luni, 29 octombrie 2007

La ce se reduc pericolele la adresa Romaniei?




Bucuresti, Romania/Romanian Global News
luni, 29 octombrie 2007
Image
Image
Nominalizarea Romaniei ca tinta a atacului cu rachete din partea Iranului, de catre presedintele american George Bush nu a avut darul sa nelinisteasca pe romani. Este o noutate pentru societatea romaneasca ca putem deveni tinte pentru state aflate departe de zona noastra geografica. Teoretic, ca parteneri NATO, Romania ar putea deveni o tinta, atat pentru terorismul arab, dar si in cazul in care criza iraniana s-ar acutiza. Dar alaturi de Romania, la fel de bine pot deveni tinte si tarile vecine noua. Pericolul pare doar ipotetic si destul de indepartat pentru a crea emotie in Romania.
La sumitul Rusia-UE, presedintele rus, Vladimir Putin, vorbind de problema kosovara, a adus in discutie posibile amenintari la adresa Romaniei care, in conceptia diplomatiei ruse, s-ar confrunta cu actiuni separatiste in Ardeal si Dobrogea, evocandu-se „problema maghiara” si „problema bulgara”. Aceasta readucere pe tapet, dupa 1945, a teoriilor iredentiste maghiare si bulgare, nu pot decat sa ne supere. Putin se dovedeste, de aceasta data, total depasit in aprecieri, uitand ca de la 1940 s-au scurs 67 de ani, iar structura demografica a Romaniei s-a schimbat considerabil.
Sa incercam sa explicam care ar fi astazi argumentele in demontarea celor doua „probleme” minoritare din Romania. La recensamantul din 2002, la nivelul intregii tari, romanii reprezentau 89,5% in intreaga populatie, minoritatile etnice fiind de 11,5 %, dintre care maghiarii 6,6%, iar bulgarii sub 0,1%. In judetele din Moldova, populatia romaneasca era de peste 96%, iar in Oltenia si Muntenia de peste 94%. In Transilvania, maghiarii, din cele 16 judete, doar in doua, Harghita 84,62 % si Covasna 73,8% sunt majoritari, plasate in centrul tarii, in alte trei au procente de peste 25%, respectiv Mures 39,30%, Satu Mare 35,19%, Bihor 25,96%, populatia romaneasca fiind intre 75-96% in celelalte 11 judete. Din punct de vedere numeric, chestiunea este transata, existand un raport de 1 la 4 intre maghiari si romani.
In Dobrogea, cele doua judete Tulcea si Constanta, populatia romaneasca este de 91%, iar minoritatile etnice (aproximativ 18) reprezinta 9%. Trecem peste faptul ca exista o concordie nationala intre nationalitatile dobrogene, evocata deseori ca model de convietuire interetnica. In Tulcea sunt doar 61 bulgari (din totalul intregii populatii de 256492) si in Constanta 74 (din 715151). „Problema bulgara”, evocata la nivel european de presedintele Putin, se reduce la 135 de etnici bulgari, cetateni romani, din Dobrogea. S-a uitat faptul ca problema bulgara se referea la Cadrilater, cele doua judete care constituiau Dobrogea de Sud, cedata in septembrie 1940 Bulgariei, dar printr-un schimb de populatie (au plecat din Dobrogea de Nord 60000 de bulgari si au fost stramutati din Cadrilater 130000 de romani).
Problema ridicata de Putin ne releva insa un alt aspect al chestiunii minoritatilor din Romania. Intrucat populatia romaneasca este de 90 %, raspandita uniform si majoritar absolut de-a lungul granitelor tarii, s-au incercat, in ultimul timp, diversiuni, prin care sa se legitimeze noi minoritati, inventate, si aici ma refer la „minoritatea moldoveneasca” si la „minoritatea aromana”. Ne este astazi relevat adevaratul scenariu al crearii acestor „comunitati”. In curand, vom afla ca oltenii s-au revoltat si sunt discriminati, iar banatenii vor autonomie. Ajungem astfel la ridicol.
Problema etnica in Romania este definitiv rezolvata din punct de vedere numeric. In planul respectarii drepturilor minoritatilor nationale, Romania se claseaza printre cele mai avansate tari din UE. Ne putem referi la discriminarea pozitiva a minoritarului in raport cu majoritarul. Sa nu uitam ca, minoritarul isi desemneaza reprezentantul in parlament, dar aplica si stampila de vot in cadrul procesului electoral, votand astfel de doua ori. Nu mai luam in considerare fondurile alocate generos de la buget pentru asociatiile si fundatiile minoritatilor nationale, incat multi au fost stimulati economic sa se declare minoritari.
Ar trebui sa privim in viitor catre situatia romanilor din afara granitelor tarii, sa incercam sa vedem daca vecinii nostri sunt la fel de generosi cu „vorbitorii de limba romana” (vlaha, aromana, meglenoromana, istroromana).
Pentru Romanian Global News, Emil Tircomnicu


sâmbătă, 27 octombrie 2007

Monument dedicat eroilor romani, la Budapesta

Budapesta, Ungaria/Romanian Global News
vineri, 26 octombrie 2007
Image
Secretarul General al Ministerul Apararii, Georgeta Gavrila, a participat de Ziua Armatei Romaniei - 25 octombrie, la festivitatea de inaugurare a unui monument dedicat eroilor romani cazuti in lupte pe teritoriul Ungariei, monument aflat in cimitirul central din Budapesta. Cu aceeasi ocazie, a fost inaugurata si parcela de onoare a ostasilor romani care au contribuit la eliberarea teritoriului Ungariei in al doilea razboi mondial.
In aceeasi zi, Secretarul General al Ministerul Apararii a fost prezent si la deschiderea expozitiei intitulata “Asistenta religioasa in Armata Romaniei in secolul XX”, organizata la Muzeul de Istorie Militara din Budapesta de catre Muzeul Militar National al Romaniei.
Georgeta Gavrila a efectuat o vizita in Ungaria in zilele de 24 si 25 octombrie, unde l-a reprezentat pe ministrul apararii la activitatile organizate la Budapesta cu prilejul sarbatoririi Zilei Armatei Romaniei, se arata intr-un comunicat de presa emis de MApN.

http://www.rgnpress.ro/

Biserica Ortodoxa Romana se reintoarce in Sudul Basarabiei si Transnistria




Bucuresti, Romania/ Romanian Global News
vineri, 26 octombrie 2007
Image
Daca geopolitica guvernului si MAE in ceea ce priveste romanii de pretutindeni este falimentara, BOR incepe sa suplineasca dezinteresul si prostia politicienilor si diplomatilor din Romania, care se ocupa de domeniu, luand decizii de importanta majora pentru romanii care traiesc dincolo de frontierele actuale ale Romaniei. In zilele de 22 - 24 octombrie 2007, la resedinta patriarhala, sub presedintia Prea Fericitului Parinte Patriarh Daniel, a avut loc sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Dintre hotararile luate sunt unele care sunt extrem de importante pentru romanii de pretutindeni.
Una dintre cele mai importante este cea de infiintare sau reactivarea in cadrul Patriarhiei Romane a urmatoarelor noi eparhii in cadrul Mitropoliei Basarabiei:
- Episcopia de Balti (fosta a Hotinului), cu sediul in orasul Balti;
- Episcopia Basarabiei de Sud (fosta de Cetatea Alba-Ismail), cu sediul in orasul Cantemir;
- Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (fosta Misiunea Ortodoxa Romana din Transnistria), cu sediul la Dubasari.
In ceea ce priveste emigratia romaneasca, in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale se infiinteaza Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei.
In cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Centrale si de Nord se infiinteaza Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm.
De asemenea se infiinteaza pentru romanii din Australia si Noua Zeelanda, Episcopia Ortodoxa Romana din Australia si Noua Zeelanda, cu sediul la Melbourne, dependenta canonic direct de Patriarhia Romana.

http://www.rgnpress.ro/

vineri, 26 octombrie 2007

Ziua Armatei Române

garda.jpgLA 25 OCTOMBRIE 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortista, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului, lupta inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei.

O zi mai tarziu, la 26 octombrie, Ministrul de razboi, generalul Mihai Racovita, declara: “Romanii, cu mic, cu mare, tresalta la sunetul trambitelor biruitoare. Ardealul a revenit astazi, prin lupta dreapta si jertfa vrednica, la trupul din care a fost rupt“.

Bilanţul luptelor purtate de armata română pentru desăvârşirea eliberării Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al naţiunii române în apărarea idealurilor sale de libertate şi unitate. Armata română a angajat, între 1 septembrie – 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (100.000 militari mai mult decât prevederile convenţiei de armistiţiu).


Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi). În cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localităţi între care 8 oraşe. Inamicului i-au fost provocate 11.434 pierderi (prizonieri şi morţi număraţi). În total, pe întreg teritoriul României inamicul a înregistrat din partea trupelor române 72.937 pierderi.


25 OCTOMBRIE - ZIUA ARMATEI ROMANE

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).

Dacă armata ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994.

În prezent, zilele categoriilor de forţe ale armatei şi cele ale genurilor de armă şi specialităţilor militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, R.G. - 4, aprobat prin ordinul ministrului apărării naţionale nr. M119 din 27 septembrie 2000.

Sărbătorirea zilei armatei în lume s-a instituit, în mod diferenţiat, de la o ţară la alta, după primul război mondial, cu scopul de a oferi societăţii civile posibilitatea evocării faptelor de arme sau evenimentelor hotărâtoare din viaţa fiecărei oştiri. De regulă, aceste zile au fost stabilite în corelaţie cu momente semnificative din istoria modernă şi contemporană.

În general, armatele din Occident nu sărbătoresc o dată anume ca zi a armatei. În aceeaşi tradiţie se încadra şi armata română în perioada antebelică. Excepţie de la această regulă fac Franţa, care îşi serbează armata la data de 11 noiembrie - ziua armistiţiului din 11.11.1918 dintre aliaţi şi Germania -, şi Italia, la 4 noiembrie - armistiţiul de la Villa Giusti din 04.11.1918.

Drapel de lupta al Armatei romane - 1944
Drapel de lupta al Armatei romane in al doilea razboi mondial
În ţara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca “Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, “sâmburele” viitoarei “Armate Populare” din România.

Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.

În 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. Ideea după care întreaga armată română îşi avea “sâmburele” în Divizia “Tudor Vladimirescu” devenea astfel de domeniul trecutului.

În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj.

Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947.

Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei Române şi istoria naţională, în ansamblul ei, este pusă în evidenţă şi de faptul că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947.

Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata Română a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.

La momentul respectiv comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordinea sa, consemna în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, următoarele: “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi (…). Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump (…), eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării”.

Cele consemnate mai sus pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială. (Sectia Traditii Militare si Educatie Civica a MApN - www.mapn.ro)

ORDIN DE ZI AL COMANDANTULUI ARMATEI A 4-A ROMANE
prin care Generalul Gheorghe Avramescu evocă eroismul militarilor români în luptele duse pentru eliberarea patriei

“Armata 4
Stat major

ORDIN DE ZI nr. 392 bis din 29 octombrie 1944

La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii neamului românesc. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu pieptul vostru aţi făcut zăgaz de neînfrânt duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrânt dârza apărare a Mureşului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump.

Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins.

Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.

Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului.

Încrezători în destinele neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului şi a tronului.

Comandantul Armatei 4
General de corp de armată Gheorghe Avramescu”

COMPLEXUL MEMORIAL CAREI

Complexul monumental ridicat în memoria eroilor din cel de-al doilea război mondial s-a construit într-o piaţă frumoasă din localitate şi este creaţia sculptorului român Vida Gheza şi a arhitectului Anton Dâmboianu. Se numără printre cele mai impunătoare şi reprezentative monumente ridicate pe teritoriul ţării noastre întru slava eroilor români care şi-au jertfit viaţa în luptele pentru alungarea horthyştilor unguri de pe teritoriul Patriei. A fost dezvelit în anul 1964, cu prilejul împlinirii a două decenii de la alungarea trupelor duşmane de pe ultima brazdă de pământ românesc.

monum.jpg
Realizat din piatră albă, complexul se compune din câteva elemente sculpturale şi arhitecturale distincte, armonios legate între ele, şi anume: un cap de ţăran, care degajă demnitate şi statornicie; o poartă cu încrustaţii inspirate din crestăturile ceardacurilor maramureşene; o femeie sădind o floare; chipul unui ostaş, cu trăsături aspre, impresionant prin masivitatea sa; un obelisc care aminteşte de turlele bisericilor maramureşene. Complexul are următoarele dimensiuni: 18 x 5 x 12 m.

Referindu-se la creaţia sa monumentală, sculptorul Vida Gheza spunea într-un interviu: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de ţăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele ţărăneşti care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Ţăranca, ce împlântă o floare, simbolizează viaţa nouă care începe. Urmează soldatul eliberator, care sub forma în care e reprezentat ilustrează un ostaş demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălţat obeliscul sau flacăra veşnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor de lemn din Maramureş”. Pe obelisc este săpat următorul text: „Glorie ostaşilor armatei române căzuţi în luptele pentru eliberarea patriei”. (Altermedia)

http://ro.altermedia.info/



joi, 25 octombrie 2007

Scurtă istorie a imperiului clădit de trei frati vlahi (aromâni) la sud de Dunăre

Bogdan Mateciuc


ÎN JURUL anului 1000, alături de bulgarii slavofoni, izvoarele bizantine, cele narative de la cancelaria imperială si de la cancelaria patriarhală îi mentionează la sud de Dunare pe aromâni, populatie romanică din regiune.

În anul 1185, în Bizant domneste tânărul împărat Isaac II Anghelos. Dorind să-si pregătească cu mare fast nunta cu fiica regelui maghiar Bela II, el pune o dare nouă asupra supusilor săi. Darea îi afectează în primul rând pe cei ce au turme de oi si vite. Este tocmai cazul valahilor, a căror îndeletnicire principală este păstoritul. Aceste dări si felul abuziv în care sunt strânse produc o mare nemultumire printre valahii care locuiesc în muntele Hemus. Acestia trimit la împărat, care se afla la Kypsella în Tracia, o delegatie condusă de fratii Petru si Asan, fruntasi ai lor, pentru a-si prezenta plângerile. Cererile lor nu sunt luate în seamă, ba, mai mult, Asan este pălmuit de un demnitar bizantin, „pentru neobrăzare”. În aceste conditii, ei se întorc la Târnovo, în biserica Sf. Dumitru unde, „în limba lor părintească”, după cum spune cronicarul Nicetas Choniates, cheamă poporul la răscoală împotriva bizantinilor. Răscoala porneste în momentul în care normanzii din Sicilia ocupă orasele Durazzo, Seres, Amphipolis si Salonic.

Răsculatii atacă rând pe rând orasele din zonă, stârnind o îngrijorare tot mai mare la curtea imperială. Împăratul se decide să conducă el însusi operatiunile militare si reuseste să înfrângă pe cei doi frati vlahi, care se refugiază peste Dunăre. Urmare a promisiunilor de supunere făcute de cei doi, Isaac renuntă a mai ocupa si satele din munti si îsi întoarce armata din drum. Petru si Asan se întorc de peste Dunăre cu forte proaspete de la vlahii si cumanii de pe celălalt mal, si încep să prade Tracia.

Împăratul Isaac trimite o nouă armată, de data aceasta sub conducerea sebastocratorului Ioan, cel care îl pălmuise pe Asan. Acesta nu rămâne mult timp la comandă, fiind bănuit de complot, si este înlocuit cu Ioan Cantacuzino, cumnatul împăratului. Acesta nu are nici o experientă militară si, în urma unui atac pe timp de noapte, suferă o grea înfrângere din partea vlahilor.

În 1187, împăratul Isaac revine în regiune în fruntea unei noi armate si, desi îi urmăreste pe răsculati de la Adrianopole la Filipolis si Triadita (actuala Sofia), nu reuseste să obtină nici o victorie majoră. El revine la Constantinopol pentru a petrece iarna, iar campania militară este reluată în primăvara lui 1188. Operatiunile se opresc temporar în momentul în care Isaac o prinde pe nevasta lui Asan si primeste ca ostatic pe cel de-al treilea frate, Ionită.

Trei ani mai târziu, împăratul Isaac trece muntii Balcani, cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asănestilor, dar întimpinând o rezistentă îndârjită, se retrage. Pe drumul de întoarcere, armata sa cade într-o ambuscadă într-o trecătoare din munti si suferă pierderi grele. Împăratul însusi scapă cu fuga, pierzându-si coiful. Victoria întăreste si mai mult pozitia Asănestilor, care rămân stăpâni pe teritoriul dintre Dunăre si Balcani.

În 1194, Isaac îl numeste pe Alexios Gidos în fruntea ostilor din răsărit si pe Vasile Vatatzes comandant peste armata din apus. Acesta din urmă poartă o bătălie cu vlahii lângă Arcadiopole si este înfrânt, murind omorât în luptă. Împăratul se decide să preia încă o dată conducerea. Insă, în primăvara lui 1195, desi beneficiind de o oaste mare si sprijin trimis de socrul său, regele Bela al Ungariei, pierde din nou luptele.
Isaac este detronat de un grup de nobili nemultumiti si este înlocuit de fratele său, Alexios III Anghelos, care le propune pacea răsculatilor vlahi. Petru si Asan pun conditii inacceptabile si, în timp ce Alexios se află în răsărit pentru a înăbusi răscoala pornită de un rebel din Cilicia, vlahii risipesc o altă armată bizantină în apropiere de orasul Seres. În 1196, Asan este ucis în urma intrigilor bizantinilor, recunoscuti pentru asemenea manevre. Aceeasi soartă o are si Petru, un an mai târziu (1197).

După Petru, tronul este preluat de cel de-al treilea frate, Ionită cel Frumos (Caloian, 1197-1207), ce dovedeste remarcabile însusiri de militar si om politic. În urma mai multor victorii împotriva bizantinilor, întelegând că Bizantul nu-l va recunoaste niciodată ca „împărat”, Ionită apelează la Papa Inocentiu III, căruia îi cere recunoasterea ca Impărat al bulgarilor si vlahilor, precum si titlul de Patriarh pentru întâi-stătătorul bisericii sale.

Profitând de conjunctură, Inocentiu III urmăreste să impună autoritatea bisericii romano-catolice asupra statului Asănestilor. În prima sa scrisoare, formulată în decembrie 1199, Inocentiu afirmă că victoriile “nobilului Ionită” au fost posibile cu ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, Papa îi invocă pe strămosii lor comuni - romanii - dovadă a faptului că Ionită, împreună cu fratii săi Petru si Asan, erau vlahi, iar nu bulgari, asa cum încearcă să dovedească azi unii istorici bulgari. Mai mult, cronica grecească a lui Nicetas mentionează în mai multe rânduri că Petru si Asan erau „vlahi” si că ei apartineau acelui neam de oameni „care locuiesc în muntele Hemus” si care „înainte se numeau Mysi, iar acum vlahi se cheamă”. Originea valahă a fratilor Asănesti este confirmată de numeroase izvoare contemporane.

Se pune întrebarea cum au reusit acesti vlahi, care nu constituiau o majoritate în acea regiune, să repurteze asemenea succese? Răspunsul constă în faptul că vlahii erau elita conducătoare peste mozaicul de neamuri din regiune. În plus, ei aveau deja o traditie în opozitia fată de autoritătile bizantine. De exemplu, în jurul anului 1000, ei sprijiniseră activ rezistenta împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei fusesera principalii animatori ai unei răscoale cu caracter etnic si social din zona specific românească, Larissa (Thesalia) în preajma anului 1066.

Ionită îi răspunde Papei abia în 1202 si vorbeste despre sine folosind cuvintele Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum (Caloian, împăratul bulgarilor si al vlahilor). Ii multumeste Papei pentru scrisoare si îi dezvăluie că si fratii lui, Petru si Asan, încercaseră să ia legătura cu el, nereusind însă din cauza vicisitudinilor vremii.

Papa se dovedeste un abil negociator si astfel, pe 8 noiembrie 1204, Ionită este încoronat ca „rege al bulgarilor si valahilor”, primind coroana, sceptrul si bula de recunoastere trimise de Papă, împreună cu un steag cu chipul apostolului Petru. Ionită primeste si dreptul de a bate monedă. Întâi-stătătorul bisericii româno-bulgare, Vasile, devine arhiepiscop primat. În schimb, Ionită îi dă cardinalului un act prin care el, boierii si întregul cler se obligau a se supune bisericii romano-catolice si a urma legile si ritualul acesteia. Se specifică, de asemenea, că teritoriile noi ce s-ar adăuga statului lui Ionită vor urma acelasi regim. Cardinalul se întoarce la Roma, luând cu el si doi copii, unul fiind chiar fiul lui Ionită, pentru a studia limba latină la Roma.

Spre dezamăgirea Papei, împărătia Asănestilor nu devine un pilon al Romei în sud-estul Europei si nici nu se apropie de Imperiul Latin de Răsărit, fondat de Balduin de Flandra, care cucerise Bizantul în cea de-a patra Cruciadă (1204) proclamându-se Impărat al Imperiului Latin de Răsărit.

Ionită, dorind să stabilească legături cu noii stăpâni ai Bizantului, trimite o delegatie, cerând să fie recunoscut si de acestia. Latinii fac însă o greseală fatală, cerându-i regelui să nu li se mai adreseze ca unor egali, ci ca un vasal stăpânilor săi.

Lui Ionită, ofensat, care porneste război, i se alătură o serie de nobili greci, fosti ofiteri în armata lui Alexios III, izgoniti de latini. Ionită preia conducerea noii aliante, iar latinii ajung repede să înteleagă ce greseală au făcut. Vrând să înăbuse revolta lui Ionită, ei se decid să lovească punctul principal si asediază Adrianopolele. Bătălia care are loc în ziua de 5 aprilie 1205 se încheie însă cu un dezastru pentru latini, iar Balduin este prins si dus la Târnovo, unde moare în chinuri grozave, după cum povesteste cronicarul Nicetas.

Ionită socoteste că e momentul potrivit să-si rotunjească hotarele împărătiei. Intentia avea să îi fie fatală. In timpul asediului asupra Salonicului, rămas fără rege după moartea nobilului Bonifaciu de Montferrat, este este asasinat de Manaster, unul din comandantii cumani aliati, pe 8 octombrie 1207.

Papii încearcă mentinerea statului Asănestilor în sfera lor de influentă, prin abile actiuni diplomatice si politico-militare, cu implicarea regatului Ungariei, a Ordinului Teutonilor si a Imperiului Latin. Totul se dovedeste zadarnic. Urmasul lui Ionită, Borilă (un nepot de frate, 1207-1218), convoacă un sinod la Târnovo, după legea ortodoxă, iar urmasul său, Ioan Asan II (fiul lui Asan), care domneste între 1218 si 1241, repudiază oficial legăturile cu biserica Romei. În 1235, patriarhul ecumenic de la Niceea recunoaste oficial patriarhia autonomă a Bulgariei. În timpul lui Ioan Asan II, împărătia Asănestilor cuprinde Moesia (teritoriile dintre Dunăre si Balcani), o parte din Serbia cu orasele Belgrad, Nis si Skopie, Macedonia cu orasele Seres, Ohrida, Bitolia, Prosak si Sturmita, Tracia cu Adrianopole si Dimotica si Albania, fără orasul Durazzo.

In anul 1258, dinastia regilor valahi se stinge, iar statul devine în scurta vreme exclusiv bulgar. Valahii sunt redusi la rangul de minoritate, supusă intens deznationalizării. Statul Asănestilor, devenit acum cel de-al doilea tarat bulgar, este lichidat ulterior de expansiunea otomană din prima jumătate a secolului al XIV-lea.

miercuri, 24 octombrie 2007

Horthysmul U.D.M.R.

Vasile I. Zărnescu

PRESA DE LIMBĂ UNGARĂ din România vorbeşte, de 18 ani, de metoda „paşilor mărunţi“ pe care trebuie să o aplice U.D.M.R., iar presa românească vorbeşte, de tot atâta timp, de metoda „paşilor mărunţi“ pe care o practică U.D.M.R. Diferenţa rezidă, aşadar, în faptul că presa românească nu face decât să constate, post factum, succesele politice pernicioase pe care le înregistrează U.D.M.R. în lupta ei permanentă contra României. În plus, presa din România mai relevă, uneori aproape săptămânal, „şantajul pe care-l face U.D.M.R. asupra guvernului“.

Alte publicaţii au dezvăluit şi alte aspecte la fel de importante despre U.D.M.R., dar, mai ales, cel mai important: duplicitatea ilegală a U.D.M.R., deoarece este o organizaţie culturală a etnicilor maghiari, dar este participantă la alegeri şi este prezentă în Parlamentul României ca partid politic, dar nu este partid politic, întrucât nu este înregistrată în Registrul partidelor politice! Deci, prezenţa ei în Parlament este absolut ilegală, dar nimeni nu ia nici o măsură pentru a remedia situaţia, de parcă toţi românii ar fi nişte zombi. Şi, probabil, într-o anumită măsură şi sunt nişte zombi, de vreme ce acceptă cu seninătate această situaţie devenită intolerabilă, întrucât U.D.M.R. a început să acţioneze contra României pe faţă, cu nonşalanţă, maghiarii râzându-şi, în sinea lor, dar şi în publicaţiile în limba maghiară, de prostia românilor.

Într-adevăr, U.D.M.R. s-a manifestat ca organizaţie fascistă, revanşardă, în esenţă horthystă, încă de la apariţia ei. De fapt, chiar mulţi dintre liderii ei sunt descendenţii direcţi ei celor care au constituit MADOSZ-ul – organizaţie, care, la rândul ei, provenea din asocierea fostelor organizaţii horthyste care acţionau în ţara noastră şi care se umpluseră de sângele românilor asasinaţi în vremea cât a acţionat Diktatul de la Viena şi care au năpârlit subit în „comuniste“. Iar pe măsură ce obţinea succese, U.D.M.R. devenea şi mai impertinentă. Astfel, în 1992, U.D.M.R. a lansat „Declaraţia de autonomie de la Cluj-Napoca“, în anii următori declaraţia de autonomie a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc.“ Şi, tot aşa, a continuat lungul şir al acţiunilor ei revanşarde, şir consemnat în Cartea neagră a U.D.M.R., postată pe Internet în anul 2000.


Între timp, s-au adăugat altele. Un parlamentar maghiar, Jozsef Csapo, a afirmat că ziua de 4 iunie este zi de doliu pentru maghiari! Or, prin asta itera declaraţia lui Miklos Horthy, care formulase primul această frază, referitoare la ziua semnării Tratatului de la Trianon.

Un alt parlamentar, Kelemen Hunor, a dat, în 2002, un interviu postului Radio Kossuth, în care, exprimându-şi marea satisfacţie, a declarat, printre altele, că, „în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de mai multe miliarde de dolari (…)“. Într-un comunicat de presă, P.U.N.R. l-a acuzat de fascism şi de atitudine revanşardă tipică; comunicatul, tipărit de revista România Mare, a fost comentat de ziarul Independent şi de senatorul Adrian Păunescu, în declaraţia sa politică făcută în Parlament, în 7 octombrie 2002. Drept răspuns, acest ticălos, Kelemen Hunor, membru al Parlamentului român, a pretins că „este o greşeală de traducere şi că, în definitiv, afirmaţiile sale pot fi luate ca declaraţie politică, în care caz este apărat de imunitatea parlamentară!“ (cf. Independent, nr. 469, 5-6 oct. 2002, pag. 6). Vedeţi ce consecinţe, printre altele, a avut decretul lui Ceauşescu de interzicere a avorturilor? Dacă nu dădea respectivul decret, îl dădea maică-sa la canal şi scăpa ţara de un netrebnic. Dar, după cum vă amintiţi, ori de câte ori li se reproşa o atitudine revanşardă, liderii U.D.M.R. se scuzau cu „greşeala de traducere“. Numai că acelaşi horthyst udemerist Jozsef Csapo, care nu are nici o legătură cu aşa-zişii „secui“, avea să declare, comiţând acelaşi şantaj udemerist: „Autonomia Ţinutului Secuiesc este condiţie pentru aderarea României la U.E.“ (vezi Gardianul, 26 septembrie 2005).

Atilla Verestoy este alt inamic al României. A defrişat sute de hectare de pădure, din care cauză de întâmplă, acum, alunecări de teren şi inundaţii, fiind unul dintre parveniţii postdecembrişti. Cunoscând anumite consecinţe ale unor proiecte de legi la a căror elaborare participa, a făcut speculaţii financiare de pe urma cărora a câştigat 20 de milioane de dolari. Cel puţin pentru asemenea ispravă trebuia să înfunde de mult timp puşcăria. Acum câţiva ani, liderul lor, Marko Bela, a primit circa un miliard de lei (vechi) drept „aconto“ pentru nişte cărţi care abia urma să le scrie; în realitate, asta este o formă camuflată de mită. I s-a făcut dosar penal, dar, fiind vice-prim-ministru al Guvernului, dosarul este lăsat să fie acoperit de praf de către o justiţie aservită politic.

Dar, la adăpostul acestor şicane politice, U.D.M.R. făcea ceea ce ştia el mai bine: epurarea etnică a judeţelor Harghita, Covasna şi Târgu Mureş – motiv pentru care cere şi mai vârtos autonomie teritorială! Pentru că plângerile românilor alungaţi din aceste trei judeţe nu au fost ascultate de nimeni: nici de Ion Iliescu, în care-şi pusese speranţa Liga românilor alungaţi din judeţele Harghita şi Covasna, nici de Adrian Năstase, care remarcase ironic dar pe deplin demagogic cum că „oficialii Ungariei vin în România ca în Cişmigiu“, dar nu a făcut nimic să-i împiedice, deşi era prim-ministru, nici de ţărăniştii care-şi făceau un titlu de glorie din partidul lor „istoric“ – dar au fost primii care i-au cooptat la guvernare pe horthyştii U.D.M.R.-işti!

Şi, uite aşa, s-a ajuns la instalarea unor panouri care să marcheze „Ţara Secuilor“, deşi secui nu mai există de mult timp, fiindcă, între timp au fost maghiarizaţi. Or, de vreme ce au fost maghiarizaţi, înseamnă că nu au fost maghiari. Aşadar, făcătura cu „Ţinutul Secuiesc“ trebuie reprimată radical, ca fiind un atentat la siguranţa naţională, de esenţă horthystă! Când, în toamna trecută, U.D.M.R. a repus pe tapet autonomia Ţinutului „secuiesc“, deputatul P.R.M. Augustin Bolcaş i-a cerut premierului Tăriceanu să-l aresteze pe vice-premierul Marco Bela. Asta pentru că d-l Bolcaş uitase că Tăriceanu făcuse prima sa vizită ca premier tocmai la Budapesta, iar revista România Mare afirmase că el fusese acolo „ca să primească ordine“! Aşa că Marko Bela a rămas nearestat.

