sâmbătă, 29 septembrie 2007

România – Noua Zeelandă 8-85


Jurnalul National
WILLIAM WEST/AFP/AFP
SALVATOR. Marius Tincu a înscris unicul eseu al României după un efort prelungit al întregului pachet de înaintare SALVATOR. Marius Tincu a înscris unicul eseu al României după un efort prelungit al întregului pachet de înaintare

Rugby - România – Noua Zeelandă 8-85 - Au fost prea puternici

2007 09 30| de Vlad Ionescu

Reprezentativa “frunzei de stejar” şi-a încheiat aventura la Cupa Mondială cu o înfrângere scontată, în faţa celei mai puternice echipe din lume. În ciuda diferenţei de scor, românii nu s-au făcut de râs, culegând aplauzele celor 36.000 de spectatori prezenţi pe stadionul din Toulouse.

Maşina de rugby neo-zeelandeză s-a pus în mişcare încă de la primul fluier al arbitrului Joe Jutge, iar Sivivatu a culcat pentru prima oară balonul în terenul nostru de ţintă în secunda 37, marcând cel mai rapid eseu la această ediţie a Cupei Mondiale. Ce a urmat a fost un iureş neîntrerupt spre buturile noastre şi încă 12 eseuri venite după faze cursive, de mare spectacol, cele mai multe semnate de Joe Rokocoko (3), dintre care 10 transformate. În faţa unei asemenea forţe dezlănţuite, românii au răspuns cu curaj, încercând să ţină cât mai mult balonul pe înaintare, ceea ce le-a şi reuşit de câteva ori. Iar efortul le-a fost răsplătit în minutul 31, când, la prima noastră acţiune în 22-ul advers, Marius Tincu a înscris al treilea eseu al său la acest turneu. În minutul 72, Florin Vlaicu a transformat o lovitură de pedeapsă, aducând încă trei puncte în contul României.

REACŢII. Deşi înaintea meciului afirmase că nu ar vrea să pierdem la mai mult de 70 de puncte, Sorin Socol s-a declarat satisfăcut de evoluţia echipei. “Întotdeauna este o plăcere să ai în faţă asemenea jucători, rapizi, tehnici, foarte puternici. Sunt convins că publicul a apreciat ce am reuşit să facem astăzi. Suntem mulţumiţi că am marcat un eseu. Am avut şi alte ocazii, dar nu am reuşit să le concretizăm. Este păcat. Chiar dacă scorul e mare, noi am dat totul, am încercat să facem ceva”, a spus căpitanul echipei naţionale, în timp ce managerul Robert Antonin a declarat: “A fost o experienţă incredibilă pentru tinerii din echipa României. La final erau în teren cinci jucători de 20 şi 21 de ani, ceea ce ne dă speranţe pentru Cupa Mondială din 2011. Avem nevoie de meciuri cât mai tari, aşa cum a fost acesta, pentru a putea progresa”.

Dacă tânărul Ştefan Ciuntu a debutat cu această ocazie în prima reprezentativă, Răzvan Mavrodin s-a aflat la ultimul meci pentru echipa naţională. El a avut parte de o retragere la care visează orice jucător, fiind trimis în teren în repriza a doua, chiar în ziua în care a împlinit 34 de ani!

BILANŢ. România a încheiat Cupa Mondială pe locul 4 în grupa C, cu o victorie şi trei înfrângeri: 14-10 cu Portugalia, 18-24 cu Italia, 0-42 cu Scoţia şi 8-85 cu Noua Zeelandă. Rezultatele nu sunt nici mai bune, dar nici mai proaste decât la ediţiile trecute. Chiar dacă aveau promisă o primă de 300.000 de euro pentru clasarea pe locul 3, jucătorii noştri nu şi-au îndeplinit obiectivul şi au ratat şansa de a se califica direct la ediţia din 2011.

http://www.jurnalul.ro/articole/104217/rugby-romania-%E2%80%93-noua-zeelanda-8-85-au-fost-prea-puternici

Modelul francez de normalitate

Modelul francez de normalitate

Ion Coja

sarkozilepen.jpgPUBLICUL, ÎNDEOSEBI cel românesc, nu s-a priceput să comenteze recentele alegeri prezidenţiale din Franţa şi să deducă lucrul cel mai interesant care s-a produs odată cu întronarea la Elisée a lui Nicolas Sarkozy. Aşadar, la biroul lui Napoleon şi al lui Ludovic Soare electoratul francez a decis să fie instalat un ungur, un maghiar, un bozgor, care nu are nici o picătură de sânge franc în vinele sale, nici el şi nici copiii săi a căror mamă, dacă am înţeles bine, pripăşită de curând în Franţa, este cam boemienă, de prin părţile noastre mai răsăritene, adică ţigancă, roamă din Bălţi! Din Basarabia! Ba mai mult, părinţii lui Nicolas nici măcar boanghine boanghine nu sunt, ci mama, Regina Mamă, este evreică din Salonic, aşadar părinţi evrei-unguri! Nici că se putea mai rău! În plus, nici vreun Făt Frumos nu este, ci, dimpotrivă, aşa cum îi stă bine unui bărbat serios, este puţin-puţin mai frumos decât dracul în persoană… Cu care chiar şi seamănă! …Aceste detalii, mai înainte de orice, trebuie spus că nu au ţinut capul de afiş (electoral) al lui Miklos Sarkozy. Adversarii săi – şi a avut destui, nu au făcut caz de aceste detalii sau accidente biografice, ci l-au atacat pe „jidan” la idei, la intenţiile sale de reformare socială a Franţei, la programul politic l-au atacat şi contestat. Nu contează dacă au avut sau nu dreptate, cum nu contează nici ideile lui Sarkozy, ci important este că toată competiţia electorală s-a desfăşurat la acest nivel, al ideilor şi intenţiilor politice, al programelor şi ideologiilor! Nu au coborît nici o clipă la nivelul sub-european al atacurilor la persoană! Bravo lor, adversarilor, în frunte cu naţionaliştii franţuji!

Ce este drept, nici ovreiul candidat la funcţia supremă din statul francez nu a făcut un secret din originea etnică venetică a părinţilor săi şi, născut în Franţa şi cetăţean al statului francez fiind, a considerat că este şi el îndreptăţit să candideze la funcţia supremă, la fel de îndreptăţit ca înşişi descendenţii cei mai direcţi ai lui Vercingetorix sau Carol cel Mare! De aceea nu ştiu cui să-i adresez elogiul de normalitate, de primus totuşi, chiar dacă inter pares: adversarilor, partenerilor de dispută politică, electorală, în frunte cu Jean-Marie Le Pen, care nu au avut nimic de comentat pe seama etnicităţii viitorului exponent de vârf al intereselor franceze, sau însuşi alogenului în cauză, care a declarat sincer şi convingător că are mari datorii de recunoştinţă faţă de ţara în care s-a născut şi faţă de ai ei francezi, că le datorează „totul”, drept care e dornic să dea şi el totul pentru Franţa, pentru concetăţenii şi compatrioţii săi galo-romani, etc., etc. Să se achite aşadar de datoriile adunate! Comportament perfect normal din partea tuturor.


Remarc cu plăcere acest model de normalitate şi îl recomand stăruitor întregii noastre clase politice. Mai înainte de orice îl recomand „alogenilor” evrei, ţigani, maghiari, ruşi etc., din guvernul şi parlamentul României, din viaţa publică românească, nu puţini, care, într-un mod nefiresc şi inacceptabil între oameni serioşi, fac un secret din originea lor etnică. Oameni buni, e vreo ruşine(!) sau vreo primejdie (!!!) dacă se află că nu sunteţi etnic român, ci ţigan sau evreu ori galactic?! Fireşte, e dreptul oricărui cetăţean din România să afirme ce doreşte despre originea sa etnică. Să se declare chiar marţian – au fost cazuri!, sau lunatic! Patagonez sau liliputan! Din Utopia sau Atlantida! Şi în primul rând au dreptul să se declare români! Voia la fiecare ca la Banu Ghica! Dar! Dar!, zic, şi postulez chiar, că atunci când din simplu cetăţean te arăţi dispus să devii un protagonist al vieţii publice, să te afirmi ca politician, ca cetăţean dedicat propăşirii comunitare, naţionale, atunci bunul simţ şi onestitatea te obligă să dai datele exacte, toate, despre tine şi familia ta, inclusiv soţie, până la a şaptea spiţă! Inclusiv informaţii legate de originea etnică! Iată, într-o ţară cum e Franţa, acuzată deseori de antisemitism, unde cu numai un an în urmă a ieşit lumea în stradă pentru a protesta împotriva unui asasinat antisemit, al unui tînăr evreu, un alt evreu este liber să candideze alături de o sumedenie de franţuji care mai de care mai „bon français”, şi să le sufle de sub nas tuturor titlul de francezul nomber one al următorilor 5 sau 10 ani! Poate chiar mai mult!

Nu mi-e greu să-mi imaginez că s-ar fi găsit analiştii avizaţi, super avizaţi, evrei şi ne-evrei, care, dacă Sarkozy al nostru ar fi pierdut alegerile, ar fi decretat, docţi şi plini de importanţa prostiilor rostite zilnic, că totuşi era imposibil ca un evreu să fie acceptat de Franţa catolică în fruntea ei! Iată însă că Franţa l-a acceptat!… Cinste ei! Şi cinste mai ales lui Sarkozy care, din respect pentru electoratul francez – repet şi subliniez, din respect pentru electoratul francez, a pus pe masă toate datele sale personale. N-a avut nimic de ascuns! Nici cine-i mă-sa, nici cine-i ta-su! Ori soacră-sa!… Aşa cum ascund unii mari şi penibili politicieni români! „Mari” în sensul că au ocupat şi ocupă funcţii mari, inclusiv cele cele mai mari! Nu mai departe cei trei preşedinţi cu care ne-a bătut bunul Dumnezeu după 1990! S-au ferit ca dracul de tămâie să fie văzuţi cu tot „neamul” din care se trag. Despre una din mamele prezidenţiale am auzit că nu vorbeşte curat româneşte, aşa cum nici Tito nu vorbea bine sîrbo-croata, căci nu era nici sârb, nici croat…

O fi adevărat? Nu ştiu, căci nici un post TV sau Radio nu s-a învrednicit să aducă în casele noastre vreuna dintre mamele prezidenţiale care ne-a (ne)norocit cu odrasla sa! Un adevărat complot al tăcerii, la care a „achiesat” mass media valahă fără să protesteze că i se încalcă dreptul de a-şi face datoria faţă de public. Căci ce era mai normal decât să o ascultăm pe respectabila doamnă povestind cum şi-a crescut feciorul de a ajuns acesta cel mai mare şi mai tare dintre noi?! Ce era mai normal decât să ni se ofere ocazia de a ne întâlni cu Regina Mamă şi de a o compara, involuntar, cu propria noastră mamă?! Le-a fost preşedinţilor postdecembrişti ruşine cu propria mumă cumva?! Eu ştiu că numai „ţiganul când s-a văzut împărat primul pe taică-su l-a spânzurat!…”

Am întrebat pe cineva de la Cotroceni unde pot găsi biografia oficială a preşedintelui! Atât pe vremea lui Iliescu, cât şi pe vremea celorlalţi doi. Nu există aşa ceva! Nici în momentul de faţă! Am căutat pe internet fişele celor patru preşedinţi, Nicolas Sarkozy şi ai noştri trei, Doamne, şi toţi trei nu ne spun nimic despre părinţii din care se trag. „Fişa” de cadre a lui Sarkozy, găsită pe Internet, începe generoasă încă de la 1628, pe linie paternă, iar pe linie maternă de la evreii alungaţi din Spania cam tot pe vremea aceea. Despre preşedinţii noştri, în fişa lor oficială, nimic, nici o vorbă despre părinţi, de parcă s-au născut toţi trei ca generaţie spontanee, din spuma mării sau din flamura roşie a cominternului ori din gunoiul strâns şi uitat după uşă. Fără mamă, fără tată!

…Nu-i a bună când cineva îşi ascunde părinţii, ascendenţii! Atât ai săi cât şi ai nevestei! Când nu ne spune cine-i sunt fraţii şi cumnaţii! Ş.a.m.d. Când nu ne spune cine este!… Este foarte grav când cineva nu este în stare să trăiască sentimentul atât de normal al mândriei că te tragi dintr-o anumită familie, un anumit tată şi nu altul! Dintr-o mamă cum nu mai este alta pe pământ!…

Să fie o coincidenţă lipsită de sens faptul că ai noştri preşedinţi au interzis electoratului român să ştie din ce familie se trag dumnealor?! Ne este cu neputinţă să trecem cu vederea această anomalie, această mostră de anormalitate a societăţii româneşti obligată, de o mass media mercenară şi de staful prezidenţial complice, obligată să nu se ştie despre preşedintele ţării nici minimul necesar şi atât de important în stabilirea identităţii unui individ: numele tatălui, al mă-sii domniei sale, măcar ca să ştii când îl înjuri pe linie maternă despre cine este vorba!

Am întrebat specialiştii psihologi şi m-am cutremurat aflând ce dereglaj mintal, ce schilodire a sufletului se produce cu insul care, de dragul carierei politice, alege să-şi ascundă obârşia, să se rupă de părinţi, de fraţi şi de surori, de neamul său, ca să trăiască într-o minciună totală! Desăvârşirea alienării, a înstrăinării de propria fiinţă atingând-o acei politicieni la care nu numai numele, ci şi sexul a ajuns să fie o incertitudine publică!… Căci Dumnezeu ne-a pedepsit şi cu aşa ceva! Cu astfel de parlamentari şi miniştri!

Fireşte, niciodată nu-i prea târziu să aflăm adevărul! Dar când spun adevărul, nu mă refer la adevărata identitate şi origine etnică a preşedinţilor şi politicienilor noştri – treacă de la noi!, ci mă gândesc la adevărul despre motivele care i-au făcut pe nefericiţii ăştia să aibă un comportament atât de aberant, de anormal: să-ţi ascunzi părinţii!… Oameni cu bune intenţii, oamenii onorabili, care nu clocesc nici un plan sinistru şi ostil publicului, nu au nimic de ascuns, cu atât mai puţin nu ascund cine sunt de fapt dumnealor! De ce, domnilor stimaţi preşedinţi ai României, de ce domnilor deputaţi şi senatori, mari politicieni şi lideri de opinie românească, de ce vă e ruşine cu părinţii Domniilor Voastre, cu strămoşii voştri şi cu însuşi actul naşterii voastre?! Ce ascundeţi de vă ascundeţi identitatea cea adevărată?! Ascundeţi numărul dumneavoastră, suspect prea mare, deloc proporţional cu cifra demografică atât de mică? Ascundeţi niscai planuri şi proiecte mârşave? Vă e ruşine cu ce aţi făcut şi cu ce aveţi de gând să mai faceţi?! Vă e teamă de reacţia noastră primitivă, tribală? Lămuriţi-ne odată! Căci, mai presus de orice – poate că nu vă daţi seama, acest comportament al vostru este jignitor şi insultător la adresa noastră, a românilor, neaoşi sau alogeni, care nu avem nimic de ascuns! Drept cine ne luaţi?! Nici măcar de noi, ca gazde atât de tolerante ce vă suntem dintotdeauna, nu vă este ruşine?! De ce vă ascundeţi de noi care v-am primit cu sufletul deschis şi de la bun început şi de atunci mereu până azi nu v-am ascuns nimic despre noi! Voi ce soi de oameni sunteţi?! Ce pustiu este în mintea voastră, în biet sufletul vostru?!

…Sincer cutremurat şi dezorientat, al vostru compatriot sincer şi compătimitor şi mai sincer, românul român

Ion Coja

Post scriptum: Ce-i drept, fişa biografiei dlui Nicolas Sarkozy debutează cu anul 1628, când un strămoş al său a fost înnobilat pentru acte de vitejie pe câmpul de onoare al unei lupte dintre unguri şi turci, dar această informaţie stârneşte oarece mirare, căci ungurii, după ce au fost înfrânţi de turci la Mohaci, în 1527 parcă, devenind paşalîc, nu au mai mişcat în frontul anti-otoman un secol şi jumătate, nici măcar atunci când turcii au fost alungaţi din pustă de austrieci. În armia eliberatoare a Budapestei nu s-a aflat nici un ungur… Pasămite, se învăţaseră ungurii cu ocupantul turc şi nu îi bântuia nici un dor de libertate, simţindu-se în largul lor sub papucul asiatic. Poate că îşi spunea astfel cuvîntul etnicitatea maghiară, mai apropiată de a turcilor decât de a europenilor vecini… (Vedeţi de ce este bine să cunoaştem etnia fiecărui politician?!…) Aşadar, nu ar strica o precizare în plus din partea stafului de la Elisée: cu cine s-a bătut vitejeşte acel ungur de referinţă din biografia prezidenţială? Cu care turc?!

Ion Coja este conferentiar univ. dr. la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti. Este presedintele Uniunii Vatra Romaneasca si al Ligii pentru Combaterea Antiromanismului. Autor al mai multor lucrari pe teme de istorie recenta. A fost senator din partea PDAR in legislatura 1992-1996.

vineri, 28 septembrie 2007

Traduceri din presa maghiara

TRADUCERI DIN PRESA MAGHIARA

Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna

Argumente în favoarea înfiinţării Grupului pentru Combaterea şi Monitorizarea Anti-românismului

În presa de limbă maghiară din zonă, apare tot mai des sloganele revizioniste din perioada interbelică:

- Cred într-un unic Dumnezeu, cred într-o unică patrie,

Cred într-un unic veşnic adevăr dumnezeiesc,

Cred în învierea Ungariei” (Publicaţia bilunară “Europai –Ido”, nr 7/ aprilie 2006, din Sf. Gheorghe)

- Nu, Nu, Niciodată. Dreptate Ungariei. Dreptate maghiarilor anexaţi. Daţi-ne înapoi munţii”.(Publicaţia bilunară “Europai –Ido”, nr 11/ mai 2006, din Sf. Gheorghe).

- Sunt formulate îndemnuri revizioniste de genul: “Toate consiliile scăunale ar trebui să realizeze sondaje de opinie – sub forma unor acţiuni de strângere de semnături – în cadrul cărora să se adreseze secuilor (…) întrebarea cheie:

Care formă a autodeterminării naţionale doriţi să o validaţi?

a) Reanexarea Pământului Secuiesc la Ungaria?

b) Pământ Secuiesc independent?

c) Un fel de autonomie în interiorul României.” (“Când va fi învierea secuiască?/sau Ungaria trebuie salvată – dar mai întâi Pământul Secuiesc”, în “Europai –Ido”, nr 7/ aprilie 2006

- Nu este un secret că România este singura ţară cârpită care îşi mai păstrează graniţele create la sfârşitul primului război mondial, iar UE tot nu susţine aspiraţiile maghiarilor” (Gazda Zoltan, “Unde este dreptatea?”, în “Szekely hirmondo”, nr. 21/ 02-08.06.2006).

- În 4 iunie 2006, la Sf. Gheorghe a avut loc o adunare publică de comemorare a 86 de ani de la Tratatul de la Trianon.

- Consiliul Naţional Secuiesc, în calitate de reprezentat al secuimii, convoacă în 18 iunie 2006, la Ditrău, Marea Adunare Secuiască, aceasta reprezentând o nouă manifestare a luptei duse prin mijloace democratice, pentru autonomia Pământului Secuiesc” (Radio MIX FM - limba maghiară, Sf. Gheorghe, 30.05.2006)

- Continuă denigrarea istoriei României, solicitându-se “încetarea minciunilor vehemente, susţinute de la grădiniţă până la facultate, despre daco-romani (…), despre maghiarii răi, prezentaţi în manualele de istorie false doar sub forma Monarhiei Austro-Ungare” (“Când va fi învierea secuiască?/sau Ungaria trebuie salvată – dar mai întâi Pământul Secuiesc”, în “Europai –Ido”, nr 7/ aprilie 2006).

- Sunt formulate îndemnuri la ură interetnică de un antiromânism feroce: ”… Venetici violenţi ne ocupă munţii, terenurile arabile, pădurile (…) Ne pătrund în case, în familii, în sufletul copiilor noştri. Apoi solicită un loc în stemă, în istoria noastră şi în viitorul nostru furat. Sus consanguinii mei secui-maghiari: Să ne opunem cotropitorilor cu toate mijloacele” (Ciki Sandor, ”Cimitir al popoarelor: numele tău este Transilvania”, în “Europai-Ido”, nr. 10/ mai 2006).

- Să nu aveţi încredere în constituţia falsă, în legile perfide, potrivit cărora suntem la fel cu cei care ne-au invadat. Să nu aveţi încredere nici în promisiunile venite din ţara –mamă. Nu-I urmaţi orbeşte pe politicienii – oportunişti maghiari din ţară. Mai degrabă ridicaţi-vă feţele către cer şi hotărâţi-vă voi soarta, cu îndrăzneală. Atunci veţi fi de rang egal cu străinii invadatori neruşinaţi. Consangvinii mei, cetăţeni de rangul al doilea: Aruncaţi-vă lanţurile” (Ciki Sandor, “Consangvinii mei, cetăţeni de rangul al doilea”, în “Europai-Ido”, nr. 11/ mai 2006).

7 iunie 2006

Biroul de presă

http://www.forumharghitacovasna.ro/

Romanii din Cristuru Secuiesc plang dupa scoli

Romanii din Cristuru Secuiesc plang dupa scoli



Image
Foto: Gandul

Romanii care au ajuns cu serviciul in Cristuru Secuiesc sau in satele din imprejurimi nu stiu cum sa plece mai repede. Dorul de duca ii apuca dupa ce au primul copil. In Cristuru, de cativa ani, exista o sectie romana la gradinita. Sunt 12 locuri pe care se inghesuie copiii romanilor si cei din familiile secuiesti ai caror parinti vor ca pruncii lor sa invete limba romana de mici. Radu Dragan n-a mai prins loc pentru fetita lui si a dat-o la o sectie maghiara.

"Am avut probleme cu ea. Nici eu, nici sotia nu stim boaba de maghiara, copila nu vorbea decat maghiara la gradinita si cand veneam s-o luam acasa era foarte dezorientata ca nu-i raspundeam la ce gangurea ea. Anul asta o sa ma mut cu locuinta, plecam la Sighisoara. Mai bine sa fac eu naveta 20 de kilometri pe zi decat sa zapacesc copilul. Sper ca in viitor sa ma mut definitiv cu serviciul".

Problemele pe care le au la gradinita sunt nesemnificative fata de cele care apar cand ajung copiii la scoala. Exista o sectie de limba romana la scoala generala din Cristuru Secuiesc, dar, din cauza numarului foarte mic de copii, se invata otova. Clasele I - IV sunt comasate si profesorii predau simultan. Clasa a V-a are 10 copii, asa ca are "statut autonom". In clasa a VI-a, insa, exista un singur copil ai carui parinti vor sa invete in limba romana, in a VII-a - trei copii, in a VIII-a - patru. Profesorul de matematica de la sectia de limba romana preda simultan la clasele VI si VII. "Le dau exercitii celor din a saptea si ii predau copilei din a sasea. Apoi ii dau exercitii copilei din a sasea si le explic teoria celor din a saptea. Ne descurcam. Rau a fost anii trecuti cand aveam simultan clasele a V-a, a VI-a si a VII-a. Cand am auzit ca am trei clase am zis: «Doamne cu ce ti-am gresit?»". Parintii care refuza sa-si dea copiii la scoala din Cristuru ii duc la Casa Sfantul Iosif, din Odorheiu Secuiesc, un asezamant destinat copiilor orfani, cu dizabilitati sau proveniti din familii foarte sarace. Casa este proprietatea Congregatiei Inimii Neprihanite, o organizatie a Bisericii Greco-Catolice. Surorile care ingrijesc de copii sunt venite din toata tara si vorbesc romaneste. Alaturi de casa este liceul cu predare in limba romana - Marin Preda. "N-a fost usor sa iau hotararea ca pruncul meu de opt ani sa stea departe de mine. Parca as fi dat divort si as fi avut dreptul sa-l vad doar cateva zile pe luna. Imi era casa goala si cand auzeam copiii pe strada ca veneau de la scoala, mi se strangea stomacul", povesteste Buzamat. Acum copiii lui - o fata si un baiat - sunt "marisori", adica "pot sa duca ghiozdanul in spate" si fac naveta intre Cristuru si Odorhei - vreo 20 de kilometri in fiecare zi. Inainte, insa, stateau la Casa Sfantu Iosif prin bunavointa surorilor, ca la internat. Ii aducea luni si ii lua acasa vineri, iar peste saptamana se repezea sa-si vada copiii de cate ori putea. "A fost foarte greu, dar nu se putea altfel. In Cristuru, degeaba ii zice sectie de limba romana. Cum sa predea gramatica si literatura romana un profesor maghiar care vorbeste toata ziua numai maghiara? Si apoi, chiar doctor in limba romana sa fie, ce poti sa faci cu nu stiu cate clase simultan? Si asa manualele sunt foarte grele, daca ai un sfert din timpul standard ca sa predai, ce sa faci? Am un coleg al carui copil a invatat la scoala din Cristuru pana in clasa a sasea. Apoi a plecat la Sighisoara si imi povestea ca profesorii din Sighisoara l-au intrebat: "Unde a trait, domnule, copilul asta? Unde l-ati tinut pana acum?"

Directorul scolii generale din Cristuru Secuiesc spune ca nu poate sa faca nimic in privinta sectiei de limba romana. "Legea ne obliga sa comasam clasele daca au sub zece copii. Si peste zece, cum este cazul clasei a cincea, ne trebuie aprobare speciala de functionare, dar sub zece nici nu ai ce sa discuti la Ministerul Educatiei. Pe de alta parte, acum cativa ani, au fost clase independente cu unu - doi - trei copii. Nici asa nu era bine. Va dati seama: sa stea 5-6 profesori pe capul unui elev, sa-l asculte in fiecare zi, copilul era stresat. Ideal este sa ai o clasa cu 15 elevi, dar din pacate nu avem de unde sa aducem atatia copii la o sectie de limba romana".

Daca directorul scolii are un punct de vedere "tehnic", Szasz Jeno, primarul din Odorheiu Secuiesc, un sustinator infocat al dreptului ca maghiarii sa aiba universitatea in limba maghiara, nu facultati cum exista la Cluj, si nu universitate particulara, ci musai de stat, ne-a raspuns sec: "Scoala pentru copiii politistilor din Cristuru... Dar copiii maghiarilor din Galati au unde sa invete in limba lor materna?".

Caterina NICOLAE | 22 februarie 2007 | Gandul

Isterie anti-romaneasca in presa de limba maghiara

Isterie anti-romaneasca in presa de limba maghiara



Image

Civic Media preia de la Romanian Global News o traducere a unui articol aparut in presa de limba maghiara din Romania, ca exemplu al isteriei antiromanesti ce caracterizeaza o parte a presei maghiare din tara noastra. Mai multe traduceri se gasesc pe site-ul Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna www.forumharghitacovasna.ro. Totodata, Romanian Global News se alatura Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna in a sesiza Clubul Roman de Presa, ca si alte organizatii jurnalistice din Romania, cu privire la modul de manifestare al autorului articolului respectiv.

Articolul prezentat mai jos a aparut in publicatia bilunara: "Europai-Ido" (Covasna), nr.11 - mai 2007, pag.6, cu titlul "Ingrijorare romaneasca fermecatoare" si este semnat de catre Kolumban Sandor.

"Mai-marii politicii romane sunt ingrijorati pentru Pamantul Secuiesc. Unii intr-un fel, altii in altul, in functie de temperament si de apartenenta politica -datorita culturii lor generale sau falselor lor cunostinte de istorie. Din cauza noastra. Nu au parte nici de zi, nici de noapte.

Nu cumva sa crape inima!

Pentru ca ne vom rupe si, cu toate multele binecuvantari UE -care vor putrezi peste noi la fel ca inundatiile la Hoghia- vom ramane in urma. Dezvoltarea noastra se va opri dezvoltarea. Si asa este sub nivelul celei romanesti desi ei s-au dedicat -ca si pana acum- trup si suflet prosperarii Pamantului Secuiesc. Decenii intregi, trimisi speciali ai organelor speciale de stat si de guvern au supravegheat dezvoltarea Pamantului Secuiesc.

De exemplu, cat de mareata a fost jertfa guvernelor romanesti -care si-au fixat ca obiectiv ingrijirea bizantina a sufletelor noastre- in privinta campaniei de construire a bisericilor cu cupole sub forma de ceapa, din 1920 incoace fara intrerupere.

(La Petecu, in fiecare duminica, secuii se inghesuie atat de tare in biserica ortodoxa incat se darama peretii!)

Pardon, a existat un mic intermezzo josnic, a la Horthy. In acel timp, s-a oprit dezvoltarea marinimoasa, deoarece acea figura obraznica i-a sprijinit doar pe agricultorii de la sate -si pe cei romani daca au solicitat- si pe micii si marii industriasi de la orase, neglijand insa construirea bisericilor ortodoxe. Mai mult chiar, inchizand ochii, a incurajat demolarea acestora pe Pamantul Secuiesc.

Dar a reaparut puterea romaneasca binecuvantata si, sub pretextul eliberarii de sub blestemul densitatii populatiei, a inceput sa-i nimiceasca pe secui la Aita Seaca, la Sandominic. I-ar fi nimicit si in alta parte, numai ca au intampinat rezistenta (...).

Cat de marinimoasa era dezvoltarea si in era lui Ceasca, daca era vorba de faptul ca, sub acest pretext, se poate intinde mizeria Moldovei pe pamantul Transilvaniei. Azi vedem ca s-au intins in Tara Transilvaniei, ca apa care se infiltreaza. Au invadat spatiul vital maghiar. Au venit sa ocupe ce era gata facut, precum vrabiile cuiburile randunicilor. Ne sufoca (...).

Tot o binecuvantare este si faptul ca unii dintre secui nu mai au complexe daca este vorba de furt. Deoarece au invatat si practica acest sport national romanesc, desi candva furtul era o rusine pe Pamantul Secuiesc. Secuiul mai degraba se spanzura daca dintr-un motiv sau altul ajungea sa aiba probleme materiale si nu gasea o cale de iesire. Dar nu a furat. (...)

Puterea romaneasca a permis inscriptionarea in limba romana a tuturor comunicatelor de interes public in satele pur maghiare. In maghiara nici nu era musai, hartia fiind scumpa, nu au impovarat bugetul satelor cu poveri inutile. In felul acesta si-au atins si un alt scop: cei care nu stiau romaneste luau act din timp de obligatiile pe care le aveau, neindeplinirea lor ducand la amenzi aplicate de politistii romani agresivi, sprijinind astfel in mod eficient bugetul tarii. Si se putea invata romaneste in scolile cu predare in limba maghiara -prin metode dictatoriale de predare a limbii -lucru care genereaza si azi dispret si ura in inimile copilasilor. Noroc ca in felul acesta, 'se fac atat de indragiti' incat nu mai trebuie semanata in ei samanta antipatiei, acest lucru fiind facut de insasi puterea romana. Ar trebui sa le multumim separat pentru asta.

Si este permis ca pana si absolventii sa-i determine cu forta (tot sub semnul indragirii) pe elevii mai mici sa cante al cincilea sau al saselea imn in liceele romanesti in care cativa parinti isi inscriu copiii in speranta iluzorie ca daca vor creste mari poate nu vor intampina piedici lingvistice din cauza carora sa nu le poata linge mai eficient fundul viitorilor sefi romani.

Cat de marinimos a fost tovarasul Ceasca atunci cand, anterior vizitei sale la Odorheiu Secuiesc, a permis reabilitarea, peticirea drumurilor. Mai mult chiar, a fost o binecuvantare si mai mare ca, inchizand ochii, i-a incurajat pe conducatorii judetului sa vopseasca in verde copacii si iarba in locurile pe care le-a vizitat. Nici nu a fost nevoie sa se dea socoteala in privinta banilor cheltuiti pe vopsea! Apoi a dispus sa se lege mere in merii neroditori din livezi, deoarece te delecteaza imaginea roadelor bune. Cat era de frumos! Plangea intreg Pamantul Secuiesc de emotie. Apoi conducatorii nostri au refuzat toate subventiile, mentinandu-le doar pe cele care puteau fi defalcate pe persoana.

Au mai permis sa se insire in randuri intregi pe rafturile din alimentari borcanele cu ghiveci, gem, compoturi cu termenul de garantie expirat, pentru ca rafturile sa nu stea goale (...) Un rand de ghiveci, un rand de gem, un rand de iahnie de fasole, un rand de sfecla, un rand de mazare (...). Mizerie, foamete. Acest lucru nu a fost permis nici macar in America. Doar aici, pentru noi! Si ce dumping de picioare, de tacamuri de pui in macelarii! Si ce copite de porc, de toate marimile! Uneori era si ficat de vita batrana de peste 20 de ani (...)! Avea niste vene de credeam ca la macelarie s-a deschis o expozitie de harti hidrologice, cu forme de relief.

La toate acestea, dupa schimbarea gangsterilor, am mai primit: cazarmi care sa-i sperie pe maghiari, ura accentuata fata de maghiari, salarii etiopiene, isterie cu drapele, declaratie de fidelitate obligatorie, coruptie murdara, amenzi care ne depaseau salariile, pensii CAP in valoare de 10 euro, un politist la 100 de maghiari, functionari publici care nu vorbesc limba maghiara, stari sociale distruse, povesti cu istoria originii, pasapoarte care in strainatate ne califica 'romani mancatori de lebade' si aici, acasa, cetatenie de rangul trei, patru.

Si toate acestea pentru ca suntem maghiari!

Asta este grija si binecuvantarea! Comparativ cu acestea, unde se situa epoca-Horthy? Scuzati-ma ca amintesc din nou de acea figura iredentista (de ar exista acum o singura astfel de figura la Iudapesta, pentru a curata-inlatura de acolo intregul bagaj iudeo-bolsevist, deoarece tot ceea ce priveste lipsa de aparare a maghiarilor ramasi in afara granitelor si, datorita acesteia, asuprirea lor dezlantuita, se hraneste din lasitatea, nepasarea politicii de azi, nemaghiara, renegata, care chiar ii uraste pe maghiari.)

Asadar, in Marele sat valah sangereaza inimile care bat pentru noi si se rup, asa, pe rand.

Domniilor, voi, cainii de la Bucuresti! (Indiferent ca sunteti maghiari sau romani, cu totii sunteti un bagaj mizerabil!)

Ce ati primit Voi, in dar, in 1920, din partea francezilor vostri masoni, ingamfati, homosexuali? Ce parte de tara infloritoare cu o structura dezvoltata? Pe langa ea, regatul era un morman de gunoi si voi l-ati carpit pentru a fi asa cum este acum, din untura acestei parti de tara. Din untura, din impozitele absorbite de la noi. Dovada este faptul ca pana si azi, in secolul XXI, poporul vostru ragatean, isi face pana si cea mai elementara nevoie umana -eliminarea (mai exact: defecarea)- in camp, in cel mai bun caz in lanul de porumb. Nu ati ajuns nici macar pana acolo incat lumea sa nu va vada fundul atunci cand se incolaceste, improasca din el produsul final. (Conform unei statistici nationale, 45% din locuitorii Romaniei nu dispun de WC-uri! Majoritatea reprezentantilor acestui 45% nu locuiesc in Transilvania si mai ales nu pe Pamantul Secuiesc).

Sa nu va strofocati pentru noi, deoarece ne simtim foarte bine fara voi. Mai mult chiar, suntem bine daca nu vedem pe niciunul dintre voi. Aici ar fi nevoie de un zid berlinez, pentru a nu mai veni aici niciunul dintre voi. Sunteti deja destui. Pastrati udemereul, cu par cu tot, cu bela-maraitorul, cu gyurka-scarbosul si lasati-ne in pace!

Este o minciuna ceea ce a spus cu ani in urma renegatul Marko Bela si ceea ce repeta papagaliceste de atunci, si anume ca 'maghiarimea transilvaneana isi imagineaza viitorul in Romania'.

Minciuna! Minciuna sfruntata! Nici unul din maghiarii transilvaneni nu l-a insarcinat cu asa ceva. A vorbit impotriva noastra din insarcinarea Guvernului mondial! Acest lucru nu este pe placul niciunui maghiar transilvanen. Chiar daca mai exista cativa renegati, numarul lor nu mai este semnificativ. Dar mai ales pe Pamantul Secuiesc trebuie cautat cu lumanarea cel caruia ii place dominatia cotropitorilor romani.

Atat!

Fara voi, Pamantul Secuiesc ar fi un Paradis, un Rai! Intelegeti?! Timp de mai bine de un mileniu si jumatate, Pamantul Secuiesc a existat si fara voi, fara dominatie romana si va exista si de acum incolo. Secuii v-au ajutat in lupta impotriva turcilor. Mai mult chiar, Mihai nu ar fi ajuns niciodata in Transilvania daca contradictia dintre Bathory si secuime nu ar fi impins de partea lui armata secuiasca! Retineti acest lucru si sa-l treceti in manualele voastre de istorie, deoarece nu este trecut!

Posteritatea isi va aminti cu scarba de acesti 86 de ani tristi si vor fi predati in viitoarele scoli de pe Pamantul Secuiesc eliberate de sub asuprirea romaneasca drept un exemplu istoric scarbos, inspaimantator. Vor fi amintiti impreuna cu epidemiile de pesta si de holera de odinioara si se va mentiona -la capitolul deosebiri- doar atat ca a durat mai mult si a fost mai distrugator.

In toate localitatile vom iesi in strada, sa vada lumea ca secuii-maghiari s-au miscat. Vom face acest lucru pana cand ne vom obtine libertatea! Ne-am saturat de voi! Suntem satui de voi pana-n gat!

Vrem un Pamant Secuiesc liber!!

Intelegeti?!"

Kolumban Sandor

Europai-Ido

Mircea Eliade si menirea noastra la Portile Uniunii Europene

Mircea Eliade si menirea noastra la Portile Uniunii Europene



Image Misiunea istorica a popoarelor nu este intotdeauna insotita de aceeasi stralucire. Exista natiuni al caror rol in istorie este atat de evident incat nimeni nu se gandeste sa-l puna sub semnul intrebarii. Insa mai exista si natiuni mai putin fericite care duc la indeplinire sarcini dezagreabile, fara ca cineva sa le observe. Un astfel de rol discret si obscur au jucat urmasii daco-romanilor, romanii, scria Mircea Eliade in timpul razboiului mondial cand responsabilii Romaniei pregateau in secret documentatia pentru Conferinta de Pace de dupa cel de-al doilea razboi mondial iar intelectualitatea stralucita a acelei perioade contribuia prin scrieri pentru definirea imaginii romanului in Europa occidentala.

Situatia Romaniei nu s-a schimbat cu mult de atunci. Negura razboiului s-a prelungit pentru Romania 50 de ani, timp in care comunismul ateist impus de trupele de ocupatie sovietice a provocat crime in masa si distrugeri adanci in firescul omenesc.

A fi roman in Europa reunita ar insemna sa fim iarasi ce-am fost si mai mult decat atat, ca sa amintim vorbele domnitorului Petru Rares, de care abuzeaza din pacate grupari partizane, partinice. Spre deosebire de acestea noi nu putem tine doar cu o parte, noi credem in summum, in natiune. De aceea, cea mai scurta si profunda descriere a romanului este, dupa parerea noastra, definirea lui prin esenta sa milenara, de crestin ortodox. Romanul aduce in Europa occidentala un nou suflu, specific si unic in lume: combinatia dintre darzenia spiritului latin si toleranta luminata a ortodoxei. Aceasta l-a facut sa reziste atatia ani aparand portile Europei cu radacinile sale crestine, dupa cum si-ar fi dorit sa se afle stipulat si in Constitutia Europei regretatul Papa Ioan Paul al II-lea sustinut si de Prea Fericitul Parinte Teoctist. Daca n-ar fi fost Mircea, Mihai sau {tefan - atletul lui Hristos, poate Semiluna s-ar fi ridicat azi mandra pe cerul Parisului, muezinul ar fi cantat la Berlin iar la sediul Comisiei Europene de la Istanbul s-ar fi vorbit despre integrarea Frantei in Europa musulmana. N-a fost sa fie asa.

Ca o buturuga mica si tare in drumul carului mare, prezenta romanilor la frontiere a permis ca minuni ale lumii sa se inalte azi in capitalele Europei occidentale. Istoria a ajutat Europa de vest si secolul trecut. Turlele domului din Koln sau Milano ar fi devenit postamente pentru infipt stele rosii in varful lor iar frumusetea discreta a Catedralei Notre Dame ar fi fost eclipsata de mizeria depozitului de sticle si borcane refolosite in care ar fi fost transformata. Daca sovieticii-ateisti ar fi ocupat Europa occidentala produsele lor expirate ca extremistii Alina Mungiu Pippidi si Renate Weber – aceste Ana Pauker si cu Dej la un loc - s-ar fi luptat acum cu raderea frescelor Capelei Sixtine pentru a nu fi afectate privirile si sentimentele ”agnosticilor, indiferentilor si ateilor”, dupa cum pretexteaza azi pentru a atenta la sufletul si fiinta copilului prin eliminarea icoanelor din viata lor.

