Cominternul impotriva Romaniei

Istoricul american Larry Watts ofera cititorilor nostri de aceasta data o analiza asupra rolului jucat in Romania de Comintern - a III a Internationala Comunista creata de URSS pentru "exportul revolutiei". De fapt Cominternul nu a fost altceva decat o retea globala de spionaj, folosita ca atare de bolsevicii de la Moscova. Romania a devenit una din tintele principale ale Cominternului, trebuind pedepsita pentru zdrobirea regimului bolsevic din Ungaria al lui Bela Kuhn. Tot Cominternul a constituit o prima alianta intre fortele maghiare si ruse care au lansat teoria "Romaniei imperialiste" care trebuia dezmembrata cu orice pret. Romanii erau reprezentati in Comintern de bulgarul Rakovski - iar dupa constituirea Partidului Comunist Roman acesta a fost condus exclusiv de ne-romani. Dominatia maghiara in Comintern De la infiintarea sa, la inceputul lui martie 1919 si pana la dizolvarea sa oficiala, in 1943, Cominternul a fost centrul miscarii comuniste mondiale si forul in care erau rezolvate conflictele de partid. Dintre toate partidele din statele care urmau sa faca parte din Blocul Sovietic, Romania era cel mai slab situata in definirea unei perspective cu caracter national si, cu atat mai putin, in apararea unui asemenea caracter. In perioada primilor ani ai existentei Cominternului, Romania a fost singura care nici macar nu era reprezentata la Congres, cu atat mai putin in forurile de decizie si in aparatul administrativ. Chiar si dupa afilierea romanilor la Comintern, in 1921, ei au ramas o prezenta insignifianta in comparatie cu toti ceilalti viitori "parteneri apropiati" din Tratatul de la Varsovia. Absenta romaneasca era in contrast flagrant cu prezenta si influenta ungurilor in Comintern. Ei au avut una dintre cele mai largi reprezentari din Europa de Est, formata atat din fosti prizonieri de razboi recrutati de Armata Rosie - un numar de 100.000 adica 33% dintre voluntarii prizonieri de razboi din Razboiul Civil Rus "si refugiati, fosti membri ai guvernului Kun. Astfel, un numar extraordinar de "vechi bolsevici" maghiari cu cetatenie sovietica zeci de mii au devenit elemente de baza ale aparatului Cominternului si ale altor organe sovietice. Infiltrate larg si adanc in structurile de putere sovietice, datorita rolului avut in stadiile initiale ale revolutiei si razboiului civil, rolul si dimensiunea lor le-au oferit o influenta enorma asupra politicii sovietice si a Cominternului. Scapati de teroare Intr-unul din momentele cele mai proaste, ungurii ocupau 300 de pozitii in aparatul Comintern si erau prezenti la cele mai inalte niveluri de decizie, de la management si pana la tamplari si instalatori la Hotelul moscovit Lux, care ii gazduia pe membrii din strainatate ai Cominternului. Prezenta lui Kuhn, Endre Rudiansky si Matyas Rakosi in conducerea Comintern arata onoarea cu care erau tratati la Moscova. Jenö Varga a condus timp de peste doua decenii Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale (IMEMO) - un centru de informatii si think-tank. Jenö Landler, succesorul lui Bohm la comanda Armatei Rosii Ungare, in iulie 1919, a fost unul dintre cei sapte straini ingropat la Zidul Kremlinului. Ungurii au avut una dintre cele mai ridicate rate de supravietuire din perioada purificarilor din anii 30, care au eradicat practic etnicii polonezi, romani si germani din Comintern. Stalin i-a tratat, in perioada Iejovscina, mai degraba ca pe o nationalitate sovietica, decat ca pe tradatori "straini". Nikolai Iejov insusi a subliniat in diverse ocazii ca tintele sale principale erau "polonezii, romanii si germanii", in timp ce Stalin stabilea ca statele europene implicate in conspiratia "Zinovevista-Trotchista" erau Germania, Polonia, Romania, Finlanda si Statele Baltice - nu Ungaria (si respectiv Cehoslovacia sau Bulgaria). Stalin a intervenit chiar, atunci cand Iejov l-a reprimat pe Directorul IMEMO, Varga, pentru "atitudinea sa extrem de necooperanta" si l-a aparat pe ungur. Cominternul - agentie de spionaj Mai important, Cominternul constituia sediul unei retele clandestine internationale de agenti, care operau impotriva guvernelor din statele lor de origine, in serviciul "revolutiei mondiale" care, prin "centralizarea democratica", devenise sinonima cu Moscova. Sarcinile principale ale Cominternului erau finantarea acoperita, propaganda alba si neagra si spionajul direct, toate acestea in scopul construirii unei retele de partide comuniste necesare pentru doborarea "revolutionara" a adversarilor. Operativii Cominternului nu au avut prea multe probleme in realizarea transferului de la conspiratia politica acoperita, la munca de informatii oficiala. Ei erau deja, in principal, agenti de informatii, care operau pentru o putere straina si foloseau metodele invatate la Moscova: nume false, documente false, legende, comunicari criptate, casute postale oarbe, finantari acoperite, construirea de retele si contrafilajul. Tentativele de a-i exonera pe Cominternisti de a fi fost agenti sovietici, facand deosebirea intre acestia si ofiterii de informatii sovietici, nu tine cont de aceasta realitate fundamentala. De exemplu, viitorul conducator maghiar Imre Nagy a fost cominternist si agent NKVD, cu toate ca s-au facut incercari de negare a ambelor afilieri. Eforturi similare au fost facute referitor la Valter Roman, Silviu Brucan si Leon Tismaneanu, ultimul fiind unul dintre primii doi cei mai bine platiti agenti sovietici din 1945. Toti cominternistii trimisi peste hotare erau agenti sovietici. Nu existau granite fixe intre munca de partid si cea de spionaj sau intre diversele servicii ale tinerei comunitati de informatii sovietice, iar cominternistii treceau constant de la o activitate sau organizatie la alta. Recrutorii celor 5 de la Cambridge Retelele de informatii sovietice erau construite pe scheletul stangii radicale, stabilit mult inainte de fondarea Cominternului in 1919. Cei 300.000 de prizonieri de razboi care au trecut la bolsevici si s-au oferit voluntari in perioada Razboiului Civil au furnizat bazinul initial de recrutari pentru serviciile de informatii si cele coercitive sovietice. Supra-reprezentarea ungurilor printre voluntarii prizonieri de razboi s-a oglindit si in servicii. In Siberia, in anii 1920-1930, ei erau atat de prevalenti in sistemul de securitate sovietic, incat termenul vengrii (cuvantul rusesc pentru ungur) era sinonim cu Cheka. Bela Kun, tot un agent al Cominternului, a fost probabil cel mai cunoscut, dar au existat de asemenea personaje proeminente in organizatiile succesoare OGPU, GPU si NKVD. Karl V. Pauker, de exemplu, a fost sef al Serviciului de Garda NKVD, responsabil cu paza personala a lui Stalin (pana la epurarile din 1930) si un intim al dictatorului. Teodor Maly - unul dintre "cei mai mari ilegalisti" al carui portret a fost asezat mai apoi "pe peretii din Camera memoriala a KGB" - i-a recrutat intre 1936-1937 pe membrii grupului de la Cambridge "Cei cinci magnifici" (iar compatriotului sau Laszlo Dobos - Louis Gibarti i se atribuie recrutarea initiala a lui Philby, in 1934). GRU a fost primul si probabil cel mai frecvent recrutor al "credinciosilor adevarati" din Comintern. La inceputul lui 1918, la simpla solicitare a GRU, Cominternul va hotari ca "un mare numar, uneori sute de comunisti, sa devina agenti sovietici secreti." Eclipsati poate de polonezii si nemtii din GRU, ungurii tot s-au putut mandri cu agenti precum Bela Vago, seful operatiunii "corespondentii muncitori" (RABCOR) din Germania, Arthur Koestler si Sandor (Alexander) Rado de la Red Orchestra. Rado, cu toate ca avea numai 19 ani cand a intrat in Armata Rosie a lui Kun, era considerat un membru al "vechii garzi" din Moscova, transferat "in cele mai inalte cercuri ale Internationalei Comuniste" si care se bucura de protectia "presedintelui Comintern, Zinoviev". In 1919, Rado a organizat prima agentie sovietica de presa (ROSTA) in Haparanda, Suedia, combinand jurnalismul cu munca de informatii, ceea ce va deveni "o a doua natura a Rado" si o specialitate a spionajului maghiar. Fostul comisar de razboi al lui Kun, Vilmos Böhm, operand sub numele de cod sovietic Orestes, s-a infiltrat in spionajul britanic (si american) in perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Lucrand in Camera britanica de analiza a presei din Stocholm (British Press Reading Office), el a influentat evaluarile tentativelor aliatilor lui Hitler de a parasi Axa, pozitionandu-se in acelasi timp ca intermediar pentru iesirea Ungariei din alianta. Lui Böhm i se atribuie manipularea operatiunilor lui Raul Wallenberg si, apoi, facilitatea arestarii sale de catre autoritatile sovietice. Propaganda si culegere de informatii Cel mai puternic serviciu de spionaj, din punct de vedere al legaturii directe la ierarhia sovietica, era Departamentul de relatii internationale (Otdyel Mezhdunarodnoi Svyazi: OMS) al Cominternului. OMS actiona ca un centru de coordonare al celorlalte servicii, ducand in acelasi timp la indeplinire functia de baza, aceea de conducere a partidelor comuniste straine. Acesta distribuia ordine, fonduri si teme de propaganda partidelor Inationale"; servea drept contact catre organizatiile din ilegalitate; asigura documente false agentilor Comintern; mentinea contactul cu celelalte organe ale securitatii sovietice si conducea operatiunile de spionaj si culegere de informatii din strainatate. Fostul sef al operatiunilor sovietice de spionaj din Europa il descria drept "inima Cominternului", care controla liderii "partidelor comuniste autonome din Europa". Pe langa celelalte functii, OMS conducea falsele organizatii de front "Prietenii Uniunii Sovietice si gazduia organizatii" umanitare si pentru drepturi civile asa-zis non-partizane. Propaganda OMS si efortul de dezinformare din Occident erau conduse de Willy Münzenberg si de mana sa dreapta, fostul prizonier de razboi sovietic, Laszlo Dobos, mai bine cunoscut sub numele clandestin Louis Gibarti. Münzenberg si Gibarti au creat o vasta retea de organizatii si camarazi nestiutori care puteau fi mobilizati in sprijinul Moscovei, prin ceea ce Münzenberg denumea "Clubul Inocentilor". Gibarti-Dobos sunt considerati a fi fondatorii tehnicii impletirii "propagandei cu spionajul si actiunile sub acoperire" - baza masurilor active - si avand o contributie la inventarea frontului "agentiilor de presa", care puteau "plasa pentru propaganda povestile fabricate, dorite de aparat, puteau servi ca acoperire pentru agenti si ca acoperire pentru fluxul de informatii obtinut din spionaj".

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-10-25&id=244551