Blocajul istoric Lajos Kossuth

La 15 martie 1848 se declan­sa revolutia de la Buda­pesta, iar in programul anuntat in aceasta zi, la ultimul punct era prevazuta unirea Ungariei cu Transilvania. Pana in acest an nimeni nu pusese aceasta problema in intreaga istorie a acestei provincii. Transilvania a fost un principat legat de Ungaria prin legatura de vasalitate a voievozilor transilvani fata de coroana maghiara, habsburgii mentinand acest statut. Romanii majoritari au reactionat vehement la acest proiect de unire a Transilvaniei cu Ungaria si de aici a rezultat ceea ce istoricii maghiari denumesc "razboi civil" iar istoricii romani numesc "revolutia de la 1848". Ro­ma­nii transilvaneni au incercat sa se opuna acestei uniri - alarmati de politica de deznationalizare pusa la cale la Budapesta de principalul ideolog, Lajos Kossuth. Razboiul dintre romani si maghiari din Transilvania a lasat in urma 40.000 de civili romani ucisi. In ciuda acestui bilant tragic, Nicolae Balcescu a discutat cu Lajos Kossuth proiectul unei Confederatii Dunarene - proiect nascut mort, care insa a scos la iveala, intr-o forma moderna, principalele diferente, ramase pana in ziua de azi prezente in relatiile dintre romani si maghiari.
Program anti-romanesc
Pozitia Adunarii de la Blaj din 15 mai 1848 care respingea alipirea Transilvaniei la Ungaria si anunta ca "natiunea romana va protesta solemn si nu o va recunoaste" a provocat reactii dure la Budapesta. Principalul promotor al acestei uniri a fost Lajos Kossuth prin articolele scrise in ziarul "Pesti Hirlap". Kossuth spunea despre relatiile cu celelalte popoare: "Eu niciodata, dar niciodata sub sfanta coroana maghiara, alta natiune sau nationalitate decat cea maghiara nu voi recunoaste. Stiu ca sunt oameni si rase de oameni, care vorbesc alta limba, dar mai mult de o natiune aici nu este".
Dupa ce in cursul anului 1848 romanii si maghiarii au ajuns la conflict in Transilvania, Lajos Kossuth a publicat o proclamatie la 10 octombrie 1848, prin care ii soma in termeni ultimativi si injuriosi pe romani, numindu-i "gunoaie ingrate", sa revina la "ordine si supunere legala". O alta proclamatie a lui Kossuth din 22 decembrie 1848 ii numeste pe romani "mercenari platiti", "hoarda mai josnica decat vita", "banditi valahi", cerand "exterminarea tuturor dusmanilor".
Intr-un discurs tinut in Dieta din Bratislava Kossuth declara: "Dorinta romanilor de a se bucura de o existenta politica nationala deosebita este irealizabila, deoarece ea ar duce la distrugerea unitatii statului ungar. (...) De va fi nevoie, sabia va transa chestiunea". Parerea lui Nicolae Balcescu despre liderul revolutiei ungare era una cat se poate de proasta: "Kossuth a guvernat rau si slab, el mi-a dovedit si mai mult ca un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria". Toti istoricii care au analizat activitatea lui Lajos Kossuth in timpul revolutiei din 1848 au fost de acord ca principala sa greseala a fost oprimarea natiunilor ne-ungare si nerecunoasterea drepturilor lor politice.
Proiectul Confederatiei Danubiene
Cu doar cateva zile inainte de o eventuala confruntare cu fortele militare ruse care venisera in ajutorul Habsburgilor, Lajos Kossuth a demisionat pe 11 august 1849 si a fugit la Vidin, in Imperiul Otoman. Pe tot timpul exilului sau, Kossuth avea sa-l acuze de tradare pe Artur Gorgey - generalul caruia i-a incredintat conducerea Ungariei, in ciuda faptului ca acesta castigase nenumarate batalii.
In exil, Kossuth a inteles ca esecul sau se datoreaza politicii dezastruoase fata de celelalte natiuni: romani, slovaci, croati, sarbi. Nicolae Balcescu - care negociase cu Kossuth incetarea luptelor cu Avram Iancu - alaturi de alti exilati romani de la 1848 a avut initiativa unor discutii cu exilatii maghiari asupra crearii unei confederatii danubiene care sa cuprinda teritoriile locuite de romani, unguri si sarbi. Proiectul lui Balcescu a fost prezentat in ianuarie 1850 emigratilor maghiari din Paris, Laszlo Teleki si Gyorgy Klapka. Proiectul lui Balcescu elimina granitele istorice, rolul principal fiind jucat de blocurile compacte locuite de o anumita natiune. Balceascu preciza in proiectul sau ca chestiunea Transilvaniei urma sa fie abordata ultima. In viziunea lui Balcescu eventuala confederatie danubiana urma sa aiba un parlament central cu 150 de membri - cate 50 reprezentand fiecare natiune: romani, ungurii si slavii sud-dunareni. Parlamentul federal urma sa aiba atributii in privinta politicii de aparare, politicii externe si politicii fiscale. Limba propusa pentru acest parlament federal era germana sau franceza. Kossuth a respins propunerea exilatilor romani - ceea ce l-a facut pe Balcescu sa spuna ca "Kossuth este un om mort, un reprezentant al trecutului, al trecutului care a fost inmormantat pentru totdeauna". Trebuie remarcat faptul ca toti cei care propuneau acest proiect al unei Confederatii Danubiene nu aveau nici cea mai mica influenta asupra politicii reale.
Contraplanul Kossuth
Kossuth si-a motivat respingerea planului romanesc intr-o scrisoare catre Teleki: principala obiectie ridicata de Kossuth era problema acordarii de autonomie teritoriala minoritatilor nationale. Kossuth sustinea integritatea Ungariei istorice, care credea ca va fi distrusa in cazul in care s-ar crea un stat cu romanii din afara arcului carpatic. Argumentele lui Kossuth erau urmatoarele: principiul majoritatii nu era viabil pentru determinarea structurii unui astfel de stat, multe regiuni din Transilvania aveau o populatie mixta, fiind imposibil de determinat care era majoritara; acordarea de concesii nationalitatilor crea un precedent periculos. In viziunea lui Kossuth, o eventuala Confederatie Danubiana urma sa aiba in mod obligatoriu maghiara ca limba oficiala, limbile celorlalte natiuni componente urmand sa fie folosite in chestiunile locale. Gyorgy Klapka nu era de acord cu Kossuth, cerand ca limba oficiala sa fie latina. Kossuth dorea sa transforme Ungaria in elementul central al unei eventuale confederatii.
Kossuth si-a facut public propriul proiect pentru o Confederatie Danubiana in mai 1851 sub denumirea Planul Constitutional de la Kiutahia. In acest plan Kossuth se exprima impotriva eventualitatii ca diversele natiuni sa formeze entitati teritoriale independente in cadrul Ungariei. In continuare, Kossuth sustinea ca limba maghiara ar trebui sa fie limba oficiala, garantand celorlalte limbi libera folosire in chestiuni administrative locale, in scoala si in biserica. Desi Kossuth era de acord ca Croatia sa poata parasi aceasta confederatie, nu era de acord ca si Transilvania sa beneficieze de acest drept.
Toate aceste planuri erau insa destinate esecului deoarece ordinea europeana era masurata in secolul al XIX lea conform teoriei "echilibrului de putere" - astfel ca nici un stat sa nu poata domina singur Europa. In aceasta politica Imperiul Habsburgic juca un rol mult prea important pentru a fi dat deoparte pentru a face loc unei Confederatii Danubiene controlate de maghiari.
Disputa autonomista
Lajos Kossuth si-a dorit o Ungarie mare cu o singura natiune, cea maghiara, in ciuda evidentei. In Transilvania locuiau la 1848, conform recensamintelor contemporane, aproximativ 800.000 de maghiari, 1.200.000 de romani si 200.000 de sasi. Viziunea de la 1848 a revolutiei maghiare nu accepta drepturi egale pentru romani - iar aderenta romanilor transilvaneni la cauza habsburgica in speranta obtinerii de drepturi a fost caracterizata de maghiari drept tradare.
Interesanta este viziunea lui Kossuth de dupa infrangerea revolutiei sale: o confederatie danubiana cu limba oficiala maghiara, insa cu drepturi acordate celorlalte nationalitati. Kossuth a respins autonomia locala pentru romani si nu a fost extrem de incantat de ideea unei confederatii danubiene alaturi de romanii din afara arcului carpatic pe care ii vedea ca pe un pericol la adresa integritatii Ungariei istorice. Chestiunea a fost transata in urma razboiului mondial, prin disparitia Imperiului Austro-Ungar si cladirea statelor europene moderne pe baza principiului nationalitatilor. Acest principiu a fost imbunatatit prin Acordurile de la Helsinki din 1975 care acordau garantii statelor europene prin principiul inviolabilitatii granitelor si cel al neamestecului in treburile interne - dand satisfactie minoritatilor nationale prin principiul respectarii drepturilor omului. Relatiile dintre Ungaria si Romania au ramas in ciuda evolutiilor istorice, la nivelul celor dintre Balcescu si Kossuth. Astfel, in fiecare an luna martie constituie un prilej de declaratii politice: in martie 2006 Marko Bela declara ca "Ar fi bine ca autonomia sa se obtina prin proclamatii, declaratii. Dar nu. Pentru autonomie trebuie sa muncesti, sa lupti, sa constriesti. Avem nevoie de autonomie, avem nevoie de autonomia secuimii! Ar fi bine daca ea s-ar putea infaptui prin declaratii sau proclamatii". In martie 2007, avocata Eva Maria Barki invoca la Miercurea Ciuc o interpretare a legislatiei internationale pentru solicitarea autodeterminarii: "Fiecare popor isi poate stabili liber regimul politic si dezvoltarea economica, sociala si culturala. Dumneavoastra nu vreti nimic altceva prin revendicarea autonomiei. Vreti doar sa stabiliti liber ca tinutul secuiesc sa primeasca un statut autonom. (...) Deci maghiarimea si secuimea sunt un popor autohton, istoric si nu comunitate or minoritate, din aceasta cauza legea minoritatilor nu poate incurca treburile, se refera la minoritati, nu la maghiarime".

George DAMIAN

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-03-14&id=250519