În 20 octombrie 2007, U.D.M.R. şi-a lansat campania electorală pentru Parlamentul European cu sloganul „Noua descălecare“, pentru a-şi recupera „ţara pierdută la 1526, apoi, la 1918“! Aceste idei le-a formulat tot Marko Bela, cel mai „moderat“ dintre fasciştii udemerişti. Iată de ce trebuie să le dăm „noua descăpăţânare“, aşa cum le-au făcut-o turcii la Mohacs!

În 7 iunie a.c., Asociaţia Civic Media postase articolul „Isterie anti-romanească în presa de limbă maghiară“, îrelevând faptul că un individ, Kolumban Sandor, ne înjură copios. Şi Asociaţia Civic Media făcea acest lucru ca să releve „un exemplu al isteriei antiromâneşti ce caracterizează o parte a presei maghiare din ţara noastră“. Dar aici greşeşte Civic Media, pentru că se exprimă cu menajamente: deoarece nu este vorba doar „de o parte a presei maghiare“, ci, dimpotrivă, de „toată“ presa maghiară, scrisă sau audio-vizuală; şi nu de azi de ieri, de când a descoperit Civic Media acest lucru, ci de 18 ani!

Mai mult. În toate emisiunile lor în limba maghiară, de la radio şi televiziune, poporul român, cu istoria, obiceiurile, tradiţiile sale, este insultat în cei mai abjecţi termeni, dar traducerea se face astfel încât ascultătorul sau cititorul român să nu-şi dea seama de murdăriile debitate pe seama noastră. Despre toate acestea guvernanţii – indiferent că erau din P.N.Ţ.C.D., P.S.D. sau P.N.L. – au fost informaţi în repetate rânduri, dar nu au luat nici o măsură, căci îl supărau pe „partenerul“ lor de guvernare, U.D.M.R. Cât despre mass media din Ungaria nici nu mai vorbesc: toate sunt îmbibate de cel mai virulent anti-românism.

De când a căzut Alianţa „D.A.“, Guvernul României mai subzistă doar ca urmare a prezenţei în guvern, alături de P.N.L., a U.D.M.R., care, oricum, are statut ilegal şi nu are ce căuta în guvern!

Ţinând cont de toate aceste ilegalităţi comise de U.D.M.R., în general, şi de cele comise de liderii lor, în particular, este foarte uşor ca U.D.M.R. să fie scoasă oficial în afara legii – pentru că, de fapt, este, deja, în afara legii –, iar liderii băgaţi la puşcărie!

Domnule preşedinte Traian Băsescu, vă propun să faceţi demersurile în acest sens şi, prin efect de bumerang, va cădea şi guvernul, pe care până acum, din păcate, nu aţi reuşit să-l dărâmaţi. Dar asta nu înseamnă să-l faceţi premier pe Theodor Stolojan! Nu, în nici un caz. Găsiţi pe altcineva: onest, sănătos şi care să nu fi lucrat la Banca Mondială!

http://ro.altermedia.info/



marți, 23 octombrie 2007

Bucuresti, Romania/ Romanian Global News
marţi, 23 octombrie 2007
Image
Incalcind prevederile legale privind inceperea campaniei electorale pentru alegerea membrilor din Romania in Parlamentul European, senatorii UDMR si-au lansat simbata, 20 octombrie 2007, la Targu Mures, candidatii prin intonarea numai a imnului Ungariei si sub sloganul „Noua descalecare”. Senatorii UDMR, in frunte cu presedintele Marko Bela (foto) au promis ca vor cere la Parlamentul European autonomia asa-zisului „Tinut Secuiesc”, dar mai ales „Tara pierduta la 1918”, precum si „casele, padurile, paminturile, steagul”. Marko Bela a aratat ca UDMR duce lupta pentru autonomie inca din anul 1990 si ca multi nu mai au rabdare. Senatorul PRM Gheorghe Funar aminteste ca senatorul Gyorgy Frunda, primul pe lista candidatilor UDMR la Parlamentul European, i-a atentionat pe extremistii maghiari astfel: „Cand votati, sa va amintiti ca UDMR va cere Europei autonomia asa numitului Tinut Secuiesc! In acest moment, maghiarii din Romania stau pe un scaun cu trei picioare, avem reprezentare la nivelul autoritatilor locale, in Parlament si in Consiliul Europei. Ne lipseste reprezentarea la Bruxelles ca scaunul pe care stam sa fie unul stabil”. Avand in vedere foarte grava incalcare a Regulamentului Senatului, respectiv abaterile de la deontologia parlamentara, Grupul parlamentar al PRM ii propune presedintelui Senatului, Nicolae Vacaroiu, adoptarea unei hotarari a Senatului de condamnare a actiunilor antiromanesti si antieuropene ale UDMR si adresarea unei solicitari prim-ministrului si presedintelui Romaniei vizand eliminarea UDMR din Guvern si toate structurile sale din teritoriu. De asemenea, Funar cere obligarea Guvernului Tariceanu ca printr-o ordonanta de urgenta sa modifice Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, in sensul alinierii la legislatia europeana prin eliminarea participarii la alegeri a organizatiile cetatenilor apartinid minoritatilor nationale care au grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului. Nu in ultimul rand, se cere sesizarea procurorului general al Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie cu o plagere penala semnata de senatorii romani, indiferent de culoarea lor politica si sanctionarea senatorilor UDMR conform art. 192 lit. f) din Regulamentul Senatului cu „interzicerea de a participa la lucrarile Senatului pe o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice”.

Romanii de pretutindeni, blocati la Parlament

Bucuresti, Romania/ Romanian Global News
marţi, 23 octombrie 2007
Image
Legea privind sprijinul romanilor de pretutindeni, aflata in dezbatere la Camera Deputatilor, risca sa fie blocata de dorinta deputatului PD Costica Canacheu (foto) de inregistrare a unei noi minoritati: aromanii. Respinsa la promulgare de presedintele Traian Basescu, Legea romanilor de pretutindeni s-a intors in Parlament pentru a fi refacuta. Doua chestiuni sunt esentiale in aceasta dezbatere: cui urmeaza sa i se subordoneze in viitor Departamentul pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni si denumirile sub care sunt cunoscuti romanii din afara granitelor. Soarta Legii romanilor de pretutindeni ramane in suspans.
Filonul cultural romanesc
Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputatilor a reanalizat proiectul de lege si a adoptat un amendament care prevede ca "prezenta lege reglementeaza drepturile persoanelor de etnie romana, precum si ale celor care apartin filonului cultural romanesc, respectiv rumani, vlahi, valahi, aromani, macedoromani, meglenoromani, istroromani, moldoveni etc., din afara granitelor Romaniei, denumiti in continuare romani de pretutindeni, avand ca scop mentinerea, promovarea si afirmarea identitatii lor culturale, etnice, lingvistice si religioase".
Includerea romanilor din afara granitelor tarii in "filonul cultural romanesc" - notiune destul de ambigua pentru a fi inclusa intr-o lege - reprezinta un compromis. Ideea din spatele acestei precizari este sa poata fi acordat sprijin si romanilor care nu sunt recunoscuti ca romani in tarile de origine - cum e cazul "vlahilor" din Valea Timocului. Serbia recunoaste minoritatea romana din Voivodina - insa pe romanii din Valea Timocului autoritatile sarbe continua sa-i denumeasca "vlahi" si sa refuze acordarea de drepturi.
Aberatia Canacheu
Legea romanilor de pretutindeni in forma actuala este sustinuta de PSD, PNL si PRM - insa in randurile deputatilor PD exista indoieli cu privire la introducerea aromanilor intre cei care tin de "filonul cultural romanesc". Deputatul PD Costica Canacheu a pledat pentru mentinerea formei proiectului de lege in forma initiala, fara includerea amendamentului adoptat de Comisia pentru drepturile omului: "Proiectul se refera la cei apartinatori filonului cultural romanesc care lasa deschisa calea acelora care se considera apartinatori ai filonului sa se declare ca atare. Sa respingem acest amendament, pentru ca este injust si intram intr-o eroare majora prin legiferarea acestor denumiri". Canacheu este si presedintele Comunitatii Aromane din Romania, care pledeaza pentru obtinerea statutului de minoritate nationala a aromanilor inca din 2005. Vicepresedintele Comunitatii Aromane din Romania, Stere Samara, a sustinut la inceputul acestui an ca obtinerea statutului de minoritate nationala ar atrage dupa sine si desemnarea de reprezentanti ai aromanilor in Parlament, precum si obtinerea anumitor fonduri.
Ion Caramitru, presedintele Societatii de cultura macedo-romana, preciza fata de aceasta atitudine, la inceputul anului, ca "sacrificand aceste adevaruri istorice unor conjuncturi politice de moment, cetateni si fosti cetateni romani de origine aromaneasca, grupati in asociatii neguvernamentale, in tara si peste hotare, au devenit astazi promotorii ideii potrivit careia aromanii ar constitui, chiar si in Romania, o minoritate nationala romanica distincta, deosebita prin limba si cultura de natiunea romana". Acestia au ajuns, dupa cum sustine Ion Caramitru, chiar sa incrimineze statul roman pentru pretinsa lui vina de a fi incercat sa-i asimileze silnic pe aromani, in speta de a-i fi romanizat pe inaintasii lor, multi fosti bursieri ai scolilor romanesti din Balcani si colonisti beneficiari ai improprietaririlor din Cadrilater. La Presedintie sau Guvern?
In motivarea reintoarcerii la Parlament a legii privind sprijinul romanilor de pretutindeni, presedintele Traian Basescu a solicitat ca DRRP sa intre in subordinea Presedintiei.
Deputatii au preferat sa treaca DRRP in subordinea Guvernului, asa cum a fost in perioada 2000-2005. Deputatul PNL Mihaita Calimente a spus referitor la ideea ca Departamentul romanilor de pretutindeni sa fie sub egida Presedintiei, ca "presedintele ne creeaza noua probleme, celor care suntem aici. Macar ca aceia care sunt in afara tarii sa nu aiba problemele si scandalurile pe care le avem noi in tara"."Din experienta anterioara, va spun ca, scufundat intr-un minister, departamentul functioneaza mai greu. Cand ii dai profilul si greutatea in cadrul Guvernului, poate coordona celelalte institutii. Poate functiona cu foarte bune rezultate pe modelul maghiar", a precizat deputatul PSD Titus Corlatean, initiatorul acestui proiect legislativ. El a mentionat ca social-democratii au fost dispusi sa faca acest compromis pentru a finaliza "odiseea interminabila a acestui proiect de lege", informand ca pentru prima oara s-a discutat despre acest proiect de lege in 2000, fiind alte doua incercari in 2003 si 2004, cand a fost pus in sertar.
George Damian, ZIUA

http://www.rgnpress.ro/

« Tradatorii ! »

