Se afișează postările cu eticheta Unirea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Unirea. Afișați toate postările

joi, 3 aprilie 2008

De ziua Unirii a fost lansat site-ul de cercetare istorica Basarabia.info

De ziua Unirii a fost lansat site-ul de cercetare istorica Basarabia.info
Basarabia.info este denumirea unui nou site ce va trata sub aspect stiintific istoria Basarabiei. Site-ul a fost lansat la 27 martie 2008, la aniversarea a 90 de ani de la Ziua Unirii Basarabiei cu Romania si poate fi accesat de utilizatori atat in limba romana cat si in limba engleza, transmite Unimedia, preluat de Romanian Global News. Proiectul apartine Fundatei Magazin Istoric si istoricului Dorin Matei, care aveau ideea respectiva din luna octombrie a anului 2005, cand a avut loc prima Conferinta a istoricilor din Romania si Basarabia. Basarabia.info dispune de sectiunea Istoria Basarabiei, istorici, biblioteca de carti in formare si o galerie cu materiale foto si video despre Istoria Basarabiei.
Potrivit Fundatiei Magazin Istoric, lipsa unui asemenea site este resimtita nu numai de cititorii din Romania. „Anul trecut, domnul Vladimir Socor ne-a trimis un mail, primit de la un cercetator suedez care-i semnala tocmai inposibilitatea de a gasi astfel de informatii. Domnul Andreas Johansson pornise la lucru si lansase Moldovan Reference Database, gazduita de catre Sodertorn University College Library, Suedia. Adresa acesteia este bibl.sh.se/moldova/ Cu atat mai trista era absenta oricarei prezente romanesti in domeniu, dupa 18 ani de poduri de flori si tot felul de proiecte in jurul carora a curs atata cerneala in presa”, mentioneaza administratorii site-ului. Potrivit Fundatiei Magazin Istoric, lipsa unui asemenea site este resimtita nu numai de cititorii din Romania. „Anul trecut, domnul Vladimir Socor ne-a trimis un mail, primit de la un cercetator suedez care-i semnala tocmai inposibilitatea de a gasi astfel de informatii. Domnul Andreas Johansson pornise la lucru si lansase Moldovan Reference Database, gazduita de catre Sodertorn University College Library, Suedia. Adresa acesteia este bibl.sh.se/moldova/ Cu atat mai trista era absenta oricarei prezente romanesti in domeniu, dupa 18 ani de poduri de flori si tot felul de proiecte in jurul carora a curs atata cerneala in presa”, mentioneaza administratorii site-ului.
Pagina on-line basarabia.info urmeaza sa fie imbunatatita, iar in timpul apropiat va fi functional forumul de discutie destinat tuturor participantilor, cat si o sectiune dedicata specialistilor, unde accesul se face in baza unei parole. Aceasta din urma este destinata unor schimburi profesionale de idei sau informatii, rezervate doar istoricilor profesionisti, in asa fel incat oricare dintre ei sa isi poata consulta colegii pentru a obtine o trimitere bibliografica, o lamurire documentara etc.
„L-am conceput ca un loc in care doritorii vor putea gasi texte privind momente din istoria Basarabiei” mentioneaza administratorii site-ului. Acestia, de asemenea, precizeaza ca Basarabia.info este o creatie electronica deschisa si asteapta contributiile tuturor celor interesati de subiect pentru a fi completat, adus si tinut la zi.
http://www.rgnpress.ro/Diverse/De-ziua-Unirii-a-fost-lansat-site-ul-de-cercetare-istorica-Basarabiainfo-unimedia.html

miercuri, 2 aprilie 2008

GEN ROGOJAN: Doua sau mai multe Romanii?

Image

Hotararea Sfatului Tarii din 27 martie 1918 a insemnat o sfidare a velico-rusismului in haina comunista, si, drept consecinta, Lenin - tocmai el, adept al doctrinei wilsoniene a autodeterminarii popoarelor - va gira doctrinar obiectivul fundamental al politicii Rusiei Sovietelor fata de Romania: "Distrugerea fiintei statului national unitar roman" * Pe cale de consecinta, comunismul de sorginte leninist-stalinista a fost, de la inceputurile experimentarii sale in practica social-politica, un instrument antiromanesc; iar Partidul Comunist din Romania, afiliat Cominternului, a fost esentialmente un partid politic antistatal si antinational Anul 1924, cand Stalin a pus in opera diversiunea Tatar-Bunar, a fost anul Basarabiei. Atat cel de-al V-lea Congres al Cominternului, cat si conferintele Federatiei Comuniste Balcanice (din 1923 si 1924) au animat tezele antiromanesti si nostalgia moscovita dupa Austro-Ungaria. Viena a gazduit, in anul 1924, nu mai putin de patru reuniuni internationale esuate, in care problema Basarabiei a fost abordata in conexiune cu cea a Transilvaniei. Esecurile au facut ca cele doua probleme nerezolvate sa fie transferate Cominternului, care - prin adoptarea rezolutiei privind autodeterminarea nationala a minoritatilor din Romania pana la disparitia statului roman - a fixat in canoane formale si in documente programatice obiectivul fundamental al politicii Rusiei sovietice in raporturile sale cu Romania. Aliatul de nadejde: Coloana a V-a a Internationalei Comuniste.

Dupa 90 de ani, agitatiile minoritatilor revoltate, paradoxal, tocmai impotriva statelor care le-au garantat prezervarea identitatii in vremuri mult mai tulburi si fara orizont, au revenit in actualitate.

Image

Pacate grele apasa asupra memoriei multor "mari prieteni" ai Romaniei pentru duplicitarismul politic de care au dat dovada in chestiunea basarabeana. Napoleon, imparatul Frantei, cu aureola de liberator de popoare, care a dat multe si mari sperante natiunilor din rasaritul Europei, a aprobat stari de fapt care exprimau, fara echivoc, scopul Rusiei tariste: anexarea integrala a tarilor Romanesti.

Tilsit (1807) si Erfurt (1808) au fost precedentele Teheranului (1943), Ialtei (1945) si Maltei (1989). Iar victimele colaterale au fost mereu aceleasi: Romania, Serbia, Albania sau Bosnia.

Ce voia, in 1773, Curtea din Viena in Bucovina? - se intreba Eminescu si tot el isi raspundea, in 1878, in "Timpul": sa-si asigure o parte slaba granitelor si sa castige cateva pozitii fata de Rusia. Un an mai tarziu, in 1774, trupele imperiale au pus piciorul in Moldova si, in primele trei zile ale lui septembrie, "cordonul a fost intins de la Nistru pana in Valea Moldovei, ca un baraj contra ciumei. Tarile mici nu au prieteni

Dragomanul si diferiti functionarii ai Cancelariei Inaltei Porti au fost mituiti cu 16.889 florini, comandantul din Hotin si altii cu vreo 30.000 de florini, feldmaresalul Rumiantzov - pentru ca trupele muscale sa paraseasca Moldova - a primit si el 5000 de galbeni si o tabachera din aur incrustata cu briliante. Dupa care cancelarul Kaunitz a trimis veste grabnica la Viena cum ca: "Prin Bucovina am luat in mainile noastre cheia Moldovei". In van au protestat Ghica Voda si Divanul. Surzi au fost si Tarul si Sultanul.

Ce voia, in 1812, Imperiul tarist in Basarabia? In confuzia generala provocata de capricioasa politica a lui Napoleon in Rasaritul Europei, la Bucuresti s-a spus, dupa ce pacea fusese incheiata, ca muscalii au obtinut doar "o bucata de pamant de la Marea Neagra", care, e adevarat, era aceea ce corespundea pretentiilor Rusiei de a controla gurile Dunarii. In realitate, diplomatia occidentala a fost trasa pe sfoara de politica sireata a Rusiei, care, ulterior, i-a permis sa afirme ca acel "petec de pamant" era, de fapt, toata Moldova dintre Prut si Nistru, pana la fosta granita poloneza.

Teritoriul de la nordul si nord-estul gurilor Dunarii a fost parte constitutiva a Tarii Romanesti a Basarabilor, care au si transferat numele lor acestei regiuni romanesti. Trecerea in stapanirea Moldovei a facut-o definitiv Stefan cel Mare, iar extensia denumirii Basarabiei asupra Moldovei dintre Prut si Nistru a fost izbanda diplomatiei rusesti in fata dezinteresului si ignorantei diplomatiei franceze. Astfel, o manopera de dezinformare strategica, realizata in 1807, a devenit, in 1812, o noua realitate geopolitica pe hartile Europei. Sa nu omitem, totusi, ca dragomanului Moruzin, negociatorul sultanului, i-a fost taiat capul, fiind invinovatit de tradarea Inaltei Porti. Turcii pierdusera ce nu le apartinea.

Drama Basarabiei, drama Romaniei

Image In 1918-1919, in contextul altei mari stari de confuzie, de aceasta data mondiala, Sfatul Tarii a reusit organizarea fortelor interne, care au pus in ordine treburile Basarabiei in contra pericolului bolsevizarii. Actiunile Sfatului Tarii s-au lovit de puternice impotriviri. Atat Rusia revolutionara, cat si Ucraina, doreau sa mentina in hotarele lor teritorii romanesti. Aceste dorinte si le-au reafirmat si sunt realitati geopolitice ale prezentului. Istoriografia rusa si cea ucraineana ascund si inca vor mai falsifica adevarul.

Decat adevarul, pentru instapanitorii straini ai teritoriilor noastre sunt de preferat proiectele de autonomizare a marilor provincii romanesti - Moldova, Transilvania si Muntenia, ba chiar si a unora dintre tinuturile de rezonanta ale acestora, cum sunt Dobrogea, Banatul si, de ce nu, si Oltenia, fosta si ea candva sub stapanire austriaca.

Dupa 1945, pana in 1989, in Romania nu s-a ridicat, in termeni expliciti, problema Basarabiei. Iar dupa aceasta data, gafele si erorile politico-diplomatice sunt de neiertat. Comunistii, indirect, prin contracararea planului Valeev, a pseudotratatului lui A.M. Lazarev, Organizarea statului sovietic-moldovenesc si problema basarabeana" (cca. 1000 de pagini de propaganda) au facut unele referiri la chestiune si timide incercari de punere la punct. Dar si acestea in medii restranse si mai mult pentru urechile secrete ale Moscovei, care riposta imediat prin purtatorii de cuvant de la Chisinau, grupati pe langa "Sovietskaia Moldavia".

Evolutiile recente ale raporturilor Bucurestiului cu Chisinaul si viceversa au capatat puternice determinari negative. Raspunderile pentru starea actuala a lucrurilor sunt de dimensiuni cu adevarat istorice si poarta asupra capetelor celor mai importanti oameni politici ai momentului.

Fragment din comunicarea de la Conferinta Fundatiei pentru Romania dedicata celei de-a 90 aniversari a Unirii Basarabiei cu Tara.

Gen (rez) Aurel I. ROGOJAN

Dosare Ultrasecrete / Ziua, 29 martie 2008

http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=682&Itemid=1

vineri, 25 ianuarie 2008

INTELECTUALII SI UNIREA

Image

Intelectualii romani si Unirea Principatelor Image

Ioan Scurtu

Implinirea a 149 de ani de la Unirea principatelor Moldova si Tara Romaneasca (Muntenia) ne ofera prilejul de a evoca rolul pe care intelectualii din acea epoca l-au avut in realizarea acestui deziderat national.

Secolul al XIX-lea a fost numit „secolul nationalitatilor“, al formarii statelor nationale europene: Grecia, Belgia, Italia, Romania, Germania, Bulgaria. In acest flux general european s-au inscris si romanii.

Dezideratul Unirii a fost limpede formulat in timpul revolutiei de la 1848. Nicolae Balcescu declara: „Tinta noastra nu poate fi alta decat unitatea nationala a romanilor“. Cei 40.000 de romani adunati pe Campia Libertatii de la Blaj au scandat: „Noi vrem sa ne unim cu tara!“ Vasile Alecsandri a publicat intr-o revista din Brasov „Hora Ardealului“, care incepea cu aceste versuri:

„Hai sa dam mana cu mana

Cei cu inima romana

Sa-nvartim hora fratiei

Pe pamantul Romaniei“.

Ele vor fi reluate in „Hora Unirii“, care avea sa devina un adevarat imn national. La randul sau, Mihail Kogalniceanu a tiparit la Cernauti programul intitulat Dorintele Partidei Nationale din Moldova, in care se aprecia: „Cheia boltei fara de care s-ar prabusi tot edificiul national: aceasta este unirea Moldovei cu Tara Romaneasca“.

Revolutia romana de la 1848 a fost infranta prin interventia militara a celor trei imperii vecine: otoman, rus si austriac; dar liderii politici romani nu s-au descurajat, ci au continuat, in alte forme, lupta pentru realizarea idealului national.

Una dintre acestea a fost scrierea si cultivarea istoriei nationale. Nicolae Balcescu a publicat in 1850 lucrarea Mersul revolutiei in istoria romanilor, in care scria ca unitatea nationala „fu visarea iubita a voievozilor nostri cei viteji, a tuturor barbatilor nostri cei mari“. Animat de acelasi ideal, Balcescu a lucrat, pana in ultima clipa a vietii sale, la monografia Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, un adevarat imn de slava inchinat realizatorului primei uniri politice a romanilor. Pledoarii similare au facut si Alecu Russo in Cantarea Romaniei (1850), Alexandru Papiu-Ilarian in Istoria romanilor din Dacia Superioara (vol. I, 1851, vol. II, 1852), Ion Heliade Radulescu in Mémoire sur l’histoire de la Regéneration Roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie (1851), Dimitrie Bolintineanu in Les Principautés Roumaines (1853).

Unitatea nationala era propagata de revista „Republica Romana“, editata de C.A. Rosetti la Paris (1851) si Bruxelles (1853), in care Gheorghe Creteanu a publicat poezia O noapte in Carpati, avand ca refren: „Traiasca Romania unita, independenta!“ La Paris, societatea studenteasca „Junimea romana“ promova ideea unirii si independentei Principatelor.

Cei mai multi romani aflati in strainatate erau intelectuali. Dupa izbucnirea razboiului Crimeii (1853), acestia si-au intensificat propaganda in sprijinul Unirii Principatelor, prin articole in presa europeana, prin brosuri si conferinte, prin legaturi directe cu oamenii politici si de cultura ai vremii. De asemenea, au trimis memorii guvernelor de la Paris si Londra prin care cereau ca la Congresul de Pace sa se discute si problema Unirii Principatelor. Cauza romanilor a fost imbratisata de oameni politici si de cultura precum Ledru Rollin, Giuseppe Mazzini, Relias Regnault, dar mai ales de Napoleon al III-lea, imparatul Frantei.

Congresul de la Paris a luat in dezbatere si situatia Principatelor Romane, hotarand convocarea unor adunari (divanuri) ad-hoc, care sa se pronunte asupra organizarii viitoare a celor doua tari romanesti.Dupa intoarcerea in tara a fruntasilor revolutiei de la 1848, acestia au editat mai multe publicatii, cu titluri semnificative: „Romania literara“ (1855), „Romanul“ (1857), „Nationalul“, in care se argumenta necesitatea Unirii.

Rodul acestei activitati s-a vazut in 1857, cand Adunarile ad-hoc intrunite la Iasi si Bucuresti s-au pronuntat pentru Unirea Principatelor intr-un singur stat, sub numele de Romania. Luand act de aceasta decizie, Marile Puteri au adoptat Conventia de la Paris, prin care se accepta ideea Unirii, dar fiecare Principat urma sa-si aleaga propriul domnitor.

Dand dovada de ingeniozitate politica, Adunarile Elective din Moldova si din Muntenia au ales ca domnitor aceeasi persoana, pe Alexandru Ioan Cuza. Astfel, la 24 ianuarie 1859 se realiza Unirea Principatelor, act ce marca faurirea statului roman modern.

Rememorand asemenea evenimente, in minte ne vine versul lui Eminescu: „Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?“. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?

Cred ca asemenea teme trebuie abordate cu toata sinceritatea, pentru a desprinde concluzii nu doar teoretice, ci si de ordin practic, pentru evolutia Romaniei contemporane.

Cronica Romana

25 ianuarie 2008

joi, 24 ianuarie 2008

24 ianuarie 1859- 24 ianuarie 2008 : 149 de la Unirea Principatelor Romane

Image
Inabusirea revolutiei nu a pus capat dorintei romanilor de a infaptui programele de la 1848. La aceasta, un rol important l-au avut exilatii romani care s-au imprastiat in intreaga Europa.
Imperiul Otoman si Rusia Tarista, sfidand interesele poporului roman si asigurandu-si dreptul de a dispune de soarta acestuia, incheiau la Balta Liman - in primavara anului 1849 - o Conventie, valabila pe sapte ani si care stirbea grav suveranitatea Principatelor. Prin Conventie, domnitorii celor doua tari, considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman, erau numiti direct de sultan, cu acordul puterii "protectoare" (Rusia) pe timp de sapte ani; Adunarile obstesti (ordinare si extraordinare) se suspendau, locul lor fiind luat de Consilii sau Divanuri Ad-Hoc; in Principate erau stationati 25.000 de soldati pentru fiecare din cele doua puteri; in baza Conventiei au fost numiti domnii: Barbu Stirbey, in Tara Romaneasca, si Grigore Alexandru Ghica, in Moldova. Impotriva celor decise la Balta Liman, emigratia romana a adresat un protest Adunarii Nationale Franceze, si din initiativa lui C.A. Rosetti, la Paris, la inceputul lunii iunie 1849, s-a constituit Comitetul Democratic Roman.Razboiul Crimeii, declansat in cursul anului 1853, a fost un rezultat al contradictiilor dintre puteri si a avut importante consecinte pe plan european; infrangerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent, si a ingaduit ca problema romaneasca sa fie tratata ca o problema europeana. Prin tratatul de pace incheiat la Paris la 18 / 30 martie 1856, Principatele Romane erau situate sub garantia colectiva a Puterilor semnatare ale actului international. Se solicita intrunirea la Bucuresti a unei comisii alcatuite din reprezentantii statelor semnatare, avand obligatia de a cerceta starea interna a tarii si a face propuneri cu privire la reorganizare. Turcia trebuia sa se ingrijeasca de convocarea, in cele doua Principate, a unor Divanuri Ad-Hoc, care sa dea expresie dorintei romanilor. Inca de la inceputul lucrarilor Congresului, reprezentantii marilor Puteri erau informati in legatura cu dorinta de unire a romanilor, si in timpul dezbaterilor a iesit in evidenta pozitia diferita a Puterilor fata de Unire. Franta sustinea infaptuirea Unirii sub un principe strain; pentru Unire s-au pronuntat Rusia, Prusia si Sardinia; Anglia nu s-a pronuntat, problema ramanand deschisa. Impotriva Unirii au fost de la inceput, Turcia si Austria, pentru ca fiecare avea sub stapanire teritorii romanesti. Dupa anul 1853, pasoptistii moldoveni si munteni s-au reintors masiv in tara; conducatorii miscarii unioniste s-au organizat in cate o formatiune politica denumita "Partida nationala"; s-au format Comitete ale Unirii, care au facut o larga popularizare programului politic national: autonomia si neutralitatea Principatelor, unirea, print strain, guvern reprezentativ, o singura Adunare. Lucrarile Adunarii Ad-Hoc s-au deschis in septembrie 1857, si pentru prima oara au fost prezenti si deputati tarani, si tot pentru prima oara toate fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte intr-o chestiune cruciala pentru viitorul Romaniei. In zilele de 7-8 / 19-29 octombrie, Adunarile Ad-Hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti au votat rezolutii asemanatoare, exprimand, unanim, vointa lor de unire: unirea Principatelor intr-un singur stat; autonomia si neutralitatea noului stat astfel format; print strain dintr-o familie domnitoare europeana, inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ si constitutional, garantia colectiva a celor 7 puteri.Cererile Adunarilor Ad-Hoc, cuprinse intr-un raport al Consiliilor puterilor europene, au fost inaintate reprezentantilor puterilor garante la Conferinta de la Paris din 10/22 mai - 7/19 august 1858. A fost adoptata o Conventie care cuprindea statutul international si principiile de organizare a Principatelor; se oferea romanilor o unire incompleta. Statul astfel rezultat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar cu exceptia a doua institutii cu adevarat unice - Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si Justitie - ambele cu resedinta la Focsani, in cele doua tari ar fi trebuit sa fie doi domni, adunari si guverne separate. Trebuie precizat ca prin Conventie, nici nu se incuraja, nici nu se descuraja "Partida Nationala" din cele doua tari in aspiratia ei spre unire, intrucat nicaieri nu se stipula ca domnii alesi in cele doua tari trebuie sa fie persoane separate. Conventia de la Paris cuprindea o serie de principii importante, precum abolirea privilegiilor si a monopolurilor, statornicea raporturile dintre proprietari si tarani pe baze noi, moderne; legea electorala prevedea un cens ridicat, restrictie incompatibila cu progresul. Era nevoie ca unirea sa fie infaptuita printr-un energic act national, care sa puna diplomatia europeana in fata unui fapt implinit. De aceea, pe buna dreptate V. Boerescu, in "Nationalul" din 14/26 august 1858 arata: "Europa ne-a ajutat ... ramane a ne ajuta noi insine. Noi multumim Europei ca ne-a aratat ca Unirea poate fi posibila". In Adunarea Electiva a Moldovei, dupa mai multe dispute, a fost propus si ales in unanimitate domn la 5/ 17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, "om nou la legi noi" - dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. Adunarea Electiva a Tarii Romanesti era insa dominata de conservatori, de aceea victoria cauzei nationale era posibila numai prin interventia hotarata a maselor. Peste 30.000 de oameni s-au aflat in preajma cladirii Adunarii in acele zile istorice; intr-o sedinta secreta deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea tot a lui Alexandru Ioan Cuza, propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o insemnata victorie a poporului roman in lupta pentru formarea unui stat national unitar.Puterile europene, intrunite la Conferinta de la Paris, la 26 august / 6 septembrie 1859, si sub presiunea evenimentelor internationale - izbucnirea razboilui Frantei si a Sardiniei impotriva Austriei era iminent - au fost nevoite sa accepte faptul implinit de romani; Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoastere limitata, insa, numai la durata vietii acestuia. Actul de la 24 ianuarie 1859, a inaugurat politica faptului implinit si a determinat, pe plan international, o reactie contradictorie: acceptata de catre Franta, Rusia, Sardinia si Prusia, primita cu rezerva prudenta de guvernul englez, dubla alegere a lui Cuza a fost combatuta de Turcia si Austria. Situatia creata in cele doua Principate a fost obiectul Conferintelor de la Paris 26 martie / 7 aprilie - 25 august / 6 septembrie, unde, in final, a fost recunoscuta dubla alegere de toate puterile europene. Un rol important in realizarea acestui obiectiv, in lipsa unor reprezentante diplomatice, l-au avut misiunile speciale, trimise in capitalele europene pentru a explica faptele si a purta tratative cu Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris. Recunoasterea internationala a dublei alegeri si a Unirii depline deschidea perspectiva infaptuirii Romaniei moderne. Un sprijin deosebit de important in punerea in practica a marilor reforme, l-a avut domnitorul din partea cabinetului condus de catre Mihail Kogalniceanu (12/24 octombrie 1863 - 26 ianuarie / 7 februarie 1865).
http://www.rgnpress.ro/

Spaţiul etnogenetic românesc

Spaţiul etnogenetic românesc