Romanul revine asadar in famila sa europeana cu un suflet incarcat de agresiuni, durere si avatarurile saraciei dar si plin de entuziasm, dupa cum o demonstreaza toate sondajele de opinie. Daca azi nu vorbim despre problemele cauzate de capsunarii spanioli in Romania este tot datorita istoriei. Fiinta si mentalul romanului au fost alterate grav timp de 50 de ani, iar cu aceste elementele rezultate din experimentul anti-uman comunist se confrunta si autoritatile occidentale de azi. Dar nu numai acestea reprezinta Romania. Daca secolul trecut i-a dat Europei si civilizatiei universale pe Coanda, Brancusi sau Eliade – ca sa enumeram doar trei genii romanesti – in secolul de azi romanii deja contribuie in Occident prin programe sofisticate de calculator, indemanarea unor chirurgi capabili dupa intunericul comunist sa opereze si la lumina lumanarii sau voci de aur ca cea a Marianei Nicolesco.

Daca in prezent interesele meschine ale unei clase politice macinate de dorinta de ocupare a puterii doar pentru a deveni instrumentele unor forte obscure afecteaza grav Romania sunt convins ca o noua generatie care se contureaza acum, dupa 1989, va reda tarii demnitatea de odinioara.

De la 1 ianuarie anul acesta, Romania si-a reluat rolul de aparatoare a granitei Europei, intr-o zona aproape necunoscuta vest-europenilor, dar plina de provocari geopolitice si geostrategice. In urma cu 150 de ani, la portile Europei lua fiinta Comisia Dunarii, pe care o putem considera o precursoare institutionala a Uniunii Europene. Proiectul si rolul Comisiei au fost blocate de anii de comunism si interesele Uniunii Sovietice. Dar nu trebuie ignorat in continuare, daca se doreste ca aceasta zona sa nu se transforme pentru Europa intr-un vulnerabil calcai a lui Ahile. Marea Neagra este zona de tranzit prin care se strecoara 80% din heroina consumata in Marea Britanie de exemplu. Transnistria devine un nou Kaliningrad al Rusiei iar prin canalul Bastroe neprietenii Romaniei tintesc sa intre in apele interne ale Uniunii Europene si NATO fara control.

Desi nu ne-am dorit, granita Europei cade la frontiera de Rasarit ca un nou zid al Berlinului, despartindu-ne din nou de fratii basarabeni. Europa nu va fi niciodata cu adevarat reintregita si stabila fara includerea Republicii Moldova inapoi in familia sa.

Asadar, misiunea romanilor in aceasta zona nu este cu mult diferita de cea demonstrata de istorie si incredintata de Dumnezeu. Incheiem cu spusele lui Mircea Eliade din aceeasi lucrare despre rolul natiunilor discrete, ca romanii, destinata vest-europenilor pentru momentul Pacii, care speram noi, a venit:

Ignorata sau in cel mai bun caz neinteleasa, viata acestor natiuni este mult mai intensa. In plus pe langa acest tragism, istoria lor este transfigurata, s-ar putea spune, de o prezenta divina permanenta. Aceste popoare nu cunosc linistea si bucuria creatiei in timp. Atacate in permanenta, nu pot gandi decat in timp ce se apara. Istoria lor este mai mult decat o serie de lupte pentru independenta sau onoare: este un razboi permanent pentru supravietuire, care dureaza sute de ani. In fiecare batalie este riscat totul: dreptul la viata, la religie, la limba si cultura. Dumnezeu este de partea lor in fiecare moment, deoarece fiecare moment inseamna riscul de a disparea in totalitate.

Asociatia Civic Media

Misiune

joi, 27 septembrie 2007

Tariceanu acuzat de complicitate cu un spion ungur si tradare in favoarea Ungariei

Tariceanu acuzat de complicitate cu un spion ungur si tradare in favoarea Ungariei Print E-mail

Sep 24, 2007 at 02:58 PM
GUVERNUL ASTEPTAT SA RASPUNDA: Asociatul premierului Romaniei este general-maior in serviciile secrete ale Ungariei

Cititi si PNL prins pe Axa Bucuresti - Chisinau/Tiraspol - Moscova

Image Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, este partener de afaceri cu primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în firma H-D Clasic Motorcycles SRL, informeaza “Interesul Public” intr-o noua investigatie de exceptie. Premierul roman a instrainat Ungariei bunurile Fundatiei Gojdu - estimate la circa patru miliarde de euro - printr-o Ordonanta de Guvern ilegala si anticonstitutionala, in ciuda protestelor Academiei Romane si a Bisericii Ortodoxe Romane. Civic Media i-a intocmit dosarul public mai jos.

Deşi trecutul lui Rudas Erno, fost consilier politic, ministru consilier şi, după 1990, ambasador al Ungariei la Bucureşti, a fost dezvăluit într-o lucrare apărută anul trecut pe piaţa românească, premierul României şi-a continuat afacerea. Specialiştii în contraspionaj afirmă că Rudas Erno, sub acoperirea afacerilor derulate în România, şi-a păstrat profesia de spion. Un alt partener de afaceri al lui Rudas este Verestoy Attila, vicepreşedintele Comisiei parlamentare comune de control al SRI. Cei doi au interese comune în societatea care editează cotidianul de limbă maghiară „Kronika“ Ungurul Rudas Erno a derulat afaceri şi cu partenerii lui Sorin Schmuel Beraru, cercetat în mai multe dosare penale, unul dintre acestea fiind „afacerea CICO“.

Dezvăluirile noastre privind existenţa unor agenţi de influenţă în Guvernul României, sau în imediata apropiere a primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu n-au fost însoţite, până azi, de vreo reacţie oficială din partea celor vizaţi. Tăcerea suspectă de la Palatul Victoria, dublată de convingerea că slujim exclusiv interesul public şi naţional, ne determină să continuăm. Aceasta deoarece ne interesează tot ceea ce poate influenţa negativ, condiţiona sau deturna decizia premierului României. Ca urmare a demersului iniţiat de noi, una dintre întrebările rămase fără răspuns a vizat motivele care l-au determinat pe primul-ministru Tăriceanu să-l promoveze pe Marius Oprea în funcţia de consilier de stat pe probleme de securitate naţională, şi să-l menţină ulterior în funcţia de consilier de stat, în pofida informaţiilor furnizate de serviciile de informaţii.

Cum am arătat deja, acelaşi premier l-a numit în Consiliul „Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România“, printr-o decizie de Guvern, pe Dennis Deletant, istoric englez suspectat a fi agent al MI6, recrutat în urmă cu mai mulţi ani de către colonelul profesor Eric Ditmar Tappe de la Intelligence Service. Totodata, agentura din jurul lui Deletant era urmarita de Unitatea Speciala a DSS de monitorizare a agentilor sovietici in Romania UM 0110 – nota ACM. Deşi iniţial l-am suspectat de inocenţă pe primul ministru, investigaţiile ulterioare ne-au condus la ideea că este vorba de cu totul altceva: de complicitate, afirma Interesul Public.

Calin Popescu Tariceanu a trecut dupa ultima sa casatorie la catolicism, fara a oferi vreo explicatie publica. Actiunile sale, pe care Civic Media le prezenta mai jos, trebuie corelate si cu decizia scandaloasa de a instraina bunurile Fundatiei Gojdu catre Ungaria, printr-o Ordonanta de Urgenta ilegala si anti-constitutionala emisa in urma Sedintei comune a Guvernelor roman si ungar, desfasurata in 2005 la Bucuresti. Ordonanta a fost contestata de societatea civila responsabila, de Academia Romana, Biserica Ortodoxa Romana, administrator al averii lui Emanoil Gojdu si de beneficiarii testamentari, tinerii ortodocsi romani.

Pentru Călin Popescu Tăriceanu, interesele naţionale sunt pe un plan îndepărtat al preferinţelor sale. Este ceea ce vom demonstra mai jos, transmite Interesul Public preluat de Civic Media, fara a se uita faptul ca politica Budapestei a facut de multe ori arc peste Romania pentru a se uni cu cea a Moscovei.

Pasiunea lui Călin Popescu Tăriceanu pentru motocicletele Harley Davidson a fost abil exploatată, în urmă cu exact patru ani, de către serviciile ungare de spionaj. La acea dată, în septembrie 2003, a fost înregistrată, la Registrul Comerţului din România, firma „H-D Clasic Motorcycles“ SRL, cu obiectul de activitate „comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor“. Firma a devenit importatorul oficial al motocicletelor Harley Davidson în Româ- nia. Acţionarii societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) şi Automotive Trading Services SRL - ATS (50%), firmă care aparţine lui Călin Popescu Tăriceanu (85%) şi care este importatorul oficial în România al autoturismelor Citroen. Ambele firme, H-D Clasic Motorcycles şi ATS, sunt administrate de aceeaş i persoană, Bogdan Valeriu Bucurescu. Asocierea dintre românul Tăriceanu şi ungurul Rudas a fost firească până în momentul în care unul dintre cei doi a devenit prim-ministru al României. Din acel moment, asocierea a devenit şi a rămas, până azi, otrăvită. Motivul este cât se poate de simplu: Rudas Erno a fost documentat de serviciile de contraspionaj din România, înainte de 1990, ca fiind spion ungar. Mai mult, sursele documentare susţin că Rudas Erno a fost chiar şeful rezidenţei de informaţii ungare din România. După 1990, pentru meritele sale „deosebite“, Rudas Erno a fost, pentru câţiva ani (1991-1995), ambasadorul Ungariei în România, iar ulterior şi-a „pierdut urma“ în afaceri, o foarte bună acoperire pentru activităţile de spionaj. Este de presupus că asocierea cu cel care avea să devină premierul României a fost percepută ca un mare succes de către şefii din centrala de la Budapesta. De altfel, cum ştim, prima vizită externă în calitate de premier a lui Călin Popescu Tăriceanu a fost făcută la... Budapesta.

Rudas Erno a fost şeful rezidenţei de spionaj a Ungariei în România

Până în 1990, Rudas Erno a fost „consilier politic“, iar apoi ministru consilier în Ministerul de Externe al Ungariei. Într-o lucrare apărută anul trecut la editura Elion, „Spionajul ungar în România“, autorii Traian-Valentin Poncea şi Aurel Rogojan (foşti ofiţeri de informaţii) dezvăluie preocupă rile trecute sau prezente ale aşa-zişilor „consilieri politici“ din Ministerul ungar de Externe, cu referire directă la Rudas Erno. „Începând cu anii ‘20, în toate domeniile activităţilor informative secrete, Ministerul de Externe al Ungariei a avut un rol preponderent. Aparent, ministerul arăta o desăvârşită detaşare mascând cu scrupulozitate amestecul său direct în materie de informaţii şi contrainformaţii, propagandă şi contrapropagandă, dar mai ales în chestiuni de spionaj. Cu toate acestea, realitatea este că Ministerul de Externe reprezintă şi astăzi unul dintre organele cele mai active ale spionajului maghiar. Pentru conducerea eficientă a activităţilor de spionaj, Ministerul de Externe al Ungariei a avut în compunerea sa un compartiment secret, al „consilierilor speciali“. Acest compartiment exista atât în centrala ministerului, cât şi la ambasadele şi consulatele Ungariei de pe teritoriile ţărilor străine. „Consilierii“ care încadrează aparatul secret al Ministerului de Externe erau special pregătiţi la un (n.n. - domnul Rudas Erno a fost iniţial consilier politic, apoi ministru consilier) „institut diplomatic superior“, o şcoală de spionaj. Acest institut fiinţează din perioada interbelică şi asigură pregătire, în principal, pentru câteva categorii de misiuni de spionaj“ (pag. 226-227, op.cit). Într-una din notele de subsol care însoţeşte expunerea, autorii precizează faptul că, înainte de 1990, şeful „compartimentului secret“ din cadrul Ambasadei Ungariei de la Bucureşti era Rudas Erno. „Fostul ambasador în Româ nia, Rudas Erno, a îndeplinit, înainte de 1990, în cadrul Ambasadei de la Bucureş ti, funcţia de şef al compartimentului respectiv, fiind conducătorul rezidenţei de informaţii din România“ (pag.226 - op.cit.). De asemenea, se mai spune: „compartimentele speciale din ambasade şi consulate aveau aceeaşi compunere, adică un număr de consilieri absolvenţi ai institutului superior de spionaj diplomatic, cărora li se alătura, cu un rol major, ataşatul militar acreditat în ţara respectivă“ (pag. 227). Referitor la misiunile pe care le-au avut de dus la îndeplinire, Rudas Erno, împreună cu subordonaţii săi, autorii volumului „Spionajul ungar în România“ afirmă următoarele: „(...) Misiunile cele mai importante ale rezidenţei de informaţii din ambasadă erau cele de control şi legătură cu agenţii de spionaj şi de iniţiere, şi derularea de acţiuni secrete de propagandă favorabilă Ungariei. Centrala Ministerului de Externe dispunea, de asemenea, de aşa-zişi consilieri de contact pentru legături cu fruntaşii organizaţiilor minoritare maghiare. Derivat dintr-o tradiţie, Ungaria mai dispunea, tot sub acoperirea Ministerului de Externe, de un centru special de spionaj pentru Româ nia care îşi desfăşura activitatea sub „firma“ Ambasadei Ungariei la Viena. Ambasada Ungariei de la Bucureşti a manifestat o grijă specială pentru acoperirea legăturilor cu agenţii de spionaj care „lucrau“ în România, îndeosebi în ceea ce priveşte sistemul de legătură. În unele momente, ambasada a făcut spionaj şi provocare pe faţă, desconsiderând cu aroganţă prevederile Convenţiei de la Viena privind statutul reprezentanţelor diplomatice. În ceea ce priveşte consulatul de la Cluj, el a fost dovedit, în mai multe rânduri, ca fiind o oficină specială, sub auspiciile căreia s-au desfăşurat activităţi extremiste, fundamentate pe planuri teroriste, spionaj şi provocări diversioniste“ (pag. 226-228, op.cit).

Afirmaţiile de mai sus sunt publice, asumate şi, deci, la îndemâna oricui. Chiar şi a premierului României dacă, în timpul liber, şi-ar mai arunca ochii pe o carte sau şi-ar alege un consilier cu abilităţi şi cunoştinţe cel puţin egale cu ale unui ziarist de investigaţii.

Hop şi Attila Verestoy de la Comisia SRI!

Prezenţa lui Rudas Erno în anturajul primului-ministru Tăriceanu este doar una dintre filierele prin care spionajul ungar are acces, cât o avea, la vârful puterii din România. O altă filieră, identificată de noi, duce până la „Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciul Român de Informaţii“, iar veriga de legătură este chiar vicepreşedintele acesteia, Attila Verestoy. Folosind aceeaşi stratagemă a asocierii în afaceri, Rudas Erno „se întâlneşte“ cu senatorul UDMR şi multimiliardarul Attila Verestoy, în societatea mixtă româno-ungară „Casa de Editură Kronika“ SA (vezi schema relaţională). Firma, înfiinţată în 1999, cu sediul în Oradea-Bihor, are ca obiect de activitate „editarea ziarelor“ şi deţine cunoscutul cotidian de limbă maghiară, „Kronika“. Acţionarul majoritar al societăţii mixte este firma ungurească „Hungarom Media KFT“ (85%), iar printre acţionari se mai află Varkonyi Csaba şi societăţ ile „Hellas Primex“ SRL şi „Trinvest“ SRL, firme din imperiul lui Verestoy Attila. Despre ungurul Varkony Csaba, presa centrală a dezvăluit deja că este partenerul lui Verestoy „în afacerile înfiinţate de acesta în străinătate care se derulează prin firmele „Kohare GmbH“, din Elveţia, şi „Sajo Hor“, din Ungaria“. Rudas Erno figurează în această afacere ca administrator al „Casei de Editură Kronika“, alături, printre alţii, de partenerii de afaceri ai lui Verestoy, Varkonyi Csaba şi Lanyi Szabolcs- Ştefan. Cel din urmă este, deloc întâmplă- tor, fostul consilier personal al lui Ştefan Kiraly, primul român acuzat şi condamnat, la începutul anilor ‘90, pentru spionaj economic. Acelaşi Szabolcs figurează, azi, ca administrator şi în alte trei societăţi ale lui Verestoy: „Trinvest“, „Editura Scripta“ şi „Eastern Securities SA“. Interesant este şi faptul că într-una dintre firmele intermediare ale reţelei, „Trinvest“ SRL, figurează ca administrator Szatmari Tibor, cel care, la jumătatea anului 2005, a făcut subiectul unor dezvăluiri în presa maghiară, preluate apoi şi de cotidianul „Kronika“, conform cărora ar fi făcut spionaj pentru serviciile de informaţii din România. Soţia sa, Ildiko, era suspectată de spionajul ungar, că obţinea informaţii de la trei demnitari unguri pentru a le preda apoi spionajului româ nesc. Numele celor doi „spioni români“ au fost făcute publice, ce coincidenţă!, chiar de cotidianul „Kronika“, administrat de spionul Rudas Erno. Relaţia Rudas- Verestoy este continuată, la vârf, de relaţia Verestoy-Tăriceanu-Patriciu, graţie afacerii penale cu acţiunile Rompetrol (RRC) din aprilie 2004. Dosarul în care Dinu Patriciu este acuzat de manipularea pieţei de capital, delapidare, spălare de bani etc. îi are ca protagonişti, chiar dacă în postura de martori, şi pe Călin Popescu Tăriceanu, şi Attila Verestoy. Aceştia au achiziţionat acţiuni la firma lui Patriciu: primul, la două zile după celebra operaţiune penală din 7 aprilie 2004, printr-un cont deschis la SSIF TVM SA, controlată de Verestoy Attila, iar celălalt imediat după deschiderea şedinţei de tranzacţionare, după ce a beneficiat de informaţii privilegiate din interiorul Rompetrol. Verestoy a cumpărat atunci 63,4 milioane de acţiuni RRC cu 300 de lei şi a avut apoi profituri uriaşe, inclusiv ca urmare a vânzării recente a pachetului majoritar al Rompetrol (TRG) către KazMunaiGaz, senatorul UDMR fiind un foarte important jucător pe piaţa de capital.

Rudas, ofiţer activ?

Dacă până în 1990 Rudas Erno a fost documentat ca spion, de către serviciile de informaţii din România, după această dată nu mai există informaţii publice cu privire la activitatea secretă derulată de el. Tot ce se ştie este că, după 1990, a revenit, pentru câţiva ani, ca ambasador al Ungariei la Bucureşti, iar apoi a apucat calea afacerilor. La fel ca şi în cazul lui Dennis Deletant, însă şi la Rudas Erno întâlnim aceeaş i schemă: România - a doua patrie, soţie româncă, vizite regulate în ţară, reşedinţă la Bucureşti etc. Rudas Erno este căsătorit cu o româncă, Rodica, şi are reşedinţă în Bucureşti, pe o stradă din sectorul 1. Până în 1988, când Ceauşescu a cerut evacuarea Consulatului ungar de la Cluj, în urma documentării operaţiunilor de spionaj desfăşurate sub acoperirea diplomaţilor de acolo, Rudas Erno a locuit într-un bloc al activiştilor PCR. Are doi fii, Arpad Norbert şi Richard Victor. Cel de-al doilea a absolvit şcoala primară la Cluj, iar, ulterior, ASE-ul din Bucureşti. După absolvirea facultăţii, a intrat în afaceri. A trecut astfel pe la firmele „Outdoor Media“, „Green Energy & Green Certificates“ şi „OTP BANK România“. El figurează ca ac- ţionar în firmele „Oudoor Media Pro“ SRL (10%) şi „European Consulting & Development“ SRL (25%). A ieşit în evidenţă în 2002, când a fost reţinut de poliţie la Mamaia pentru că, împreună cu ruda apropiată a unui politician liberal, au fost depistaţi cu stupefiante. Conform surselor noastre, tânărul rebel a fost eliberat în urma intervenţiilor tatălui său, Rudas Erno. Dar să revenim la preocupările tatălui...

Se poate îndrăgosti un spion de România? Posibil. Dacă e ordin, cu plă- cere. Să-l fi abandonat, totuşi, spionajul ungar, după ce a fost şeful rezidenţei din România? Greu de crezut, deoarece interesele Ungariei în România au rămas neschimbate după 1990. Prin urmare, tipul de servicii prestate de Rudas Erno, odinioară, a rămas de actualitate. Autonomia teritorială pe criterii etnice în Covasna- Harghita este încă o prioritate. Conform unui specialist în materie, consultat de noi, Rudas Erno şi-a păstrat profesia de bază, sub acoperirea afacerilor. Meseria de spion, odată deprinsă, implică o permanentă dedublare a personalităţii. Devine „alter ego“-ul care te domină şi ajungi să te întrebi, de fapt, care eşti cel real. Afacerile sunt acoperirea ideală pentru culegerea secretă de informaţii. Interesul informativ al oamenilor de afaceri, care nu-şi pot permite riscul eşecului, se suprapune, uneori până la contopire, cu domeniile aflate sub protecţia contraspionajului. Unii dintre ei, spre exemplu, şi-au ales reşedinţe sau sedii pentru firmele nou-înfiinţate chiar în imediata vecinătate a obiectivelor vizate. În anii ‘90-’92, a fost flancat ,cu o reşedinţă a unui diplomat, chiar sediul SRI din Povernei, cu vedere spre cabinetul directorului, iar după mutarea în Bulevardul Libertăţ ii a apărut şi acolo, chiar vizavi de latura cabinetelor, o firmă de naţionalitatea respectivă. De regulă, şi-au ales sedii în locuri şi zone care să le facilitize observări, supravegheri, fotografieri şi filmări nonstop, captări de emisii electromagnetice ale aparatelor şi instalaţiilor de comunicaţii, calculatoarelor etc. asupra unor obiective ţintă ale culegerii de informaţii“. Referitor la asocierea în afaceri cu Călin Popescu Tăriceanu, actualul prim- ministru al României, sursa noastră a precizat doar atât: „Parteneriatul în afaceri al spionilor cu oamenii politici străini s-a dovedit, fără excepţie, a fi o cale fară întoarcere pentru aceştia din urmă“. Să însemne asta că premierul Tăriceanu are deja o problemă? Posibil, deoarece au existat mai multe semnale, unele trase chiar de către parlamentari, cu privire la asocierile suspecte în afaceri dintre oamenii politici români şi agenţii unguri, sau persoane suspectate doar a fi agenţi.

Deputatul Ion Stan, secretarul Comisiei SRI, pune punctul pe i

Anul trecut, spre exemplu, ca urmare a declaraţiilor anticonstituţionale ale liderului UDMR Marko Bela, favorabile înfiinţării „Ţinutului Secuiesc“, deputatul PSD Ion Stan, secretar al Comisiei SRI, a citit în Parlamentul României declaraţia politică intitulată „Un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaşte public că UDMR este o conspiraţie împotriva Constituţ iei României“. Deputatul Stan a cerut, printre altele, implicarea urgentă a institu- ţiilor statului pentru a împiedica actul secesionist pus la cale de maghiari. El i-a cerut, evident fără scucces, prim-ministrului Tăriceanu să-i demită pe vicepremierul Marko Bela, dar şi pe ceilalţi demnitari implicaţi. În plus, a cerut serviciilor de informaţii „să investigheze posibilele legături de afaceri stabilite între actuali şi foşti membri ai Guvernului, începând din 1990 până în prezent, cu persoane din Ungaria a căror apartenenţă la securitatea maghiară - inclusiv sub acoperirea serviciului diplomatic îndeplinit în România - este fapt de notorietate, pentru a fi înlăturate sau, dimpotrivă, confirmate suspiciunile conform că- rora în numele unui astfel de interes comun, importante centre de decizie politicostatală au devenit vectori de influenţă şi acţiune împotriva Constituţiei României“. Chestionat asupra persoanelor „de notorietate“ implicate în afaceri cu politicieni români, deputatul Ion Stan ne-a declarat că nu poate face alte precizări şi că până astăzi nu a primit vreun răspuns de la cei vizaţi. Suntem curioşi dacă, după apariţia acestui material, deputatul Ion Stan îi va recunoaşte, în schema ataşată, pe unii dintre cei la care a făcut referire.

În afaceri cu partenerii lui Sorin Beraru-CICO

Firmele înfiinţate de Rudas Erno în România sunt „Outdoor Media“ SRL (1988), „Outdoor Media Pro“ SRL şi „H-D Clasic Motorcycles“ SRL. Prima dintre ele este o importantă firmă de publicitate care şi-a făcut loc pe piaţa de profil din Româ nia. Iniţial, acţionarii firmei erau Rudas Erno şi cei doi fii ai săi, iar, ulterior, întregul capital social al firmei a fost preluat de un off-shore din Seychelles, „Sequoia International Ltd“, Rudas Erno rămânând însă administratorul unic al firmei. De la înfiinţare până azi, firma a avut profituri doar în 2003 (3,9 mld. lei), 2004 (1,7 mld. lei) şi 2006 (0,17 mld. lei vechi). Este posibil ca profiturile realizate să fie şi ca urmare a implicării în campania electorală din 2004. În rest însă, firma a mers în pierdere, cea mai importantă fiind în 2002, de aproximativ 5 miliarde lei.

A doua societate, „Management Solutions Agency“ (MSA) SA, a fost înfiinţată în 2001 şi are ca obiect de activitate cunoscuta consultanţă pentru afaceri şi management, o preocupare sub care se poate ascunde orice. Acţionarul majoritar este „Madison International LLC“ (96%), o firmă înregistrată în Washington DC. Deşi a cotizat cu doar 1% la înfiinţarea firmei, Rudas Erno îi are aici ca parteneri pe celebrii Cosmin Bălcăcean şi Ionel Sufer, ambii tovarăşi de-ai şi mai celebrului Sorin Schmuel Beraru. Primul dintre ei, Cosmin Bălcăcean (fiul unei judecătoare de la Curtea Supremă de Justiţie), fost director al „Phoenix Med SA“, dar şi reprezentant al „SC Multisistem Industry“ SRL, a fost cercetat pentru „evaziune fiscală, fals intelectual, înşelăciune şi intermediere neautorizată de valori mobiliare“, în „afacerea RECO“, alături de isralianul Pesach Moshe, dar şi de fostul şef al FPS, Alin Giurgiu. În spatele afacerii s-ar fi aflat atunci Sorin Beraru.

De asemenea, acelaşi personaj s-a aflat în atenţia anchetatorilor, alături de Sorin Schmuel Beraru, şi într-un alt caz, legat de firma „SC Roland SA“. Sorin Beraru a fost cercetat în mai multe dosare penale, cele mai importante fiind dosarul „CICO“ şi cel privind mituirea cu 1,5 milioane de dolari a unor magistraţi şi poliţişti români. Ionel Sufer, celălalt asociat al lui Rudas Erno, a fost şi el partener de afaceri al aceluiaşi Sorin Beraru, dar şi al celebrului şef al APAPS, Ovidiu Muşetescu, în societatea „Alstom Transport SA“. Astăzi, societatea MSA este în lichidare.

A treia dintre firme, „Outdoor Media Pro“ SRL, a fost înfiinţată în 2005, de către Rudas Erno, împreună cu fiul său Richard. Firma are acelaşi sediu (Calea Floreasca nr. 91-111) şi acelaşi obiect de activitate (publicitate) cu al societăţii „Outdoor Media“, anul trecut înregistrând pierderi.

Doar în afaceri Rudas pierde, iar Tăriceanu câştigă

În privinţa celei de-a patra firme, „HD Clasic Motorcycles“, înfiinţată în 2003, împreună cu liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, ea are sediul în B-dul Nicolae Titulescu nr. 95-103 şi a avut rezultate financiare sub limita supravieţuirii. Singurul an profitabil a fost 2004, când a înregistrat un profit de 341 milioane lei vechi, restul anilor încheind bilanţurile pe minus. Administratorul de la H-D, Bucurescu, este acelaşi cu cel de la „Automotive Trading Services“ (ATS), firmă care a avut însă profituri uriaşe. Astfel, după ce patronul a devenit prim-ministru, profiturile firmei ATS au crescut, în doi ani, de 27,4 ori. Dacă în 2004 profitul net al ATS era de 3,7 miliarde lei vechi, în 2006 el a ajuns la 103,49 miliarde lei vechi. Cum se poate constata, în vreme ce afacerile lui Rudas Erno au fost neprofitabile, chiar şi în asocierea cu Tăriceanu, afacerile acestuia din urmă au cunoscut un uriaş profit.

O bucurie asemănătoare i s-a întâmplat şi lui Marko Bela, liderul UDMR, care, după cum se ştie, a înregistrat drepturi de autor în valoare de aproape un miliard de lei vechi pentru opera încă nescrisă. Să scoţi bani, din nimic, asta da „politică“!

Dan Badea

“Interesul Public”

24.09.2007

Actiunile Budapestei au fost deseori relationate de cele ale Kievului, Chisinaului si Moscovei. O dovada mai jos:

ROMANIA, INCOLTITA SI DE LA RASARIT SI DE LA APUS

Presedintele Ucrainei ne reproseaza lipsa drepturilor minoritatilor si cere federalizarea Moldovei in acelasi timp in care presedintele Ungariei sustine autonomia teritoriala

Image

Romania, incoltita de vecinii de la Rasarit si fara o politica externa nationala viabila, si-a ratat aproape toate proiectele diplomatice regionale. Anuntata expertiza pentru spatiul de est nu a impresionat: reprezentantul Uniunii Europene pentru conflictul transnistrean este un cetatean olandez de origine maghiara, iar reprezentantul special al UE la Chisinau este un diplomat al Ungariei. Oficialii comunisti de la Chisinau cauta sprijin pentru integrarea europeana in Bulgaria, la recomandarea MAE de la Bucuresti - iar Kievul reactiveaza planul de federalizare a Republicii Moldova, acuzand in acelasi timp Romania ca nu respecta drepturile minoritatilor. Initiativele romanesti pentru Marea Neagra au primit un "niet" clar de la Moscova, iar Tratatul Gojdu il mentine ca presedinte al fundatiei uzurpatoare omonime pe uzurpatorul de titluri academice, impostorul-turnator Sorin Antohi, tot la recomandarea inca ministrului de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Romania se indreapta cu pasi repezi spre statutul de "land federal" al Austro-Ungariei, dupa ce si presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, a declarat, ieri, la Targu Mures, ca autonomia culturala este un drept al tuturor in Europa, iar in cazul in care comunitatea respectiva doreste, este posibila si autonomia teritoriala, Ungaria sustinand toate aceste demersuri "constitutionale".

Iuscenko se implica in conflictul transnistrean

Presedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, a facut apel la Uniunea Europeana sa sustina integritatea teritoriala a Republicii Moldova, intervenind in cadrul Conferintei pentru politica de securitate desfasurata la sfarsitul saptamanii trecute in orasul german Munchen, informeaza Rompres. Subliniind ca spatiul european de securitate ar trebui sa fie unitar si indivizibil, presedintele Iuscenko a atras atentia asupra necesitatii gasirii unei solutii la diferendul transnistrean, Ucraina fiind tara-garant in solutionarea conflictului din stanga Nistrului alaturi de Rusia si OSCE. In cadrul aceleiasi conferinte, Viktor Iuscenko a subliniat ca problema transnistreana nu poate fi considerata o problema europeana secundara si a reamintit faptul ca, dupa aderarea Romaniei la UE, acest conflict a devenit, de fapt, un conflict la granita Uniunii Europene. In context, presedintele ucrainean a lansat ideea semnarii unui document prin care s-ar reconfirma, la nivel multilateral, integritatea teritoriala a Republicii Moldova.

Kievul imparte Basarabia cu Moscova si Budapesta

Rusia si Ucraina ajunsesera la o intelegere la sfarsitul anului 2005 privind reglementarea conflictului transnistrean. "Moscova sustine planul de reglementare a conflictului transnistrean propus de presedintele ucrainean Viktor Iuscenko", a afirmat ministrul rus de Externe la incheierea unei intalniri cu omologul sau ucrainean Boris Tarasiuk, prilejuita de reuniunea ministeriala a OSCE, desfasurata la Ljubljana. In 2005 presedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, a propus un plan de reglementare a conflictului transnistrean extrem de apropiat de planul Kozak din 2003, plan care prevedea federalizarea Republicii Moldova. Interventia presedintelui Iuscenko de la Conferinta pentru securitate readuce in atentie acest plan. Luni, ministrii europeni de Externe s-au pronuntat in unanimitate pentru numirea diplomatului ungar Kalman Mizsei in functia de reprezentant special al UE in Republica Moldova.

Preluand modelul Ungariei, Kievul a lansat un atac impotriva Romaniei conform strategiei maghiare: Ministerul de Externe al Ucrainei sustine intr-un raport de monitorizare a drepturilor minoritatilor ca ucrainenii din Romania sunt lipsiti de invatamant, de libertate de expresie si de libertatea de gandire, constiinta si religie. Potrivit publicatiei Delo, preluata de agentia <>, raportul mentioneaza ca, in urma politicii promovate de autoritatile romane fata de minoritatea ucraineana, la cei 61.000 de ucraineni functioneaza un singur liceu cu predarea majoritatii materiilor in limba ucraineana, dar nici aceasta institutie de invatamant nu este asigurata cu dotarile necesare, nu dispune de biblioteca, o sala de sport si clase de laborator. Raportul primei etape de monitorizare a drepturilor minoritatilor afirma ca in scolile din localitatile cu populatie majoritar ucraineana "se creeaza conditii care nu stimuleaza studierea limbii materne".

Ziua/ 4 februarie 2007

FILE DIN DOSARUL PUBLIC

Image

Marele Jaf Tariceanu-Ungaria

Austro-Ungureanu

Problema Gojdu zgaltaie Guvernul din tatani

Conspiratia Gojdu dejucata

Cum s-a dorit pierderea Fundatiei

Beneficiarii Testamentului cer anularea Acordului cu Budapesta

PF Teoctist i-a explicat lui Tariceanu pozitia BOR

Biserica someaza Guvernul sa retraga Ordonanta Gojdu

30.000 de romani impotriva Fundatiei Gojdu ungaro-romane

Gojdu, Catedrala, Deconspirarea, Icoanele, Tismaneanu

Marko Bela face din nou lobby pentru Budapesta in cazul Gojdu

Budapesta preseaza pentru Gojdu

Sfantul Sinod pentru Gojdu si Senat

Lista fariseilor anti-Gojdu din Senat

Raoul Sorban despre Guvern: "escroc este si acela care se alatura unei escrocherii"

Patriarhul indeamna Senatul sa respecte Testamentul Gojdu

Bartolomeu Anania cere senatorilor sa respinga ordonanta Gojdu

Senator roman, nu ma trada

Antohi, o alta stea cazatoare de pe lista "Voci Curate"

Mircea Toma ataca ZIUA din curtea MAE

A inviat Gojdu!



duminică, 23 septembrie 2007

Irak - Eroul român de la Tallil

Jurnalul National
NAWFAL HASHEM/AFP/AFP
CA LA CARTE. Caporalul Grosaru Ioan a respectat manevrele de evacuare a TAB-ului şi şi-a ajutat colegii

2007 09 22| de Anca Aldea

S-a mai dus un militar

Avea 35 de ani şi era necăsătorit. A murit în Irak ca un erou. Transportorul amfibiu blindat în care se afla a luat foc după ce a trecut peste un dispozitiv exploziv.

Tragicul incident s-a petrecut la Tallil, unde România are dislocaţi, în cadrul Diviziei Multinaţionale Sud-Est, circa 400 de militari ai Batalionului de Infanterie Mircea ("Scorpionii Galbeni") din Timişoara.

Caporalul Grosaru Ioan se afla, alături de cinci colegi, într-un TAB Zimbru. Era al doilea dintr-o coloană de trei. În timpul unei misiuni de patrulare în apropiere de baza de la Tallil, un dispozitiv exploziv improvizat a explodat, fiind acţionat de la distanţă, sub TAB-ul în turela căruia se afla caporalul Grosaru. Vehiculul a luat foc, iar militarii aflaţi la bordul transportorului au executat manevrele de evacuare. Respectarea regulilor a fost fatală pentru caporalul Grosaru, care şi-a pierdut viaţa în momentul în care focul a ajuns la muniţia din TAB şi a provocat o explozie de proporţii.

Plutonierul Nicola Dănuţ, sergentul major Barbu Ilie Adrian, caporalul Popa Sorin Cătălin şi fruntaşul Iovi Marius Traian au fost transportaţi la un spital de lângă Bagdad, iar sergentul major Badea Gabriel a rămas internat în baza din Tallil.

Moartea caporalului Grosaru, care a fost medaliat după o misiune ISAF în Afganistan în 2005, ridică la trei numărul militarilor români care şi-au pierdut viaţa în teatrul de operaţiuni din Irak. La 27 aprilie 2006, caporalul Bogdan Hâncu, 28 de ani, a fost ucis în timpul unei misiuni de patrulare de lângă Nassyria, în sudul Irakului. În martie 2006, un alt militar român şi-a pierdut viaţa, de data aceasta mai puţin onorabil decât colegii lui. Caporalul Lili Dobre, detaşat la baza de la Nassyria alături de Batalionul de Infanterie din Focşani, şi-a pus capăt zilelor în timpul misiunii de pază.

MISIUNI MULTIPLE. Misiunile cu care au fost însărcinaţi "Scorpionii Galbeni" din Batalionul de Infanterie Mircea din Timişoara sunt legate de patrularea şi executarea de puncte mobile de control pe principalele căi de comunicaţii, de monitorizarea conductelor de petrol şi a reţelei de energie, patrulare şi supraveghere pentru prevenirea atacurilor lansate împotriva coaliţiei, asigurarea securităţii activităţilor CIMIC (cooperare între factorii civili şi cei militari – n.r.).

Răniţii

În cei trei ani de angajament în Irak, nouă militari români au fost răniţi. La 16 februarie 2004, caporalul Florin Vuţă a suferit răni grave într-un accident genistic în baza Al Hillah. La 6 iunie 2005, doi militari români, membri ai echipei de protecţie care însoţea echipa de curieri diplomatici ai Ambasadei române la Bagdad, au fost răniţi superficial lângă baza de la Camp Victory. La 14 aprilie 2007, şase militari români au fost implicaţi într-un incident în apropiere de baza de la Tallil, după ce TAB-ul în care se aflau s-a răsturnat. Patru din ei au fost răniţi. La 11 septembrie 2007, doi ofiţeri români au fost răniţi lângă Bagdad, într-un atac cu rachetă lansat de insurgenţi asupra bazei de la Camp Victory.

http://www.jurnalul.ro/articole/103423/irak-eroul-roman-de-la-tallil

Concert extraordinar Grigore Lese, la Bucuresti

TVR CULTURAL
prezintă cu ocazia lansării grilei de toamnă 2007

CONCERTUL EXTRAORDINAR
MUZICI ARHAICE
GRIGORE LESE SI ROMANII FUSEROTI

Duminică, 23 septembrie 2007, ora 20:30

Piaţa Festivalului George Enescu
(în faţa Ateneului Român)

Jumatate dintre limbile globului vor disparea

null


Aproape 40% dintre limbile lumii sunt pe cale de dispariţie, iar la fiecare două săptămâni câte o limbă moare. Potrivit experţilor, până la sfârşitul acestui secol, jumătate dintre limbile lumii vor dispărea.


Cele 80 de limbi principale, printre care engleza, rusa şi mandarina, sunt vorbite de 80% din populaţia globului, pe când 3.500 de dialecte sunt cunoscute de doar 0,2% dintre oameni, anunţă Cotidianul.

Într-un studiu condus de Greg Anderson, directorul Institutului Limbilor Vii, au fost identificate cinci zone care prezintă un grad de risc extrem de ridicat în ceea ce priveşte extincţia limbilor: Australia de Nord, America de Centru-Sud, Oklahoma şi partea de sud-vest a Statelor Unite, Platoul Pacificului de Nord şi Siberia de Est. (Antena 3)

MARKO BELA: „ROMÂNIA NU MAI ESTE UN STAT NAŢIONAL

Preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Marko Bela, a reluat sâmbătă la Cluj, ideea că România nu mai este un stat naţional şi a subliniat că, tocmai pentru a susţine acest fapt, maghiarii trebuie să aibă reprezentanţi în Parlamentul European. „În România, pe lângă naţiunea română, în mod firesc trăiesc şi au dobândit anumite drepturi, şi alte comunităţi minoritare, dar importante, cum este cea maghiară. Nu trebuie să lăsăm ca la Bruxelles să avem o reprezentanţă în exclusivitate românească. Deci şi maghiarii trebuie să fie acolo la Bruxelles pentru a dovedi şi astfel, că România nu mai este un stat naţional”, a spus Marko Bela.

Acesta a explicat că afirmaţia sa potrivit căreia România nu mai este un stat naţional nu înseamnă că se iau din drepturile românilor, ci că se încearcă acordarea unui alt statut minorităţilor, mai ales că ţara a evoluat în ultimii ani şi mentalităţile s-au mai schimbat. Marko Bela a participat, alături de ministrul dezvoltării, Borbely Laszlo, ministrul comunicaţiilor, Iuliu Winkler şi de preşedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor, la Conferinţa Naţională a Aleşilor Locali ai UDMR.

Rompres

Adăugat: 22 septembrie 2007


Vai, ce drăguţ din partea lui!

Cea mai bună colecţie de filme anti-româneşti!



Ştiam eu ca vă plac!

Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc