Mircea Eliade si menirea noastra la Portile Uniunii Europene

Mircea Eliade si menirea noastra la Portile Uniunii Europene

Misiunea istorica a popoarelor nu este intotdeauna insotita de aceeasi stralucire. Exista natiuni al caror rol in istorie este atat de evident incat nimeni nu se gandeste sa-l puna sub semnul intrebarii. Insa mai exista si natiuni mai putin fericite care duc la indeplinire sarcini dezagreabile, fara ca cineva sa le observe. Un astfel de rol discret si obscur au jucat urmasii daco-romanilor, romanii, scria Mircea Eliade in timpul razboiului mondial cand responsabilii Romaniei pregateau in secret documentatia pentru Conferinta de Pace de dupa cel de-al doilea razboi mondial iar intelectualitatea stralucita a acelei perioade contribuia prin scrieri pentru definirea imaginii romanului in Europa occidentala. Situatia Romaniei nu s-a schimbat cu mult de atunci. Negura razboiului s-a prelungit pentru Romania 50 de ani, timp in care comunismul ateist impus de trupele de ocupatie sovietice a provocat crime in masa si distrugeri adanci in firescul omenesc. A fi roman in Europa reunita ar insemna sa fim iarasi ce-am fost si mai mult decat atat, ca sa amintim vorbele domnitorului Petru Rares, de care abuzeaza din pacate grupari partizane, partinice. Spre deosebire de acestea noi nu putem tine doar cu o parte, noi credem in summum, in natiune. De aceea, cea mai scurta si profunda descriere a romanului este, dupa parerea noastra, definirea lui prin esenta sa milenara, de crestin ortodox. Romanul aduce in Europa occidentala un nou suflu, specific si unic in lume: combinatia dintre darzenia spiritului latin si toleranta luminata a ortodoxei. Aceasta l-a facut sa reziste atatia ani aparand portile Europei cu radacinile sale crestine, dupa cum si-ar fi dorit sa se afle stipulat si in Constitutia Europei regretatul Papa Ioan Paul al II-lea sustinut si de Prea Fericitul Parinte Teoctist. Daca n-ar fi fost Mircea, Mihai sau {tefan - atletul lui Hristos, poate Semiluna s-ar fi ridicat azi mandra pe cerul Parisului, muezinul ar fi cantat la Berlin iar la sediul Comisiei Europene de la Istanbul s-ar fi vorbit despre integrarea Frantei in Europa musulmana. N-a fost sa fie asa. Ca o buturuga mica si tare in drumul carului mare, prezenta romanilor la frontiere a permis ca minuni ale lumii sa se inalte azi in capitalele Europei occidentale. Istoria a ajutat Europa de vest si secolul trecut. Turlele domului din Koln sau Milano ar fi devenit postamente pentru infipt stele rosii in varful lor iar frumusetea discreta a Catedralei Notre Dame ar fi fost eclipsata de mizeria depozitului de sticle si borcane refolosite in care ar fi fost transformata. Daca sovieticii-ateisti ar fi ocupat Europa occidentala produsele lor expirate ca extremistii Alina Mungiu Pippidi si Renate Weber – aceste Ana Pauker si cu Dej la un loc - s-ar fi luptat acum cu raderea frescelor Capelei Sixtine pentru a nu fi afectate privirile si sentimentele ”agnosticilor, indiferentilor si ateilor”, dupa cum pretexteaza azi pentru a atenta la sufletul si fiinta copilului prin eliminarea icoanelor din viata lor. Romanul revine asadar in famila sa europeana cu un suflet incarcat de agresiuni, durere si avatarurile saraciei dar si plin de entuziasm, dupa cum o demonstreaza toate sondajele de opinie. Daca azi nu vorbim despre problemele cauzate de capsunarii spanioli in Romania este tot datorita istoriei. Fiinta si mentalul romanului au fost alterate grav timp de 50 de ani, iar cu aceste elementele rezultate din experimentul anti-uman comunist se confrunta si autoritatile occidentale de azi. Dar nu numai acestea reprezinta Romania. Daca secolul trecut i-a dat Europei si civilizatiei universale pe Coanda, Brancusi sau Eliade – ca sa enumeram doar trei genii romanesti – in secolul de azi romanii deja contribuie in Occident prin programe sofisticate de calculator, indemanarea unor chirurgi capabili dupa intunericul comunist sa opereze si la lumina lumanarii sau voci de aur ca cea a Marianei Nicolesco. Daca in prezent interesele meschine ale unei clase politice macinate de dorinta de ocupare a puterii doar pentru a deveni instrumentele unor forte obscure afecteaza grav Romania sunt convins ca o noua generatie care se contureaza acum, dupa 1989, va reda tarii demnitatea de odinioara. De la 1 ianuarie anul acesta, Romania si-a reluat rolul de aparatoare a granitei Europei, intr-o zona aproape necunoscuta vest-europenilor, dar plina de provocari geopolitice si geostrategice. In urma cu 150 de ani, la portile Europei lua fiinta Comisia Dunarii, pe care o putem considera o precursoare institutionala a Uniunii Europene. Proiectul si rolul Comisiei au fost blocate de anii de comunism si interesele Uniunii Sovietice. Dar nu trebuie ignorat in continuare, daca se doreste ca aceasta zona sa nu se transforme pentru Europa intr-un vulnerabil calcai a lui Ahile. Marea Neagra este zona de tranzit prin care se strecoara 80% din heroina consumata in Marea Britanie de exemplu. Transnistria devine un nou Kaliningrad al Rusiei iar prin canalul Bastroe neprietenii Romaniei tintesc sa intre in apele interne ale Uniunii Europene si NATO fara control. Desi nu ne-am dorit, granita Europei cade la frontiera de Rasarit ca un nou zid al Berlinului, despartindu-ne din nou de fratii basarabeni. Europa nu va fi niciodata cu adevarat reintregita si stabila fara includerea Republicii Moldova inapoi in familia sa. Asadar, misiunea romanilor in aceasta zona nu este cu mult diferita de cea demonstrata de istorie si incredintata de Dumnezeu. Incheiem cu spusele lui Mircea Eliade din aceeasi lucrare despre rolul natiunilor discrete, ca romanii, destinata vest-europenilor pentru momentul Pacii, care speram noi, a venit: Ignorata sau in cel mai bun caz neinteleasa, viata acestor natiuni este mult mai intensa. In plus pe langa acest tragism, istoria lor este transfigurata, s-ar putea spune, de o prezenta divina permanenta. Aceste popoare nu cunosc linistea si bucuria creatiei in timp. Atacate in permanenta, nu pot gandi decat in timp ce se apara. Istoria lor este mai mult decat o serie de lupte pentru independenta sau onoare: este un razboi permanent pentru supravietuire, care dureaza sute de ani. In fiecare batalie este riscat totul: dreptul la viata, la religie, la limba si cultura. Dumnezeu este de partea lor in fiecare moment, deoarece fiecare moment inseamna riscul de a disparea in totalitate. Asociatia Civic Media Misiune