Bucuresti, Romania/Romanian Global News
marţi, 23 octombrie 2007
Image
Image
Acestea au fost cuvintele pe care au mai reusit sa le rosteasca cativa tineri basarabeni care muti de uimire au asistat la aranjamentul ticalos dintre PSD si PD pentru a face sa cada amendamentul care recunostea ca sub denumirea de romani de pretutindeni se regasesc si cei care se denumesc sau sunt denumiti :vlahi, valahi, aromani, macedo-romani, istroromani, meglenoromani, moldoveni, etc. Ieri in Camera Deputatilor s-au votat varianta Legii privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, adoptata de Senat, si unul din amendamentele pe care Traian Basescu le ceruse a fi introduse in corpul legii si anume categoriile de conationali care ar trebui definite de sintagma « romanii de pretutindeni ». Amendamentul nu era numai al lui Basesecu, ci a fost cerut in repetate randuri de reprezentantii de marca ai comunitatilor romanesti din jurul frontierelor si Balcani si a fost sustinut in cadrul Comisiei pentru Drepturile omului si de reprezentantii PRM, PSD si PD.
Dupa interventia lui Mihai Gheorghiu, seful DRRP, care a sustinut ramanerea acestui departament in MAE pentru diverse motive, care de fapt pledau pentru statutul de diplomat al gastii formate in jurul sau la acest departament si incercau sa acopere incompetenta sa manageriala, a luat cuvantul deputatul PLD Horatiu Buzatu, care intr-un discurs de exceptie a sustinut trecerea DRRP la Guvern si adoptarea amendamentului cu denumirile romanilor de pretutindeni.
Un discurs de asemenea exemplar prin coerenta si reflectarea intereselor romanesti a avut deputatul Olguta Vasilescu de la PRM, care a fost inca de la inceput o sustinatoare a acestor modificari in cadrul legii.
S-a declarat impotriva amendamentului Costica Canacheu, cel care sub umbrela PD desfasoara de ceva timp o campanie antiromaneasca de recunoastere, in Romania, a minoritatii aromane. Daca ii auzeau argumentele aberante, Gojdu si Saguna s-ar fi intors in mormant. Tot in aceeasi nota a respingerii amendamentului au mai luat cuvantul Cristian Radulescu (foto) liderul PD din Camera si Vasile Puscas de la PSD.
Deputatul PSD Titus Corlatean (foto) care in cadrul Comisiei pentru drepturile omului declarase ca lasa la libera alegere a deputatilor PSD votarea amendamentului (care a si fost votat de deputatii PSD din comisie), de data aceasta, probabil la presiunile facute de cine stie ce baieti cu ochii albastri, si-a schimbat parerea si a pledat impotriva amendamentului, adica impotriva votului PSD-ului din comisie.
Cum se va vota, adica impotriva amendamentului propus de Basescu s-a hotarat la pupitrul lui Vasile Puscas unde alaturi de Titus Corlatean a venit si liderul PD Cristian Radulescu si dupa o scurta sueta care semana izbitor cu o sueta intre smenarii din Obor, s-a trecut la vot.
La primul vot deputatii PSD care nu mai intelegeau nimic, in ciuda gesturilor disperate ale lui Corlatean care arata cu degetul in jos, au votat amendamentul. Vazand ca amendamentul trece deputatii PSD la imboldurile lui Corlatean si la privirile disperate ale lui Cristian Radulescu de la PD, au invocat faptul ca nu functioneaza bine aparatele de vot si au cerut reluarea votului. In final la indemnul gesturilor largi si furioase ale lui Corlatean care arata cu degetul in jos(semn de vot negativ), amendamentul a fost respins cu 64 de voturi si numai 59 « pentru », sase fiind abtineri.
Jocurile ticaloase care s-au facut in Parlamentul Romaniei, pe spatele a milioane de romani care si asa sunt supusi unor procese de deznationalizare agresive, carora li se schimba numele si care nu sunt lasati sa-si vorbeasca limba sau sunt tarati prin tribunale pentru ca isi fac biserici, demonstreaza abjectia in care se scalda o buna parte a clasei politice din Romania.
Si mai demostreaza ceva. Ca o institutie ca Parlamentul Romaniei este infiltrata de interese straine intereselor romanesti. Si ca uneori aceste interese domina si i-au decizii in numele romanilor.
Actori ca Titus Corlatean, Vasile Puscas sau Cristian Radulescu mai au ceva in comun. Toti trei au fost semnalati in presa ca servind acum sau in trecut interesele unei anumite institutii. Iata ce scria Amos News in septembrie 2006, despre Cristian Radulescu : « Printre deciziile controversate din ultima vreme ale CNSAS face parte si 'albirea' deputatului Cristian Radulescu, dupa studierea dosarelor sale, din care reiesea ca a fost colaborator al Securitatii cu angajament in regula si cu mai multe chitante in care semna pentru primirea a 300 de lei pentru fiecare informatie utila.
Chiar daca a adus in apararea lui argumentul ca lucra cu USLA, votul in colegiu a fost strans, cativa dintre membri opunandu-se deciziei cel putin pentru ca, teoretic, USLA facea parte din Securitate. »
Trebuie vazut daca raul nu cumva de acolo vine, iar acolo principala vina ca raul a ramas, undeva sub umbrela acelei institutii este a lui Traian Basescu. La ordin votul PD-ului se intoarce chiar si impotriva lui Basescu. Intrebarea este la ordinul cui ?
Astazi Legea va fi supusa votului final in varianta votata deja de ieri.

http://www.rgnpress.ro/

duminică, 21 octombrie 2007

Politicienii amendează declaraţiile UDMR cu privire la Autonomie

Autonomia Ţinutului Secuiesc rămâne una din temele discursului reprezentanţilor UDMR. Lansarea oficială de la Târgu Mureş a candidaţilor UDMR pentru Parlamentul European a fost un nou prilej ca Marko Bella să susţină acest proiect. Reprezentanţii PSD consideră că declaraţiile făcute la Târgu Mureş de către liderii maghiari cu privire la autonomia Ţinutului Secuiesc au fost făcute în contextul alegerilor pentru Parlamentul European.

Liderii PRM sunt, însă, mai duri în declaraţii. Lucian Bolcaş vorbeşte despre atitudini anticonstituţionale, care trebuie sancţionate prin lege. Reprezentanţii Partidului Conservator sunt de părere că liderii UDMR escaladează retorica naţionalist-şovină şi că declaraţiile acestora vor fi taxate de ceilalţi politicieni, pentru că vor relansa falsa problemă naţională.

În ultima perioadă, parlamentarii UDMR s-au plâns că lucrările la proiectul legislativ privind Statutul minorităţilor naţionale nu avansează deloc. Preşedinţii Comisiilor juridică, pentru învăţământ şi pentru drepturile omului vor participa, pe 22 octombrie, la şedinţa Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, unde se va dezbate şi acest subiect.

Antena 3

sâmbătă, 20 octombrie 2007

UDMR va cere Europei autonomia "Ţinutului Secuiesc"

Lansarea oficială a candidaţilor UDMR pentru Parlamentul European a fost un nou prilej pentru Gyorgy Frunda de a susţine autonomia Ţinutului Secuiesc. Frunda le-a recomandat celor aproximativ 800 de persoane prezente la eveniment să îşi ia în considerare atunci când vor vota că „UDMR va cere Europei autonomia Ţinutului Secuiesc”. El a amintit că în Europa există în momentul de faţă „17 modele de autonomie, iar a noastră se va adăuga lor prin specificitate”.

Cu aceeaşi ocazie Frunda şi-a exprimat dezamăgirea că reprezentanţii maghiarilor din România nu candidează pe o listă comună, făcând astfel aluzie la Laszlo Tokes care va candida din postura de independent. La lansarea candidaţilor UDMR în judeţul Harghita au participat 20 din cele 45 de persoane propuse de Uniune pentru Parlamentul European, delegaţia fiind condusă de preşedintele Marko Bela.

Antena3.ro

joi, 18 octombrie 2007

Cazul Mortii lui Aurel Agache

Ilona Agache este refugiatã de 11 ani la Codlea. Femeia s-a nãscut în comuna Lunga, din Covasna.

Sotul ei, Aurel Agache, conducea sectia economicã a Militiei din Târgu Secuiesc. A fost linsat, în stradã, de multimea rãsculatã în decembrie 1989. Cadavrul i-a fost profanat. În gurã i s-a pus un sobolan mort. Ilona, împreunã cu cei cinci copii ai sãi, a fost nevoitã sã fugã din fata gloatei care i-a distrus locuinta. Post mortem, Aurel Agache a fost ridicat la grad de colonel si declarat erou martir. Astãzi, vãduva lui este plutonier-adjutant la Politia din Codlea. Desi este unguroaicã, Ilona Agache se teme sã se întoarcã în secuime. Casa i-a fost devastatã de revolutionari furiosi. Ca sã poatã fi înmormântat crestineste, cadavrul maiorului a fost furat de la morgã.

Asasinii n-au fost pedepsiti. Fiul lui cel mare, Aurel Dionisie Agache, cere sã se facã dreptate. Când s-a întors în Târgu Secuiesc pentru a aprinde o lumânare pe locul în care a murit tatãl sãu, a fost pãzit tot drumul de Politie. Locuitorii orasului au vãzut în gestul lui o sfidare. În cei zece ani de la deschiderea dosarului Agache, cazul a devenit politic. Recursul procesului, care initial i-a condamnat pe cinci dintre agresori la pedepse între 3 si 7 ani de închisoare, se judecã încã. Astãzi, 6 februarie, la Curtea Supremã de Justitie se desfãsoarã ultimul termen.

Pentru familia Agache, Revolutia din decembrie 1989 a însemnat începutul cosmarului. În 22 decembrie, multimea furioasã care iesise pe strãzile orasului l-a surprins pe Agache Aurel, pe atunci maior de Militie. L-au lovit pânã când a cãzut la pãmânt. Dupã ce l-a adus în stare de inconstientã, gloata a oprit Salvarea în care fusese urcat. Au trântit targa cu militianul rãnit si l-au omorât. Cadavrul a fost profanat si lãsat în stradã. Într-un ochi i s-a înfipt insigna de la caschetã, iar în celãlalt o monedã. În gurã i s-a pus un sobolan mort. Târziu, în noapte, doi necunoscuti au luat cadavrul si l-au dus la morga spitalului orãsenesc, unde a stat sase zile. La rugãmintea fiului cel mare, Aurel Dionisie Agache, corpul maiorului a fost furat în 28 decembrie de la morgã, cu ajutorul câtorva din fostii colegi ai maiorului.
http://www.geocities.com/agache1989/brasoveanul1.htm

Banda lui Gogu Radulescu conduce Romania

articol de: ADEVARATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMATII
BANDA LUI GOGU RADULESCU CONDUCE ROMÂNIA!

