joi, 20 decembrie 2007

Generalul Alexei al II-lea al Moscovei ataca dur Biserica Ortodoxa Romana

Image
Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea (foto), a formulat din nou acuzatii la adresa Bisericii Ortodoxe Romane. In cursul discutiilor avute in cadrul intalnirii cu mitropolitul primar Cristofor al Bisericii Ortodoxe din Cehia si Slovacia, Alexei al II-lea a calificat reactivarea de catre Sinodul BOR a trei eparhii de pe teritoriul Basarabiei drept "o ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse". Patriarhul Moscovei, citat de agentia rusa ITAR-TASS, a subliniat totusi ca "aceasta problema cu Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se rezolve pe calea dialogului", scrie ZIUA, preluata de Romanian Global News. Disponibilitatea partii romane pentru "calea dialogului", considera Alexei al II-lea, nu a existat la recentele negocieri dintre reprezentantii celor doua Patriarhii, negocieri desfasurate in Bulgaria. "Negocierile intre Patriarhiile rusa si romana, desfasurate recent in Bulgaria, nu au dus la rezultatul scontat, iar delegatia romana a fost inflexibila", a criticat Patriarhul Moscovei. In octombrie, Patriarhia Romana a anuntat reactivarea celor trei eparhii istorice ale Mitropoliei Basarabiei - Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria. Purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, ne-a declarat ca Patriarhia Romana isi mentine in aceasta problema disponibilitatea totala catre dialog, apreciind ca nefondate acuzatiile Bisericii Ortodoxe Ruse in problema reactivarii eparhiilor. "Lucrurile sunt foarte simple. Trebuie sa reiteram faptul ca Sfantul Sinod a luat act de o hotarare a Mitropoliei Autonome a Basarabiei de reactivare a acestora, act recunoscut de altfel de autoritatile de stat ale Republicii Moldova", a precizat Constantin Stoica, aratand ca, in continuare, Biserica Ortodoxa Romana are in vedere noi runde de discutii cu partea rusa, neprecizand insa data si locul unde vor avea loc.

Paramilitari ai regimului prorus de la Tiraspol au agresat oamenii din Corjova

Image
Militieni de al Tiraspol au patruns ieri in sediul primariei satului Corjova si au obligat primarul local, Valeriu Mitul, sa semneze acte impotriva vointei sale. Totodata, separatistii l-au obligat sa se prezinte la seful sectiei de militie subordonata regimului criminal de la Tiraspol.

In acelasi timp, grupuri a cate 4 – 5 pretinsi militieni au patruns ilegal in casa familiei Basiul din aceeasi localitate. Presedintele Comitetului Helsinki, Stefan Uratu a declarat ca separatistii s-au comportat brutal cu cei doi batrani. Oamenii s-au speriat atat de mult incat au chemat medicul din cauza durerilor de inima. Locuitorii satului Corjova sustin ca actiuni similare din partea regimului de la Tiraspol, sunt inregistrate tot mai frecvent in ultimul timp. Militienii ii obliga pe oameni sa nu respecte Constitutia si Legislatia Chisinaului. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului de la Chisinau solicita Procuraturii Generale sa ancheteze aceste cazuri.

http://www.rgnpress.ro/

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Noua Ordine Mondiala in chinurile facerii. Azi, Kosovo. Maine, Voivodina?

ImageUn articol scris de analistul de politica internationala Corneliu Vlad, la vremea respectiva, este de extrema actualitate astazi. Il prezentam integral mai jos.

Prin bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, „legitimate" de reuniunea NATO de la Washington, Noua Ordine Mondiala incepe sa devina dintr-un concept mai degraba vag formulat o realitate care, treptat, prinde contur. Kosovo pare sa aiba tristul privilegiu de a marca precis momentul intrarii omenirii intr-o noua etapa a istoriei sale.

Principii ale relatiilor dintre state considerate pana mai ieri de catre toti ca fiind intangibile, imuabile si prioritare (integritatea teritoriala, nerecurgerea la forta, neamestecul in treburile interne, dreptul fiecarui popor de a decide asupra propriei dezvoltari etc) sunt acum privite drept caduce, anacronice, ori numai subordonate altor principii (respectarea drepturilor omului, dreptul la ingerinta in treburile altor state etc).

Soarta ONU incepe sa semene tot mai mult cu cea a Ligii Natiunilor din perioada agoniei sale, rolul si atributiile ei tinzand sa fie asumate, din proprie initiativa, de NATO.

NATO insasi nu mai este organizatia defensiva a carei ratiune de a fi consta in apararea mutuala a intereselor statelor membre pe teritoriul insumat al acestor state.

Daca nici principii unanim acceptate, nici institutii cu vocatie universala unanim respectate nu mai pot fi ceea ce au fost, nici relatiile dintre state nu vor mai putea ramane ca pana acum. Clivajul dintre etnii, religii, ideologii ia forme brutale, sangeroase. Morala este exclusa cu dezinvoltura din conduita pe plan extern a statelor, iar aliante traditionale solide incep sa dea semne de disfunctionalitate. Incepand cu insasi Alianta Atlantica. „In Iugoslavia, NATO bombardeaza de fapt edificiul integrarii europene, moneda euro" - consemneaza saptamanalul francez L’Express opinia (cinica?) a unui fost agent KGB.

Perspectivele luminoase ale Noii Ordini Mondiale, evocate de summitul de la Washington, sunt, din pacate, mai putin vizibile. Asa cum era nucleara a debutat cu bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki, si nu cu o performanta binefacatoare a atomului pasnic, asa cum tranzitia de la comunism la capitalism a inceput prin efectele palpabile ale somajului, inflatiei, inegalitatilor sociale, pauperizarii in masa, nasterea Noii Ordini Mondiale este harazita parca sa se produca in sange, lacrimi, neincredere si nesiguranta generala.

Sa speram ca aceasta prima pagina a noului capitol din istoria lumii va fi intoarsa cat mai repede sau inlocuita printr-o erata, pentru ca inceputul secolului si mileniului sa fie si primul, adevaratul capitol initial al noii deveniri benefice a societatii omenesti.

Azi, Kosovo. Maine, Voivodina?

Va avea fosta provincie autonoma Voivodina soarta fostei provincii autonome Kosovo, ambele componente teritoriale ale Republicii Serbia din cadrul Republicii Federale Iugoslavia? Cate asemanari indreptatesc, cate deosebiri dezmint un destin kosovar la indigo pentru Voivodina?

Ambele, deci, au beneficiat de un statut autonom in cadrul RS Serbia, parte a RSFI, de pe vremea si din partea lui Tito. Ambele au fost decazute din acest statut, care le-a fost conferit pentru ca au minoritati etnice semnificative, de catre Slobodan Milosevici, dupa adoptarea noii Constitutii a Iugoslaviei, in 1991. Si in ambele cazuri, minoritatile si-au pierdut drepturi la care ajunsesera cu greu. In ambele situatii, minoritati importante traiesc in vecinatatea unor state in care conationalii lor isi au propriul stat national. Albanezii din Kosovo dincoace de frontiera iugoslava cu Albania, in Voivodina, ungurii dincoace de cea cu Ungaria. Nici kosovarii albanezi, nici voivodinii maghiari nu sunt multumiti de privarea brutala de drepturile lor de catre actualul regim federal de la Belgrad. Dar sunt nemultumiti in grade diferite, caci au fost afectati in mod diferit si au reactionat/ reactioneaza in mod diferit.

Image Si acum, sa intram pe taramul diferentelor. In Kosovo, albanezii reprezinta 90% din totalul populatiei. Sunt majoritari. In Voivodina, maghiarii sunt circa 20% din totalul locuitorilor. Nu au nici majoritate simpla. In Kosovo, celelalte minoritati, inclusiv cea vlaha/romana reprezinta un procent minim. In Voivodina, celelalte minoritati decat cea maghiara (slovaca, romana, ruteana etc) nu sunt chiar neglijabile, ca procentaj din totalul populatiei.

Voivodina este situata pe harta in partea exact opusa locului geografic in care se afla Kosovo. Dar raidurile de bombardament asupra Voivodinei par sensibil egale ca intensitate. Si ca distrugeri provocate. Poduri peste Dunare, artere de comunicatie, cladiri, rafinarii, intreprinderi petrochimice - toate, tinte ochite, lovite, distruse. Nopti iluminate apocaliptic de incendii, zile invaluite intr-un fum greu, inecacios, toxic.

Un simbol bombardat

Novi Sad, 4 aprilie (AFP). Distrugerea de catre NATO a doua poduri la Novi Sad a paralizat traficul pe Dunare si a afectat legaturile fluviale si rutiere intre acest oras si Belgrad. La 70 km nord de Belgrad, la intrarea in Novi Sad, resedinta provinciei Voivodina, podul Sloboda (Libertatea) este in ruina. Numeroase rachete au pulverizat sambata seara pilonul central si, pe mai mult de 200 de metri, in mijlocul fluviului s-au prabusit dale enorme de beton.

Navigatia a devenit imposibila pe aceasta cale de apa folosita in mod regulat de convoaie de remorchere transportand marfuri din multe tari: Ucraina, Bulgaria, Romania, Austria, Germania.

Pe o portiune a podului care a ramas pe piloni, trei carcase de masini calcinate lasa a se presupune ca pasagerii si-au pierdut viata. „Nimeni nu stie exact cati oameni se aflau pe pod in momentul atacului - spune un politist -, dar am auzit spunandu-se ca erau multi".

„De ce Novi Sad?, se intreaba Zuki, un tanar sarb venit sa constate distrugerile impreuna cu prietenii sai. Daca NATO vrea sa-i pedepseasca pe sarbi, uita ca aici traiesc si unguri, croati, romani si alte etnii".

Belgrad, 19 aprilie (RTS - Televiziunea de stat sarba). In jurul orei 1,30, NATO a atacat cladirea administratiei din Voivodina, aflata in centrul Novi Sadului. Racheta a provocat uriase distrugeri si explozia a spart geamurile cladirilor din apropiere. „Este o cladire cu destinatie civila care serveste provincia si cetatenii ei si nu are legatura cu militarii, declara presedintele Consiliului Executiv al Voivodinei, Bosko Perosevic. Nimic din aceasta cladire nu are vreo importanta strategica pentru apararea Iugoslaviei".

Novi Sad, 19 aprilie (AFP). Cei 400 000 de locuitori ai Novi Sadului n-au mai putut vedea luni sediul guvernului provinciei Voivodina, atins de aviatia NATO.

De la inceputul loviturilor Aliantei in Iugoslavia, 24 martie, regiunea Novi Sad n-a fost crutata de bombardamente decat trei zile.

„NATO a bombardat simbolul Novi Sadului, o cladire ce figureaza in enciclopediile de arhitectura europeana, afirma presedintele guvernului din Voivodina. Din fericire, nimeni nu se afla in imobil si n-au fost victime".

El a adaugat ca NATO a distrus trei poduri si a avariat alte patru in Voivodina. 20 de scoli si 15 intreprinderi civile au fost tinta loviturilor in regiune, iar rafinaria din Novi Sad a fost scoasa din functiune. Au suferit distrugeri si doua manastiri, pe muntele Truska Gora.

„Voivodina este un model de convietuire intre minoritati. Bombardamentele NATO risca sa distruga aceasta armonie", remarca Nada si Zorna, un tanar cuplu aflat la plimbare pe faleza Dunarii. Voivodina (2 milioane de locuitori) numara o majoritate de sarbi (58%) si 17% unguri, 5% romani, 5% slovaci, dar si croati, tigani si ucraineni.

Ostatici in tara lor

Iata o stare de fapt care face ca in Voivodina bombardamentele sa creeze complicatii mult mai mari decat in alte parti ale Iugoslaviei (cu exceptia, desigur, a regiunii Kosovo). Edificatoare in acest sens este o alta relatare de presa.

Budapesta, 7 aprilie (AFP). Puternica comunitate a iugoslavilor de origine maghiara ce traiesc in Voivodina critica sprijinul acordat de Ungaria loviturilor NATO si isi exprima vointa de a nu fi amestecata prea mult in conflict. Relatiile lor cu sarbii nu sunt intru totul bune, nici in timp de pace.

La randul ei, Budapesta este prost plasata intre angajamentul sau fata de NATO, in care a intrat la 12 aprilie, si vointa sa de a proteja importantele comunitati de originari unguri care traiesc in tarile limitrofe dupa Tratatul de la Trianon. Liderul ungurilor din Voivodina, Jozsef Kasza, crede ca „Ungaria trebuie sa-si onoreze angajamentele fata de NATO fara a-i sacrifica, pentru aceasta, pe ungurii din Voivodina". El a calificat drept „o grava eroare" decizia ungara de a deschide pentru NATO spatiul sau aerian si bazele sale. „Datorita acestui fapt, opinia publica sarba considera Ungaria un dusman si aceasta pune in pericol comunitatea noastra". Pentru el, declaratiile premierului ungar Viktor Orban, care a apreciat ca „nu numai armele, dar si dreptatea istorica si umana sunt de partea NATO", sunt „iresponsabile si imposibil de inteles". Aceasta inseamna sacrificarea ungurilor din Voivodina in numele intereselor Ungariei sau abandonarea lor ca ostatici, in Iugoslavia. Orban poate spune ce vrea, dar o sa ne coste". Deja „o grenada artizanala a fost aruncata de curand la o biserica a comunitatii maghiare din Kaptalanfalva. Iar la Subotica, graffiti i-a avertizat pe catolicii croati si unguri ca <>".

Minoritarii maghiari dezerteaza

Care e pozitia oficiala a Belgradului in aceasta problema potential exploziva? Presedintele Milosevici a pus in garda Ungaria, la 8 aprilie, in ce priveste un eventual ajutor logistic pe care aceasta l-ar putea furniza NATO in actiunea sa militara impotriva Iugoslaviei. „Daca Ungaria va permite sa fie folosita ca un instrument al NATO, alianta fascista, in planurile acesteia impotriva Iugoslaviei, ea va comite eroarea cea mai tragica", a spus Milosevici.

Cam in acelasi timp, fara a sti inca de acest avertisment, premierul Orban declara la televiziune ca Ungaria este in securitate, amintind ca documentele NATO prevad ca fiecare tara din Alianta sa le ajute pe oricare din statele membre in caz de atac extern. Daca s-ar simti in pericol, a adaugat el, Ungaria ar putea „cere imediat NATO sa-si amplaseze fortele la frontiera", dar „nu vad acum motivul pentru a o face".

De ambele parti, asadar, pozitii care se doresc cat mai prudente. Ar mai fi de adaugat ca Belgradul a renuntat sa inroleze in fortele combatante ale armatei sarbe originari maghiari.

Si totusi, tensiunea iugoslavo-ungara pare tot mai greu de stavilit. Situatia se poate inflama din orice. La jumatatea lui aprilie, un avion de lupta iugoslav, MIG 29, a patruns putin in spatiul aerian ungar. Belgradul s-a grabit insa sa-si ceara scuze. Dincolo insa de asemenea incidente, mai sunt si acte premeditate de otravire a atmosferei. Manipularile, minciunile, adevarurile pe jumatate infloresc.

Un ziarist din Szeged, Ferenc Kishmmire, nascut in Voivodina, dar care s-a stabilit, dupa 1991, in Ungaria, comenteaza de peste granita ce se intampla „dincolo": „Tuturor le e teama. Tinerilor etnici maghiari din armata iugoslava, parintilor lor". (Or, se stie ca Belgradul s-a abtinut sa cheme sub arme etnici unguri tocmai pentru a nu complica situatia.) La Budapesta lucrurile sunt prezentate de presa mai emotional, mai subtil, dar intentiile sunt clare. La 11 aprilie, un post de radio ungar relata ca etnia maghiara din Voivodina este tot mai preocupata de „afluxul de refugiati sarbi inarmati care fug de atacurile NATO din Kosovo si restul Iugoslaviei". Acesti refugiati s-ar organiza pe cont propriu in unele sate, proferand atacuri... verbale la adresa etnicilor maghiari si nazuind sa le ia locuintele. Dar liderul etnicilor maghiari, Kasza, precizeaza: „Acest pericol nu e atat de evident incat sa duca pe moment catre o atmosfera de panica".

Principiul dominoului

Oricum, tensiunea creste. Sunt puse in circulatie si „solutii" de reglementare. De pilda, in cadrul NATO, unde se vorbeste de o eventuala impartire a provinciei Kosovo pe criterii etnice si de trimitere de trupe terestre, ceea ce s-ar putea intampla si in Voivodina. Dar acest lucru, noteaza un comentator occidental, „ameninta cu repercusiuni insolubile pentru Voivodina si Ungaria". S-ar deschide o cutie a Pandorei ce ar pune in discutie frontiere de stat, s-ar crea enclave, s-ar declansa operatiuni de „purificare etnica" si s-ar pune in miscare noi valuri de refugiati.

„Prin aceasta formula, continua comentatorul, noua tara a NATO, Ungaria, ar fi afectata in propria casa. Enclave importante de etnici maghiari au ramas dupa primul razboi mondial in spatele noilor frontiere cu Slovacia, Romania si Serbia. Dorinta Ungariei de revenire a acestor populatii si regiuni a fost suprimata sub mantia unitatii socialiste in timpul razboiului rece. Si ea a fost din nou fortata sa-si abandoneze pretentiile de a fi protectoare a drepturilor minoritatilor maghiare din statele vecine cand si-a dorit sa intre in NATO. NATO nu are interesul sa mosteneasca disputele de frontiera ale noilor membri. Acum NATO lupta pentru o enclava a unei minoritati etnice oprimate in Serbia. Ea s-a jucat cu posibilitatea de a modela frontierele nationale prin repartizari etnice. Si dintr-odata sarbii devin beligeranti cu ungurii din Voivodina. Daca situatia s-ar deteriora in Voivodina, Ungaria, cu siguranta, va cauta un remediu rapid. Si daca in Voivodina, de ce nu s-ar redeschide problema minoritatilor ungare din Slovacia si Romania. Kosovo reinvie o problema diplomatica de lunga durata de care NATO a incercat sa determine Ungaria sa o lase deoparte.

Daca, in curand, criza din Kosovo s-ar incheia printr-o decizie diplomatica, atunci problema Voivodinei s-ar putea transforma intr-un ghimpe diplomatic latent, de durata. Dar daca bombardamentele NATO si diplomatia ONU nu il supun cat mai repede pe Milosevici, NATO va incepe sa analizeze din ce in ce mai serios posibilitatea unui atac terestru. Ceea ce nu inseamna ca va si da verde unei astfel de ofensive, dar Alianta trebuie sa aiba in vedere mai multe optiuni. Una dintre ele ar fi atacul dinspre nord, din Ungaria, prin Voivodina, cu tinta la Belgrad. Aceasta cale este preferabila unei lovituri in Kosovo, caci relieful Voivodinei este deschis si plat, desi mlastinos, iar o amenintare asupra Belgradului este de departe mai convingatoare decat asupra Prizrenului.

Cu toate acestea, daca Ungaria incepe sa acuze situatia proasta a ungurilor din Voivodina, Romania si Slovacia vecine se vor opune prezumtivelor incercari ale NATO de a smulge o bucata din Iugoslavia pentru a o darui Ungariei, asa cum se pare ca intentioneaza sa faca pentru albanezi. In plus, nevoita sa permita trupelor NATO sa-i traverseze teritoriul pentru a ajunge in Ungaria in eventualitatea unei invazii totale in Serbia, Slovacia nu vrea ca frontierele Ungariei sa se modifice. Nici Romania, nici Slovacia nu vor sa vada cum se implineste aceasta dorinta a Ungariei. Nimeni nu spune insa ca NATO va ataca Serbia de la sol, cu atat mai putin din directia Voivodinei, dar confruntarea diplomatica cu Belgradul depinde de abilitatea Aliantei de a arata ca dispune de optiuni credibile. Cum NATO nu doreste sa alimenteze aspiratiile teritoriale ale noului sau membru, nici sa-si indeparteze Romania si Slovacia, aceasta cale pare inchisa."

Un avertisment insolent

Intr-un asemenea context ce ar putea deveni incendiar, lobby-ul si unele publicatii occidentale se simt ca pestele in apa.

In aceeasi cheie apocaliptica si la fel de departe de adevar e reportajul semnat H.P. in, de altfel, seriosul saptamanal parizian Le Nouvel Observateur, care relateaza ca minoritarii maghiari din Voivodina „se simt prinsi in capcana si se tem sa nu aiba soarta kosovarilor". Unul dintre victimizati este Janos Laszlo, care s-a refugiat din Voivodina la Szeged. Imbracat impecabil, frecventeaza localurile sic, „se exprima in ungureste, se simte ungur, dar e cetatean iugoslav".

Un vames ungur ii deplange pe barbatii etnici maghiari din Voivodina care nu se pot refugia. De ce? Pentru ca trebuie sa ramana disponibili in Serbia pentru inrolare in armata. Dar, in fond, ei nu sunt cetateni iugoslavi, nu au aceleasi drepturi si indatoriri ca restul cetatenilor iugoslavi? Un refugiat anonim, 30 de ani, e convins ca nu. „Ma simt ungur pur. N-am indatoriri fata de statul sarb". El traieste inca intr-un lagar de refugiati de langa frontiera. Dar alti „dezertori" se reunesc la barul Underground din Szeged si isi compatimesc rudele care au ramas in locurile care s-au naruit in Voivodina.

Oricum, scrie H.P, „soarta maghiarilor din Voivodina ar putea antrena o redesteptare a nationalismului diasporei ungare: cele doua milioane care traiesc ca pe o insula in frumosul centru al Transilvaniei romanesti si minoritatile risipite in Ucraina, Slovacia, Austria, Croatia si Slovenia. La Budapesta - continua reporterul francez - se minimalizeaza riscul. Pana acum a fost facut totul pentru a rezolva cat mai bine problema acestor minoritati cu tarile in care se afla acestea. Dar optimismul ambiant ar putea fi tulburat de norii venind din Voivodina".

Si ziaristul parizian are grija sa-si incheie corespondenta din Szeged cu o replica pe cat de sibilinica, pe atat de avertizanta a unui confrate ungur de breasla: „Nu doresc - spune Istvan Lantos, fost responsabil al ziarului Kurir - ca occidentalii sa afle diferenta dintre ungurii din Voivodina, cei din Transilvania si cei de aici, cum au aflat-o pe cea dintre sarbi, bosniaci si croati".

Ce-i de inteles de aici? Ca daca occidentalii nu se grabesc sa rezolve problemele etnice ale ungurilor ridicate de cei asemenea lui Istvan Lantos, aria geografica a Ungariei si a diasporei sale ar putea avea soarta fostei Iugoslavii?

Corneliu VLAD

România mică

Ciprian Blidaru

NU DEMULT, pastorul revoluţionar Laszlo Tokes a fost primit la Cotroceni, de către preşedintele României, Traian Băsescu. Episcopul maghiar a obţinut la alegerile europarlamentare un scor de 3,45%, mai mult chiar ca unele partide. Tot cu acest prilej pastorul şi-a reiterat convingerile iredentiste pomenind de autonomia administrativ - teritorială a ţinutului secuiesc.

Tema autonomiei şi a separării începe să se amplifice sonor mai ales în situaţia în care sunt transmise semnale şi de către mari lideri europeni, precum Putin. Ţarul Rus afirma în urmă cu câteva luni la summitul Rusia-UE de la Lisabona, că un Kosovo independent ar putea însemna un precedent şi pentru alte ţări din zonă, dând exemplul Transilvaniei şi a Dobrogei, unde ar putea apărea posibile revendicări al etnicilor maghiari şi bulgari. Colac peste pupăză, tot în această perioadă are loc o puternică ascensiune a liderului spiritual a secuilor, care promite că în calitatea sa de europarlamentar va ridica problema autonomiei la Bruxelles.

Toate aceste semnale de separare şi autonomie maghiară vin să risipească orice naivitate cu privire la intenţiile radicalilor maghiari. Din păcate Traian Băsescu joacă zaruri politice pe harta României, ascensiunea lui Laszlo Tokes fiind un prilej pentru preşedinte de a specula politic situaţia în contextul războiului său cu guvenul minoritar. Pe de altă parte reacţia umilă şi oarecum linguşitoare a marinarului se înscrie în nota tipic românescă de atitudine defensivă faţă de orice agresiune venită din partea unui străin, fie el şi minoritar. Dacă prin absurd un român independent ar fi obţinut un asemenea scor, cu siguranţă că nu numai că nu ar fi fost felicitat la Cotroceni, ci dimpotrivă ar fi fost atacat prin toate mediile posibile de către confraţii săi. România post decembristă nu are o politică naţională demnă în ceea ce priveşte relaţia cu minorităţile, poziţia statului român fiind una concesivă, cea mai recentă dovadă în acest sens o dă litigiul privind moştenirea fundaţiei Gojdu, unde autorităţile române par a fi făcut pasul înapoi. Un alt exemplu elocvent de laşitate a autorităţilor române, îl reprezintă atitudinea şovăielnică faţă de încercările liderului bolşevic Voronin de a impune recunoaşterea juridică a limbii moldoveneşti, chestiune până la urmă respinsă de oficialii europeni.

Din păcate cei care s-au autoconsiderat responsabili de ideea naţională, n-au reuşit altceva în aceşti ani, decât să compromită prin circ gazetăresc şi retorică goală de fapte, pentru o bună perioadă de timp, posibilitatea reafirmării unei noi forţe politice naţionale.

În istorie, noi românii ne-am făcut mai mereu frate cu dracul ca să trecem puntea, uitând tot timpul că după aceea am fost aruncaţi în apă. S-ar putea să o păţim din nou, de data aceasta naufragiind în balta fără peşte a marinarului.

http://ro.altermedia.info/

vineri, 14 decembrie 2007

Moldova lui Tokes?

„Credeţi dumneavoastră că 18.000 de români, 14.000, ca să nu iau Bucureştiul, din Moldova şi Muntenia, sunt atât de îndrăgostiţi de Tökés, că-l votează? De ce l-au votat pe Tökés? El acolo n-a fost, la TV n-a apărut, în ziare n-a apărut. De ce l-au votat pe Tökés, pentru că e handsome (drăguţ - n.r.)? Nu fac nici o plângere pentru fraudă, ar fi o prostie, am făcut o simplă analiză politică” - Gyorgy Frunda.

Dan Andronic: Laszlo Tokes a fost ales cu ajutorul SRI. Şi al lui Traian Cel Mare

Dincolo de presupuneri, iata cifrele din cateva judete ale Moldovei: Iaşi: UDMR- 334 de voturi, Tokes – 1.475. Etnici maghiari in judet, la recensamantul din 2002: 310. Vaslui: Tokes - circa 1.000 de voturi, UDMR - 120 de voturi. Recensamant 2002: 87 de persoane de etnie maghiară. Tokes a obţinut la fiecare secţie de votare din mediul urban cel puţin două-trei voturi. Neamt: Tokes - 1.048 voturi. Etnici maghiari in judet, la recensamantul din 2002: 307. Suceava: Tokes - 969 voturi, UDMR - 576. 368 de etnici maghiari in 2002. Galaţi: Tokes- 655 de voturi, UDMR - 524. In 2002, 259 de locuitori de etnie maghiară.

Ce sa fie, ce sa fie? Au innebunit razesii? N-as crede… Cineva ne ia de fraieri? Mai degraba… Dar…faptu-i, ca de obicei, consumat, asa ca atat ne-a mai ramas: http://www.trilulilu.ro/ioanad/c79c5139085668

http://blidaru.wordpress.com/2007/12/10/moldova-lui-tokes/

miercuri, 12 decembrie 2007

Eva Iova apara si la Budapesta dreptul de a fi roman

Image
In cadrul galei de premiere organizata de ICR Budapesta, unul dintre cei premiati a fost redactorul sef al revistei « Foaia », revista a romanilor din Ungaria, Eva Iova (foto).

In cuvantul sau de multumire, aceasta a remarcat rarele ocazii cand romanii pot sa se exprime in limba romana in capitala maghiara. Si-a exprimat de asemenea speranta ca limba romana va fi auzita si in Parlamentul de la Budapesta asa cum maghiara se aude in Parlamentul de la Bucuresti. Tot in cuvantul sau a deplans situatia romanilor din Ungaria care sunt pe cale de a fi complet asimilati si pentru care cele doua state, Romania si Ungaria nu fac mai nimic. Este pentru prima data cand un Institut Cultural da un asemenea premiu unui lider de opinie al comunitatii romanesti, iar pentru acest lucru ICR Budapesta merita felicitat.

luni, 10 decembrie 2007

Ceremonial dedicat eroilor de la Plevna

Image
Un ceremonial militar dedicat eroilor care au luptat, in urma cu 130 de ani, la Plevna in Razboiul de Independenta s-a desfasurat luni la Mormantul Ostasului Necunoscut din Parcul Carol. Seful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, si sefii categoriilor de forte ale Armatei au depus coroane de flori. In paralel, o delegatie a Ministerului Apararii, condusa de contraamiralul Victor Barbu, s-a deplasat la Plevna, in Bulgaria, pentru a depune o coroana de flori, acolo unde militarii romani si-au dat viata in luptele pentru eliberarea acestei localitati. In contextul luptei pentru cucerirea independentei, tara noastra a declarat razboi Imperiului Otoman la 29 aprilie 1877 (11 mai pe stil nou), iar la 9 mai (21 mai pe stil nou) Parlamentul a proclamat independenta de stat a Romaniei, relateaza Promt Media reluata de Romanain Global News. In urma solicitarilor aliatului rus, armata romana a trecut Dunarea, in august 1877, si a dus lupte grele la Grivita si Rahova impotriva trupelor otomane. La 28 noiembrie 1877 (10 decembrie pe stil nou) a avut loc asaltul final asupra Plevnei, unde armata romana a avut o contributie de prim ordin, iar comandantul armatei otomane, generalul Osman Pasa, s-a predat colonelului Mihail Cerchez, comandantul Diviziei a 2-a romane. Caderea Plevnei a avut o influenta hotaratoare asupra desfasurarii ulterioare a razboiului. Prin luptele duse de ostasii romani in campania din 1877-1878, Romania si-a legitimat pe campul de lupta obtinerea independentei de stat, iar armata romana a inscris o noua pagina de glorie in cartea de aur a istoriei neamului.
http://www.rgnpress.ro/

joi, 29 noiembrie 2007

“Garda Secuiasca” la Miercurea Ciuc, dupa modelul Garzii Maghiare


Fostul presedinte al Consiliului National Secuiesc, Scaunul Ciuc, Csibi Barna, intentioneaza sa înfiinteze „Garda Secuiasca“, dupa modelul Garzii Maghiare. Zilele trecute, Csibi Barna a dat chiar si un anunt într-un cotidian local din municipiul Miercurea Ciuc, cu ajutorul caruia spera sa-si gaseasca înca doi „tovarasi“ pentru întemeierea legala a unei asociatii, care, la rândul ei, sa puna bazele „Garzii Secuiesti“.

null

Csibi Barna a fost de la începutul aparitiei Garzii Maghiare un simpatizant al acesteia, motiv pentru care a încercat chiar sa se „înroleze“, pentru a deveni membru activ al Garzii, însa, fiind cetatean român, nu a fost primit. Atunci i-a venit ideea de a înfiinta, dupa modelul maghiar, Garda Secuiasca, împrumutând de la unguri notiunuile de baza ale uniformei, ale steagului si chiar si ale juramântului, dându-i însa caracter specific secuiesc.

Pentru a-si realiza visul, Csibi Barna a luat legatura cu Vona Gabor, presedintele Garzii Maghiare, care l-a asigurat de tot sprijinul sau. Trebuie mentionat faptul ca Csibi Barna este unul dintre cei care, la începutul lunii august, au organizat Tabara EMI de la Gheorgheni.

Csibi Barna a refuzat sa faca vreo declaratie, fiind usor iritat din cauza faptului ca ne interesam de asa-zisa Garda Secuiasca. „Am dat un anunt pentru a cauta înca doua persoane, cu care sa putem înfiinta legal o asociatie pentru ca sa depunem bazele Garzii Secuiesti. Nimic mai mult“, a conchis Csibi Barna. Însa acesta a facut mai multe „marturisiri“ unor ziare maghiare, carora le-a declarat ca a discutat cu mai multi tineri si ca acestia ar fi interesati de Garda Secuiasca, care, în viziunea lui, ar avea menirea de a lupta pentru constientizarea identitatii secuiesti, traind pentru natie, pentru popor. Conform lui Csibi, viitorii membri ai Garzii Secuiesti vor depune juramântul pentru ocrotirea limbii maghiare, a natiunii secuilor, a poporului maghiar, pentru ocrotirea Pamântului Secuiesc si a Patriei Maghiare.

Acesta a mai declarat aceluiasi ziar ca dupa parerea lui secuimea are doar o singura sansa de a supravietui: aceea de a se defini ca o natiune de sine statatoare, separat de cea maghiara. „Conform dreptului international, daca ne definim ca si un popor, atunci vom avea dreptul la independenta. În momentul de fata putem fi caracterizati ca si un popor colonizat, drept urmare putem solicita dreptul la autodeterminare, asa cum ne-a atras atentia si avocata austriaca Eva Maria Barki si membrul fondator al Consiliului National Secuiesc, Csapo I. Jozsef. Daca nu ne cunoastem drepturile, secuimea va piere“, a declarat Csibi.

Gruparea paramilitara pregateste tineretul

Miscarea pentru o Ungarie mai buna (Jobbik Magyarorszagert Mozgalom), pe scurt Jobbik, este un partid politic de dreapta din Ungaria care pe 25 august 2007 a oficiat o ceremonie în care a înfiintat o organizatie paramilitara, Garda Maghiara, la care si-au depus juramântul primii 56 de membri (simbolizând revolutia din 1956). În data de 21 octombrie, peste 500 de persoane au depus juramântul si au intrat în componenta Garzii Maghiare. Desi la constituire s-a avansat ideea ca pâna la sfârsitul anului va numara 2.000 de membri, reactia dura a societatii civile pare sa constituie o piedica serioasa în calea Garzii Maghiare. Vona Gabor, conducatorul Garzii si presedintele partidului Jobbik, a vorbit, cu ocazia ceremoniei de depunere a juramântului, despre constituirea de universitati populare unde sa se predea „adevarata istorie a Ungariei“. Aceasta initiativa nu este una întâmplatoare, caci unul din obiectivele Garzii Maghiare îl constituie „salvarea Ungariei“ si schimbarea actualului regim politic.

Scopul Garzii Maghiare este acela de a crea conditii-cadru pentru „autoapararea nationala“. Membrii organizatiei paramilitare urmeaza sa fie instruiti atât în privinta disciplinelor sportive de lupta, cât si în mânuirea armelor. Garda vrea sa instruiasca tineretul maghiar „atât sufleteste, cât si spiritual si corporal pentru ziua în care oamenii vor trebui mobilizati“. Conform declaratiilor liderului Jobbik din publicatia „Nepszabadsag“, acesta nu a exclus posibilitatea unui razboi cu România sau cu Slovacia, tari unde traiesc minoritati maghiare. În viziunea lui Vona Gabor, cele doua tari sunt capabile sa atace Ungaria.

Daca la constituirea Garzii au existat voci care acuzau FIDESZ - principalul partid de opozitie din Ungaria - ca s-ar afla în strânsa legatura cu Jobbik si cu Garda Maghiara, formatiunea politica a lui Viktor Orban a avut grija sa înlature orice urma de suspiciune. FIDESZ s-a delimitat poate cel mai vehement de orice legatura cu aceasta miscare cu iz paramilitar.

În luna august, societatea civila maghiara a organizat o serie de manifestatii împotriva miscarii pe care o denumeau „neofascista“. Politologul Tamas Gaspar Miklos a declarat la vremea respectiva ca Garda Maghiara este o urmasa a SS-ului. Nici depunerea juramântului noilor membri, din data de 21 octombrie, nu a scapat neobservata de formatiunile politice unguresti, dar nici de societatea civila, care s-au delimitat de Garda Maghiara. Nu mai putin de patru organizatii civice au format cordoane în jurul manifestarilor neofasciste, agitând pancarte uriase, ocazie cu care acestea se pronuntau împotriva Garzii Maghiare.

Escaladari antisemite

Si Congresul Mondial al Evreilor a cerut premierului Ferencz Gyurcsany sa ia masuri împotriva Garzii Maghiare. Premierul a cerut Parchetului sa monitorizeze îndeaproape actiunile gruparii paramilitare. Gyurcsany a adaugat faptul ca înfiintarea Garzii reprezinta o rusine pentru Ungaria, neconforma cu statutul de tara europeana. Organizatiile de evrei din Ungaria se plâng de cresterea valului de antisemitism din tara si de folosirea de însemne specifice regimului fascist al Crucii cu Sageti, care a ucis mii de evrei si a deportat alte sute de mii în lagarele d concentrare. Steagul în dungi albe si rosii, sustin membrii Jobbik, ar fi însa un simbol medieval maghiar. Partidul neaga faptul ca ar fi antisemit.

Partidul Socialist, aflat la guvernare, l-a îndemnat pe presedintele tarii, Laszlo Solyom, sa îsi anunte public pozitia fata de Magyar Garda. Seful administratiei prezidentiale, Ferenc Kumin, a declarat ca Solyom a condamnat toate evenimentele menite sa raspândeasca teroare. Partidul de opozitie FIDESZ a cerut liderilor Magyar Garda sa respecte legile Ungariei si drepturile civice. Forumul Democratic (MDF) a cerut tuturor partidelor politice sa excluda din rândurile lor orice persoana care va face parte din Magyar Garda si din Jobbik.
http://ro.novopress.info/

Tokes, eurodeputat de Iaşi şi Vaslui



Episcopul a primit numeroase voturi în Iaşi, Vaslui ...
Eurocandidaţii UDMR împreu­nă cu candidatul independent Laszlo Tokes au reuşit performanţa de a trece aproape 9 la sută din sufragii în contul unei comunităţi maghiare care oferă în mod obişnuit un bazin electoral de 5-6 procente.

Absenteismul masiv al românilor la urne a reprezentat doar una dintre cauzele acestui rezultat. Rezultatele electorale la nivel local au revelat faptul că, pe lângă fiefurile electorale tradiţionale, atât Uniunea, cât şi episcopul reformat au avut succes în unele judeţe unde populaţia de etnie maghiară este ca şi inexistentă. La nivelul judeţului Iaşi, UDMR a atras 334 de voturi, în timp ce Tokes – 1.475.

Asta în condiţiile în care, în 2002, la ultimul recensământ se declaraseră de origine maghiară doar 310 persoane. Mai la sud, în Vaslui, Laszlo Tokes a obţinut aproximativ 1.000 de voturi, deşi nu a făcut campanie electorală în acest judeţ, în timp ce UDMR a contabilizat doar 120 de voturi.

În 2002, în acest judeţ existau doar 87 de persoane de etnie maghiară. Potrivit rezultatelor centralizate de Biroul Electoral Judeţean, Laszlo Tokes a obţinut la fiecare secţie de votare din mediul urban cel puţin două-trei voturi.

Episcopul reformat a fost votat şi în localităţile rurale, cele mai multe voturi înregistrându-se în comuna Vinderei, unde în cele cinci secţii a obţinut 22 de voturi. O situaţie similară a fost înregistrată şi în judeţul Neamţ, unde, deşi trăiesc 307 maghiari, Tokes a obţinut 1.048 de voturi, plasându-se înaintea UDMR.

La nivelul Sucevei, judeţ cu 368 de etnici maghiari, episcopul a fost votat de 969 de alegători, iar UDMR - de 576. Galaţiul, judeţ unde UDMR are şi un deputat în persoana lui Levente Csaba Szekely, figura în 2002 cu 259 de locuitori de etnie maghiară. La alegerile europene, pastorul Laszlo Tokes a primit 655 de voturi, mai multe decât UDMR, 524. (Marius Vulpe)

Autorităţile locale şi populaţia maghiară sunt îndemnate să arboreze „drapelul secuimii” pe toate clădirile publice sau proprietate privată


Consiliul Naţional Secuiesc cere referendum „oficial” pentru autonomie
C.N.S. Sfântu Gheorghe v cere conducerii centrale a Consiliului Naţional Secuiesc să demareze, „în cel mai scurt timp”, organizarea unui nou referendum, de data asta „oficial”, pentru autonomia teritorială a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, a anunţat miercuri, într-o conferinţă de presă, vicele acestei organizaţii, Tullit Attila. Acesta a invocat, în acest sens, rezultatul electoral obţinut la scrutinul europarlamentar de episcopul Tokes Laszlo - pe care CNS l-a sprijinit în campania electorală –, susţinând că voturile obţinute de acesta „demonstrează clar voinţa de autonomie şi autoguvernare a poporului secui, pentru că mesajul domnului episcop a fost acelaşi cu mesajul nostru la referendumul neoficial organizat pentru autonomia Ţinutului Secuiesc”.

În prim jumătate a acestui an, C.N.S. – organizaţie neînregistrată juridic - a organizat, în cele 8 „scaune secuieşti” din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, un „referendum neoficial” pentru proclamarea autonomiei teritorial-etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, la care, potrivit spuselor liderilor săi, ar fi strâns circa 200 000 de voturi „Da”. Din start, referendumul a fost contestat de mai-marii UDMR, care l-au considerat „un simplu sondaj de opinie, în cel mai bun caz, inutil şi fără nici un efect juridic”. Până când conducerea C.N.S. va hotărî dacă va organiza sau nu referendumul „oficial” cerut de liderii „scaunali” din Sf. Gheorghe, vicele Tullit a făcut un „apel deschis” către autorităţile locale şi populaţia maghiară majoritară din „Ţinutul Secuiesc” să arboreze pe toate clădirile publice sau proprietate privată „drapelul secuiesc”, albastru cu simboluri „istorice” aurii!

joi, 8 noiembrie 2007

Fiica unui roman ucis de patronul italian : violenta nu are nationalitate !

Image
O romanca i-a pus pe ganduri pe italienii porniti contra imigrantilor romani. Femeia a intervenit intr-o emisiune radiofonica, in care se dezbatea problema infractionalitatii romanesti in Italia. "Eu nu as avea curajul sa judec o familie intreaga pentru faptele unui om, nicidecum o natie intreaga. Eu nu am aratat niciodata cu degetul si nu am zis niciodata: italienii sunt niste asasini. Nu am facut-o si nici nu am sa o fac niciodata. Violenta nu are nationalitate. Fie ca e vorba de un italian sau de un roman, violenta nu gaseste justificare", a declarat la romanca la postul de radio italian. Femeia este fiica unui inginer roman care a decedat dupa ce patronul sau italian i-a dat foc stropindu-l cu benzina. Potrivit Realitatea, motivul furiei patronului a fost faptul ca romanul cerea sa i se faca contract de munca. Incidentul a avut loc pe 14 martie 2000. Romanul a murit dupa o agonie de luna. Romanca a cerut tuturor italienilor sa nu acuze un popor interg pentru presupusa fapta comisa de Romulus Mailat.

Un roman batut cu bestialitate de politisti spanioli




Madrid, Spania/Romanian Global News
joi, 08 noiembrie 2007
Procuratura spaniola cere intre trei si zece ani de inchisoare pentru cinci politisti, care au torturat un roman, pe care l-au confundat cu un infractor. Barbatul a fost maltratat anul trecut in fata casei, in drum spre comisariat si chiar in sectia de politie. Realitatea TV relateaza ca el era insotit de sotia sa insarcinata, care, de asemenea, a fost lovita de politisti. Barbatul le-a explicat oamenilor legii ca nu este vinovat, dar acestia l-au arestat si l-au lovit. Imaginile cu romanul maltratat au fost surprinse de camerele de supraveghere din incinta comisariatului. Ele au fost date publicitatii, iar politistii au fost trimisi in judecata.

http://www.rgnpress.ro/

miercuri, 7 noiembrie 2007

In Italia o romanca a fost agresata in metrou




Milano, Italia/ Romanian Global News
miercuri, 07 noiembrie 2007
Image
O romanca in varsta de 32 de ani a fost batuta astazi la Milano, in metrou, in timp ce se indrepta spre serviciu, transmite Antena 3. Un grup de doua femei si un barbat au atacat-o dupa ce a auzit-o vorbind in limba romana. Femeia se numeste Valentina Popa si locuieste in Italia de 7 ani. Ea a incercat sa se apere si sa le explice italienilor ca se indreapta spre locul de munca. Romanca a declarat ca lucreaza cu forme legale in Italia si ca nu a raportat incidentul la politie pentru ca „nu are rost si pentru ca nu se va rezolva nimic”, in opinia sa. Valentina Popa a mai spus ca romanilor din Italia le este teama sa-si mai trimita copiii la scoala pentru ca sunt catalogati drept tigani si sunt agresati verbal si fizic.

http://www.rgnpress.ro/

Funar propune revenirea la denumirea de "Ţigan" deoarece "Rrom" se confundă cu "Român"

Problemele legate de integrarea romilor şi de infracţiunile de care aceştia se fac vinovaţi au fost îmdelung discutată. Acum însă s-a pus şi problema alăturării cuvintelor „rrom” şi „român” care de multe ori sunt confundate. În acest sens, senatorul PRM Gheorghe Funar a propus un proiect de lege privind revenirea la denumirea de "ţigan". Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a declarat miercuri că nu denumirea de „rom” crează conflicte interetnice, ci lipsa de comunicare.

„Este, însă, important este să rezolvăm problema socială şi economică a comunităţii, şi nu să le schimbăm sau să le păstrăm numele”, a apreciat Olteanu. Deputatul PD Daniel Buda susţine că „adevărata problemă legată de integrarea romilor nu ţine de denumirea lor” şi că statul trebuie să îşi mărească eforturile şi să asigure o integrare mai rapidă şi reală a acestora în societate”.

Parlamentarii PLD au declarat că nu vor vota un asemnea proiect legislativ, denumirea de rrom fiind acceptată de toată opinia publică şi de autorităţi. „Pentru cealaltă denumire - pe care eu nu o folosesc - există un înţeles insultător, iar ei se denumesc populaţie romă sau hindi. Restul discuţiilor nu sunt altceva decât politicianism şi propagandă', a spus Nicolae Vlad Popa, deputat PLD.

Antena3.ro

luni, 5 noiembrie 2007

Război religios româno-rus

Jurnalul National


"Suntem foarte îngrijoraţi şi, desigur, acţiunile Patriarhiei Române nu vor rămâne fără urmări", a declarat mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, referindu-se la decizia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) de a reactiva trei episopii pe teritoriul Republicii Moldova. Situaţia pune sub semnul întrebării întâlnirea programată între patriarhii Daniel şi Alexei al II-lea, la 19 noiembrie.


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis reactivarea Episcopiei de Bălţi (fostă a Hotinului), a Episcopiei Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail) şi a Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria). Mitropolia Moldovei de la Chişinău a cerut Patriarhiei Române să renunţe la această decizie, dar răspunsul de la Bucureşti a fost că problema celor trei episcopii va fi discutată la 19 noiembrie, la Moscova, la nivelul cel mai înalt al celor două Biserici. Până atunci, însă, între cele două biserici ortodoxe relaţiile nu sunt chiar atât de roz.


DEPENDENŢÅ. Pentru înţelegerea situaţiei, se cuvine să precizăm că pe teritoriul Republicii Moldova activează două unităţi ecleziale: Mitropolia Moldovei, care este dependentă canonic de Patriarhia de la Moscova, şi Mitropolia Basarabiei, care este dependentă de Patriarhia Română. Mitropolia Moldovei are cinci episcopii, iar cea a Basarabiei are patru episcopii, cu tot cu cele reactivate recent, adică atâtea câte avea şi până în 1944, când a fost desfiinţată. Cu toate acestea, decizia Patriarhiei Române este văzută ca un act necanonic.


REACŢII. "Ceea ce s-a întâmplat acum reprezintă o încălcare gravă a rânduielilor canonice, iar acest pas este îndreptat spre distrugerea unităţii sfintei Ortodoxii", a declarat preşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, citat de Interfax. În acelaşi context, episcopul Egorievski Mark, vice-preşedenitele Relaţiilor Externe ale Patriarhiei de la Moscova, a spus că "Este o aventură expansionistă de culoare naţionalistă şi un act direct, care duce la scindarea lumii ortodoxe".

De asemenea, Episcopul Iustinian al Tiraspolului şi Dubăsarilor, a fost iritat de hotărârea Bisericii Ortodoxe Române, catalogând-o drept "jaf la drumul mare".


Patriarhia Română vine cu un răspuns care se bazează pe argumentele istoriei: "Această reactivare a fost consecinţa firească a faptului că anterior, printr-o hotărâre definitivă a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 2004 şi prin modificările înregistrate la Statutul de organizare şi funcţionare a Mitropoliei autonome a Basarabiei, aceasta a fost recunoscută drept «succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv», cu eparhiile ei componente, Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria. Aceste eparhii au fost reactivate de Mitropolia autonomă a Basarabiei şi înregistrate oficial de Guvernul Republicii Moldova, dispunând de personalitate juridică de câţiva ani". Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Costel Stoica a spus că: "Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a făcut altceva decât să ia act cu binecuvântare de recunoaşterea juridică a respectivelor eparhii ale Mitropoliei Basarabiei de către autorităţile de stat ale Republicii Moldova. Decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu noua configuraţi bisericească din Republica Moldova nu se doreşte în nici un caz a fi generatoare de situaţii conflictuale, ea nefiind decât o recunoaştere a unei stări de drept".


Scurt istoric al Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Organizarea propriu-zisă s-a facut prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925, primul Mitropolit fiind Gurie Grosu, urmându-i Efrem Enăchescu. Jurisdicţia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului, episcopia Hotinului şi Bălţilor şi Episcopia Cetăţii Albe-Ismail. Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată în timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, iar mai apoi în timpul regimului comunist rus din 1944 până în 1992. Ea a fost înlocuită cu Eparhia Chişinăului care s-a aflat sub autoritatea Patriarhiei de la Moscova. În 1992, Sinodul BOR a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Aceasta şi-a reactivat eparhiile istorice, iar autorităţile Republicii Moldova le-au admis în legalitate astfel: Arhiepiscopia Chişinăului (în 2004), Episcopia de Bălţi (fosta Episcopie a Hotinului, în 2004), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetăţii Albe-Ismail, în 2006) şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în 2006).


Vizita PF Daniel la Moscova

La 19 noiembrie, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, are în agendă programată o vizită la Patriarhia Moscovei. Una dintre problemele de discutat între patriarhii celor două biserici este şi aceasta a episcopiilor din Basarabia. De la Patriarhia Moscovei, Mitropolitul Kiril a spus că îi este greu să presupună dacă întâlnirea va mai avea loc sau nu. "Ne-am exprimat că această întâlnire nu este posibilă la Moscova, deoarece aceasta va fi înţeleasă greşit în Moldova şi poate fi înţeleasă greşit în România şi chiar la noi", a spus reprezentantul relaţiilor externe ale Patriarhiei Rusiei. Patriarhia Română consideră că "ar fi regretabil" ca dialogul programat în noiembrie să fie afectat în vreun fel. Ar fi, în schimb, un prilej să se clarifice situaţia jurisdicţiilor din Republica Moldova.

joi, 1 noiembrie 2007

Dreptul natural al Romaniei asupra Insulei Serpilor vs sucursala REIFFEISEN BANK AVAL




Written by Administrator
Oct 31, 2007 at 12:00 AM

Civic Media va prezinta in premiera banca internationala care si-a deschis filiala pe Insula Serpilor pentru a veni in ajutorul politicii de stat a Ucrainei pentru considerarea teritoriului antic romanesc drept insula ucraineana locuita si cu o intensa activitate civila. Image

Este vorba de REIFFEISEN BANK AVAL.

Potrivit portalului destinat Insulei Serpilor, pe "Ostrovul Zmiyiniy" se desfasoara urmatoarele activitati bancare: "personal banking: current accounts, utility payments, opening of card accounts, deposit accounts, foreign currency exchange, cash against card accounts, money transfers; corporate banking:current accounts". Numarul de telefon al sucursalei REIFFEISEN BANK AVAL de pe Insula Serpilor este 8(048)743-43-62, in cazul in care vreti sa va deschideti un cont. Detalii aici.

Memoria resuscitata a istoriei * Insula Serpilor nu a apartinut niciodata Ucrainei * Bastroe, teritoriu istoric romanesc

"Situatia actuala a Insulei Serpilor poate da un tablou politic al incapacitatii unor Guverne care n-au inteles necesitatea apararii, pe toate caile posibile, a teritoriilor romanesti. Detaliind, avem in fata o fresca, ale carei personaje sunt bine cunoscute, Petru Groza si Guvernul sau pro-moscovit, Emil Constantinescu si ministrul sau de Externe, Adrian Severin, un fel de colaj intre fictiune si realitate. Interesul national a fost tradat, de catre conducerea politica ce l-a avut in frunte pe Emil Constantinescu, atunci cand a semnat, la Neptun, cel mai prost, cel mai rau si mai criminal tratat incheiat de Romania in ultimele decenii", afirma prof dr Dominut Padurean intr-un interviu special.

"Strategia" romaneasca a acelui moment a fost una fundamental gresita. Pe acelasi palier al tradarii interesului national situez gestul Guvernului Petru Groza care, chemat fiind la ordine la Moscova, la 4 februarie 1948,a semnat un Protocol in urma caruia Insula Serpilor intra in componenta URSS, fara a avea, in afara fortei militare, nici drept natural, nici drept juridic si istoric asupra acestei palme de pamant romanesc. Sigur, cazul nu este singular, stim cu totii. In fapt, insula fusese ocupata militar de sovietici inca din ultimele zile ale lunii august 1944.

Astazi stimca inca din vara lui 2001, platforma maritima de foraj Sivas, proprietate a companiei Cernomorneftegaz a descoperit un zacamant de hidrocarburi la o adancime de peste 2,5 km si la 40 km sud de Insula Serpilor. In pungile superioare ale Olimpiisk a fost evidentata prezenta gazelor naturale, in cele inferioare - petrol cu un continut scazut de parafine si alte elemente. Specialistii companiei sunt de parere ca productia industriala a acestor resurse energetice nu constituie o mare dificultate, iar rentabilitatea de exploatare a fost calculata la 40 de procente. Potrivit datelor directorului general al Cernomorneftegaz, Valeri Iasiuk, in regiunea Insulei Serpilor, se afla circa 10 milioane tone petrol si 10 miliarde metri cubi de gaze naturale, transmitea fosta Agentie de presa "Rusia la zi" anul trecut.

In monografia "Insula Serpilor", dr Dominut Padurean, profesor de Istorie la Academia Navala "Mircea Cel Batran", demonstreaza cu toate documentele posibile faptul ca Insula Serpilor e pamant romanesc. Cartea este structurata pe sapte capitole, cu o abordare de la antichitate pana la previziunile acestui an, legate de sesizarea de catre Romania a Curtii Internationale de Justitie de la Haga privind diferendul cu Ucraina referitor la zonele economice exclusive si platoul continental al celor doua tari in Marea Neagra.

Cititi mai jos Interviul cu prof dr Dominut Padurean, autorul "Bibliei" Insulei Serpilor

Cercetatorii spun ca in lume sunt cartografiate zone geografice care ascund oua de dinozauri. Insula Serpilor a disparut pana si din cartografia romaneasca...

Si eu sunt intrigat de faptul ca macar dupa 1989 ar fi trebuit spus adevarul in legatura cu acest rapt teritorial. Chiar si in dezbatere publica. Au aparut tomuri de geografie, dar nici unul nu-i consemneaza adevaratul nume, de cele mai multe ori fiind consemnat numele rusesc al insulei - Zmeinai Ostrov. Sub cizma regimului totalitar (cel putin pana in 1967) daca vorbeai despre insula, ca pamant romanesc, riscai pierderea libertatii, dar acum ? Sa nu uitam, una dintre fortele care conduc lumea este minciuna. Democratia insa se bazeaza pe tot ceea ce inseamna cultura, informatie, libertate de exprimare, intr-un cuvant, cunoastere. Toate elementele geologice, geografice, de clima s.a., insula fiind situata in dreptul bratului Sulina, la 44,5 km distanta est, in Marea Neagra, ne confirma dreptul natural asupra acestui pamant.

Insula Serpilor nu a apartinut niciodata Ucrainei

Care sunt previziunile dvs., vizavi de diligentele Romaniei la Curtea Internationala de la Haga, in diferendul cu Ucraina legat de Insula Serpilor si platoul continental adiacent?

O abordare serioasa a problematicii de catre partea romana era necesara, la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, mult mai devreme. Aici se cuvin facute cateva precizari: la Haga tot procesul se va desfasura in contextul in care judecatorii nu vor putea face abstractie de statutul juridic al insulei. Or, din acest punct de vedere, dreptatea este de partea noastra, indubitabil; apoi, pentru a se judeca problema zonei economice exclusive si a platoului continental adiacent insulei, cui si cat anume ii revine, aici atat Romania, cat si Ucraina va trebui sa raspunda la cateva intrebari fundamentale, statuate de dreptul international si anume: daca insula are surse proprii de apa potabila (ea nu are!), daca are propriile surse de hrana (si nu le are!), daca are viata economica (si nu are!), daca este locuita (in sensul larg acceptat, lucru despre care nici nu poate fi vorba!).

Mica cherhana de la tarmul insulei, infiintarea unei filiale a bancii Alfa de la Kiev, chiar a unui cabinet ginecologic, emiterea de buletine de Insula Serpilor pentru putinii graniceri care-si satisfac stagiul militar pe insula sau pentru personalul de deservire a instalatiilor militare amplasate aici, toate aceste, argumente fortuite, menite sa contracareze raspunsurile romanesti la intrebarile de mai sus, nu poti revendica in fata juristilor de la Haga, a opiniei publice internationale, ceva ce nu ti-a apartinut niciodata!

Si apoi, toate tratatele de dupa Protocolul din 4 februarie 1948 - neratificat de niciuna dintre parti, nedeclarat la O.N.U., semnat sub presiunea fortei, de un Guvern obedient fata de Moscova, in conditiile in care intreaga Romanie, inclusiv insula, era ocupata militar de sovietici - sunt acte juridice subsecvente unui act lovit de nulitate absoluta! Pe cale de consecinta, adevaratul statut juridic al Insulei serpilor este cel consemnat in tratatul de pace din 10 februarie 1947,in care lucrurile sunt clare - insula era (este) pamant romanesc.

Bastroe, teritoriu istoric romanesc

Cu Ucraina mai avem si diferendul de natura juridico-teritoriala legat de canalul Bastroe. Cum comentati aceasta situatie?

As vrea sa se inteleaga faptul ca formularea "Canalul Bastroe" este inadecvata. In realitate, proiectul ucrainean poarta numele de "Canalul Dunare-Marea Neagra", Bastroe fiind doar un segment (3,3 km),realizat prin adancirea garlei Musura. Evident, e bine sa nu uitam ca si in acest caz e vorba tot de un pamant fost romanesc. Efectele criminalului pact sovieto-german Ribbentrop - Molotov, mai are, din nefericire, efecte nocive asupra Romaniei si astazi. Daca efectele acestui pact pentru statele baltice (Letonia, Estonia si Lituania) au fost anulate, in cazul Romaniei ele mai dainuie inca. Situatia este de neinteles.

In ceea ce priveste strict "cazul Bastroe" Ucraina, adepta politicii faptului implinit, a sfidat nu doar Romania, ci, practic, intreaga opinie publica internationala, netinand cont deloc nu numai de tratatele semnate cu tara noastra, dar nici de semnalele venite din partea SUA, a Germaniei, a multor organizatii ecologiste internationale.

Care ar fi previziunile?

Nu doar "problema Bastroe" trebuie avuta in vedere pentru a putea fi judecate lucrurile lucid si corect. In ecuatie trebuie introduse, obligatoriu, jocurile strategice ale Moscovei legate de Dunare si Marea Neagra, pozitia Kievului fata de Moscova, pozitiile unor state occidentale fata de Ucraina - a doua mare putere nucleara a Europei, dorinta Occidentului de a bara tendinta de refacere a imperiului rus, faptul ca Romania, stat membru NATO, este granita in granita cu Ucraina si, indirect, cu Federatia Rusa. Cele doua puteri slave doresc o iesire proprie la Marea Neagra, la granita cu NATO, respectiv evitarea controlului romanesc (NATO) asupra navelor ucraineano-ruse care tranziteaza din Dunare in Marea Neagra.

De aici interesele majore economice si militare, de care, cei care abordeaza aceasta problema, a canalului Bastroe, vorbesc, in mod paradoxal, mai putin.

Nici "bomba" ecologica pe care o reprezinta Bastroe pentru rezervatia Delta Dunarii nu trebuie omisa intrucat lucrarile la canalul ucrainean Dunare-Marea Neagra; prin distrugerea unor ecosisteme si modificarea grava a celor ramase, prin scaderea debitului apei pe canalele romanesti ale Deltei Dunarii, prin cresterea gradului de innisipare a barei Sulina, implicit a lucrarilor partii romane pentru a mentine navigabil acest canal, prin scaderea tranzitului naval pe Sulina, prin pierderile economice pe care le provoaca populatiei Deltei Dunarii, dar si porturilor Sulina, Tulcea, Galati si Braila si altele, consecintele prezente si viitoare ale "canalului Bastroe" pentru Romania sunt negative, grave pe multiple planuri.

Negocierile in aceste chestiuni, desfasurate la Geneva, nu s-au incheiat cu rezultatele scontate, esecul acestora nefiind greu de anticipat.

Decisiv, in perspectiva, ramane ca Romania sa dea dovada de luciditate, fermitate, consecventa, sa evite orice erori sau greseli, sa nu faca nici un pas inapoi. Trebuie facut uz din plin de forta dreptului, de o politica inteligenta, grefata pe interesele de moment si de perspectiva ale Romaniei. Dreptatea este de partea noastra, atat Dumnezeu, cat si marile puteri, opinia publica internationala, stiu foarte bine acest lucru. Pana la urma, adevarul, dreptatea, tot vor triumfa...

A consemnat: Mircea LUNGU

AlterMedia: Insula Serpilor in date si acte

http://civicmedia.ro/

luni, 29 octombrie 2007

La ce se reduc pericolele la adresa Romaniei?




Bucuresti, Romania/Romanian Global News
luni, 29 octombrie 2007
Image
Image
Nominalizarea Romaniei ca tinta a atacului cu rachete din partea Iranului, de catre presedintele american George Bush nu a avut darul sa nelinisteasca pe romani. Este o noutate pentru societatea romaneasca ca putem deveni tinte pentru state aflate departe de zona noastra geografica. Teoretic, ca parteneri NATO, Romania ar putea deveni o tinta, atat pentru terorismul arab, dar si in cazul in care criza iraniana s-ar acutiza. Dar alaturi de Romania, la fel de bine pot deveni tinte si tarile vecine noua. Pericolul pare doar ipotetic si destul de indepartat pentru a crea emotie in Romania.
La sumitul Rusia-UE, presedintele rus, Vladimir Putin, vorbind de problema kosovara, a adus in discutie posibile amenintari la adresa Romaniei care, in conceptia diplomatiei ruse, s-ar confrunta cu actiuni separatiste in Ardeal si Dobrogea, evocandu-se „problema maghiara” si „problema bulgara”. Aceasta readucere pe tapet, dupa 1945, a teoriilor iredentiste maghiare si bulgare, nu pot decat sa ne supere. Putin se dovedeste, de aceasta data, total depasit in aprecieri, uitand ca de la 1940 s-au scurs 67 de ani, iar structura demografica a Romaniei s-a schimbat considerabil.
Sa incercam sa explicam care ar fi astazi argumentele in demontarea celor doua „probleme” minoritare din Romania. La recensamantul din 2002, la nivelul intregii tari, romanii reprezentau 89,5% in intreaga populatie, minoritatile etnice fiind de 11,5 %, dintre care maghiarii 6,6%, iar bulgarii sub 0,1%. In judetele din Moldova, populatia romaneasca era de peste 96%, iar in Oltenia si Muntenia de peste 94%. In Transilvania, maghiarii, din cele 16 judete, doar in doua, Harghita 84,62 % si Covasna 73,8% sunt majoritari, plasate in centrul tarii, in alte trei au procente de peste 25%, respectiv Mures 39,30%, Satu Mare 35,19%, Bihor 25,96%, populatia romaneasca fiind intre 75-96% in celelalte 11 judete. Din punct de vedere numeric, chestiunea este transata, existand un raport de 1 la 4 intre maghiari si romani.
In Dobrogea, cele doua judete Tulcea si Constanta, populatia romaneasca este de 91%, iar minoritatile etnice (aproximativ 18) reprezinta 9%. Trecem peste faptul ca exista o concordie nationala intre nationalitatile dobrogene, evocata deseori ca model de convietuire interetnica. In Tulcea sunt doar 61 bulgari (din totalul intregii populatii de 256492) si in Constanta 74 (din 715151). „Problema bulgara”, evocata la nivel european de presedintele Putin, se reduce la 135 de etnici bulgari, cetateni romani, din Dobrogea. S-a uitat faptul ca problema bulgara se referea la Cadrilater, cele doua judete care constituiau Dobrogea de Sud, cedata in septembrie 1940 Bulgariei, dar printr-un schimb de populatie (au plecat din Dobrogea de Nord 60000 de bulgari si au fost stramutati din Cadrilater 130000 de romani).
Problema ridicata de Putin ne releva insa un alt aspect al chestiunii minoritatilor din Romania. Intrucat populatia romaneasca este de 90 %, raspandita uniform si majoritar absolut de-a lungul granitelor tarii, s-au incercat, in ultimul timp, diversiuni, prin care sa se legitimeze noi minoritati, inventate, si aici ma refer la „minoritatea moldoveneasca” si la „minoritatea aromana”. Ne este astazi relevat adevaratul scenariu al crearii acestor „comunitati”. In curand, vom afla ca oltenii s-au revoltat si sunt discriminati, iar banatenii vor autonomie. Ajungem astfel la ridicol.
Problema etnica in Romania este definitiv rezolvata din punct de vedere numeric. In planul respectarii drepturilor minoritatilor nationale, Romania se claseaza printre cele mai avansate tari din UE. Ne putem referi la discriminarea pozitiva a minoritarului in raport cu majoritarul. Sa nu uitam ca, minoritarul isi desemneaza reprezentantul in parlament, dar aplica si stampila de vot in cadrul procesului electoral, votand astfel de doua ori. Nu mai luam in considerare fondurile alocate generos de la buget pentru asociatiile si fundatiile minoritatilor nationale, incat multi au fost stimulati economic sa se declare minoritari.
Ar trebui sa privim in viitor catre situatia romanilor din afara granitelor tarii, sa incercam sa vedem daca vecinii nostri sunt la fel de generosi cu „vorbitorii de limba romana” (vlaha, aromana, meglenoromana, istroromana).
Pentru Romanian Global News, Emil Tircomnicu


sâmbătă, 27 octombrie 2007

Monument dedicat eroilor romani, la Budapesta

Budapesta, Ungaria/Romanian Global News
vineri, 26 octombrie 2007
Image
Secretarul General al Ministerul Apararii, Georgeta Gavrila, a participat de Ziua Armatei Romaniei - 25 octombrie, la festivitatea de inaugurare a unui monument dedicat eroilor romani cazuti in lupte pe teritoriul Ungariei, monument aflat in cimitirul central din Budapesta. Cu aceeasi ocazie, a fost inaugurata si parcela de onoare a ostasilor romani care au contribuit la eliberarea teritoriului Ungariei in al doilea razboi mondial.
In aceeasi zi, Secretarul General al Ministerul Apararii a fost prezent si la deschiderea expozitiei intitulata “Asistenta religioasa in Armata Romaniei in secolul XX”, organizata la Muzeul de Istorie Militara din Budapesta de catre Muzeul Militar National al Romaniei.
Georgeta Gavrila a efectuat o vizita in Ungaria in zilele de 24 si 25 octombrie, unde l-a reprezentat pe ministrul apararii la activitatile organizate la Budapesta cu prilejul sarbatoririi Zilei Armatei Romaniei, se arata intr-un comunicat de presa emis de MApN.

http://www.rgnpress.ro/

Biserica Ortodoxa Romana se reintoarce in Sudul Basarabiei si Transnistria




Bucuresti, Romania/ Romanian Global News
vineri, 26 octombrie 2007
Image
Daca geopolitica guvernului si MAE in ceea ce priveste romanii de pretutindeni este falimentara, BOR incepe sa suplineasca dezinteresul si prostia politicienilor si diplomatilor din Romania, care se ocupa de domeniu, luand decizii de importanta majora pentru romanii care traiesc dincolo de frontierele actuale ale Romaniei. In zilele de 22 - 24 octombrie 2007, la resedinta patriarhala, sub presedintia Prea Fericitului Parinte Patriarh Daniel, a avut loc sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Dintre hotararile luate sunt unele care sunt extrem de importante pentru romanii de pretutindeni.
Una dintre cele mai importante este cea de infiintare sau reactivarea in cadrul Patriarhiei Romane a urmatoarelor noi eparhii in cadrul Mitropoliei Basarabiei:
- Episcopia de Balti (fosta a Hotinului), cu sediul in orasul Balti;
- Episcopia Basarabiei de Sud (fosta de Cetatea Alba-Ismail), cu sediul in orasul Cantemir;
- Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (fosta Misiunea Ortodoxa Romana din Transnistria), cu sediul la Dubasari.
In ceea ce priveste emigratia romaneasca, in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale se infiinteaza Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei.
In cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Centrale si de Nord se infiinteaza Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm.
De asemenea se infiinteaza pentru romanii din Australia si Noua Zeelanda, Episcopia Ortodoxa Romana din Australia si Noua Zeelanda, cu sediul la Melbourne, dependenta canonic direct de Patriarhia Romana.

http://www.rgnpress.ro/

vineri, 26 octombrie 2007

Ziua Armatei Române

garda.jpgLA 25 OCTOMBRIE 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortista, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului, lupta inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei.

O zi mai tarziu, la 26 octombrie, Ministrul de razboi, generalul Mihai Racovita, declara: “Romanii, cu mic, cu mare, tresalta la sunetul trambitelor biruitoare. Ardealul a revenit astazi, prin lupta dreapta si jertfa vrednica, la trupul din care a fost rupt“.

Bilanţul luptelor purtate de armata română pentru desăvârşirea eliberării Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al naţiunii române în apărarea idealurilor sale de libertate şi unitate. Armata română a angajat, între 1 septembrie – 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (100.000 militari mai mult decât prevederile convenţiei de armistiţiu).


Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi). În cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localităţi între care 8 oraşe. Inamicului i-au fost provocate 11.434 pierderi (prizonieri şi morţi număraţi). În total, pe întreg teritoriul României inamicul a înregistrat din partea trupelor române 72.937 pierderi.


25 OCTOMBRIE - ZIUA ARMATEI ROMANE

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).

Dacă armata ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994.

În prezent, zilele categoriilor de forţe ale armatei şi cele ale genurilor de armă şi specialităţilor militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, R.G. - 4, aprobat prin ordinul ministrului apărării naţionale nr. M119 din 27 septembrie 2000.

Sărbătorirea zilei armatei în lume s-a instituit, în mod diferenţiat, de la o ţară la alta, după primul război mondial, cu scopul de a oferi societăţii civile posibilitatea evocării faptelor de arme sau evenimentelor hotărâtoare din viaţa fiecărei oştiri. De regulă, aceste zile au fost stabilite în corelaţie cu momente semnificative din istoria modernă şi contemporană.

În general, armatele din Occident nu sărbătoresc o dată anume ca zi a armatei. În aceeaşi tradiţie se încadra şi armata română în perioada antebelică. Excepţie de la această regulă fac Franţa, care îşi serbează armata la data de 11 noiembrie - ziua armistiţiului din 11.11.1918 dintre aliaţi şi Germania -, şi Italia, la 4 noiembrie - armistiţiul de la Villa Giusti din 04.11.1918.

Drapel de lupta al Armatei romane - 1944
Drapel de lupta al Armatei romane in al doilea razboi mondial
În ţara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca “Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, “sâmburele” viitoarei “Armate Populare” din România.

Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.

În 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. Ideea după care întreaga armată română îşi avea “sâmburele” în Divizia “Tudor Vladimirescu” devenea astfel de domeniul trecutului.

În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj.

Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947.

Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei Române şi istoria naţională, în ansamblul ei, este pusă în evidenţă şi de faptul că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947.

Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata Română a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.

La momentul respectiv comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordinea sa, consemna în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, următoarele: “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi (…). Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump (…), eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării”.

Cele consemnate mai sus pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială. (Sectia Traditii Militare si Educatie Civica a MApN - www.mapn.ro)

ORDIN DE ZI AL COMANDANTULUI ARMATEI A 4-A ROMANE
prin care Generalul Gheorghe Avramescu evocă eroismul militarilor români în luptele duse pentru eliberarea patriei

“Armata 4
Stat major

ORDIN DE ZI nr. 392 bis din 29 octombrie 1944

La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii neamului românesc. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu pieptul vostru aţi făcut zăgaz de neînfrânt duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrânt dârza apărare a Mureşului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump.

Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins.

Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.

Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului.

Încrezători în destinele neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului şi a tronului.

Comandantul Armatei 4
General de corp de armată Gheorghe Avramescu”

COMPLEXUL MEMORIAL CAREI

Complexul monumental ridicat în memoria eroilor din cel de-al doilea război mondial s-a construit într-o piaţă frumoasă din localitate şi este creaţia sculptorului român Vida Gheza şi a arhitectului Anton Dâmboianu. Se numără printre cele mai impunătoare şi reprezentative monumente ridicate pe teritoriul ţării noastre întru slava eroilor români care şi-au jertfit viaţa în luptele pentru alungarea horthyştilor unguri de pe teritoriul Patriei. A fost dezvelit în anul 1964, cu prilejul împlinirii a două decenii de la alungarea trupelor duşmane de pe ultima brazdă de pământ românesc.

monum.jpg
Realizat din piatră albă, complexul se compune din câteva elemente sculpturale şi arhitecturale distincte, armonios legate între ele, şi anume: un cap de ţăran, care degajă demnitate şi statornicie; o poartă cu încrustaţii inspirate din crestăturile ceardacurilor maramureşene; o femeie sădind o floare; chipul unui ostaş, cu trăsături aspre, impresionant prin masivitatea sa; un obelisc care aminteşte de turlele bisericilor maramureşene. Complexul are următoarele dimensiuni: 18 x 5 x 12 m.

Referindu-se la creaţia sa monumentală, sculptorul Vida Gheza spunea într-un interviu: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de ţăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele ţărăneşti care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Ţăranca, ce împlântă o floare, simbolizează viaţa nouă care începe. Urmează soldatul eliberator, care sub forma în care e reprezentat ilustrează un ostaş demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălţat obeliscul sau flacăra veşnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor de lemn din Maramureş”. Pe obelisc este săpat următorul text: „Glorie ostaşilor armatei române căzuţi în luptele pentru eliberarea patriei”. (Altermedia)

http://ro.altermedia.info/



Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc