duminică, 19 august 2007

"Garda Ungara" anti-romaneasca





Actualizat: 16 August 2007; 05:01, sursa: Ziua

Extrema dreapta de la Budapesta si-a legalizat formatiunile paramilitare * Purtatorii camasilor negre au ca scop o interventie in cazul unei eventuale agresiuni din partea Romaniei sau a Slovaciei / Crearea la Budapesta a "Garzii Ungare" de catre miscarea de extrema dreapta, al carei lider sustine ca se teme de o eventuala agresiune din partea Romaniei sau a Slovaciei, a declansat reactii dintre cele mai diverse: opozitia conservatoare propune intemeierea unei "Garzi nationale" pe care o priveste ca pe un organism de aparare civila, socialistii aflati la guvernare par gata sa negocieze acest ... ( Pagina realizata de George DAMIAN)
Crearea la Budapesta a "Garzii Ungare" de catre miscarea de extrema dreapta, al carei lider sustine ca se teme de o eventuala agresiune din partea Romaniei sau a Slovaciei, a declansat reactii dintre cele mai diverse: opozitia conservatoare propune intemeierea unei "Garzi nationale" pe care o priveste ca pe un organism de aparare civila, socialistii aflati la guvernare par gata sa negocieze acest proiect, iar liberalii din coalitie resping total ideea unei garzi civile in Ungaria, scrie miercuri cotidianul Nepszabadsag, preluat de Rompres. Crearea de catre partidul de extrema dreapta Jobbik a unei grupari paramilitare numite "Garda Ungara", ai carei membri poarta uniforme negre, a dat fiori intregii clase politice. Liderul Jobbik, Gabor Vona, a declarat pentru Nepszabadsag ca este extrem de preocupat in privinta Romaniei si a Slovaciei, doua tari cu comunitati etnice maghiare care au potentialul de a ataca Ungaria.

In timp ce ministrul Apararii din primul guvern post-comunist al Ungariei (1990-1994), Lajos Fur, pare dispus sa sustina extrema dreapta, dandu-si acordul sa participe la lansarea oficiala a gruparii care reuneste 56 de membri, ministrul de Externe din ultimul guvern conservator (1998-2002), Janos Martonyi, are o parere total diferita. Conservatorul a declarat ca unul dintre cele mai importante obiective ale sale a fost acela de a revigora cooperarea cu tarile vecine precum Romania si Slovacia. "Ma opun cu fermitate oricarei luari de pozitie contrare acestui principiu", a spus Martony pentru Nepszabadsag. In ceea ce priveste socialistii aflati la putere - MSZP, Agnes Vadai, un inalt reprezentant al Ministerului Apararii, a declarat ca argumenul lui Jobbik este "prostesc", adaugand ca tarile membre ale NATO au aceleasi valori.

Intre timp Fidesz, gruparea conservatoare, a propus infiintarea unei Garzi Nationale, incepand deja sa racoleze voluntari. In vreme de pace o asemenea organizatie ar putea ajuta la interventia in caz de dezastre, iar in timp de razboi ar putea functiona ca o unitate in rezerva, ca si in alte tari ale NATO, au declarat membrii Fidesz. Ministrul Apararii Imre Szekeres (MSZP) a declarat ca initiativa i se pare binevenita si ca este gata sa incerce sa ajunga la un consens cu toate partidele parlamentare in aceasta problema, numind apararea "o preocupare a intregii natiuni". Liberalii din SZDSZ, membru al coalitiei de guvernare, par sa se situeze pe pozitii cu totul contrare. Facand referire la "Garzile muncitoresti" de pe vremea comunismului, liberalii au respins toate ideile privitoare la crearea unei garzi civile, in orice forma ar fi ea.

In uniforme negre

Organizatia Magyar Garda, condusa de Gabor Vona, presedintele partidului de extrema dreapta din Ungaria, Jobbik, a fost inregistrata la tribunal in luna iunie 2007, mai informeaza Nepszabadszag preluat de Rompres. Miscarea si-a propus ca obiectiv "pregatirea spirituala, sufleteasca, fizica a tinerilor pentru aparitia unor situatii exceptionale, cand este nevoie de oameni tari, puternici". In acest scop "gardistii", care vor purta uniforme negre, vor fi pregatiti si pentru folosirea armelor. Potrivit informatiilor din presa, aceasta prevedere a programului miscarii a starnit interesul serviciilor secrete ungare.

Rascoala extremistilor de dreapta de la Budapesta

Budapesta a fost zguduita in noaptea de 18 spre 19 septembrie 2006 de cele mai violente manifestatii de dupa aderarea la Uniunea Europeana care s-au soldat cu peste 150 de victime.

Protestele au fost declansate de difuzarea unui discurs al premierului Ferenc Gyurcsany care recunostea ca a mintit alegatorii folosind un limbaj vulgar in cadrul unei reuniuni de taina a socialistilor ungari. Protestatarii, in majoritate membri ai organizatiilor de dreapta si de extrema dreapta, au manifestat in fata Parlamentului dupa care au asediat timp de mai multe ore sediul televiziunii nationale. In urma retragerii fortelor de politie care aparau cladirea, manifestantii au intrat in televiziunea ungara unde au citit o petitie care cerea demisia Guvernului Gyurcsany. Abia dupa cateva ore politia a reusit sa elibereze televiziunea folosind gaze lacrimogene si tunuri cu apa.

Mii de protestatari s-au adunat in fata cladirii Parlamentului ungar din Budapesta, cerand demisia premierului Ferenc Gyurcsany, dupa ce acesta a recunoscut ca inregistrarea difuzata de postul de radio national, continand o expunere rostita de acesta cu usile inchise in fata grupului parlamentar al socialistilor, este autentica. "A trebuit sa ma prefac timp de un an si jumatate ca guvernam. In loc sa facem asta, am mintit dimineata, am mintit seara", a marturisit in cadrul intalnirii respective Gyurcsany, referindu-se la starea economiei ungare. Politistii au incercat sa disperseze multimea folosind bastoane de cauciuc si tunuri cu apa. In cursul manifestatiei au fost incendiate mai multe automobile. In cursul acestei faze a protestelor, manifestantii au scandat "'56!" facand referire la revolta anticomunista maghiara din 1956.

Televiziunea, luata cu asalt

In cursul noptii cateva sute de manifestanti din fata Parlamentului s-au deplasat la sediul central al televiziunii nationale maghiare aflate in apropiere, pe care l-au luat cu asalt. Demonstrantii au provocat daune semnificative in apropierea intrarii principale a sediului televiziunii, inainte de a intra in cladire. Redactorii prezenti in sediul televiziunii sustin ca politistii care pazeau cladirea s-au retras fara nici o explicatie.

Confruntarile dintre manifestanti si fortele de ordine din Ungaria, cele mai grave de la sfarsitul comunismului in aceasta tara, au facut 150 de raniti, in special politisti. Imagini din timpul manifestatiei au fost transmise in direct de televiziunea comerciala Hir TV, apropiata opozitiei de dreapta FIDESZ (Uniunea Tinerilor Democrati), fiind reluate de alte canale de televiziune. Cele doua canale nationale maghiare si-au oprit emisiunea in jurul orei locale 01.20, cand manifestantii au patruns in cladire, dupa mai multe ore de asalt.

Purtatorul de cuvant al televiziunii nationale, Katalin Holub, a declarat pentru MTI, ca in acel moment directorul departamentului de stiri, Attila Kert le-a cerut colegilor sai sa intrerupa transmisia si sa paraseasca cladirea. Demonstrantii i-au prezentat o petitie directorului departamentului de stiri, care a fost citita in aula institutiei si prin care se cerea demisia premierului Ferenc Gyurcsany si a Guvernului sau.

Temeri de antisemitism

Fortele radicale au inceput pregatirile pentru actiuni agresive, violente, cu arma in mana, ceea ce, pe de o parte, pune in pericol ordinea publica din Ungaria si, pe de alta parte, ameninta linistea evreilor din tara, a tras semnalul de alarma Uniunea Comunitatii Evreiesti din Ungaria, intr-un comunicat difuzat miercuri, 8 august. Potrivit comunicatului, infiintarea unor unitati de lupta, inarmate, si purtarea de catre membrii garzii a uniformei negre care seamana extrem de mult cu hainele purtate de membrii miscarilor fasciste in anii 1940, reprezinta o continuare directa a actiunilor miscarilor de extrema dreapta, incepute in toamna anului 2006, a demonstratiilor agresive de strada, unde au fost scandate permanent lozinci antievreiesti. In comunicat, comunitatea evreiasca din Ungaria isi exprima increderea ca Guvernul ungar, in cadrul constitutiei tarii, va gasi posibilitatea de a lua masuri impotriva unor grupari asemanatoare, iar in acest fel se va garanta viata linistita a evreilor si a tuturor locuitorilor Ungariei.

Cu ochii pe Carpati

Karpat-haza Nemzetorseg (Garda nationala a Patriei-Carpati n.red.) este o alta organizatie ce a luat fiinta in Ungaria in luna februarie si care are deja peste o mie de membri. Conform presedintelui acestei organizatii, Dr. Lajos Papp, obiectivele sunt apararea vietii si sanatatii oamenilor, apararea si protejarea pamantului, traditiilor, culturii si lumii vii din Patria-Carpati. Garda nationala, sustine chirurgul cardiolog Lajos Papp, nu este o organizatie inarmata, membrii sai nu folosesc nici macar briceaguri cand se afla in misiune - spre deosebire de cei din Garda Ungara. Membrii garzii nationale poarta ca uniforma veste albe cu o cruce dubla.

"Vrem sa avem grija de ordinea morala a natiunii noastre, membrii organizatiei trebuie sa jure ca vor respecta Cele Zece Porunci", a subliniat presedintele organizatiei. Membrii Garzii nationale actioneaza in grupuri de cate cinci persoane. Dar inaintea inceperii tuturor actiunilor, ei trebuie sa incheie un proces verbal, pentru a se putea stabili responsabilitatea personala a fiecarui participant. Membrii Garzii nationale participa in primul rand la actiuni de caritate (de pilda, au trimis carti de povesti unor copii maghiari cu probleme de sanatate multiple, din Ucraina Subcarpatica). Dar statutul organizatiei se refera si la acordarea de aparare juridica, participarea la actiuni de inlaturare a urmarilor catastrofelor naturale, salvarea de vieti omenesti, apararea ordinii publice.

Intrebat ce anume intelege organizatia prin actiuni de aparare a ordinii publice, presedintele Lajos Papp a adus ca exemplu tulburarile de strada care au avut loc in toamna trecuta. In asemenea cazuri, a sustinut el, membrii garzii nationale se aseaza intre politisti si civili, ca sa poata apara ambele parti, deoarece "noi ii consideram si pe politisti copiii nostri".

Sursa:

http://www.memo.ro/

marți, 14 august 2007

Valahii de pe muntele Sinai

Legenda sau adevar pierdut?


Beduinii din tribul geabelilor nu par sa se deosebeasca de ceilalti sinaiti. Arata la fel, vorbesc la fel, au aceleasi traditii. Totusi, cand intalnesc un roman, se opresc si isi deapana repede povestea: si ei, geabelii, sunt de origine romana, iar stramosii lor valahi au fost adusi acolo de catre imparatul Iustinian, cand a fost intemeiata manastirea Sfanta Ecaterina, adica in secolul VI. Au fost crestini pana nu demult, prin sec. XVIII. Povestea lor este incredibila. Pana de curand, nimeni nu i-a luat in serios. Lingvistii romani nu stiu nimic despre ei, istoricii au vagi informatii, care provin din notele de calatorie ale unor straini ce s-au perindat pe la locurile sfinte in secolele trecute. Pare de necrezut, dar daca au dreptate, inseamna ca sunt fratii nostri, descendenti ai unei romanitati care s-a conservat si a evoluat separat, departe de Europa romanica, si care, probabil, si-a pastrat multa vreme trasaturile, inainte sa cedeze sub influenta araba. Daca nu este asa, si este doar o legenda, care este samburele de adevar in jurul caruia a crescut aceasta poveste?
De curand, au fost facute cateva cercetari amanuntite cu privire la aceasta comunitate. Cercetatorul Andrei Popescu-Belis a studiat o multime de izvoare, de la surse istoriografice bizantine, la manuscrise din biblioteca manastirii si marturii din evul mediu, renastere si epoca moderna, tinand cont si de traditia orala a beduinilor numiti geabeli, adica “oameni de la munte”. Ce rezulta din cercetarile sale? Intr-adevar, in secolul VI, cand Iustinian a hotarat construirea Manastirii “Sfanta Ecaterina”, au fost trimise in Egipt o suta de familii de ‘abid-al-Rum, adica “servitori/ sclavi ai romanilor”, cum sustine cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), cu scopul de a sluji manastirii si de a o apara. Descendentii acestor servitori traiau si in vremea cronicarului, in preajma manastirii, iar printre ei se numarau si asa-numitii Lahmiyin. Se pare ca toate informatiile ulterioare deriva din aceasta marturie, dar au fost reinterpretate si modificate. Astfel ca numele Lahm, care nu se stie exact la ce neam se refera, a fost interpretat ca provenind din Valah (in araba nu exista v la inceput de cuvant), iar in loc de “sclavi ai romanilor”, prin care se arata doar ca cele o suta de familii proveneau din imperiu, s-a spus ca geabelii vin din Pont (Marea Neagra n.red.). Un manuscris din manastire, considerat copie dupa un document din anul 530, care vorbeste chiar despre fondarea manastirii, pomeneste despre aducerea acestor crestini de la Marea Neagra, din tara valahilor (bilad-al-Aflah). Unii cercetatori considera ca acest manuscris a fost redactat abia in sec. XVII-XVIII. In sec. XVI, un calator ceh, pe nume Cristophe Harant, povesteste despre acesti beduini si face o afirmatie surprinzatoare: capeteniile se numesc in limba lor capi.
In epoca moderna, beduinii geabeli au aflat tot mai multe despre aceasta legenda a originii lor europene, integrand-o in traditia lor orala. Un cercetator japonez, Nishio Tetsuo, a alcatuit un inventar lexical al geabelilor, care nu contine insa nici o trasatura particulara, fiind vorba doar de cuvinte arabe. Prin urmare, nici un fir care sa confirme legenda originii valahe a acestor beduini. Totusi, exista un factor biologic care merita luat in seama: cercetarile facute in anii ‘70, pe esantioane de sange, prelevate de la toti beduinii de pe muntele Sinai, au demonstrat ca geabelii sunt diferiti si destul de neobisnuiti fata de celelalte triburi de beduini. Din pacate, nu s-au facut comparatii cu populatiile din nordul sau sudul Dunarii. In plus, chiar daca s-ar face, nu stim cat de relevante ar fi rezultatele, deoarece in Balcani au avut loc, de-a lungul timpului, multe amestecuri de populatii. Iata si concluzia cercetatorului: este vorba de o interpretare eronata a textului lui Eutychius, care a luat proportii, asemenea telefonului fara fir, si a patruns chiar si in traditia beduinilor. In realitate, nu stim decat ca cele o suta de familii trimise de Iustinian sa ajute la treburile manastirii proveneau din imperiu, dar nu stim de unde anume. Etnonimul Lah nu stim la ce se refera. Valahii si Marea Neagra au fost introduse ulterior in poveste, printr-o interpretare eronata. Capi nu este un cuvant romanesc sau romanic. Nu exista urme romanice in limba geabelilor. Prin urmare, daca acesti beduini au, intr-adevar, o ascendenta europeana, acest lucru nu mai poate fi stabilit astazi decat pe baza unor analize de ADN.
O alta cercetare a fost intreprinsa de catre Laura Sitaru, dar concluziile sale sunt diferite de cele ale lui Popescu-Belis. Pe langa marturia lingvistica a calatorului ceh, mai aflam si de aventurile calatorului german Samuel Kiechel, tot in secolul al XVI-lea, care spune ca acesti beduini spun la paduchi pedoci. Mai trebuie sa tinem cont, afirma cercetatoarea, de faptul ca, la scurta vreme dupa fondarea manastirii, in anul 570, pelerinul Antoninus Placentinus, vizitand acele locuri, sustine ca la Sfanta Ecaterina se vorbeau latina, greaca, siriaca, egipteana si bessa. Or, se stie ca bessi erau un trib tracic din Balcani. Exista si astazi un trib de beduini numit bezya, care locuieste in orasul Ter, nu departe de muntele Sinai. Este aceasta o coincidenta? Oare acei “servitori romani (sau ai romanilor)” de care pomeneste Eutychius erau traci romanizati, care inca isi pastrasera limba materna si se rugau in limba lor ori intr-o limba romanica in curs de formare? Pentru Andrei Popescu-Belis, prezenta bessilor la Manastirea Sfanta Ecaterina este extrem de improbabila, in ciuda acestei marturii. Pentru Laura Sitaru, este o cale importanta de cercetare. In plus, spune cercetatoarea, existenta celor doua cuvinte cu aspect romanesc in limba geabelilor in sec. XVI este o dovada clara ca acesti beduini sunt romanici crestini care au fost arabizati. E posibil ca in limba lor sa mai existe si alte urme, dar inca nu au fost intreprinse cercetari serioase in acest sens. Inventarul lexical redactat de cercetatorul japonez nu este suficient de relevant, caci se bazeaza doar pe trei subiecti intervievati, membri ai aceleiasi familii, care, in plus, nu locuiesc in satul geabelilor, aflat chiar langa manastire, ci in orasul Ter.
Cercetarile cu privire la misteriosul trib al geabelilor sunt abia la inceput. Sa rezumam: traditia afirma ca geabelii sunt crestini europeni, adusi chiar la intemeierea manastirii, in sec. VI, pentru slujirea si paza monahilor. Nu stim exact din ce parte a imperiului provin, deoarece au avut loc interpolari in manuscrise. Din punct de vedere biologic, geabelii sunt in mod sigur un neam distinct de ceilalti beduini de pe muntele Sinai. Din punct de vedere lingvistic, ei au fost arabizati complet, dar in sec. XVI, mai existau cuvinte romanice in limba lor. De altfel, inca nu au fost intreprinse anchete lingvistice serioase asupra graiului lor. Rezulta de aici multe semne de intrebare. Dar cel mai important lucru care trebuie luat in considerare este prezenta bessilor la aceasta manastire, dar si la altele din zona. Intr-un articol intitulat “Bessi in manastirile din Orient”, pr. prof. Dumitru Staniloae inventariaza toate izvoarele care se refera la prezenta acestui neam la locurile sfinte. Astfel, pe langa jurnalul de calatorie al lui Antoninus Placentinus, pomenit mai sus, din care am aflat ca la Sfanta Ecaterina se vorbea limba bessa, mai aflam, din Viata Sfantului Teodosie, ca in manastirea intemeiata de Teodosie la rasarit de Betleem, in sec. VI, existau patru biserici: una pentru bolnavi mintal, una in care se slujea in limba greaca, una in care “neamul bessilor inalta in limba lor rugaciunile Stapanului comun” si o alta, in care se slujea in limba armeana; tot din sec. VI-VII ne provine o informatie datorata lui Ioan Moscu, care spune ca in Palestina existau doua manastiri cu numele Soubiba, una de limba bessa si una de limba siriaca; in Viata Sfantului Sava cel Sfintit se vorbeste de mai multe manastiri besse in Palestina; mai mult, o manastire de bessi exista la 553 chiar in Constantinopol. Cine sunt acesti bessi, prezenti in numar asa de mare in manastirile din Orient? Sunt traci care vorbeau o latina evoluata spre o limba romanica? Se intelege oare prin “limba bessa” limba autohtonilor traci? Semnalarea bessilor si a limbii lor la o vreme cand se presupune ca limba autohtonilor a murit demult, si ca toti tracii si dacii romanizati vorbeau latina, ar fi uimitoare. Insa cel mai important lucru care trebuie retinut este acela al prezentei incontestabile a bessilor la locurile sfinte, inclusiv la Manastirea “Sfanta Ecaterina”. Atestarea lor coincide, in mod surprinzator, cu semnalarea celor o suta de familii plecate din imperiu sa slujeasca manastirea, care stau la baza viitorului trib al geabelilor. De aici trebuie sa porneasca viitoarele cercetari.
Geabelii, “oamenii de la munte”, isi duc viata mai departe, nestiuti de fratii lor de sange. E de mirare ca nimeni nu i-a luat in seama pana acum. E de mirare ca istoricii si lingvistii romani nici n-au auzit de ei. Astazi, s-ar putea sa fie prea tarziu sa se mai poata face ceva pentru a salva de la pieire adevarul. Arabizarea ultimilor beduini valahi pare sa fie completa. Legenda va ramane legenda, daca nu se va gasi o echipa cu mult entuziasm si cu fonduri, care sa intreprinda cercetari aprofundate, sa faca anchete lingvistice si teste biologice. Va ramane doar amintirea unei comunitati de valahi, plecata acum un mileniu si jumatate sa slujeasca o manastire in Egipt.
AURORA PETAN

_______________________

Academician Virgil Candea


“Pastrarea unei insule crestine intr-o mare
islamica se datoreaza sprijinului romanesc”


- Se spune ca in secolul VI dupa Cristos, imparatul bizantin Iustinian a stramutat un numar de colonisti de la gurile Dunarii in indepartatul Egipt, pentru a construi o manastire. Este un fapt documentat sau o legenda, domnule profesor?
- Este un fapt cat se poate de real, nu e o legenda. Cercetarile intreprinse sunt serioase, iar documentele existente in arhiva manastirii “Sfanta Ecaterina” de pe Muntele Sinai confirma legaturile permanente dintre crestinismul dunarean si insula de crestinatate de acolo. La noi, in nord-vestul Imperiului Bizantin, era, fireste, o civilizatie superioara altor zone ale imperiului, iar colonistii trimisi de Iustinian au avut ca misiune zidirea manastirii. Dupa incheierea lucrarilor, acesti muncitori, vorbitori ai unei forme incipiente a romanei, au ramas pe loc, in slujba manastirii. Erau numiti bessi (bessoi - dupa unii cronicari bizantini) - numele generic al crestinilor de la Marea Neagra, urmasi ai geto-dacilor. Recunoscand originea lor latina, arabii i-au numit llah - ca o derivatie a denumirii obisnuite folosite de alte popoare pentru romani, vlah. Un alt nume generic dat de arabi colonistilor crestini din Sinai a fost jabaliyya, adica oameni de la munte. Aceste informatii, in forme variate, pot fi regasite la multi istorici si calatori, ca J.L. Burkhardt, E. Robinson, E.H.Palmer, Lina Eckenstein si altii. Dupa marturiile acestora, colonistii isi pastrasera religia crestina cel putin pana in secolul al XVIII-lea. Apoi, au trecut treptat la islam, fara sa-si fi pierdut cu totul constiinta originilor lor europene indepartate. Marcus Beza, diplomat si scriitor aroman, demonstreaza, in anii ‘30, ca trimisii sau, dupa unii, prizonierii de razboi ai imparatului Iustinian au fost aromani. El a descris destinul in istorie al acestor stramosi ai sai. Mai recent, in 1990, istoricul britanic de origine romana, John Nandris, a publicat un eseu despre “jebaliyehi”, in care face o analiza critica a izvoarelor privitoare la acesti valahi din Sinai.
- Care sunt semnificatiile istorice ale prezentei acestor aromani sau vlahi sau bessi sau jebalieni in Sinai?
- Sinaiul este un punct de pornire deosebit de important in istoria relatiilor dintre tarile romane si orientul crestin. Pe langa calugarii bizantini si colonistii protoromani, la manastirea “Sfanta Ecaterina” au vietuit si calugari veniti din Moldova si Tara Romaneasca. Mai tot timpul, legaturile au fost stranse, dar ultimele patru secole au lasat urme adanci, atat in privinta arhitecturii complexului monahal din Sinai, cat si in privinta daniilor nenumarate facute de domnii romani, potrivit arhivelor manastirii. Incepand cu secolul al XVI-lea, pana la secularizarea averilor manastiresti din secolul al XIX-lea, a lui Cuza, manastirea din Sinai a fost ajutata sistematic si continuu de toti domnitorii nostri. Ii amintesc doar pe Radu Paisie, Petru cel Tanar, Alexandru al II-lea Mircea, Petru Schiopu, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si altii. Au contribuit cu danii importante si familii boieresti ca Balacenii si Cantacuzinii. Pastrarea acestei insule crestine intr-o mare islamica se datoreaza practic sprijinului romanesc, asa cum s-a intamplat cu multe manastiri de la Muntele Athos, din Constantinopol, Meteora, Alexandria, Palestina, Peninsula Balcanica etc. Un moment important in aceste relatii il reprezinta pelerinajul din 1682, al Doamnei Elina, mama lui Serban Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti, la Ierusalim si Sinai. Dupa intoarcerea acasa, fiul sau va ctitori o manastire la Sinaia, pe care o va inchina manastirii “Sfanta Ecaterina”. Practic, desi romanii timpurii trimisi in Sinai au fost in cele din urma convertiti la islam, fara insa a-si pierde cu totul identitatea (dupa Robinson, ultima femeie crestina a tribului a murit la 1750), manastirea crestin-ortodoxa de acolo a supravietuit pana azi gratie romanilor.
ION LONGIN POPESCU

(sursa: http://www.formula-as.ro/ )


Romania, dragostea mea!

"Dacă m-aş fi nascut străin aş fi fugit in România"

Descoperire arheologică monumentală în Covasna



Mormânt dublu, cu incineraţie în urnă ...
În satul Olteni din acest judeţ este atestată existenţa milenară a dacilor înainte, în timpul şi după ocupaţia romană

Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România demonstrează existenţa dacilor în Transilvania şi continuitatea lor în Ardeal pe parcursul unui întreg mileniu. Pentru prima oară, specialiştii au scos la lumină o aşezare completă, formată din sat şi cimitir, pe şantierul arheologic de la Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna.

Rămăşiţe umane arse
Specialiştii sunt de părere că la Olteni se află cea mai veche mărturie despre un sat dacic documentat, iar zona cuprinde dovezi incontestabile despre prezenţa dacilor aici până în secolul V, vreme de un mileniu, înainte, în timpul şi după ocuparea romană."Este prima dată când în Transilvania avem documentată o comunitate dacică prin mai multe vestigii, printr-o aşezare - un sat şi un cimitir - o necropolă", ne-a declarat Valeriu Sârbu, cercetător ştiinţific gradul I şi director adjunct la Muzeul Brăilei. "Avem locuinţe, dar şi cimitirul, care datează din secolele IV-III î.Hr. Aşa putem demonstra existenţa dacilor în acea zonă, de atunci până la cucerirea romană şi după stăpânirea romană. În apropiere, este o altă aşezare dacică din secolele IV-V după Hristos, care arată continuitatea dacilor pe parcursul unui mileniu, într-un areal de câţiva kilometri", completează Valeriu Sârbu. "Este o descoperire foarte importantă, mai ales necropola dacică, pentru că este singura din secolele IV-III înainte de Hristos găsită până acum în Transilvania", ne-a confirmat şi arheologul Dan Buzea, şeful Secţiei de cercetare şi valorificare a patrimoniului, la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Morminte vechi de peste 2000 de ani

Strachină lucrată manual
Satul Olteni, din judeţul Covasna, se află situat în depresiunea Sfântu Gheorghe, la 10 km nord de oraşul Sfântu Gheorghe, de ambele părţi ale DN-12, Braşov – Miercurea-Ciuc, fiind străbătut de la nord la sud de râul Olt. Până în momentul de faţă au fost descoperite şase morminte ale necropolei dacice, dar se estimează că în împrejurimi mai sunt câteva sute. Recent, au fost cercetate două dintre ele, care se adaugă altor patru, descoperite în 2005 şi 2006. Cele şase morminte se află la 6-10 metri distanţă unul de altul şi au multe caracteristici comune (s-a practicat inclusiv incineraţia, depunerile au fost protejate de structuri din lemn, toate vasele utilizate ca urne ori cu ofrande sunt modelate cu mâna). Specialiştii au găsit vase din morminte, tronconice ori bitronconice (în formă de trunchi de con), şi străchini, plus un picior de la un vas, ceea ce indică o utilizare preferenţială a unor tipuri de recipiente pentru practicile funerare. La Olteni, săpăturile au început în urmă cu şapte ani, iniţiate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) şi finanţate de o firmă din Braşov care are acolo o carieră de nisip şi este obligată, conform legii, să suporte cheltuielile de cercetare, întrucât terenul îi aparţine.

Dintr-un singur mormânt au fost duse oase la analize antropologice. Acestea aparţineau unei femei între 15 şi 30 de ani, care a fost incinerată acolo.
Dan Buzu
arheolog

Obiecte descoperite la Olteni

Materialul arheologic descoperit este format din vase ceramice (oale, străchini, castroane, pahare etc), fragmente de vase ceramice, obiecte din piatră (râşniţe, cuţite, răzuitoare), os (ace) şi lut ars (plastică antropomorfă şi zoomorfă, elemente de cult). Obiectele se află în patrimoniul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe şi vor fi expuse. Săpăturile continuă, iar arheologii se aşteaptă să descopere şi oase mineralizate ale dacilor, care nu s-au distrus prin ardere, precum şi alte vase.

Videouri "frumoase" ungureşti




Istoria care Doare cu Profesor Dr. Mircea Dogaru






Crimele Ungurilor Sovini impotriva Umanitatii

În fiecare an, în perioada 20-23 septembrie ar trebui să ţinem măcar un moment de reculegere, în amintirea victimelor (români şi evrei) genocidului comis în 1940, în comunele Sucutard şi Mureşenii de Câmpie, plasa Chiochiş, fostul judeţ Someş (azi Cluj) de criminalii „conţi” de Ţaga, Adalbert sau Albert şi Endre Vass, cu ajutorul a două subunităţi de honvezi din Regimentul 19 Nyiregyhaza.

Contextul favorizant

Evenimentele s-au petrecut la trei săptămâni după ce Hitler, îngrozit de perspectiva ratificării pactului secret Bethlen-Molotov, care aducea, prin desfiinţarea României de către Ungaria fascistă şi Rusia Sovietică, pe ruşi în Europa centrală, impusese aşa-zisul arbitraj de la Viena (30 august 1940), în fapt diktatul menit să-i menţină şi pe români şi pe unguri de partea Axei. 43 492 km2 de pământ românesc, şi 2,6 milioane de locuitori (50,2 % români, 37,1% unguri, secui şi maghiarizaţi, 12,7% evrei, germani, ţigani şi alţii) au fost jertfiţi visului Ungariei milenare!

În noaptea de 4/5 septembrie 1940, trupele ungare şi autorităţile de ocupaţie au şi trecut frontiera, pentru cetăţenii români de altă etnie sau religie decât ungurii, secuii şi saşii, începând epoca holocaustului şi genocidului. Crăpând fragila pojghiţă de civilizaţie catolică, a ţâşnit din străfunduri, revărsându-se ca o lavă, cruzimea asiată, atrocităţile demne de timpurile şi trupele lui Attila sau Gingiz-han, obligându-l pe Nicolae Iorga să atragă atenţia opiniei publice mondiale, prin articolul „Resultatul”, din 24 septembrie că „Ce s-a petrecut acolo la luarea în stăpânire de armata şi administraţia ungară, sub ochii ei şi fără nici o încercare de a o opri, ba chiar cu binevoitorul ei concurs întrece orice închipuire şi se poate pune alături de cele mai groaznice scene din vremea năvălirii barbare când, cel puţin, setea de a omorâ nu era unită cu un sadism care aparţine vremurilor noastre. Spânzurări cu capul în jos, răstigniri, baterea cuielor în cap, presărarea cu var nestins a rănilor, acestea au fost după câte ştim până acum – şi martiriul se desluşeşte tot mai mult – semnele civilizaţiei poporului care s-a dezonorat prin asemenea acte”. Tot Nicolae Iorga sugera, în spiritul înaintaşilor noştri, primii creştini căzuţi victime persecuţiilor imperiale, de la Nero la Diocleţian, atitudinea pe care românii vor trebui să o adopte faţă de criminali: „Statul român va face ce crede! Din partea noastră, n-avem decât un sfat. A nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă dată chinuitorilor şi asasinilor!” Şi, ignorând faptul că respectivele bestii umane ar fi trebuit să posede măcar un dram de civilizaţie reală şi de conştiinţă, ca să se simtă astfel pedepsite, am urmat acest sfat orbeşte, dincolo de limitele legii şi ale bunului simţ care ne avertizau că „Dacă-i dai nas lui Ivan/ El se suie pe divan” şi „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti

(extras din cartea NATO şi Criminalii Grofi Wass de Taga de Mircea Dogaru)

Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc