-200 de membri, din localitatile: Aldea, Atid, Bradesti, Casinul Nou, Ciucsangiorgiu, Filias, Martinis s.a O soarta asemanatoare au avut-o comunitatile romanesti, care in secolul al XIX-lea aveau aceleasi dimensiuni demografice, din localitatile: Armaseni, Craciunel, Cusmed, Eliseni, Frumoasa, Lueta, Suseni, Valea Stramba s.a. La toate acestea trebuie sa adaugam fostele comunitati de armeni – indeosebi de la Gheorgheni si Frumoasa, cele de rromi – care in unele asezari din zona reprezinta in prezent o pondere insemnata din populatia totala a unor localitati precum Ghidfalau, Borosneul Mare, Batanii Mari, Baraolt, Corund, Plaiesii de Jos, Ciucsangeorgiu, Tusnad, s.a., precum si comunitatile evreiesti din Sf. Gheorghe, Targu Secuiesc, Borosneul Mare, Comandau, Zagon, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, s.a. – majoritate cazute prada holocaustului practicat de administratia horthista locala si de alte nationalitati, absorbite de comunitatile maghiare.
Desi este cunoscut faptul ca, in istorie nu se folosesc ipoteze de lucru de genul „daca … atunci”, sa incercam totusi sa ne imaginam care ar fi fost structura etnica actuala a populatiei judetelor din asa-zisul „Tinut secuiesc”, daca evolutia comunitatilor romanesti din cele peste 60 de localitati mentionate, cat si din alte asezari din judetele Covasna si Harghita unde au trait armeni, rromi, evrei, germani s.a., ar fi fost una normala. Este cert faptul ca, in prezent, in aceasta zona din inima tarii, romanii nu ar mai fi numeric minoritari, iar „apostolii” autonomiei teritoriale pe criterii etnice ramaneau fara „obiectul muncii”.
Unele cercetari sociologice recente (Maria Cobianu-Bacanu, Codrina Sandru, Radu Baltaziu s.a.), au evidentiat faptul ca, in judetele Covasna, Harghita si Mures, ca mediul aculturativ, cultura maghiara este putin deschisa la interschimburi culturale reciproce, putin permisiva si ospitaliera fata de nevoia celorlalti de a-si afirma si dezvolta identitatea specifica, pe care o apreciaza ca pe o amenintare la propria identitate. In aceste conditii una din prioritatile dezvoltarii regiunii o reprezinta generalizarea modelului romanesc si a celui european de convietuire interetnica, de acceptare a alteritatii si de dezvoltare a unei societati multietnice si pluriconfesionale, si nu de sustinere a separatismului si a enclavizarii etnice.”

http://www.rgnpress.ro/Social/Maghiarizarea-romanilor-din-asa-zisul-Tinut-secuiesc.html

marți, 26 februarie 2008

FALSUL REFERENDUM ilegal al kosovarilor maghiari, desfiintat stiintific

Image

Dupa trei zile de cercetari la fata locului, presedintele Romaniei Traian Basescu a plecat azi dimineata din zona unde se doreste, de catre unii unguri, reinfiintarea Regiunii Autonome Maghiare staliniste cu numele preschimbat “istoriceste” de “Tinutul Secuiesc”. Presedintele Basescu le-a explicat agitatorilor anti-Romania ca nu vor obtine o autonomie mai mare ca la Calarasi, de exemplu. Cu toate acestea, in sprijinul revendicarilor lor, extremistii maghiari, condusi de Szasz Jeno, primarul din Odorheiu Secuiesc si sef al contestatului Partid Civic Maghiar, au prezentat presedintelui inclusiv rezultatele unui referendum ilegal si fals condus in judetele Harghita, Covasna si Mures. Civic Media va prezinta lucrarea CENTRULUI EUROPEAN DE STUDII COVASNA – HARGHITA, realizata de dr. Ioan Lăcătuşu si av. Ioan Solomon, intitulata UN FALS „REFERENDUM” PENTRU IMPUNEREA UNEI AUTONOMII ANACRONICE DEJA EXISTENTE, care prezinta in detaliu toate incalcarile legii de catre sustinatorii unei “solutii” Kosovo in Romania. De mentionat ca pentru "precedentul Kosovo" militeaza in egala masura UDMR si PCM, "ulii si promumbeii" comunitatii maghiare din Romania. Potrivit presedintelui, "a vorbi in cadru neconstitutional, a face solicitari neconstitutionale intr-un astfel de moment nu face decat sa arate ca cei care fac astfel de declaratii au orice dorinta, numai aceea de buna intelegere in Romania nu". Gasiti lucrarea Centrului European de Studii Harghita-Covasna, in varianta integrala, in format PDF, la baza textului de mai jos.

MARIUS OPREA executa ordinele UDMR si PCM * PARTIDUL CIVIC MAGHIAR la tribunal * Autonomia "Tinutului secuiesc" - radiografia unei intoxicari * Purificarea etnica in 2008

Un „referendum” fals, anticonstituţional şi fără obiect

„Referendumul” s-a desfăşurat pe o perioadă de peste 9 luni de zile, deoarece conducerea CNS nu a fost capabilă să strângă într-un timp mai scurt jumătate plus unu din semnăturile alegătorilor cu drept de vot din Covasna, Harghita şi sud-estul judeţului Mureş. După cum se observă, este prima situaţie din ţările democratice în care nu se ştie sigur când a început procesul consultativ şi când s-a terminat acesta.

Prezenta lucrare îşi propune să demonstreze că acţiunea CNS nu corespunde niciunei teorii şi nici practicii ştiinţifice în materie, fiind în afara principiilor legale şi sociologice, aspecte susţinute de următoarele argumente:

1. „Referendumul” este lovit de nulitate ca urmare a raportării la normele legislative din ţara noastră, respectiv Constituţia României şi Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în România;

- Art. 148 din Constituţie prevede: „Limitele revizuirii Constituţiei”:

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului roman, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

- Art. 3 din Legea referendumului (3/2000) prevede că: „problemele care, potrivit art. 148 din Constituţie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului”.

2. Din punct de vedere sociologic, acţiunea nu poate să fie considerată nici măcar sondaj de opinie deoarece încalcă cele mai elementare norme acceptate în comunitatea specialiştilor în domeniu:

- a lipsit un eşantion reprezentativ asupra căruia „studiul este aplicat”;

- a fost utilizată doar „urna mobilă” pentru adunarea voturilor;

- termenul de colectare a adeziunilor a fost prelungit de nenumărate ori doar pentru atingerea scopului propus, respectiv colectarea a jumătate plus unu de adeziuni din totalul populaţiei cu drept de vot din cele trei judeţe;

- nu a fost asigurat secretul votului, ba mai mult, acesta a fost vădit influenţat de faptul că întrebarea este adresată direct, de un reprezentant al CNS, influenţarea subiectului fiind evidentă în acest caz;

- activităţile s-au desfăşurat în absenţa u-nor persoane imparţiale („observatori”),

- reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din ţară sau străinătate;

- colectarea, centralizarea şi interpretarea rezultatelor a fost realizată doar de membri ai CNS, fapt ce şi-a pus amprenta radical asupra obiectivităţii rezultatului final al acestei acţiuni;

- în procesul de colectare a adeziunilor a fost evitată chestionarea populaţiei româneşti pentru a evita obţinerea de rezultate negative. Mai mult, o mare parte a „buletinelor de vot” care nu susţineau cauza autonomiei au fost ignorate (nu au fost numărate).

Punctul nostru de vedere este confirmat şi de poziţia publică a Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice şi a Institutului de Sociologie (ambele organizaţii activând sub egida Academiei Române), redat în continuare:

Comunicat

Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice şi Institutul de Sociologie, ambele instituţii subordonate Academiei Române atrag atenţia asupra următoarelor probleme înregistrate în procesul de colectare a adeziunilor pentru obţinerea autonomiei aşa zisului „Ţinut Secuiesc”:

Din punct de vedere constituţional: - referendumul este o instituţie a statului, reglementată prin legi speciale şi printr-o deontologie riguroasă. Ca orice altă instituţie a statului, referendumul nu poate fi utilizat în afara voinţei statului, şi dincolo de căile specifice de acces la exerciţiul său. Oricine se foloseşte de instituţia referendumului în afara voinţei statului se face vinovat de lovituri aduse integrităţii statului însuşi;

- un guvern care admite utilizarea unei instituţii a statului pe alte căi decât cele admise de Constituţie şi de legile ţării se face vinovat el însuşi de complicitate la un tip de operaţiune care loveşte în stat şi încalcă principalul contract al voinţei colective în stat: Constituţia.

Din punct de vedere legal şi al credibilităţii datelor colectate (al strângerii „semnăturilor”) :

- problema pusă de către CNS este ilegală, căci ideea de autonomie locală pe criteriu etnic este neconstituţională;

- procedura declanşată de către CNS se situează în afara principiului juridic elementar, potrivit căruia o probă colectată în afara cadrului legal nu poate fi folosită formal, fiind lipsită de relevanţă şi eficienţă juridică;

- pretenţia că referendumul este doar consultativ este absurdă. Dacă este referendum, e reglementat legal, dacă nu, este cel mult un sondaj de opinie. Însă nici condiţiile administrative, nici cele ştiinţifice în care s-a colectat informaţia nu prezintă siguranţă datorită presiunilor informale, de natură „morală”, exercitate asupra respondenţilor, printr-o campanie cvasipolitică şi prin media, centrată exclusiv pe necesitatea autonomizării regiunii. Este greu de spus dacă s-a înţeles şi cum s-a înţeles mesajul privind autonomia de către populaţie, mai ales în mediul rural.

Din punct de vedere istoric, politic şi etnic:

- acest „referendum” este fără obiect, din moment ce pretenţia de fond, anume că minoritatea maghiară nu s-ar bucura de drepturile prevăzute prin Actul de fundamentare, minoritatea maghiară se bucură în prezent de „deplină libertate naţională”, în sensul că „se poate instrui, administra şi judeca în limba sa proprie”, se bucură „de reprezentare în corpurile legiuitoare şi (se află) la guvernarea ţării”, având o pondere politică care adesea condiţionează echilibrul politic intern. Limitându-ne numai la problema administraţiei locale din zonă, sesizăm că aceasta este controlată în prezent aproape exclusiv de către reprezentanţi ai populaţiei majoritare maghiare, chiar şi acolo unde, prin lege, ar trebui să existe şi reprezentanţi ai populaţiei româneşti, care este, astfel, lipsită de dreptul de administrare prevăzut tocmai de Rezoluţia de la 1 Decembrie 1918;

- în acelaşi timp, raportarea insistentă a iniţiatorilor „referendumului” la Declaraţia (Rezoluţia) de la Alba Iulia - Act care stă la baza Statului Român unitar modern - este în contradicţie cu afirmaţiile lor publice repetate că nu sunt dispuşi să recunoască tocmai principiul întemeietor al statului român, anume caracterul său naţional, unitar şi indivizibil;

- tot în ceea ce priveşte obiectul „referendumului” - anume autonomia teritorială pentru populaţia maghiară, constatăm pedalarea excesivă pe teza identităţii dintre „minoritatea secuiască” şi „comunitatea naţională maghiară”, care este o inexactitate şi care pune, într-adevăr, în pericol, identitatea culturală a etniei secuilor;

- autonomia teritorială pe criterii etnice ar însemna pentru populaţia română a regiunii, în locul unei îndreptăţite eliminări a surselor de discriminare la care este expusă, consacrarea legislativă a statutului aberant, resimţit în fapt, de minoritate naţională în propriul stat naţional, neglijată social, economic şi politic, mai ales, că aceasta n-a constituit „obiect de consultare” al „referendumului” în niciun fel.

Din punct de vedere economic:

- se promovează mitul Secuimii ca „mică Elveţie” care „trebuie lăsată să se pună în valoare”.

Zona în cauză este una dintre cele mai sărace din ţară, caz în care autonomia ar fi de facto finanţată de celelalte regiuni. Mitul „emancipării economice” se bazează astfel pe o judecată de tip politic incorectă, în condiţiile în care iniţiatorii autonomiei pe criterii etnice sunt dezinteresaţi total de problemele sociale, economice care afectează România, în ansamblu. Concepţia economică a autonomiei etnice, atât cât a fost exprimată, este centrată pe potenţialul local „nepus în valoare”. Însă nu este clar de ce până acum acest potenţial nu a putut fi pus în valoare în condiţiile în care interesele maghiare sunt cât se poate de bine reprezentate la nivelul autorităţilor locale şi centrale.

Din punct de vedere geopolitic:

- noua filozofie a relaţiilor inter-naţionale, de după anii '90, arată că, acolo unde nu există tensiuni deosebite între etnii etc., soluţia autonomiei regionale creează comunităţi conflictuale, prin accentuarea diferenţelor. Noile drepturi câştigate nu vor diminua revendicările faţă de centru, treptat putându-se ajunge la ameninţări severe la adresa statului, de regulă, în favoarea altor structuri statale (nou create sau de aiurea).

Punctul de vedere al societăţii civile româneşti din cele două judeţe, a fost exprimat în Comunicatul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, din 6 februarie 2007, semnat de preşedintele Forumului, av. Ioan Solomon.

„În legătură cu aşa-zisul „referendum” pe care Uniunea Civică Maghiară şi Consiliul Naţional Secuiesc intenţionează să-l organizeze în perioada 10-18 februarie a.c., în localităţile din zona Sfântu Gheorghe, Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, consideră că „această acţiune este o încălcare flagrantă a Constituţiei, a legislaţiei româneşti şi europene, reprezentând o nouă incitare la separatism teritorial pe criteriu etnic şi o sursă de înveninare politicianistă a relaţiilor interetnice. (…) În calitate de cetăţeni români, direct afectaţi de aceste acţiuni anticonstituţionale, solicităm autorităţilor Statului Român, să exprime o poziţie publică, fermă şi tranşantă, de condamnare a acestor iniţiative separatiste care reprezintă o nouă sursă de deteriorare a relaţiilor interetnice din această zonă şi din întreaga ţară”.(Anexa nr.2 )

Este important de observat că acţiunile şi demersurile segregaţioniste făţişe, printre care şi „referendumul” pentru autonomia „Ţinutului Secuiesc”, au început să apară după intrarea în vigoare a dispoziţiile art.1, pct. 52. din Legea nr. 278/2006, prin care au fost modificate prevederile articolului 1661 din Codul penal privind infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale”.

Prin această modificare au fost dezincriminate toate faptele care pun în pericol ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român, care nu sunt comise prin violenţă, fiind sancţionate doar acţiunile pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român.

S-a ajuns astfel la situaţia în care, deşi Constituţia României impune în mod imperativ interzicerea – şi deci sancţionarea – prin lege a faptelor de defăimare a ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contra bunelor moravuri, să nu mai existe în legislaţia în vigoare dispoziţii legale care să asigure aplicarea şi respectarea acestor dispoziţii constituţionale clare şi imperative, nici sub aspect preventiv, nici punitiv.

Prin această dezincriminare neconstituţională, statul român a fost lipsit efectiv de instrumentele şi pârghiile legale prin care să poată asigura – prin intermediul autorităţilor competente - respectarea valorilor fundamentale prevăzute de art.1 şi art.2 din Constituţia României, referitoare la caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român, fiind pus în situaţia de a nu se putea apăra legal faţă de asemenea fapte deosebit de periculoase, în pofida dispoziţiilor imperative ale art. 30 alin.(7) din Constituţia României.

Acest fapt a fost demonstrat de realităţile actuale, în condiţiile escaladării acţiunilor concertate ale unor organizaţii separatiste care, deşi sunt în afara legii, nefiind înregistrate legal, fac propagandă pentru scoaterea unei părţi a teritoriului naţional de sub autoritatea statului român şi acţionează făţiş şi nestingherit pentru enclavizarea zonei Covasna, Harghita şi parţial Mureş şi Braşov, prin realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”,

Deşi prin declaraţiile oficiale din data de 12.02.2007, atât Preşedintele României a atenţionat asupra neconstituţionalităţii acţiunii liderilor secui, declarând totodată ca referendumul este ilegal, fiind un act neconstituţional realizat pe teritoriul unui stat naţional, unitar, indivizibil şi suveran (Anexa nr.3), cât şi Primul Ministru, care a ţinut să precizeze caracterul neconstituţional al referendumului organizat in diferite localităţi din Transilvania, cu precizarea că „demersul CNS a căpătat forma unei provocări extrem de periculoase”, Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost nevoit să recunoască prin comunicatul oficial din aceeaşi zi că autorităţile abilitate ale statului nu pot acţiona pentru asigurarea respectării Constituţiei României întrucât nu există nici o baza legală pentru interzicerea desfăşurării unei consultări publice informale cum este cea organizată de Consiliul Naţional Secuiesc, întrucât nici un act normativ nu prevede interdicţii cu privire la organizarea unor astfel de consultări, indiferent care ar fi obiectul acestora. (Anexa nr.4) În legătură cu aceste aspecte vădite de neconstituţionalitate, Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, împreună cu celelalte organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partidele politice româneşti din cele două judeţe au sesizat printr-un memoriu atât Avocatul poporului, cât şi Preşedinţia României, Guvernul şi Parlamentul României (Anexa nr. 5).

UN FALS „REFERENDUM” PENTRU IMPUNEREA UNEI AUTONOMII ANACRONICE DEJA EXISTENTE

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=643&Itemid=1

Reactii politice la declaratiile antiromanesti ale deputatului sarb din Parlamentul Romaniei

Intr-un interviu acordat ieri pentru Romanian Global News, deputatul sarb din Parlamentul Romaniei, Slavomir Gvozdenovic, demonstra ca pentru un sarb ca el gestul Romaniei de a nu recunoaste Kosovo nu a contat prea mult si nu i-a schimbat cu nimic opiniile legate de starea dramatica a celor aproape 300.000 de romani din Timoc.

Pentru Gvozdevovici acesti romani aproape ca nu exista, iar faptul ca nu au drepturi i se pare ceva firesc...
La opiniile exprimate de Gvozdenovici au aparut si reactii. Dr. Pedrag Balasevic, presedintele Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia a declarat pentru Romanian Global News ca „Declaratiile lui Gvozdenovici arata ca trecutul urat al politicii sarbesti nu a plecat inca din constiintele unora, iar ca postura din care vorbeste Gvozdenovici este aceea de om al trecutului caruia nu-i pasa pentru ca el este deja parte a Uniunii Europene. Noi aici in Serbia incercam sa aducem Uniunea Europeana prin valorile ei, iar cei care nu inteleg aceasta optiune inseamna ca vor rau Serbiei.” La randul sau Parintele Boian Alexandrovic, protopop al Protopopiatului Ortodox „Dacia Ripensis” din Timoc, preotul care a fost de nenumarate ori amenintat cu moartea si tarat prin tribunale pentru ca a construit o biserica romaneasca, a declarat ca „Cei satui de drepturi nu-i inteleg pe cei fara drepturi, iar mai multa atentie nu merita declaratiile acelea”

Ce au cei 30. 000 de sarbi din Romania: 53 de biserici active, 5 manastiri, 13 scoli in limba sirba (diverse nivele) si 10 in care se invata limba sirba ca limba materna, un saptaminal, emisiuni la radio si tv, muzeu, grupuri folclorice, consulat, si un parlamentar.

Foto: Mesaje ultranationaliste la adresa romanilor din Serbia: "Mars afara din Serbia"

http://www.rgnpress.ro/Politic/Reactii-politice-la-declaratiile-antiromanesti-ale-deputatului-sarb-din-Parlamentul-Romaniei.html

Buletinele de vot care spuneau NU autonomiei maghiare au fost arse

Buletinele de vot care spuneau NU autonomiei maghiare au fost arse
Zeci de buletine de „vot” autonomiste, au fost gasite la marginea orasului Targu-Mures, titreaza cotidianul Gardianul, intr-un material realizat de Sorin Simion si Sorin Sortoc, reluat de Romanian Global News.

Toate aveau marcate cuvantul „Nem” („Nu”) la intrebarea legata de autonomia Tinutului Secuiesc. La Oradea au aparut manifeste care fac propaganda pentru infaptuirea Ungariei Mari prin orice fel de mijloace. Orasul a fost invadat de afise care infatiseaza harta Ungariei Mari alaturi de sloganuri precum „Ardealul pamant unguresc”. Publicatia de limba maghiara „Europai Ido” continua campania de jigniri si umilinte la adresa romanilor din Ardeal. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu a amendat niciodata „Europai Ido” pentru jignirile adresate romanilor si tiganilor. A facut-o, in schimb, atunci cand a fost atacata de catre aceeasi publicatie minoritatea evreiasca din Romania.Zeci de buletine de vot utilizate de separatistii unguri din Transilvania la referendum-ul de anul trecut, privind autonomia asa-numitului « Tinut Secuiesc » au fost gasite, ieri la pranz, intr-o groapa la marginea satului Livezeni, situat la doar 5 km de Targu-Mures. Cele mai multe dintre buletine erau arse, complet sau partial, insa, pe cele ramase, cat de cat lizibile, se poate vedea faptul ca aceia care „votasera” la simulacrul de referendum o facusera impotriva autonomiei. Noul lider al Consiliului National Secuiesc, targumureseanul Balazs Izsak, a spus, initial, ca ar fi vorba despre „o diversiune”. Ulterior, acelasi Izsak a admis ca exista posibilitatea ca buletinele respective sa fi fost aruncate si incendiate de voluntari ai CNS, care au umblat cu urnele mobile din poarta in poarta si care, pesemne, au gasit mai comod sa se debaraseze de buletinele de vot decat sa mai piarda timpul cu numararea buletinelor si centralizarea rezultatelor. Potrivit conducerii „secuilor”, peste 99,3% din locuitorii din judetele Mures, Harghita si Covasna, care au acceptat sa participe la „referendumul” organizat de CNS, ar fi raspuns afirmativ la intrebarea daca sunt sau nu de acord cu autonomia teritoriala a „Tinutului Secuiesc”.
«Europai Ido» toarna gaz pe focul relatiilor romano-maghiare
Periodicul de limba maghiara „Europai Ido” („Timpul Europei”, in traducere – n.r.), care apare la Sfantu-Gheorghe, isi inteteste atacurile la adresa comunitatii romanesti din zona asa-zisului „Tinut Secuiesc”. In numarul 4 din luna februarie a anului in curs, un anume Sandor Csiki, membru de vaza al Consiliului National Secuiesc Mures, publica doua articole care impresioneaza prin abundenta de insulte si injurii la adresa comunitatii romanesti din Targu-Mures.
CNCD se face ca nu citeste «Europai Ido»
„Europai Ido” nu este la primul atac de acest fel indreptat impotriva comunitatii romanesti. Aproape ca nu exista numar al publicatiei din care sa nu lipseasca insulte si atacuri de tot felul la adresa romanilor ca popor, a Romaniei ca stat si a ordinii constitutionale. Nu lipsesc din „Europai Ido” nici insultele la adresa altor etnii. Evreii si tiganii sunt principalele grupuri etnice vizate constant. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a sanctionat doar o singura data, cu o amenda modica, publicatia respectiva pentru insulte aduse comunitatii evreiesti. Niciodata insa CNCD nu a sanctionat textele profund jignitoare la adresa majoritatii romanesti.
Zeci de afise purtand sloganuri iredentiste si revizioniste au impanzit Oradea. Este prima reactie de proportii in urma tumultuoaselor evenimente din Kosovo, ale caror efecte erau deja asteptate de autoritatile locale sa apara si in Oradea. „Erdely magyar fold es az is marad!” si „Erdely magyar fold”, insemnand „Ardealul pamant unguresc si asa ramane” si „Ardealul pamant unguresc”, sunt cele doua motouri ale afiselor care au umplut centrul Oradiei.
Conform surselor oficiale, primele sesizari au fost semnalate duminica dupa-amiaza la Politie si Jandarmerie dupa ce cateva patrule stradale au descoperit ca in mai multe locatii din centrul municipiului de pe malurile Crisului Repede au fost lipite afise reprezentand steagul Ungariei suprapus peste harta Ardealului, simbolistica Ungariei Mari si insemne cu tenta sovina, iredentista si revizionista. Zeci de afise au fost postate pe avizierul din fata Prefecturii Bihor, pe peretii cladirilor de pe pietonala, ai Liceului Ady Endre si pe soclul Statuii Ostasului Roman.
Surse credibile care monitorizeaza astfel de actiuni au acreditat ideea ca in spatele acestei actiuni total deplasate se afla fundatia „Tinerii Maghiari ai Ardealului”, condusa de Barna Jozsef Nagy, unul dintre acolitii lui Laszlo Tokes.
Romanii, stapani straini la Targu-Mures
„Pentru ca, daca in calitate de maghiar liber si cu coloana vertebrala il vei saluta in limba maghiara pe soferul de autobuz, pe taximetrist, pe vanzatorul de ziare sau poate pe vanzatorul din magazin, ti se va raspunde de cele mai multe ori in limba romana, si poate ca respectivul te mai si trimite, in gand, undeva… Vinovati sunt atat cel pe care ni l-a adus pe cap invazia comunista si globala, cat si cel care isi baga singur gatul in jugul romanesc si se ploconeste in fata stapanilor straini (adica romani – n.r.) pentru o existenta slugarnica… Cum este posibil, maghiarule, ca azi sa aplauzi pana si faptul ca invadatorii sunt dispusi, dupa ani de zile, sa puna pe zidul Palatului Culturii, construit de cosangvinii tai, o placuta cu denumirea lui straveche, in limba maghiara?... Atunci de ce te simti tensionat cand soferul de autobuz, taximetristul, vanzatorul sau functionarul face scarbit o grimasa daca i te adresezi in limba maghiara?” (Articolul “Maghiarimea, transformata in sluga”). “Cel mai scump este gazul, pe care il avem aici, sub noi. Gaz pe care romanii imbuibati il exploateaza din pamantul stramosilor nostri si ni-l vand noua la pret piperat. Noi traim in saracie, in timp ce ei se imbogatesc cu neobrazare. De parca ei ar fi inventat gazul.” (Articolul “La mana romanului Cel de Sus”).

Foto: Gardianul

http://www.rgnpress.ro/Politic/Buletinele-de-vot-care-spuneau-NU-autonomiei-maghiare-au-fost-arse.html

Desant rusesc în Serbia şi Ungaria

Medvedev (stânga) l-a asigurat pe preşedintele ...
Vicepremierul Dmitri Medvedev a făcut o vizită-fulger la Belgrad şi Budapesta.

Discuţiile din cele două capitale s-au axat în special pe relaţiile economice bilaterale, în primul rând, pe transpunerea în practică a acordului-cadru interguvernamental, semnat recent la Moscova.

Partea rusă a propus Belgradului semnarea unui memorandum, care prevede toate etapele, inclusiv termenele concrete ale construcţiei şi dării în exploatare pe teritoriul Serbiei de către Gazprom a segmentului de 400 km al conductei South Stream, cu o capacitate de transport de până la 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an.


Documentul prevede, de asemenea, finalizarea cons­trucţiei depozitului subteran de gaze "Banatski Dvor" de lângă Novi Sad, şi achiziţionarea pachetului de control al principalei companii petroliere a Serbiei, NIS.

Dmitri Medvedev i-a asigurat pe oficialii sârbi că ţara sa nu-şi va modifica poziţia în ceea ce priveşte respingerea independenţei Kosovo. Ambasadorul Rusiei în Serbia, Aleksandr Alekseev, a declarat pentru presa rusă că cele două ţări urmează "să-şi potrivească acele ceasornicului" şi să pună la punct o abordare comună pe mai departe în problema Kosovo.


În partea a doua a zilei, delegaţia rusă s-a deplasat la Budapesta, unde a avut discuţii cu conducerea politică şi cu reprezentanţii mediilor de afaceri din Ungaria. Tema principală - aplicarea acordului interguvernamental privind construcţia South Stream, care va traversa şi teritoriul Ungariei. Ungaria şi-a manifestat interesul pentru participarea la acest proiect. Premierul Ferenc Gyurcsany a declarat că orice traseu care vine din Sud este foarte important pentru ţara sa.


Totodată, Budapesta este, de asemenea, interesată şi de orice rută care traversează teritoriul său spre direcţia Vest, a subliniat Gyurcsany.

SUA cer Europei să demareze gazoductul Nabucco

Administraţia Bush a îndemnat Uniunea Europeană să înceteze cu nehotărârea în privinţa construirii gazoductului Nabucco, estimat la 6 miliarde de dolari şi să-şi reducă dependenţa în creştere faţă de compania rusească Gazprom, scrie „The Guardian". „Urmăriţi-vă interesul financiar", a declarat Matthew Bryza, asistent american al secretarului de stat, argumentând că proiectul Nabucco este bine motivat comercial şi ar reduce dependenţa Europei de Gazprom cu 25%.

http://www.adevarul.ro/articole/desant-rusesc-in-serbia-si-ungaria/342580

Secuii se cred in Kirghistan

Presedintele Traian Basescu a lansat ieri un avertisment extrem de dur la adresa extremistilor maghiari care viseaza la autonomia Tinutului Secuiesc. Seful statului a afirmat ca probabil unii se cred in fostele republici sovietice, cum ar fi Kirghistanul, si nu intr-o tara europeana si a sustinut ca demersul lor nu va fi bagat in seama de nimeni.
Seful statului a criticat tentativele extremistilor maghiari, care s-au lansat zilele trecute intr-o campanie controversata de sustinere a autonomiei Tinutului Secuiesc. „Se pare ca acesti domni inca se afla prin Kirghistan. N-au aflat ca Romania a intrat in Uniunea Europeana si ca a indeplinit toate standardele, asa ca nu cred ca va fi vreo institutie care sa ia in seama o astfel de chemare. Cu certitudine, acesti domni, care au facut apel la numirea unui raportor, n-au aflat ca Romania a intrat in Uniune indeplinind standardele politice, ceea ce inseamna si standardele pentru minoritati”, a comentat presedintele Basescu, intentia Consiliului National Secuiesc de a solicita un raportor european pentru Tinutul Secuiesc.
Autonomia, neconstitutionala
In opinia sa, tot discursul virulent al maghiarilor este menit doar sa incinga spiritele de pe scena politica, deoarece solicitarile lor sunt neconstitutionale. „Nu e decat o incercare de incitare, de incingere a spiritelor, pentru ca, pe de o parte, a vorbi in cadru neconstitutional si a face solicitari neconstitutionale, intr-un astfel de moment, nu face decat sa arate ca cei care fac astfel de declaratii au orice dorinta, numai de a fi buna intelegere in Romania, nu”, a spus Basescu. Seful statului s-a aflat intr-o vizita privata in Harghita si Covasna. El a avut intalniri atat cu autoritatile locale, cat si cu reprezentantii comunitatilor romanesti si maghiare.
Ungaria nu-si poate permite sa se amestece in politica Romaniei
Traian Basescu a afirmat de asemenea ca nu crede in existenta unei declaratii a Guvernului Ungariei, potrivit careia acesta ar sprijini autonomia secuilor, dar daca exista, „va primi o riposta pe masura”. Asta pentru ca, a spus Basescu, Bucurestiul nu a spus niciodata Ungariei ce are de facut in interiorul ei. Seful statului a facut aceste afirmatii, raspunzand unei intrebari referitoare la faptul ca Ungaria si-a exprimat sprijinul pentru autonomie, dupa intrunirea Consiliului National Secuiesc. Potrivit agentiei de presa ungare MTI, care citeaza un secretar de stat maghiar, Guvernul ungar a subliniat clar in programul sau ca sustine toate eforturile de autonomie bazate pe principii europene si cooperare intre majoritate si minoritate.

http://www.ziarul-ziarul.ro/articol3312/Secuii-se-cred-in-Kirghistan.htm

Dancu: maghiarii de la noi, in comparatie cu romanii de pe Valea Timocului, sunt in alt secol

Dancu la BBC: maghiarii de la noi, in comparatie cu romanii de pe Valea Timocului, sunt in alt secol
Intr-o discutie HotNews.ro - BBC, preluata de Romanian Global News, vicepresedintele PSD Vasile Dancu si presedintele Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu, fac cateva referiri la romanii timoceni si recenta vizita a lui Boris Tadici in Romania

Rep: Domnule Dancu, am citit pe blogul dvs, ca i-ati fi spus astazi bun venit presedintelui Serbiei, dar ca le reprosati sarbilor modul in care se comporta cu romanii de pe Valea Timocului. Adica ce-ati vrut sa spuneti cu asta, ca Serbia nu merita de fapt un sprijin atat de euforic din partea Romaniei?

VD: Am fost de acord si sunt de acord cu actiunile parlamentului Romaniei si toate celelalte, dar din punctul de vedere al relatiei noastre, raportat la minoritatea noastra de pe Valea Timocului si din Voivodina, Serbia nu merita acest lucru. Am negociat personal de multe ori cu ministri din Serbia, in 2007 au fost recunoscuti 250 000 de romani , 150 00 de sate omogene, au fost recunoscuti ca etnie. Este un lucru care nu se intampla nicaieri in lumea asta. Maghiarii de la noi, in comparatie cu asta sunt in alt secol. Prima slujba in limba romana a avut loc in 2004 dupa ce preotul a fost bagat prin puscarii, este ceva de nedescris ce se intampla cu romanii din Serbia.

Rep: Vineri domnul Bogdan Olteanu s-a intalnit cu presedintele Serbiei, Boris Tadic. Ce-ati discutat?

BO: Am discutat, o sa vi se para interesant, despre Uniunea Europeana, presedintele Tadic mi-a spus foarte clar ca politica lui se construieste in jurul aderarii la Uniunea Europeana si asta a fost elementul comun pe care ne-am putut intelege. Celalalt element, sigur, este legat de viziunea Serbiei asupra situatiei din Kosovo, si acolo Romania are o pozitie oficiala si n-o sa ma convingeti sa comentez altceva decat pozitia oficiala a Romaniei…

Rep: Dar de minoritatile de care a pomenit domnul Dancu ati pomenit?

BO: Presedintele Tadic a ridicat chiar domnia sa aceasta chestiune, de altfel era insotit de presedintele Consiliului National al Romanilor de acolo…
VD: A fost sprijinit in campanie de romanii nostri…
BO: A fost sprijinit de multi dintre cei care spera ca domnia sa sa aduca o schimbare intr-o mentalitate. Serbia a platit – inclusiv in aceste zile – tocmai pentru politica in acest domeniu. Nu pentru o politica economica buna sau proasta, nu pentru, pana la urma, o politica sociala buna sau proasta, ci pentru o politica fata de minoritati. Dar e, in acelasi timp, si cred ca asta e lucrul cel mai important, o dorinta de a merge in continuare spre Uniunea Europeana.

http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Dancu-maghiarii-de-la-noi-in-comparatie-cu-romanii-de-pe-Valea-Timocului-sunt-in-alt-secol.html

Sarbii lui Gvozdenovici au drepturi. Romanii timoceni mai trebuie sa viseze la ele

Slavomir Gvozdenovici
Kosovo isi declara independenta iar sarbii nu sunt de acord. Basescu declara ca Romania nu va recunoaste Kosovo. Proaspat realesul presedinte Tadici vine la Bucuresti, in 21 februarie, sa-i multumeasca lui Basescu. In 22 februarie, Uniunea Sarbilor din Banat organizeaza, la Timisoara, un miting de sustinere a sarbilor ramasi in Kosovo. La acest miting, intre slujba divina, tinuta in prezenta episcopului sarb Luchian, care e episcop si al Budapestei, si al Timisoarei, si mitingul propriu-zis, Slavomir Gvozdenovici, presedintele Uniunii Sarbilor din Romania si deputat care reprezinta minoritatea sarba in Parlamentul Romaniei, a avut amabilitatea de a-si rupe cateva momente pentru un scurt interviu.

R.B.: - In contextul intalnirii de ieri dintre Tadici si Basescu se poate spune ca se continua „traditia prieteniei dintre sarbi si romani"?

S.G.: - A fost o discutie amicala, intre prieteni. Sigur ca si Romania a avut un mesaj de transmis - ca Serbia sa nu se izoleze. Dar Serbia nu doreste asta. Serbia va lupta cu toate mijloacele juridice pentru revenirea la drepturile ei.

R.B.: - Din moment ce Romania a oferit ceva Serbiei in momentul in care tara vecina a avut nevoie de ajutor, credeti ca e oportun sa-i reamintim presedintelui Tadici ca si el are de dat ceva in problema romanilor timoceni?

S.G.: - Poate sa i se reaminteasca dar problemele se discuta intre cele doua biserici.

R.B.: - Dar nu este vorba doar de drepturile bisericesti ale timocenilor!

S.G.: - Despre astea e vorba in primul rand. Cu scolile s-a incercat si nu a tinut.

R.B.: - Adica sa lasam problemele acestea doar pe seama dialogului dintre biserici?

S.G.: - In tot ce spunem si scriem trebuie sa ne documentam. Nici o secunda acolo nu s-a facut slujba in limba romana. Toate bisericile care exista sunt ale sarbilor.

R.B.: - Aveti senzatia ca nu sunt documentata? Ce spuneti de Biserica Batrana din Negotin? Am fost acolo, biserica aceea nu a fost ridicata de sarbi.

S.G.: - Prietenii dumneavoastra v-au dezinformat.

R.B.: - Despre care prieteni vorbiti? Spunem ca si sarbii ne sunt prieteni, nu? Deci la care ne referim?

S.G.: - Stiti ca Boian, preotul acela care e de fapt sarb...

R.B.: - ...tatal preotului Boian Alexandrovici e roman, mama e sarboaica si fiecare om alege ce simte ca e, nu-i asa?

S.G.: - ...el a fost dat afara din biserica sarba si din razbunare a facut ce a facut. (N.n.: A ridicat prima biserica romaneasca din Timoc, pentru care a fost condamnat la puscarie cu suspendare).

R.B.: - Daca spuneti ca bisericile ce exista acum au un alt statut, sunteti de acord sa se construiasca noi biserici romanesti?

S.G.: - Sunt de acord sa se construiasca biserici romanesti - se pare ca s-a gasit o modalitate in dialogul dintre cele doua biserici, ca slujba sa se tina in limba romana sau vlaha sau ce zic ei ca vorbesc dar in cadrul bisericii sarbe.

R.B.: - Dar sarbii din Banat au 53 de biserici si 5 manastiri care nu tin de Patriarhul Daniel.

S.G.: - Daca doriti, va stau la dispozitie sa continuam discutia, acum trebuie sa incepem mitingul.

A doua intalnire
O invitatie de asemenea natura nu se refuza. Mai ales ca sunt, fara rezerve, de acord cu deputatul Gvozdenovici, cand spune ca „in tot ce spunem si scriem trebuie sa ne documentam”. Asa ca sunt in postura de a-i multumi inca o data pentru amabilitatea de a discuta cu mine si revin in 24 februarie, la intoarcerea sa din Kosovska Mitrovita, avand la mine o lista cu biserici, manastiri, scoli, ziare, muzee, catedre de limba sarba pe care le au sarbii din Banat precum si cateva copii xerox dupa o carte tiparita de Biserica Ortodoxa Sarba in 1934, care vorbeste despre slujbele tinute in romana in Timoc si despre preotul Eftimie, care, pana in 1873, foloseste „carte de rugaciuni, psaltire si ceaslov romanesti" – dupa cum se arata in volum. De asemenea, vin cu date despre Biserica Batrana din Negotin.

Sarbii sunt un popor patimas iar deputatul Gvozdenovici nu face exceptie de la aceasta regula. Asa ca il rog, preventiv, sa discutam asezat, folosind argumente rationale. Il invit pe interlocutor sa-mi vorbeasca despre studiile sale si despre locurile unde a activat, inainte de a ajunge deputat. Am considerat intotdeauna ca este placut sa auzi un reprezentant al unei minoritati din Romania vorbind despre posibilitatile de crestere si exprimare personala pe care le-a avut in tara noastra. Dar dialogul dintre doi filologi poate fi un camp minat pentru ca, mai mult ca oricand, cuvintele sunt piese de sah care au reguli prestabilite din timp. Si orice greseala sau neatentie se vede si se taxeaza.

Slavomir Gvozdenovici este absolvent al Facultatii de limba si literatura sarba din cadrul Universitatii din Bucuresti, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1977, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Serbia din 1989, a castigat numeroase premii de literatura in Romania si Serbia, a publicat peste 30 de volume atat in Romania cat si in Serbia, a publicat mai multe volume la Editura Kriterion din Bucuresti, unde apareau lucrari in limbile minoritarilor, si-a luat doctoratul in literatura sarba la Bucuresti. A lucrat ca profesor, apoi ca redactor la publicatia de limba sarba Banatske Novine (intre 1983 si 1985) apoi, din 1985 si pana in prezent este redactor sef la Knjevni Jivot, un trimestrial al scriitorilor sarbi din Romania care a implinit, de curand, 50 de ani. Este profesor la catedra de Limba si literatura sarba din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara si deputat in Parlamentul Romaniei, reprezentand minoritatea sarba. Un om cu o frumoasa activitate. De sarb care traieste in Romania.

Destelenirea
Primesc de la deputatul Gvozdenovici o carte a sa, de poezie, publicata recent la o editura din Timisoara. Imi arata si un numar al publicatiei Knjevni Jivot, in timp ce imi bifez sesiunea de fotografii. Steagurile romanesc si sarbesc sunt alaturi de noi. Avem in jur carti in chirilice, reviste, mape – efervescenta de la sediul Uniunii Sarbilor din Romania pluteste in aer, chiar daca azi este duminica. Voiam sa reluam de altundeva interviul dar interlocutorul meu, fire joviala, isi face, deocamdata, propriile carari in discutie. Dar sunt avida de nou asa ca toate temele abordate sunt binevenite. In detrimentul timpului pe care il va consuma gazda mea. Pornim de la o carte a sa cu conotatie religioasa.

R.B.: - A fi crestin este o parte importanta a vietii dumneavoastra?

S.G. - Este un lucru foarte important. Ma consider un bun crestin, cu toate pacatele ce le putem avea.

R.B. - Ce inseamna acest lucru?

S.G. - Pai cine e fara pacate? Consider ca n-am facut nimanui rau. Ma consider un crestin bun.
Incercam sa nu facem nimic impotriva cuiva. Acel miting (n.n.: din 22 februarie, de la Timisoara) nu a fost impotriva cuiva, ci de solidaritate. Dar nu poti fi un bun sarb fara sa fii si un cetatean bun al acestei patrii. Eu am mai multi prieteni romani decat sarbi!

R.B. - Daca predati limba si literatura sarba contemporana probabil inseamna ca puteti avea continuu acces la literatura din tara vecina.

S.G. - Stiu cu lux de amanunte ce se intampla in miscarea literara sarbeasca si am incercat sa fac sa se stie si aici. Ei, timp de 50 de ani, au fost mult mai liberi decat noi!

R.B. - Aveti si activitatea din Uniune.

S.G. - Din 1989, activitatea mea principala e cea din Uniune. Am cautat sa innodam ce s-a deznodat, simtul de apartenenta la o familie. Cred ca suntem singura diaspora sarba care are doar o organizatie. Aici sarbii nu au mai multe organizatii. Sunt presedinte al Uniunii Sarbilor din Banat de patru ani si jumatate si sunt la al patrulea mandat in Parlamentul Romaniei. In doi-trei ani vrem sa pregatim o garnitura de tineri care vor dori si vor sti sa duca mai departe ce am inceput.

R.B. - Sa inteleg ca nu vreti sa va prinda varsta de 70 de ani tot ca deputat?

S.G. - Sub juramant va spun ca nu!

R.B. - Sunt curioasa, exista multe lucruri legate de sarbi pe care le-ati putea spune sub juramant?

S.G. - Da, acum nu stiu daca sunt multe sau putine dar da. Suntem cativa deputati, apartinand de grupul minoritatilor, care am spus ca, in primul rand, suntem minoritari. Asta nu inseamna ca suntem mai putin loiali Romaniei. Va pot spune pe cuvant ca noi n-am facut nimic impotriva tarii pentru ca am considerat ca problemele pe care le avem trebuie sa le rezolvam aici, in tara.

R.B. - Cu exceptia legaturilor cu tara dumneavoastra mama, care a fost chemata sa intervina cand a fost cazul.

S.G. - Sunt lucruri specifice in care Romania nu ne poate ajuta. Trebuie sa ne pastram obrazul si fata de patria mama. Am satisfactia ca majoritatea romanilor inteleg situatia noastra cu Kosovo, de exemplu.

Un sarb in Romania se simte ca la el acasa
R.B.: - Cum se simte un sarb in Romania?

S.B.: - Un sarb in Romania se simte ca la el acasa. Aici am ctitorit 53 de biserici si 5 manastiri, dintre care doua sunt cele mai vechi din Romania – nu conteaza cui au apartinut.

R.B.: - Iar, dintre ele, unele s-au restaurat cu cheltuiala statului roman.

S.G.: - Asa este, iar in Parlamentul Roman s-a votat o recunoastere a statutului Bisericii Ortodoxe Sarbe din Romania. Noi asteptam, in baza acestei decizii, sa avem un episcop aici.

R.B.: - A existat cineva care sa puna piedici acestui lucru?

S.G.: - Cand s-au dezamorsat tensiunile dintre cele doua biserici, Biserica Ortodoxa Sarba si Biserica Ortodoxa Romana, n-au mai existat piedici.

R.B.: - Episcopul Luchian este episcop al Budapestei si al Timisoarei dar sta in Budapesta. Va asteptati sa aveti in curand episcop care sa stea permanent la Timisoara?

S.G.: - Da, pentru ca episcopului Luchian, chiar daca sta acum in Budapesta, ii place mai mult aici.

R.B.: - Asta pe cand episcopul Bisericii Ortodoxe Romane, Daniil, al Varsetului, a fost fortat sa-si mute resedinta in Deta, in judetul Timis. Sinodul 1 ecumenic de la Niceea hotara „sa nu fie doi episcopi intr-o cetate”. Sa fie valabil pentru o parte si pentru cealalta, nu?

S.G.: - De asta trebuie sa se lamureasca cele doua biserici. Nu stiu sigur cum e partea tehnica.

R.B.: - Mi-ati spus ca banii pentru Episcopia sarba din Timisoara vin de la Bucuresti.

S.G.: - Suntem nemultumiti ca Serbia nu ne ajuta destul... Dar au si ei acum o situatie speciala...

R.B.: - Sarbii au o „casa confortabila” in Romania?

S.G.: - Si da, si nu, pentru ca invatamantul nostru schiopateaza. Ne ingrijoreaza ca exista un singur liceu in care se preda in limba sarba.

R.B.: - Dar sunt copii care ar mai vrea scoala in sarba, pe langa cei care invata acum, si nu o au?

S.G.: - Sunt dar sunt imprastiati. Sub Ceausescu ne-au restrans drepturile si parintii au inceput sa-si dea copiii spre scoli in romana.
Un model de urmat
R.B.: - Sunt sarbii un model pentru alte comunitati etnice?

S.G.: - Sarbii sunt printre ”organizatiile cele mai organizate” – sa zic asa.

R.B.: - Totusi, nu mi-ati raspuns la intrebare. Prin ce aveti si dupa cum sunteti organizati, puteti constitui un exemplu?

S.G.: - Da, impreuna cu alte cateva minoritati. Si suntem dati ca exemplu si diasporei sarbe.

R.B.: - Atunci ati putea constitui un exemplu si pentru organizarea si drepturile romanilor timoceni, nu-i asa?

S.G.: - Prima data mai multi ziaristi – nu spun de dumneavoastra – au amplificat anumite probleme. In primul rand, numarul romanilor timoceni.

R.B.: - Iar dumneavoastra ce date aveti, cati sunt ei?

S.G.: - Nu stiu cati sunt. Eu ii numar pe sarbii din Romania.

R.B.: - Dar in contextul acesta de unde stiti ca cei de acolo nu sunt cati spun ca sunt?

S.G.: - Un calcul simplu: daca si noi, aici, ne-am diminuat numarul, ma astept ca si acolo sa se fi intamplat acelasi lucru. Se vorbeste de un milion, apoi de cateva sute de mii – in Timoc. La noi s-au pierdut mai mult de jumatate.

R.B.: - Chiar si asa, pentru Serbia de Rasarit ar ramane cateva sute de mii de romani.

S.G.: - Dar nu romani, ca ei spun multi ca sunt valahi!

R.B.: - Perfect – ce inseamna pentru dumneavoastra „valah”?

S.G.: - Eu nu stiu! In limba sarba inseamna „necredincios”.

R.B.: - Oamenii aceia sunt credinciosi – este una dintre probleme - si stiti ca si Romania s-a numit „Tara Valahilor”.

S.G.: - Este adevarat. Am mai discutat despre asta. Dar daca sarbii din partea asta au fost asimilati, din granitele astea, nu s-a intamplat la fel si in partea cealalta?

R.B.: - O personalitate a spatiului ex-iugoslav imi ridica, acum mai bine de 10 ani, o intrebare interesanta: „Cine ne spune cat de mult in istorie ne putem duce inapoi pentru a justifica unele frontiere pe care le dorim?”

S.G.: - Ar fi catastrofal sa facem asta... Sa mergem asa... Stiti ca la Cerneteaz, in judetul Timis, sunt multe case unde sunt scrise numele sarbesti pe ele? Acum nu se mai face asta...

R.B.: - Au fost fortati sa-si scrie numele in chirilice?

S.G.: - Eu stiu daca au fost fortati sa-si scrie numele in sarba? Cred ca au trebuit sa aleaga. Realitatea e ca ei s-au imputinat. Asa ca si in Timoc, pastrand calculele, de la 400.000 se poate ajunge la 200.000. Noi, sarbii, n-am contestat recensamantul din Romania. In Liubcova, unde am fost profesor, au iesit doar 19% sarbi, ca sa nu se poata scrie numele localitatii in doua limbi la intrare, ca era legea aceea ca trebuie minim 20 %.

Ce vorbesc timocenii nu e romana?
R.B.: - Ati fost profesor acolo. Deci copiii aceia puteau invata in sarba. Romanii nostri din Timoc inca nu pot invata in romana. Si ei exista... Si vorbesc romana.

S.G.: - Nu e romana. S-au oprit la o faza a limbii. Daca nu cunosti ambele limbi, greu te poti intelege cu ei.

R.B.: - Am fost acolo si m-am inteles perfect cu ei.

S.G.: - In momentul in care conventia din anii 30 ai secolului trecut a fost semnata, s-a admis scoala si pentru ei.

R.B.: - Ma scuzati, vorbiti de drepturile in legatura cu scoala pe care sarbii le dau minoritarilor. Ele nu sunt date daca nu esti recunoscut ca minoritate etnica. Stiti cand au fost recunoscuti romanii timoceni ca minoritate etnica?

S.G.: - ...

R.B.: - In august, anul trecut.

S.G.: - Pai nu le dai asa, ci in baza unei limbi.

R.B.: - Asta e de bun simt dar legea sarba va contrazice.

Putina istorie. Parte din documentare
R.B.: - Sa revenim la biserica. Mi-ati spus acum doua zile ca in Timoc nu s-a facut slujba in limba romana.

S.G.: - Romana sau valaha.

R.B.: - Romana sau valaha sau tot ce noi, aici, numim a fi romana. Si ca nu au existat biserici ale romanilor, acolo.

S.G.: - Din primul bob de nisip au fost sarbesti.

R.B.: - De asemenea, mi-ati spus ca trebuie sa ne documentam in tot ce spunem si scriem. Va ofer aceste copii, le-am pregatit pentru dumneavoastra. Iata o copie xerox dupa coperta unei carti care a fost publicata de Biserica Ortodoxa Sarba in 1934, despre eparhiile timocene, este scrisa in chirilice dar atata stiu sa citesc si eu. Vorbim despre „Spomenita timoke eparhie”, unde v-am subliniat cateva date la paginile, si ele copiate, 273 si 274. Se vorbeste aici despre un preot roman care folosea „iedan molitvenic, psaltir i ceaslov vlaschi” – nu e greu nici de citit din chirilice, nici de inteles in romana. Se scrie despre mai multi preoti care au slujit in romana iar unul dintre ei, Eftimie, a slujit pana la moartea sa, in 1873, tot in romana.

S.G.: - Eu acest lucru nu-l stiu. Din acest lucru nu reiese. Nu poti cere sa-ti dea cineva inapoi o biserica ce nu ti-a apartinut.

R.B.: - Banuiesc ca sunteti deschis la date noi, in virtutea documentarii pe care ati invocat-o. Va las dumneavoastra aceste copii, poate veti dori sa gasiti si cartea. V-am amintit si de Biserica Batrana din Negotin. V-am adus date exacte: a fost ridicata in 1803 si facea parte din episcopatul Vidinului care avea, pe atunci, doi episcopi: unul roman, pentru populatia romana majoritara, si unul grec, pentru sarbi. Biserica este sfintita de mitropolitul Calinic al Vidinului care era roman.

S.G.: - Eu nu stiu de ea. Stiu ca bisericile ce apartin acum sarbilor sunt sarbesti.

R.B.: - De unde aveti aceste informatii?

S.G.: - De la capii bisericii sarbe, intereseaza de e episcopul ala sau ala?

R.B.: - Atata vreme cat aceste informatii sunt eronate, cred ca intereseaza. Aveti acum in maini ce spune o carte scoasa de Biserica Ortodoxa Sarba, date care contrazic spusele dumneavoastra de acum doua zile. Si v-am oferit si date despre episcopul roman din Vidin.

S.G.: - E foarte posibil dar exista episcopi care au ridicat biserici in teritorii de alta limba. Episcopul Nicodim, fugit din Macedonia, a ridicat manastirea de la Tismana. Asta ineamna ca ea e macedoneana?

R.B.: - Dar nu vorbim despre un preot fugar ci despre un ierarh ce a avut jurisdictie in teritoriul unde a sfintit biserica.

S.G.: - Cred ca aceste exemple singulare nu sunt concludente.

R.B.: - In orice caz, chiar daca e dat singular, un exemplu este concludent atunci cand infirma spusele dumneavoastra cum ca „nu s-a slujit niciodata in romana” si „nu au fost acolo decat biserici sarbesti”.

S.G.: - Uitati, toata aceasta discutie a noastra considerati-o ca o discutie intre doi prieteni, eu nu sunt avocatul Bisericii Ortodoxe Sarbe, ei au temeiul lor cand vin cu o replica sau alta si eu voi respecta deciziile celor doua biserici surori. Ce am spus anterior sunt pareri ale unui om care poate avea pareri incomplete. Tin neaparat sa treceti aceasta propozitie in ce scrieti...

R.B.: - ...fraza...

S.G.: - Fara aceasta fraza nu sunt de acord sa apara acest material.

R.B.: - Fara nici o problema. Am tot respectul cand un om isi recunoaste lacunele in documentare. Nu sunteti instanta suprema in treburile bisericesti si e firesc sa puteti primi informatii noi, care sa va schimbe parerea, asa cum si eu accept informatii noi, daca mi le oferiti. Important e ce veti face de acum cu ele si daca veti tine cont de existenta lor.

Razbunari, biserici si episcopi
R.B.: - Vorbind de cele doua biserici surori si de deciziile lor, suntem de acord ca biserica este, in primul rand, o institutie pentru oameni?

S.G.: - Da, dar e condusa de episcopi si peste ei e doar Dumnezeu.

R.B.: - Aici intervine un lucru interesant. Sa reluam o alta replica a dumneavoastra. Mi-ati spus despre biserica din Malainita, deocamdata singura a romanilor din Timoc, ridicata de preotul Boian Alexandrovici, ca a fost ridicata din razbunare. Nu comentez acum veridicitatea spuselor dumneavoastra dar, prin aceasta replica, inteleg ca agreati ideea ca un preot sau altul poate fi purtat de sentimente ... pamantene... mai putin laudabile.

S.G.: - Din pacate, e ridicata si din razbunare. Nu stiu dar am auzit ca acest preot a fost scos din Biserica Ortodoxa Sarba din alte motive decat cele ce tin de valahi sau sarbi dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Adica cealalta biserica l-a dat afara, si cealalta il ia in brate? Poate gresesc...

R.B.: - Sa continuam cu preotii si episcopii razbunatori. Ce parere aveti despre replica episcopului Iustin, care are si zona Malainitei in jurisdictie, care a spus ca-i poate trimite pe enoriasii sarbi sa-i bata pe romani, ca sa se intoarca la biserica sarba?

S.G.: - Eu nu cred ca a spus asa ceva episcopul Iustin. Mai repede cred ca s-a interpretat ce-a spus, si-n interpretare s-a adaugat.

R.B.: - Asta pentru ca oamenii aceia nu au voie sa se considere romani...

Ce natie este un om, cand ii salta granitele peste cap?
R.B.: - Sa luam un caz particular. Eu vorbesc maghiara – am vrut sa o invat, si o stiu. Am avut si stramosi unguri. Daca eu as ajunge sa iubesc in maghiara si m-as impartasi in maghiara, ati avea ceva impotriva sa ma consider unguroaica?

S.G.: - Nu as avea ceva impotriva. Dar va raspund printr-o intrebare. V-ati intoarce impotriva bisericii statului?

R.B.: - Va raspund printr-o alta intrebare. Daca, in situatia aratata, as alege, ca unguroaica, biserica catolica, m-as intoarce impotriva bisericii statului?

S.G.: - Nu stiu daca... In parte, da... Cum poti sa schimbi o biserica cu alta? Nu sunt ciorapi! Nu mi se pare moral sa treci de la biserica care te-a botezat!

R.B.: - Dar cum poti sa schimbi o tara cu alta sau sa ti-o schimbe altii peste cap, fara sa te intrebe? Sau sa te trezesti sub alta stapanire? Din pacate, asta s-a intamplat cu romanii nostri de acolo.

S.G.: - Prima data discut cu un ziarist asta! Si, poate, pentru ultima data! Pana sunt dialoguri intre biserici, eu personal consider ca e bine.

R.B.: - Dialoguri intre biserici care sa duca la a da bisericile romanesti sa tina de sarbi? Asa cum mi-ati spus acum doua zile? Asta de unde a aparut?

S.G.: - Discutam intre noi – asa am aflat. Cred ca nu ati inteles bine ce voiam sa spun. Bisericile care vor fi ridicate ca biserici romanesti probabil vor tine de Biserica Ortodoxa Romana. Vorbeam de preotii de acolo, sa poata sa tina slujba in biserici sarbe, in valaha, si sa tina de Biserica Ortodoxa Sarba.

R.B.: - De ce ar vrea romanii ceva ce nu e al lor, in asemenea conditii? In martie, preotul ortodox roman Boian Alexandrovici va incepe constructia la biserica a doua romaneasca din Timoc. Ati fi impotriva acestui lucru?

S.G.: - Cat timp cele doua biserici nu se inteleg in aceasta problema, nu stiu cat bine poate sa faca acest preot celor pentru care vrea sa o ridice. Ar trebui sa procedeze cu prudenta si rabdare.

R.B.: - Cata rabdare sa mai aiba acei oameni care, de aproape 200 de ani, tanjesc dupa drepturile lor? Stiti ce scrie pe crucile mortilor din Timoc?

S.G.: - ...?

R.B.: - Nici ei nu stiu! Pentru ca scrie in chirilice, alte nume decat ale lor.

S.G.: - Cum adica, alte nume?

R.B.: - Ei au numele lor de romani in sat dar, pe hartie, au fost obligati sa ia nume sarbesti, scrise in chirilice, cand ei nici nu se stiu intre ei dupa numele acelea. De aceea v-am intrebat, cand mi-ati spus de casele din Cerneteaz, pe care scrie numele oamenilor in sarba, daca ei au fost fortati sa le scrie in chirilice, sau au vrut. Pentru ca romanii nostri au fost fortati, de unde sarbii au ales ei cum sa scrie pe case.

S.G.: - Cum „au fost fortati”?

R.B.: - Stiti ca existau liste, cu nume sarbesti, prinse de usile bisericilor sarbesti, care aratau care sunt numele sarbesti pe care le pot folosi, oficial, romanii, pentru copiii lor? Doar acelea si nimic altceva.

S.G.: - Acest lucru nu-l stiu. Astea nu le pot confirma sau infirma chiar de am dat mai devreme o data inexacta.

Loialitate si respect
S.G.: - Daca stiam unde ajungem, nu acceptam sa dau acest interviu...

R.B.: - Dar sunt sigura ca nu va e rusine de convingerile dumneavoastra!

S.G.: - Nu mi-e rusine, respect Biserica Ortodoxa Sarba si nimeni din galaxie nu ma va clinti de la asta!

R.B.: - Dar mi-ati spus ca sunteti si loial Romaniei si romanilor. Romani sunt si cei din Timoc si trebuie sa aiba drepturile lor, cum le aveti si dumneavoastra aici, ca sarbi.

S.G.: - Eu cred ca toti trebuie sa aiba drepturi! Sa ne cerem cele patru episcopate pe care le-am avut si noi?

R.B.: - Ele sunt pentru oameni sau pentru orgolii? Cati credinciosi trebuie pentru o episcopie si cate episcopii trebuie pentru credinciosii pe care-i aveti?

S.G.: - Dar nu se respecta lucrurile astea, niciunele, se vor face derogari... Daca dezgropam mortii neatent, putem sa facem rau...

R.B.: - Credeti ca discutia noastra nu a respectat principiile etice ale unui interviu?

S.G.: - Putea sa fie, si, poate, a si fost subiectiva, in unele locuri. Ridicand aceasta problema, documentata asa de mult, credeti ca facem bine? Trebuie sa dam cu ciocanul in cap, acum, cand in Serbia au loc aceste evenimente?

R.B.: - Putem asocia cautarea drepturilor pentru o populatie cu a da cu ciocanul in cap?

S.G.: - Dar nici principial nu este...

R.B.: - Cunoasteti dictonul latin „Do ut des”?

S.G.: - Eu stiu dictoanele slave, mai degraba.

R.B.: - Bun, inseamna „Da ca sa-ti dau”, a fost asociat mai degraba cu justitia.

S.G.: - Dar se practica si in politica, din pacate.

R.B.: - Politicienii ne croiesc sortile. Tineti minte intrebarea pe care v-am pus-o acum doua zile, in legatura cu oportunitatea de a-i aminti presedintelui Tadici de drepturile romanilor timoceni, din moment ce si noi am dat ceva? Mi-ati raspuns afirmativ.

S.G.: - Noi am visat zeci de ani de zile sa fim ca romanii din Serbia, aveau televiziuni, publicatii, scoli, carti.

R.B.: - Sa mai astepte si romanii nostri din Timoc? Ati visat la aceste drepturi, dar si ei au visat, poate e timpul sa si le dobandeasca.

S.G.: - Dar nu ar trebui sa discutam inaintea bisericii. Poate ar trebui sa ne punem la masa si sa vedem odata ce avem si ce nu avem. Dar putem discuta doar cu aceia ce au statutul clarificat.

R.B.: - Romanii timoceni il au?

S.G.: - Nu stiu, dumneavoastra sa-mi spuneti.

R.B.: - Eu nu sunt politician. Nu credeti ca cititorii ar putea lua aceasta noua bariera, pe care ati introdus-o in oferta, ca pe o reticenta a dumneavoastra ca aceste comparatii ale acordarii de drepturi sa existe? Sa o luam mai simplu: ati accepta acest dialog cu Federatia Romanilor din Serbia?

S.G.: - Cine sunt ei?

R.B.: - Federatia cupola care reuneste cele mai active organizatii care militeaza pentru dobandirea drepturilor pentru romanii timoceni.

S.G.: - Asta trebuie sa clarifice ei - cine ii reprezinta. O sa se inteleaga ei cu un sarb din Romania daca n-au facut-o fata de doi presedinti? Nu se poate lua ca un refuz de a discuta cu cei de acolo, oricine ar fi ei. Nu acceptam ca cineva sa-si rezolve problemele pe spinarea sarbilor din Banat. Pentru bisericile noastre, nimeni n-a dat nimica!

R.B.: - Nu spuneati, anterior, ca ele au fost restaurate si din banii de la statul roman?

S.G.: - A, asta in ultimii ani.

Ce se intampla cu reciprocitatea in drepturile minoritatilor?
R.B.: - Am condus acest dialog spre a vedea, mai intai, care sunt drepturile sarbilor de aici, cum ati trait dumneavoastra in Romania si cum va simtiti fata de drepturile pe care le aveti. In oglinda, am incercat sa privim drepturile timocenilor. Desi e extravaganta ideea, ati putea ajuta, cu modelul dumneavoastra, la croirea drepturilor romanilor din Timoc. Dumneavoastra ati facut scoala in sarba, ati luat un doctorat in sarba, sunteti scriitor publicat si premiat – toate astea, in Romania. Oamenii aceia nici macar scoala n-au. Ma gandesc ca un scriitor are o coarda sensibila. V-ati putea imagina o lume in care minoritatile sa se ajute intre ele?

S.G.: - N-au vrut sa aiba scoala! Nu stiu daca a venit cineva si le-a spus sa nu faca scoala!
Oricum, despre treburile bisericii ar trebui sa discutati cu capii bisericii noastre, cu episcopii nostri.Desi, dupa discutia aceasta, nu cred ca ar vrea sa deschida subiectul.

R.B.: - De cate ori am avut ceva de intrebat in legatura cu subiectul acesta, Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, a avut amabilitatea sa ma primeasca. Daca episcopii dumneavoastra au alte pareri despre curtoazia fata de un ziarist...

S.G.: - Mitropolitul Nicolae e parintele spiritual al bunei parti a acestei probleme!

R.B.: - Sa inteleg ca vreti sa spuneti ca e o vina ca i-a permis episcopului Daniil sa-l hirotoneasca pe preotul Boian Alexandrovici?

S.G.: Lasati asa, sa inteleaga fiecare ce vrea...

Plecam, ma gandesc daca sa trag un tabel in word, la sfarsitul materialului acestuia, si sa pun ce au sarbii din Romania langa ce au romanii din Timoc, Serbia, in paralel. Neee, n-are rost... Ar fi asa de putin pe partea romanilor... Merge si trecut cursiv. Toate spusele deputatului Gvozdenovici... stie cu lux de amanunte ce se intampla in miscarea literara sarbeasca, a publicat la o editura creata special pentru minoritati, innoada simtul de apartenenta la o familie al sarbilor de aici, e deputat, sarbii sai se simt in Romania ca la ei acasa, se mandreste cu 53 de biserici si 5 manastiri, isi asteapta instalarea episcopului, daca tot ii place omului mai mult la Timisoara, are scoli si un liceu care sunt prea putin, pe langa publicatiile si cartile tiparite, are o organizatie etalon intre minoritati, are sate suparate ca nu le scrie numele si in sarba, la intrare, dar stie asta pentru ca a fost profesor acolo, deci vorbim de locuri cu scoala, are case cu chirilice pe ele care se imputineaza, date incorecte pe care are bunavointa sa le completeze, credinta ca episcopii lui nu pot gresi, respect pentru Biserica Ortodoxa Sarba, si, in galaxia acestui respect pentru bisericile-surori, o nebuloasa privind activitatea Mitropolitului drag al Banatului, Nicolae Corneanu.

Toate acestea sunt ale sarbilor din Banat. Si-i spun interlocutorului meu, coborand pe scara impunatoare a unui corp de cladiri retrocedate Bisericii Ortodoxe Sarbe din Banat: „Timisoara ar fi mai saraca fara sarbi”. Si nu ma gandesc doar la chefurile cu pahare sparte si la viceprimarul care rage din pieptu-i de arama, de pe scena, melodiile formatiei sarbesti Baiaga, de cate ori aceasta trece prin oras. Ma gandesc la echilibru. Al nostru, oferit sarbilor. Imi spunea un om necajit, candva: „Ai satui de drepturi musca pe ai flamanzi”. Oare, are dreptate?


Si, undeva, aici, in josul paginii si la sud de Dunare, romanii timoceni au, ni, asa: nume sarbizate, vise neacoperite, amenintari cu moartea daca se declara romani, cea mai frumoasa romana veche pe care am auzit-o vreodata, Timoc Press care se chinuie sa traiasca si o bisericuta a unui preot ce n-a mai avut rabdare sa fie altceva decat ii spune sangele lui ca este. Si care nu mai are nici macar episcop de deasupra capului lui si pana la Dumnezeu. Doar umbra unui Patriarh, si acela ocupat...

Ramona Balutescu pentru Romanian Global News

http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Sarbii-lui-Gvozdenovici-au-drepturi-Romanii-timoceni-mai-trebuie-sa-viseze-la-ele.html

sâmbătă, 23 februarie 2008

Consiliul Naţional Secuiesc prezintă rezultatele unui referendum pentru autonomie

Jurnalul National
Tokes Laszlo

23/02/2008 de Ovidiu Ciutescu

Sâmbătă, la Sfântu-Gheorghe, Consiliul Naţional Secuiesc se întruneşte pentru a face un bilanţ al activităţii organizaţiei, dar şi pentru a prezenta rezultatele referendumului neoficial privind autonomia Ţinutului Secuiesc şi pentru a alege un nou preşedinte.

AUTONOMIE. Ferenc Csaba, vicepreşedinte al CNS, susţine că la întâlnire şi-au anunţat până acum prezenţa în jur de 120 de delegaţi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, fiind invitat totodată şi episcopul Tokes Laszlo, europarlamentr şi preşedinte al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania. Unul dintre punctele întâlnirii de sâmbătă se referă la adoptarea unui memorandum în care se face referire la dorinţa de obţinere a autonomiei teritoriale şi de autoguvernare, şi care va fi înaintat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE): “Am întocmit un memorandum către APCE, prin care solicităm un raportor din partea lor, care să vină să vadă ce este aici şi să întocmească un raport în legătură cu autonomia Ţinutului Secuiesc. Nu aşteptăm să dea vreun răspuns pozitiv sau negativ, dar poate să facă un raport pe această soluţie”.

ALEGERI. Referitor la alegerea unui nou preşedinte, au fost propuşi de organizaţiile scaunale doi candidaţi, Borsos Geza, din Scaunul Secuiesc Gheorgheni, şi Izsak Balas. Preşedintele CNS, Fodor Imre, a anunţat că nu mai candidează la alegerile pentru şefia organizaţiei, pe considerentul că este în vârstă şi trebuie să lase loc tinerilor.CNS este o organizaţie neînregistrată juridic, care s-a înfiinţat la Sfântu-Gheorghe, în urmă cu 5 ani, cu scopul de a milita pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. CNS a organizat un referendum neoficial privind autonomia acestui ţinut cu urna mobilă, potrivit conducerii majoritatea voturilor adunate de la aproximativ 300.000 de persoane fiind favorabile autonomiei.Evenimentul CNS are loc în acelaşi week-end în care preşedintele Traian Băsescu se află în vizită în Covasna. Şeful statului a declarat însă că vizita sa nu are nicio legătură cu proclamarea independenţei Kosovo şi nici cu întâlnirea CNS, la care a spus că nu va participa şi la care nici nu a fost invitat.

http://www.jurnalul.ro/articole/117776/consiliul-national-secuiesc-prezinta-rezultatele-unui-referendum-pentru-autonomie

Liderii CNS susţin că Ţinutul Secuiesc îşi cere autonomia

Jurnalul National23/02/2008 de Ovidiu Ciutescu

Conducerea Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) a anunţat sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, că referendumului pentru autonomie, organizat în perioada decembrie 2006 - februarie 2008, a fost un succes, în favoarea lui exprimându-se 99% dintre cei care au participat la el. Potrivit raportului Comisiei Permanente a CNS, prezentat sâmbătă la Sf. Gheorghe, în acest interval, în aproape 200 de localităţi, mai mult de 200.000 de cetăţeni au răspuns afirmativ la întrebarea "Doriţi ca Ţinutul Secuiesc să dobândească statut autonom şi localitatea în care trăiţi să aparţină de acesta?".

PRIMII PAŞI. În raport se susţine că referendumul a fost un succes: "În baza rezultatelor înregistrate, CNS a considerat că referendumul este valabil şi a avut succes, locuitorii Ţinutului Secuiesc pe baza dreptului la autodeterminare au votat pentru înfiinţarea prin lege a Ţinutului Secuiesc ca o entitate administrativ-teritorială autonomă. Prin aceasta comunitatea şi-a exprimat voinţa pentru autonomie. Consiliul Naţional Secuiesc, luând în considerare recomandarea Comisiei Legislative a Parlamentului României privind proiectul de lege a statutului de autonomie, care prevede că, pe baza Legii 215/2001 privind administraţia locală, proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, şi în acest caz organizarea referendumului este obligatorie, a iniţiat un referendum oficial la nivelul consiliilor locale din Ţinutul Secuiesc privind autonomia acestuia". Potrivit acestora, peste 99% dintre cei care au participat la referendum s-au exprimat în favoarea autonomiei teritoriale.

http://www.jurnalul.ro/articole/117781/liderii-cns-sustin-ca-tinutul-secuiesc-isi-cere-autonomia

Vlad Cubreacov: “Romanii din Timoc – o minoritate europeana amenintata”

Vlad Cubreacov: “Romanii din Timoc – o minoritate europeana amenintata”
-Domnule Cubreacov, am aflat zilele trecute ca numele dumneavoastra este invocat cu admiratie si recunostinta de multi romani din Serbia. Despre ce este de fapt vorba? - Probabil este vorba despre preocuparea mea mai veche pentru situatia romanilor din tarile Balcanilor si pentru cea a romanilor din Timoc mai cu seama. Acestia au o situatie culturala si identitara precara, iar tratamentele pe care li le aplica autoritatile sarbe sunt discriminatorii si de multe ori agresive. Romanii din Serbia de rasarit sunt o minoritate europeana amenintata. De aceea m-am solidarizat cu ei si in ultimii ani am incercat sa-i ajut la modul concret.
- Ati ridicat problema lor la Consiliul Europei?
- Era primul lucru care imi statea la indemana si care depindea exclusiv de umila mea persoana. Prima data am abordat problematica romanilor timoceni in cadrul dezbaretilor din 5 octombrie 2004 pe marginea Rapotului APCE privind functionarea institutiilor democratice in Serbia si Muntenegru. Am atras atunci atentia Adunarii Parlamentare de la Strasbourg asupra unor aspecte care nu fusesera reflectate in raport. Era vorba de contextul etno-confesional din Serbia. Minoritatile etnice cele mai numeroase din aceasta tara sunt de alta confesiune decat natiunea titulara, ceea ce le asigura o anumita impermeabilitate in fata proceselor asimilationiste. Maghiarii sunt traditional catolici, iar albanezii musulmani, pe cand romanii sunt coreligionari cu sarbii. In loc ca acest fapt sa-i apropie pe sarbi de romani, ii indeparteaza si adesea ii face sa se confrunte. Cauza o constituie presiunile acerbe ale Bisericii ortodoxe sarbe asupra romanilor, pentru ca acestia sa-si renege identitatea si sa se declare sarbi. Romanii din Serbia, chiar daca se apropie de jumatate de milion, sunt cea mai vulnerabila minoritate etnica, in sensul ca sunt expusi cel mai mult procesului de aculturatie si dezradacinare etnica. Regimurile revolute Tito si Milos
evic au recurs la diverse metode de inhibare a energiilor nationale ale romanilor timoceni si de suprimare a identitasii lor etnice si lingvistice.
- Ati intreprins si alti pasi de sensibilizare a forului de la Strasbourg?
- Era logic sa perseverez. Astfel, impreuna cu alti membri ai APCE din tari ca Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Georgia, Lituania, Moldova, Romania si Ungaria, am lansat la 28 aprilie 2005 Declaratia oficiala nr. 364 (Doc. 10533) cu privire la respectarea drepturilor romanilor din Timoc (Serbia de rasarit). In acel document ne exprimam ingrijorarea pentru situatia culturala a romanilor timoceni si regretul ca Serbia aplica duble standarde separandu-i in mod artificali pe cei 40 000 de romani din Voievodina de cei 400 000 de romani din Serbia de rasarit, numiti impropriu de autoritati cu exonimul „valahi”. Totodata, denuntam escaladarea manifestarilor xenofobe impotriva romanilor timoceni, aratand ca aceste manifestari erau incurajate de autoritatile civile si bisericesti si aduceam ca exemplu persecutiile impotriva parohiei Malainita si a preotului Boian Alexandrovici, precum si inscriptionarea unor simboluri ale ultranationalistilor sarbi sau mutiplicarea unor amenintari de felul „Moarte romanilor!”, „Afara din Serbia!” pe sediul organizatiei neguvernamentale romanesti „Ariadnae filum” si pe alte cladiri din orasul Bor. De aceea, lansam, impreuna cu colegii mei, un apel presant catre Guvernul sarb ca acesta sa ia neintarziat masuri in vederea curmarii persecutiilor impotriva romanilor din Serbia de rasarit. Le ceream si celor doi raportori pentru Serbia si Muntenegru, dnii Milos Budin si Jonas Cekuolis, sa urmareasca indeaproape evolutiile din Serbia de rasarit si sa le reflecte in rapoartele lor ulterioare.
- Ati avut o interventie publica si ati lansat o declaratie oficiala in sprijinul minoritatii etnice romane din Serbia, lucruri pe care nu le mai facuse nimeni pana atunci la Strasbourg. Ce a urmat?
- La 6 octombrie 2005 am initiat in cadrul APCE un proiect de Rezolutie (Doc. 10726) privind violarea drepturilor omului in cazul minoritatii nationale romane din Serbia. Initiativa mea a fost sustinuta de alti colegi crestin-democrati, liberali sau socialisti din Franta, Georgia, Italia, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Polonia, Romania si Ungaria si inregistrata oficial la 17 octombrie 2005. In acel proiect de rezolutie constatam ca minoritatea nationala romana locuieste in 39 de comune romanesti sau mixte din provincia autonoma Voievodina, precum si in 154 de comune romanesti si 48 de comune mixte dintre raurile Dunarea, Timoc si Morava. Mai constatam si faptul ca din 1833, cand Valea Timocului a fost inglobata pentru prima oara in statul sarb, romanii din regiune nu s-au mai putut bucura de cele mai elementare drepturi etnice in scoli si biserici, din cauza refuzului statului sarb si al Bisericii ortodoxe sarbe de a accepta limba romana in aceste institutii. Aduceam in atentie si faptul ca autoritatile sarbe le aplica romanilor de pe Valea Timocului un tratament diferential de cel aplicat romanilor din Voievodina, ceea ce se observa lesne prin impunerea exonimului sarb „valah” in locul endonimului „roman” in cazul romanilor timoceni. Mai aratam ca erau supusi persecutiilor preotii din protopopiatul ortodox roman de Dacia Ripensis al Episcopiei ortodoxe romane de Dacia Felix, cu sediul administrativ la Varset. Propuneam prin acel proiect ca APCE sa invite autoritatile sarbe sa garanteze respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale etnicilor romani din Serbia de rasarit in conformitate cu prevederile Conventiei Europene, avand in vedere intai de toate drepturile lingvistice, culturale si religioase, inclusiv in scolile publice si biserici, dupa modelul care functioneaza in Voievodina.
- Ce soarta a avut acest proiect de Rezolutie?
- La 25 noiembrie 2005, Biroul APCE a luat hotararea (nr. 3148) de trimitere a proiectului initiat de mine in Comisia juridica si drepturi ale omului, pentru intocmirea unui Raport. Cu ocazia sedintei sale din 26 ianuarie 2006 Comisia l-a desemnat pe dl Jürgen Herrmann (Germania, grupul Partidului Popular European) in calitate de raportor. Dl Herrmann a efectuat doua vizite de documentare in Serbia, la 27 si 28 septembrie 2006 in Voievodina si la 26 si 27 septembrie 2007 in Serbia de rasarit, pe Valea Timocului, cand s-a intalnit cu reprezentantii minoritatii etnice romane. Pana la urma a rezultat un amplu Raport (Doc. 11528), declasificat la 14 februarie 2008. Acesta va fi inclus spre dezbatere pe agenda APCE cel mai probabil in lunile aprilie sau iunie ale anului curent, urmand ca un text de Rezolutie si altul de Recomandare sa fie adoptate. Trebuie sa precizez ca, pana la declasificarea avanproiectului de Raport, majoritatea amendamentelor formulate de mine la proiectul de Rezolutie au fost acceptate de Comisia juridica si drepturi ale omului din cadrul APCE, astfel incat varianta ultima a documentului este sensibil ameliorata. Satisfactia mea este imensa, pentru ca am reusit sa aduc in dezbaterea publica europeana, in premiera absoluta, chestiunea romanilor timoceni. Astfel, o internationalizare a problemei s-a produs. Sunt convins ca acest fapt va comporta pe termen lung efecte practice pozitive in beneficiul acestei comunitati care merita un tratament european, civilizat si generos. Nu putem admite ca in secolul XXI guvernele de la Belgrad sa mentina fata de minoritati practici mai proaste decat cele din timpul Imperiului otoman, care, oricat ar parea de necrezut, a fost incomparabil mai tolerant cu romanii timoceni.
- Ati avut parte de intelegerea si sustinerea colegilor din APCE. Care a fost insa reactia autoritatilor sarbe vizate direct de initiativa dvs.?
- Am fost neplacut surprins sa aflu din surse diplomatice ca in data de 12 octombrie 2005, insarcinatul cu afaceri al ambasadei Serbiei si Muntenegru la Bucuresti, dl Zoran Popovic, a fost primit de ambasadorul Republicii Moldova la Bucuresti, dl Victor Zlacevski, acestia procedand la un prim schimb de pareri pe marginea activitatii mele in cadrul APCE. Dl Zoran Popovic si-a aratat iritarea fata de faptul ca un parlamentar de la Chisinau abordeaza la Strasbourg subiectul minoritatilor etnice din Serbia. Si mai neplacut a fost sa aflu ca si reprezentantii ambasadei Serbiei si Muntenegrului la Kiev s-au deplasat in octombrie 2005 la Chisinau, unde au tratat oficial la sediul Ministerului Afacerilor Externe si al Integrarii Europene aspecte privind persoana si familia mea si au cerut, intr-o maniera securistica, sa li se puna la dispozitie un dosar cat mai complet posibil despre mine si despre partidul din care fac parte. A trebuit sa intervin cu un protest si sa insist ca MAEIE sa renunte la angajamentul sau initial privind furnizarea catre partea sarba a informatiilor despre mine si familia mea. Chiar daca stiam ca la Belgrad unii au ramas inca, imaginar, in epoca Milosevic, nu credeam ca persoane cu asemenea mentalitate ar putea exista, culmea!, in Ministerul Integrarii Europene de la Chisinau.
- Ar fi putut fi invocat pretextul de ingrijorare pentru eventuala degradare a bunelor relatii dintre Serbia si Republica Moldova?
- Nicidecum. O asemenea abordare este falsa, daca nu este perfida. Serbia mai are inca multe de facut pana a se putea compara cu Republica Moldova in materie de drepturi si libertati acordate real minoritatilor etnice. Eu sunt membru in Subcomisia Consiliului Europei pentru Minoritati si preocuparea mea pentru situatia oricarei minoritati etnice din oricare tara membra a organizatiei este fireasca si in afara suspiciunii de interes politic ascuns. Sunt si raman un prieten al Serbiei. Dar si guvernele acestei tari trebuie sa inteleaga ca drepturile omului si libertatile lui fundamentale sunt valori care trebuie asigurate in cazul tuturor cetatenilor, nu doar al celor apartinand natiunii titulare. Xenofobia guvernantilor sarbi nu este buna la nimic. Ea se intoarce si se va intoarce intotdeauna impotriva lor insisi. Faptul ca am internationalizat problema romanilor timoceni este un lucru bun pentru acesti cetateni ai Serbiei, dar si pentru Serbia ca stat, care are sansa reala sa se europenizeze profund sub aspectul legislatiei si practicilor, in beneficiul tuturor cetatenilor sai fara nici o deosebire.
- Domnule Cubreacov, va multumim.
Dumitru Misin de la Flux
http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Vlad-Cubreacov-Romanii-din-Timoc-o-minoritate-europeana-amenintata.html

Eugen Tomac: “Stalin, creatorul Republicii Moldova”

Eugen Tomac: “Stalin, creatorul Republicii Moldova”
Romanian Global News a preluat de pe portalul Presa.md un interviu cu Eugen Tomac, doctorand, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti, redactor, Magazin istoric „Granitele de astazi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin in 1940”.

Reporter:Cum putem comenta astazi, la aproape jumatate de veac, pactul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista, la 23 august 1939 si cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov?

Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 este comentat, cel mai adesea, doar prin prisma consecintelor concrete pe care le-a avut pentru noi, pentru polonezi, pentru Tarile Baltice. O foarte scruta rememorare a conditiilor in care s-a semnat ne permite sa-i descifram semnificatiile mult mai ample.
Dupa victoria revolutiei bolsevice din 1917, noua putere sovietica fusese izolata pe plan international. Rusia sovietica nu era recunoscuta si acceptata de catre comunitatea internationala. Prima recunoastere din partea unei mari puteri – este adevarat, in acel moment marea invinsa a Primului Razboi Mondial, Germania – i-a venit prin semnarea tratatului de prietenie sovieto-german de la Rapallo, la 16 aprilie 1922. A fost o surpriza, dar Rusia sovietica avea sa fie apoi recunoscuta si de celelalte mari puteri europene, fortate de acest gest al Germaniei Republicii de la Weimar, dar si de importanta economica si strategica a Rusiei.
Peste 17 ani, avea sa fie tot Germania – de data aceasta, condusa de Hitler – care va readuce Rusia sovietica la masa marilor puteri, recunoscandu-i dreptul la sfere de influenta. Din nou, contrar atitudinii celorlalte mari puteri europene. Ceea ce se spune mai rar la noi este faptul ca in primavara si vara anului 1939, Stalin a purtat negocieri in paralel cu Germania, Anglia si Franta. Atunci, cand la Moscova a sosit delegatia militara anglo-franceza pentru a negocia un tratat de asistenta cu sovieticii, acestia au pus o serie de conditii prealabile pe care occidentalii nu aveau cum sa le negocieze: dreptul pentru Armata Rosie de a trece prin Polonia, respectiv Romania, pentru a veni in sprijinul anglo-francezilor, respectiv extinderea garantiei de securitate si asupra tarilor baltice. Ceea ce anglo-francezii i-au refuzat lui Stalin i-a acordat, cu larghete, Hitler. Sovieticii au negociat in paralel cu anglo-francezii, dar si cu germanii si, in momentul cand au primit ceea ce au dorit – si acest lucru era consfintit prin Protocoalele secrete – au semnat Pactul de neagresiune cu Germania nazista. A inceput razboiul, si-au luat partea din Polonia, au atacat Finlanda, care le-a rezistat, au ocupat Tarile Baltice, ne-au adresat ultimatumul din 26 iunie, ocupand chiar mai mult decat cerusera in mod oficial. Din pacate, noi nu am urmat exemplul finlandezilor si am cedat fara un foc de arma.

Reporter : Cum au primit autoritatile romane aceasta veste si ce masuri concrete au fost luate pentru a evita o eventuala agresiune?

Autoritatile romane au stiut, in mod oficial, doar despre Pactul de neagresiune, Protocoalele fiind secrete. Dar cum nu exista secrete vesnice, sigur ca au capatat destul de curand informatii, venite pe cai neoficiale, ca acest Pact pregatea ceva urat Romaniei. O telegrama sosita din Londra, la 2 septembrie 1939, instiinta: „Acum cateva zile, un prieten englez a avut o lunga conversatie cu un membru al Ambasadei Germane, care i-a spus, intre altele: «Pactul germano-rus va avea consecinte si asupra Romaniei, care va trebui sa cedeze Transilvania si Basarabia». Au mai fost si alte asemenea semnale, dar asa cum se intampla, din pacate, adesea, oamenii politici au inlocuit analiza lucida cu sperante. Factorii politici de la Bucuresti si-au inchipuit ca, proclamand neutralitatea Romaniei, la sase zile dupa inceperea razboiului, ea avea sa si fie respectata. Inca din 1938, Romania incepuse sa oscileze intre tabara anglo-franceza si cea germana, cochetand si cu unii si cu altii, neasumandu-si angajamente ferme. Nu este mai putin adevarat ca Mica Antanta disparuse, practic, prin ocuparea Cehoslovaciei si lipsa de reactie a statelor membre, inclusiv a Romaniei. Antanta Balcanica nu functiona nici ea, dupa cum Romania nu a reactionat nici in cazul atacarii Poloniei, marginindu-se doar sa primeasca refugiatii polonezi si sa permita evacuarea tezaurului acestei tari.
Din pacate, pregatirile militare, menite sa asigure securitatea nationala, anuntate cu multa pompa de propaganda oficiala, s-au dovedit ulterior total ineficiente. Scandaluri, afaceri au minat capacitatea de aparare, dupa cum a lipsit si decizia politica de a rezista.
La 29 martie 1940, Molotov a prezentat, in fata Sovietului Suprem al URSS, un raport in care sublinia faptul ca URSS nu a semnat un pact de neagresiune cu Romania, deoarece exista in opinia sa o chestiune litigioasa nerezolvata, fiind vorba despre Basarabia. Rusia sovietica nu a recunoscut niciodata Unirea Basarabiei, iar mesajul era un semn clar ca aceasta problema nu se va rezolva pe cale pasnica.

Reporter : Odata ce a fost ocupata Basarabia, Stalin a hotarat ca provincia sa fie dezmembrata in trei parti. Care considerati ca a fost ratiunea si miza acestui act?

La 14 iunie 1940, trupele germane au ocupat Parisul. Guvernul sovietic a profitat de conjunctura creata si a adresat la 14 si 16 iunie guvernelor Lituaniei, Letoniei si Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice sa intre pe teritoriul acestor state baltice. Aceasta nu a insemnat altceva decat anexare celor trei state. Dupa ce la 22 iunie 1940, Franta a capitulat, a doua zi, pe 23 iunie 1940, Moltov l-a informat pe Schulenburg, ambasadorul german la Moscova, despre faptul ca Guvernul sovietic doreste sa clarifice urgent chestiunea Basarabiei, dar ca revendicarile se rasfrang si asupra Bucovinei. Avand suportul Germaniei, dar si pe cel al Italiei, in data de 26 iunie 1940, Molotov i-a inmanat ministrului roman la Moscova, Gheorghe Davidescu, o nota ultimativa prin care Uniunea Sovietica cerea ca Romania sa-i „inapoieze” Basarabia si sa-i „transmita” partea de nord a Bucovinei. Raspunsul la aceasta nota era asteptat a doua zi, pe 27 iunie; in caz contrar, Molotov a amenintat ca atacul armat va fi lansat in seara urmatoare. Regele Carol al II-lea a convocat, pe 27 iunie, Consiliul de Coroana, care a votat, dupa lungi dezbateri, cu nouasprezece voturi pentru si sase contra, acceptarea notei ultimative. Astfel, autoritatile romane au ordonat retragerea armatei si a autoritatilor din Basarabia si Bucovina de Nord, proces plin de incidente dramatice, iar in data de 3 iulie a fost declarat doliu national in toata tara. Ocuparea Basarabiei a generat si alte drame. Peste 300 000 de romani s-au refugiat in tara, iar 100 000 de nemti au fost evacuati, cu ajutorul Germaniei, din aceste teritorii. Foarte multi dintre locuitorii fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti au traversat Nistrul pentru a primi functii de decizie in administratia noua si pentru a se ocupa de „reeducarea” populatiei in spiritul sovietelor.
Stalin manifesta un interes special pentru Ucraina si, odata anexate noile teritorii romanesti, el hotaraste dezmembrarea Basarabiei. La data de 2 august 1940, s-a luat decizia de a infiinta o noua republica – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Aceasta insa nu va cuprinde teritoriul fostei provincii Basarabia si nici partea de nord a Bucovinei. Stalin va incorpora nordul Bucovinei, tinutul Herta si judetele Cetatea Alba si Ismail in componenta Ucrainei, iar o parte din RASSM va fi unita cu noua republica moldoveneasca. Prin acest act Stalin a urmarit sa creeze o noua republica ce trebuia sa fie dependenta de Ucraina, taindu-i Moldovei accesul la Marea Neagra si la Gurile Dunarii, pentru ca administrarea de catre o republica slava a acestor teritorii parea mult mai sigura. In concluzie, granitele de astazi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin in 1940.

Reporter : Cand a recunoscut URSS existenta protocolului aditional secret semnat la 23 august 1939?

Moscova a dorit sa pastreze secreta existenta acestui pact, dar odata cu restructurarile gorbacioviste, in iunie 1989, la primul Congres al Sovietului deputatilor, ales in conformitate cu principiile nou promovate, au izbucnit discutii aprinse in legatura cu tratatul sovieto-german incheiat la 23 august 1939. Aceste discutii erau provocate de catre deputatii republicilor baltice si vizau direct actul aditional secret al tratatului semnat de Ribbentrop si Molotov. Gorbaciov a incercat sa calmeze tensiunile create intre Moscova si republicile cotropite de Stalin in 1940 si a declarat ca in arhivele sovietice nu exista originalul acestui act. Mai mult, el a sustinut ca a discutat cu cancelarul german Helmut Kohl aceasta chestiune si ca nici in Germania nu exista originalul acestui act, prin urmare Congresul nu putea lua o decizie in aceasta privinta. Intrucat nu s-a putut pastra, totusi, ascunsa existenta acestui act secret, Congresul a luat hotararea de a infiinta o comisie care sa examineze, din punct de vedere politic si juridic, tratatul de neagresiune in cauza. In fruntea acestei comisii a fost ales Aleksandr Iakovlev, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Peste jumatate de an, la data de 23 decembrie 1989, s-a reunit cel de al doilea Congres, unde Iakovlev a prezentat concluziile comisiei. In acest raport se precizeaza ca actul aditional secret a existat si ca din punct de vedere juridic este un act nelegal si astfel Stalin a intors in mod imperialist Basarabia in componenta Uniunii Sovietice, precum si tarile baltice. Acest document insa, a fost supus aprobarii si votat dupa mai multe discutii aprinse pe marginea continutului, facandu-se, astfel, delimitarea clara intre tratatul pe care comisia il considera justificat din punct de vedere politic si actul aditional secret care era catalogat drept ilegitim si imoral. De asemenea, aceasta comisie a tinut sa precizeze ca responsabili pentru aceste decizii sunt „Stalin si anturajul sau” si nu conducerea Uniunii Sovietice. Tensiunile au fost extrem de mari in cursul acestui Congres, iar concluziile nu au urmarit altceva decat sa prezente intregii lumi ca noua restructurare ofera o alta abordare asupra unor chestiuni sensibile cu care se confrunta societatea sovietica. La insistenta unor deputati de la Chisinau si din tarile Baltice, referitor la luarea in considerare a consecintelor anexarii cu forta a Basarabiei si a tarilor baltice in componenta URSS, Iakovlev a raspuns evaziv, sustinand ca acea Comisie a avut mandat doar sa analizeze tratatul de neagresiune semnat in 1939.

Foto: Presa.md

http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Eugen-Tomac-Stalin-creatorul-Republicii-Moldova.html


Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc