"Romania, o tara esuata?"

Interogatia de mai sus nu-mi apartine. Am citit-o cu doua seri in urma pe "burtiera" unui ecran de televiziune (Antena 3). Nici acest termen nu-mi apartine. Il imprumut din limbajul industriei mediatice care, trebuie sa recunoastem, domina, vrem nu vrem, existenta noastra. Realizatorul emisiunii, Mihai Gadea, se arata ingrijorat, ca noi, toti, de altfel, de imaginea romanilor in strainatate si, aducand exemple elocvente (intamplarile recente din Italia, de pilda), pune intrebarea de mai sus: "este Romania o tara esuata?", ratam (a cata oara?) destinul nostru in istorie, ramanem in continuare - vorba aceea - in urma Europei, in fine, reluand o veche obsesie a lui Octavian Paler, analistul ne cere sa meditam la ideea daca nu cumva natia noastra a intrat intr-un proces de disolutie... Tema grava, interogatie pe care o aud aproape zilnic. E limpede ca romanii sunt demoralizati si nu mai stiu ce sa creada despre viitorul lor. Am si eu multe de zis in legatura cu acest subiect. In sfera mea de activitate (invatamant, cercetare, literatura) am vazut multe in ultimele decenii, totusi n-as fi atat de pesimist si n-as vrea sa cad usor la fandacsii ca personajul lui Caragiale cand e vorba de destinul Romaniei. Este adevarat ca infractorii de cetatenie romana au bagat groaza in tarile vestice si ca oamenii politici interesati, sprijiniti de gazetari si de televiziunile influente, au raspandit imaginea unei natii rasaritene care, patrunzand in lumea civilizata a Europei, se poarta in chip barbar. Noi stim ca romanul obisnuit nu este asa, ca latinii de la gurile Dunarii au dat, in istorie, nu numai tigani criminali, au dat si mari oameni de cultura. Unii dintre ei au schimbat ceva chiar in tarile din vest care, azi, ne toaca marunt si ne identifica integral cu infractorii de la Roma si cu cersetorii din Paris.
Domnul Mihai Gadea aduce, in aparare, exemplul sportivilor nostri de performanta (Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi), eu as aduce si alte dovezi, mai concludente, poate, pentru moralitatea si puterea de creatie a natiunii noastre. Este vorba de marii oameni de cultura care, nu zic ca au fost totdeauna biruitori, dar nu si-au ratat destinul si au facut prin opera lor ca Romania sa nu fie o tara esuata in istorie. Brancusi este un exemplu la indemana oricui. Cu el trebuie sa incepem, cred, atunci cand suntem nevoiti sa ne aparam (si asta facem cam tot timpul si nu de azi de ieri, ci din totdeauna). El a schimbat sculptura secolului XX si a impus un model de arta care a dat roade pretutindeni. Nu-i unicul exemplu. Imi amintesc ca ambasadorul Frantei a tinut cu cativa ani in urma o conferinta in Aula Academiei Romane despre "acesti romani care au facut Franta", citand un numar impresionant de oameni de arta si stiinta care au lasat urme in cultura franceza, reputata pentru puterea ei de asimilare. Asemenea dovezi as aduce eu in discutie cu domnul ministru de Interne din Italia si cu gazetarii cinici si ingamfati care, din prostie sau din interes, identifica un popor cu inevitabilii delincventi din interiorul unei comunitati. Este ca si cum eu as identifica Parisul, un oras pe care il ador, cu closarii si prostituatele din Place Pigalle. O confuzie pe care un individ rational si de buna credinta n-o face niciodata.
Cultura romAnA este, vreau sa spun, argumentul nostru istoric si moral cel mai puternic. Cu o conditie: sa n-o denigram, cum facem, din pacate, mereu. Nu spun un lucru nou: intelectualii romani nu-si apara valorile si nu se apara nici pe ei insisi: ei se iubesc, cum zice un moralist cunoscut, cu o ura grea, ceea ce inseamna ca traiesc invrajbiti si, cand nu se tanguiesc, se neaga cu ferocitate. Citati-mi, va rog, un singur nume important din cultura noastra care sa nu fie, azi, nu supus revizuirii critice (proces normal, proces salutar), ci batjocorit, contestat din te miri ce, supus zeflemelei?!... Cum sa-i pretuiasca altii pe romani, daca ei insisi au o parere atat de proasta despre ei si toata industria mediatica nu face decat sa le bage zilnic in cap ca romanii sunt niste oameni de nimic?...
O Romanie expirata? O Romanie condamnata la ratare? Nu. O Romanie cu unii oameni politici care se porcaiesc mai tot timpul, o Romanie prost guvernata, o Romanie cu intelectuali care, atunci cand nu se injuriaza, plang pe umarul istoriei si se vaita ca destinul le este ostil, in fine, o Romanie cu o retorica prapastioasa, o Romanie care isi contesta programatic miturile in timp ce intelectualii care se baga in politica au grija sa scoata legi care sa le sporeasca functiile academice si indemnizatiile cum aflu din gazete ca fac, in zilele acestea de criza, trimisii nostri in Parlament. Aceasta este Romania suprafetelor. Zorita si combinatorie. Cealalta Romanie, aceea in care cred eu, tace si asteapta... Isi vede de nenorocirile ei...

Eugen SIMION

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-03-14&id=250545