1) În primavara anului 1979, la Hotelul Intercontinental a avut loc o nunta simandicoasa, casatorindu-se copiii a doi mari nomenclaturisti.
2) Printre invitati, membri marcanti ai CPEx - Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet, Suzana Gâdea, Gogu Radulescu s.a., membri ai CC al PCR, ai Guvernului, precum si alte persoane publice, artisti s.a.m.d.
3) Meniul, stabilit pe baza bucatariei frantuzesti, a fost de exceptie, continînd cele mai fine mezeluri si aperitive, legume proaspete si exotice, preparate speciale din peste - morun, nisetru, pastruga, somn si mai ales anghila, procurate de Gogu Radulescu de la Jurilovca, unde-si avea fieful - bauturi straine, dulciu4) Într-o forma deosebita si, mai ales, corelata cu o avansata stare bahica, spre surprinderea si apoi chiar spre disperarea comesenilor, timp de cîteva ore bune, Gogu Radulescu a sustinut un recital nemaiîntîlnit, în totalitate dedicat politicii interne si externe a României, comportamentului lui Nicolae Ceausescu. Ideea de baza era ca nu mai poate fi tolerata tendinta actuala, ca este o aiureala teoria cu independenta economica si politica si ca tovarasii de la Rasarit vor fi obligati sa recurga la masuri speciale.
5) Le-a explicat celor prezenti ca "proasta" de Elena este cîstigata deja si ca are oamenii lui lînga ea prin care o dirijeaza (Ion Ursu si altii).
6) Cu ocazia cîtorva dintre incursiunile tot mai dese spre grupul sanitar, într-o tinuta jenanta, descheiat si patat pe pantaloni, observîndu-l pe compozitorul Doru Popovici - aflat pe un scaun marginal, spre iesire - l-a interpelat violent si vulgar, cerîndu-i sa paraseasca urgent "banda nationalistilor", în frunte cu Eugen Barbu, Ion Lancranjan, Paul Anghel si altii.
7) "Vino la Comana la noi, Dorule. Noi conducem România, se va vedea în curînd, iar cei ce nu sînt cu noi o vor simti pe pielea lor. L-am convins si pe Ceausescu sa se descotoroseasca de ei... O sa vezi. De altfel, dupa semnalele mele, în curînd o sa-i vina si lui rîndul... S-a hotarît acolo unde trebuie, vei vedea. Îmi pare rau pentru alde Nichita si înca alti cîtiva, de altfel foarte talentati, dar n-am ce sa le fac. La mine la Comana este elita politica, artistica si intelectuala. Te vei întîlni cu cei mai importanti si, mai ales, cu aceia care în curînd vor decide în România. Activisti, ofiteri de Securitate, scriitori, critici... ", i-a spus Gogu Radulescu lui Doru Popovici.
"Vino la noi, Mircea, la Comana,
noi conducem România"
1) În vara anului 1986, Mircea Chirila, fost director al fabricii FAIMAR din Baia Mare, venind la Bucuresti în interes de serviciu, îl întîlneste în avionul de Cluj pe scriitorul Augustin Buzura, cu care are un dialog agreabil.
2) La sosirea de pe Aeroportul Baneasa, acesta îl invita sa renunte la masina Ministerului Industriei Usoare (care venise sa-l ia pe director) si îl invita în masina ce-l astepta, cu nr. 1-B-117 (masinile elitei politice aveau numai 3 cifre la urma).
3) Ag. B. îl invita, în continuare, pe Mircea Chirila sa ia cina la Barul Continental. Pe parcursul a cîtorva ore bune, scriitorul îi solicita sa vina la Comana, la casa lui Gogu Radulescu, unde se afla adevarata conducere a statului, a partidului, a Economiei, a Comertului si chiar a Culturii. Va întîlni acolo persoane precum Dumitru Popescu, Gheorghe Pana (cumnat cu Gogu Radulescu), Ion Ursu, Suzana Gâdea, Ladislau Heghedus, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Dan Haulic, Valeria Seciu, Zigu Ornea, Mircea Dinescu, Ion Gheorghiu, Horia Flamîndu, Radu Budeanu. Nea Gogu, a mai spus scriitorul, o are la mîna pe Ceauseasca si, prin ea, dirijeaza totul în directia care trebuie. La Ministerul Culturii, Heghedus si Dulea executa orbeste toate ordinele. Pe Dulea l-a salvat de o nenorocire pe linie de partid si penala, pe cînd era secretar cu propaganda la Brasov. El face la minister totul ca sa o compromita pe Elena Ceausescu, si, totodata, sa execute ordinele venite de la Gogu Radulescu si chiar de mai... departe. El nu este primit însa la Comana, este prea mic si prea mizerabil... "Vino la Comana, Mircea, acolo se hotaraste prezentul si viitorul. Foarte curînd se vor produce evenimente majore, vei vedea. Totul este bine pus la cale. Fiecare dintre noi va avea misiunea lui...", i s-a adresat, în încheiere, Ag. B. interlocutorului sau.
PS. Foarte speriat, Mircea Chirila a povestit multor persoane aceasta întîmplare deosebita. Dupa 1989, avea sa remarce ca tot ce i-a relatat scriitorul Ag. B s-a îndeplinit, iar Zigu Ornea avea sa devina, între altii, unul dintre cei mai importanti protagonisti.
Un exemplu de manevra a
"Gruparii Comana"
În 1987 - luna martie -, Procuratura si Controlul Financiar al Curtii Superioare de Conturi iau la bani marunti Uniunea Artistilor Plastici (UAP). În luna martie sînt ridicate toate dosarele Uniunii, care aveau sa fie restituite în iulie, acelasi an. Gogu Radulescu îi cheama la ordin pe Viorel Marginean, Alin Gheorghiu si Horia Flamîndu (cumnat cu Ion Ursu), ultimii doi fiind secretari ai UAP. "Mai fura omul, dar nici chiar asa!" - li se adreseaza el textual. Este dat afara directorul Culea. În 1977, legal trebuia sa se desfasoare sedinta UAP. "Gruparea Pacepa", formata, între altii, din Dan Haulica, Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Bradut Covaliu, simtind ca va fi schimbata cu aceea a lui Sabin Balasa, Vasile Dragut, Constantin Lucaci, Virgil Almasan, Dan Hatmanu (ultimul dormea la Emil Bobu acasa de pe cînd acesta era prim-secretar la Suceava), în colaborare cu "Gruparea Comana" anihileaza puciul Balasa-Hatmanu, amîna alegerile cu 2 ani si, în 1979, are loc Conferinta UAP, care hotaraste: presedinte - Ion Irimescu, vicepresedinti - Viorel Marginean, Ion Frunzetti, secretari - Horia Flamîndu (casatorit cu Monica Ursu, sora lui Ion Ursu) si Ion Gheorghiu. Tot "Gruparea Pacepa" determina schimbarea lui Cornel Burtica din functia de secretar cu propaganda al CC al PCR si îl aduce de la Prahova pe Virgil Cazacu, apreciat de toti ca "un bou docil"! S-a demonstrat înca o data forta lui Gogu!
În loc de concluzii
"Gruparea Comana" devine ofensiva o data cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, trecînd la îndeplinirea misiunilor. Generalul Constantin Nuta îl avertizeaza deseori pe ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, despre miscarile "Grupului Comana". "Draga, replica Tudor Postelnicu, nu cred, tovarasul Radulescu este în relatii apropiate cu Tovarasa, dar am s-o informez!" Nu a avut, însa, niciodata curajul sa o faca. Din 1985, cînd URSS reduce gazul pentru România si pretinde ca noi sa platim aceasta cota, si asa foarte mica, în carne de porc si pui, începe terorizarea românilor cu lipsa de alimente si frigul. Inspectoratul General al Militiei face informari saptamînale la Cabinetele I si II despre lipsa alimentelor din magazine (desi depozitele erau pline de carne congelata), despre starea de spirit în rîndul populatiei în vîrsta, a pensionarilor în special (care stateau ore întregi la cozi) etc. Aceste informari, însa, nu ajungeau niciodata la Nicolae Ceausescu (se opreau la Cabinetul II). Nici informarile Securitatii nu au ajuns niciodata la presedintele tarii. Mihail Gorbaciov face o vizita în România însotit de sotia lui, Raisa. Vine cu 120 de oameni în suita si pleaca cu 100. 20 se pierd pe drumurile României, pregatind evenimentele care au urmat.
Ca un amanunt
În ultima zi a vizitei lui Mihail Gorbaciov are loc, la Teatrul National, un spectacol închinat Rusiei. Evenimentul este extraordinar, în sala se afla numai activisti de partid. La sfîrsit, sala îi ovationeaza pe invitati. În ropotele de aplauze se disting unele voci ostile. Sotii Ceausescu parasesc sala si îi lasa pe oaspeti singuri în loja principala. Se contureaza, astfel, deznodamîntul lui Nicolae si al Elenei Ceausescu.
Dupa 1989
"Gruparea Comana" preia conducerea tarii din data de 23 decembrie si pîna astazi. Augustin Buzura a condus multa vreme Fundatia Culturala Româna (constructie a KGB-MOSSAD, cu fonduri uriase necontrolabile), avîndu-l pe Zigu Ornea adjunct; Viorel Marginean - ministru; Dinescu este vicepresedinte la FSN, apoi presedinte al Uniunii Scriitorilor, venind, în cele din urma, la CNSAS. Dar lista este deosebit de lunga.
Se impune
Reluarea publica a unor aspecte cum ar fi:
- În ce conditii a fost scos din puscarie Gogu Radulescu, dus la un azil de batrîni evreiesc, în care a si decedat dupa foarte scurt timp; unde a fost înmormîntat?
- Conditiile de înfiintare si statutul Fundatiei Culturale Române;
- Muzicologul Doru Popovici are datoria sa scrie despre aceste evenimente, cu amanuntele corespunzatoare.
Spionul Ioan Mihai Pacepa era "un foarte bun cunoscator" al picturii. El i-a facut o vizita pictorului Vladimir Zamfirescu acasa, de unde a cumparat, de fapt a luat cu forta, un tablou extrem de valoros pe care Mirel nu dorea sa-l vînda (si Mirel Zamfirescu apartine aceleiasi grupari). Acasa la Pacepa se întîlneau mereu Dan Haulica, Alin Gheorghiu, Mihaela Nacu si altii

http://www.tricolorul.ro/

miercuri, 17 octombrie 2007

Cine mai apara interesele noastre nationale?




Chisinau, Basarabia/Romanian Global News
marţi, 16 octombrie 2007
Image
Ce a avut de spus Comisarul pentru multilingvism, romanul Leonard Orban? L-a intrebat cineva despre tratatele semnate in moldoveneasca? Dar despre concursurile pentru cetatenii UE care sa stie neaparat limba moldoveneasca? Trecuti acum in stadiul bataliei josnice a dezvaluirilor in direct la televiziune, cu ignorarea completa a principiilor minimale ale justitiei in statul de drept, conducatorii nostri nu mai au deloc timp sa se uite la mici amanunte neesentiale cum ar fi interesele noastre nationale.
Timp in care, in jurul nostru, au loc evenimente semnificative. Aparent nu foarte spectaculoase, dar care tes o plasa in care, din neatentie, lipsa de cultura politica sau de abilitate diplomatica, cadem de prosti cu o regularitate halucinanta. Si, vazand care e situatia, altii profita din plin. Sau, pur si simplu, ignora discursul romanesc. Asa se face ca, legal, in liniste, guvernantii de la Chisinau pot sa impuna existenta limbii moldovenesti ca limba oficial acceptata in relatiile internationale. Fiind stat suveran, au putut sa-si denumeasca propagandistic limba nationala romaneasca drept moldoveneasca, cu toate ca presedintele Voronin recunostea public ca "desigur, ele sunt aceeasi limba" adaugand insa ca "n-avem nimic de-a face cu filologia"...Problema apare in momentul in care Uniunea Europeana, din care va amintesc ca facem totusi parte integranta si platim anual o cotizatie de 1,15 miliarde de euro pentru acest privilegiu, recunoaste integral si fara rezerve limba moldoveneasca. Semneaza tratate bilaterale in care versiunea lingvistica pentru Republica Moldova este acceptata ca fiind in moldoveneasca. Asa cum s-a intamplat si in cazul Tratatului pentru facilitarea vizelor si readmisiei persoanelor, semnat la Bruxelles pe 10 octombrie 2007. Reamintesc faptul ca textul acestui Tratat a fost aprobat de Colegiul Comisarilor europeni din care face parte si domnul Leonard Orban! Mai mult, absolut toate posturile scoase la concurs de Delegatia Comisiei Europene impun cunoasterea limbii moldovenesti, cum este si cazul celui deschis acum pentru inscrieri, "manager pentru domeniul justitie si afaceri interne". Aceeasi cerinta apare si in avizul de concurs pentru un alt post, extrem de important, cel de consilier politic al Trimisiului Special al UE in Moldova. Se cere tot cunoasterea limbii moldovenesti, dar din partea unui cetatean dintr-o tara membra UE si care sa lucreze in domeniul administratiei publice sau in institutiile UE! Ce a avut de spus Comisarul pentru multilingvism, romanul Leonard Orban? L-a intrebat cineva despre tratatele semnate in moldoveneasca? Dar despre concursurile pentru cetatenii UE care sa stie neaparat limba moldoveneasca? Ce are de spus atunci cand pe sit-ul oficial al Delegatiei CE de la Chisinau apar documente in doua variante, engleza si moldoveneasca, dar specificatia electronica pentru aceasta este "romana", instituind voit o confuzie periculoasa? De ce nu a folosit argumentul ca, pentru traducerea versiunii oficiale a tuturor documentelor oficiale UE sunt folositi traducatori de limba romana si nu de moldoveneasca, altfel neputand explica de ce, in textele respective, nu se regaseste niciuna dintre particularitatile lexicale ce sunt invocate in favoarea existentei limbii moldovenesti? Delegatiile oficiale UE care merg la Chisinau folosesc cumva interpreti de moldoveneasca sau de limba romana?De ce aceasta problema nu a figurat pe agenda vreuneia dintre reuniunile Delegatiei parlamentare mixte UE-Republica Moldova, organism co-prezidat de estoniana Marianne Mikko (PSE) si Victor Stepaniuc, reprezentantul Factiunii Partidului Comunist din Republica Moldova? Avem acolo euro-parlamentari romani: Corina Cretu si Dan Mihalache (PSD), Cristian Stanescu (PRM) si Maria Petre (PD). A zis vreunul ceva in acest sens? Evident ca nu, pentru ca problema nu-i intereseaza... Dar, in afara de ziaristi, pe cine intereseaza?
Cristian Unteanu (foto) Ziua

http://www.rgnpress.ro/

Ungurii şi Crimele lor

Mai lăsaţi naibi OTV-ul sau alte televiziuni de acest gen, mai bine vă uitaţi la aceasta emisiuni. Nu strică putină Istorie !

marți, 16 octombrie 2007

Batuta ca sa nu vorbeasca romaneste




Timoc, Serbia/ Romanian Global News
marţi, 16 octombrie 2007
Image
Invatatoarea Milita si „pensionarcele" sale au felul lor de-a spune, pe Valea Timocului, ca oamenii s-au pastrat romani. Am nevoie de un invatator. Se spune despre unii oameni ca au idei putine si fixe. In Timoc fiind, eu am idei multe si fixe. Una este ca am nevoie de un invatator, neaparat. Vreau sa stiu cum a fost, cum e sa fii roman si sa nu ai voie sa-ti folosesti limba cu copiii din jurul tau, tot romani. In prima zi din Timoc ne strangem la sfintirea unei troite, pe pamantul lui Dusan Parvulovici, director al Federatiei Romanilor din Serbia si presedinte al Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin. Inca se iau interviuri cand il trag de maneca pe Dusan pana aflu unde sunt arondata sa-mi petrec noaptea. Primesc cazare la Negotin, la pachet cu un invatator: Milita Nesici Jurjevici, colaboratoare voluntara a lui Dusan, este invatatoare pensionara. Presimt ca vor urma nopti lungi! Milita vine sa ma ia de la Timoc Press, de unde imi trimisesem materialele in tara. Aha, e tanti aceea simpatica ce pusese flori la troita, la pranz. Mergem spre blocul ei, e aproape de biroul de unde am plecat. Pe drum, schimbam primele replici despre cum e in Romania, cum e in Timoc. Interlocutoarea mea e o femeie deschisa, careia ii place sa vorbeasca. Dar trebuie sa se gandeasca putin inainte de a spune ce vrea sa spuna - cuvintele nu-i curg intotdeauna usor, in romana.
Mata, factor aglutinantin relatiile sociale Cand sa intram in bloc, apare Marko, motanul familiei. In Timoc, „pisica" e neologism sau nu e deloc, deci, firesc, nici „pisi" nu poate exista, ca sa chemi mata. O aud pe Milita strigand „mata, mata", ca sa cheme motanul, si zambesc larg. Nu cred ca s-a mai vorbit romaneste cu pisica, dat fiind ca sotul Militei e sarb, iar in casa, acum, se vorbeste sarbeste, de cand copiii au plecat pe drumurile lor.
Aualeu, sotul! Imi epuizez rapid bruma de sarba pe care o stiu pentru cand trebuie sa schimb doua vorbe. Ma intrebase si preotul Boian al Malainitei ce am invatat in sarba cat am lucrat in Bosnia, pe front, si, dupa ce i-am enumerat candid primele trei injuraturi sarbesti de care mi-am adus aminte ca le repeta translatorul meu, a facut o fata de om oarecum dornic sa dispara de la locul imprudentei sale. Sper sa nu mai fiu provocata sa ma produc cu repertoriul in sarba... Dar asta am invatat si in Banat: o injuratura plasata strategic in fraza face parte din uneltele obligatorii de comunicare ale sarbilor cu mediul din jurul lor. Mai avem noi o vorba, asa, de drag fata de ei: cal breaz si sarb cuminte nu exista.
Ceva de la unguri, ceva de la musulmani Dar sotul nu are curiozitati din astea. Nu e deranjat ca vorbesc cu Milita in romana – ne-am imprietenit prin simplul fapt ca Marko, de obicei sclifosit, ma lasase sa-l iau in brate si sa-l mangai. Oricum, sunt nedumerita de ghiveciul de limbi in care am intrat. Aud ce vorbeste Milita in casa, cu sotul, si o rog de cateva ori sa repete, crezand ca ma insala urechea.
Dar sunt cuvinte unguresti! Se aude ceva ce, apropiat de felul nostru de scriere, ar fi „macica", „tanir" si „astal", adica echivalentele lui – „pisica", „farfurie" si „masa" din maghiara. Sunt aproape identice cu cuvintele din maghiara. Ciudat – se pare ca sarbii au avut teama de romana mult mai mult decat de maghiara. Mergem in cea care urma sa fie „camera mea", facem patul, ne pregatim de povestit. Milita ia o pernita si se asaza pe jos, cu „mata" in brate si gata a depana firul vorbei. Ridic o spranceana si sunt ca fata nedumerita de pe messenger. Dar Milita incepe sa-mi spuna de viata ei, de locurile pe unde a lucrat, de musulmani - si asa, piesele acestui puzzle explica si ce e cu felul acesta oriental de sedere. Milita, in spatele sotului sarb, dar nu ...
Rusinea de a vorbi romaneste... A vrut sa urmeze agricultura si a ajuns in Kosovo. A stat acolo doi ani intregi si asa s-a deprins cu statul pe jos, pe pernita – uitatul la telenovele a venit mai tarziu. E din familie de romani si vorbea romaneste cu ai ei, dar la scoala trebuia sa invete in sarba. Cand era mica a patit-o si a fost batuta daca a vorbit romaneste la scoala. Acolo, in Timocul ei plin de romani. Desi toti copiii din clasa erau romani. Dar invatatoarea era sarboaica... Politica sarbilor era clara: nu voiau sa existe minoritatea romana in Timoc, au interzis scolile si bisericile, oficial nu exista limba romana, copiilor li s-a impus ca nu e frumos sa vorbesti romana, ca e rusine. Si totusi, limba n-a murit. Milita a lasat pana la urma agricultura si a devenit invatatoare. N-a vorbit nici ea romaneste cu copiii la scoala, dar nici nu i-a batut ca sa stea pe linia limbii sarbe. Stateau ei singuri, ca se mai schimbasera vremurile si parintii gandeau ca e bine sa-si invete copiii sarba, ca sa se descurce mai usor in viata. Iar unul dintre directorii ei i-a zis: „paza-ti painiea", adica sa mai taie din elanurile ei cu romana si cu traditiile romanilor timoceni. Imi spune Milita, despre vorbitul in romana al copiilor, ce stiu ei: „E rusanie ca cand esti ceva mai prost, ai mai putana valoare. Ne-a facut in mintile noastre de sanguri sa ne fie rusanie".
Poti sa te mandresti cu un nepot cosarcas! S-a maritat cu un sarb ca asa a fost sa fie. Si copiii, si nepotii ei stiu romana, mai ales ca fiul ei s-a dus ginere in casa de romani, dupa sotie. Imi spune de nepotul ei, pe care l-a crescut mai mult ea, ca e „cosarcas". Imi pare, uneori, un careu cu cuvinte incrucisate ce aud. Dar vad niste poze in care nepotul apare impreuna cu echipa - o echipa foarte buna in Serbia. Deci e baschetbalist, da la cos. OK, capisci. Imi arata o mie de fotografii, pentru ca „am fotografiie in toace fielurili". La cum suna, felul acesta de vorbire mi se pare un amestec interesant de banateneasca si olteneasca – desi pana acum n-as fi crezut ca asa o simbioza poate exista. Acum, la 65 de ani, Milita nu mai invata copiii, dar nici nu poate sta degeaba, asa ca face voluntariat si este sef de birou la Federatia Romanilor din Serbia. Si, mai mult, se ocupa de pastrarea traditiilor folclorice ale romanilor din Timoc. Are un grup de „pensionarce", cum le spune, cu care canta, joaca, prezinta datini. Tot de la copii i se trage – cat a lucrat ca invatatoare spune ca n-a fost spectacol in Iugoslavia la care sa nu fi fost invitata cu copiii pe care ii conducea. A fost rau privita de cei din tagma ei pentru asta, dar s-a obisnuit. Mai ales ca a avut si multe satisfactii. Printre altele, a primit si o medalie de aur pentru „pastrarea culturii traditionale". A trait sa prinda august 2007, cand romanii timoceni au ajuns „minoritate etnica recunoscuta" in Serbia. A ajuns sa prinda prima biserica in care, din 2004, se slujeste in limba romana. Ma intreb daca 65 de ani e prea mult pentru a vedea si prima scoala in care sa se predea in romana, in Timoc... Pentru ca stiu ca, intr-un fel, Milita s-ar simti razbunata pentru palmele primite, pe cand era copil, ca sa nu-si vorbeasca limba.
Ramona Balutescu, Adevarul

http://www.rgnpress.ro/

Canacheu, sub umbrela PD, incearca blocarea recunoasterii romanilor din Balcani si Basarabia




Bucuresti, Romania/Romanian Global News
marţi, 16 octombrie 2007
Image
Deputatii vor da vot final saptamana viitoare asupra cererii sefului statului de reexaminare a Legii privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni. Comisia pentru drepturile omului a reanalizat proiectul si a adoptat un amendament care prevede ca 'prezenta lege reglementeaza drepturile persoanelor de etnie romana, precum si ale celor care apartin filonului cultural romanesc, respectiv rumani, vlahi, valahi, aromani, macedoromani, meglenoromani, istroromani, moldoveni etc, din afara granitelor Romaniei, denumiti în continuare romani de pretutindeni, avand ca scop mentinerea, promovarea si afirmarea identitatii lor culturale, etnice, lingvistice si religioase', transmite Amos News reluata de Romanian Global News.
Vicepresedintele Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputatilor, Ion Sasu, a spus ca s-a ajuns la concluzia ca varianta initiala de subordonare a Departamentului romanilor de pretutindeni la Guvern este optima si ca este necesara specificarea mai exacta în lege a sintagmei 'romani de pretutindeni', a denumirilor sub care sunt cunoscuti în afara granitelor tarii conationalii romani.
Deputatul PSD Titus Corlatean, initiatorul actului normativ, a declarat ca membrii Comisiei au decis pastrarea formulei prin care Departamentul romanilor de pretutindeni sa fie în subordinea Guvernului.
Corlatean a propus votarea proiectului legislativ pe motiv ca 'romanii au nevoie de aceasta lege, care ar fi trebuit adoptata acum sapte ani'.
In tot acest timp, umbland prin sala, Costica Canacheu ( foto) si-a convins colegii de la PD sa nu voteze amendamentul care prevede ca 'prezenta lege reglementeaza drepturile persoanelor de etnie romana, precum si ale celor care apartin filonului cultural romanesc, respectiv rumani, vlahi, valahi, aromani, macedoromani, meglenoromani, istroromani, moldoveni etc, din afara granitelor Romaniei, denumiti în continuare romani de pretutindeni…”. Motivatia ascunsa a lui Canacheu, pe care tovarasii sai de partid nu o cunosc (sau se fac ca nu o cunosc..?!), este aceea ca, prin recunoasterea prin lege a aromanilor ca romani, visele grupului de interese pro-grecesti - si anume ca aromanii sa fie declarati minoritate nationala in Romania - se spulbera. Canacheu este cel care este bagat in fata si coordoneaza o miscare de recunoastere a aromanilor ca minoritate nationala in Romania. Nu in Grecia, nu in Albania, nu in Macedonia, nu in Bulgaria, tari in care se afla grosul ramurii sudice a poporului roman. Intentia ascunsa a intereselor grecesti este ca odata recunoscuti ca minoritate nationala in Romania, aromanii nu vor mai putea fi aparati de Romania exact acolo unde lor nu li se acorda niciun drept, adica in Grecia...
Subordonarea, de catre Canacheu, a intereselor nationale unor interese potrivnice Romaniei si romanilor se pare ca nu deranjaza prea mult pe liderii PD.
Liderul deputatilor PD, Cristian Radulescu, a afirmat ca democratii se afla într-o dilema.
'Suntem în dilema de a vota pentru sau contra, întrucat sunt multe chestiuni care nu sunt tocmai constitutionale în aceasta lege. Aceasta definire a numelor sub care ar fi cunoscute unele comunitati romanesti din afara granitelor nu este chiar cel mai binevenit lucru. Definirea unor minoritati se face conform Constitutiei Romaniei, iar introducerea denumirilor este limitativa', a aratat Radulescu.
Romanian Global News va face publice in fluxurile de stiri de maine, documentele trimise de Canacheu la Strassbourg in care cere recunoasterea aromanilor ca minoritate nationala in Romania, reclamand statul roman ca nu vrea recunoasterea asa zisei minoritati aromane.

http://www.rgnpress.ro/

luni, 15 octombrie 2007

Proiect UDMR - Redesenarea României

Jurnalul National
Gabi Boholt/Jurnalul National
SCOP. Marko Bela spune că proiectul a fost lansat în discuţie pentru a vedea pe ce bază trebuie clădită "o ţară cu totul şi cu totul diferită"

2007 10 15| de Aniela Nine UDMR a elaborat un document care propune redesenarea regiunilor de dezvoltare, de la 8, câte sunt în prezent, la 15, pe motiv de mai bună absorbţie a fondurilor europene. Reîmpărţirea ar crea Regiunea Ţinutul Secuiesc. Partidele, preşedinţia, dar şi alte instituţii sunt chemate să elaboreze un punct de vedere.


Ideea mai veche a Uniunii de redesenare a teritoriului României a prins chip. Sâmbătă la Târgu-Mureş, liderul UDMR, Marko Bela, însoţit de ministrul delegat pentru amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, au făcut public un proiect de reîmpărţire a teritoriului în 15 regiuni administrative de dezvoltare de tip NUTS II, care să aibă între 800.000 şi 3 milioane de locuitori. Singura regiune care ar rămâne neschimbată este Bucureşti – Ilfov, iar una din noile regiuni ar urma să fie Regiunea Ţinutului Secuiesc. "Ideea acestei reîmpărţiri este să existe regiuni mai mici, cu un număr mai mic de locuitori, care să le facă funcţionale şi să asigure o mai bună absorbţie a fondurilor europene. În actuala împărţire, din cele opt regiuni, două nu respectă prevederile UE în privinţa numărului de locuitori, de maximum 3 milioane de locuitori", ne-a explicat ieri ministrul Laszlo Borbely. Tot în scopul eficientizării absorbţiei fondurilor europene, o altă modificare importantă ar fi aceea prin care se dă personalitate juridică noilor unităţi administrative.


INVITAŢIE LA CONSULTÅRI. Pentru ca aceste modificări să intre în vigoare este necesară modificarea Legii regiunilor de dezvoltare, ceea ce ar presupune necesitatea unei majorităţi parlamentare favorabilă acestui demers. De aceea, liderii UDMR au anunţat că vor trimite acest proiect tuturor partidelor şi preşedinţiei, dar şi instituţiilor europene, împreună cu invitaţia de a forma grupuri de lucru pentru dezbaterea acestui proiect. Marko crede că acest proiect va stârni multe comentarii, mai ales pe marginea propunerilor legate de Ţinutul Secuiesc. "Aşa este, Ţinutul Secuiesc este o zonă tradiţională şi nu întâmplător, fiindcă aceste tradiţii se bazează pe o anumită coerenţă economică, culturală, pe anumite interese comune, dar şi caracteristici geografice aparte", a susţinut el. "Cineva trebuie să spargă gheaţa, şi noi ne-am asumat această menire, dar ştim că vor exista şi critici", a mai spus Marko. Un punct de sprijin însă, crede ministrul Laszlo Borbely, ar putea veni chiar de la preşedintele Băsescu, având în vedere solicitările repetate de descentralizare exprimate de şeful statului.


TIMING.
Cât priveşte intervalul de timp în care ar trebui operate aceste modificări, Borbely arată că, ţinând cont de calendarul european, până la sfârşitul anului viitor ar trebui finalizate toate aceste discuţii. Secretarul de stat Adrian Ciocănea, şeful Departamentului de Afaceri Europene, spune însă că nici o modificare a împărţirii regionale nu poate fi făcută mai devreme de încheierea exerciţiului bugetar al UE în 2014. Motivul? "Avem un angajament ferm de păstrare a regiunilor în forma de acum, tocmai pentru a nu afecta procesul de acordare a fondurilor", ne-a declarat Ciocănea. Iar o discuţie pe această temă ar trebui să înceapă cu o analiză a ceea ce nu a funcţionat până acum.

http://www.jurnalul.ro/

Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc