| | | |
| | |
| Oct 01, 2007 at 12:00 PM | |
 Interesul public reclama intr-o noua serie de dezvaluiri ca premierul Romaniei Calin Popescu Tariceanu a fost mana in mana cu spionul maghiar Rudas Erno, in perfecta cunostinta de cauza @ Călin Popescu Tăriceanu a recunoscut, săptămâna trecută, că a fost asociat în afaceri vreme de doi ani, în timp ce era patron al firmei Automotive Trading Service, dar şi prim-ministru al României, cu spionul ungar @ Hărmălaia din spatele tăcerii premierului tradeaza o mare teama in tabara dirijata din umbra de Dorel Sandor @ SRI nu comenteaza @ Deocamdata @ In schimb, Radu Moraru a fost solicitat "sa o lase mai moale" @ Norica Nicolai de la PNL (Partidul Novaia Liberalnaia) l-a amenintat pe Victor Roncea "ca il va aranja" @ Firma premierului a zis ca ne da pe toti in judecata: "B1TV", "Interesul public", "Curentul", Civic Media @ Raspunsul nostru este unul singur: publicam adevarul pana la capat @ Rudas Ernö, fostul şef al spionajului ungar în România, a intrat în atenţia Securităţii încă din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes şi Szocs Geza @ În 1988, spionul cu acoperire diplomatică a avut misiunea să verifice credibilitatea lui Stelian Tănase în vederea folosirii acestuia ca sursă @ Retras în acelaşi an de la post, pentru a nu fi expulzat, el a fost retrimis în 1989 în România, pe o funcţie inferioară, în locul unui alt coleg care fusese prins în flagrant răspândind manifeste în Bucureşti @ Ungaria s-a implicat direct in "revolutie" in scopuri revizioniste @ Speranta Budapestei era sa smulga Transilvania @ Rudas Erno era tovaras la catarama cu Domokos Geza, primul presedinte al UDMR @ Numit ambasador al Ungariei în România, după 1990, Rudas Ernö şi-a continuat activitatea de spionaj @ In 1993, autoritatile romanesti au prezentat autoritatilor ungare, chiar la Gyula, un dosar cu faptele ofiţerului @ NOUA BOMBA: Dosarele serviciilor secrete româneşti cuprind în cazul operaţiunii Rudas Erno-Călin Popescu Tăriceanu numele de cod „IFRIM“ @ Acest indicativ este atribuit unuia dintre cei doi @ Sursele noastre ne-au dezvăluit că metoda prin care sunt alese indicativele pentru persoanele dintr-o operaţiune informativ-operativă cuprinde neapărat un indiciu legat de persoana urmarita @ Astfel, cum IFRIM nu poate fi asociat cu identitatea lui Rudas Erno, ar rezulta că actualul premier are acest nume de cod @ Mai aflam cum politicienii si diplomatii maghiari au abuzat de practica racolarii ziaristilor romani sau a "agatarii" ziaristelor infometate in vederea folosirii lor ulterioare @ La Ambasada Ungariei s-au derulat afaceri pe bani grei in slujba politicii revizioniste maghiare @ Fostul ataşat militar al Ungariei la Bucureşti, Arady Sandor, dovedit si el ca spion ungar înainte de 1990: „Autorităţile budapestane vor acţiona lent, dar precis în sfera economicului, considerâ nd această cale cea mai sigură pentru a penetra şi acapara Transilvania“ @ Trecut: bunicul kominternist al lui Rudas Erno a fost acuzat şi el de spionaj @ Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu si nepot al kominternistului Rudas Laszlo, este ceea ce sunt Vladimir Tismăneanu, Horia Radu Patapievici, Bogdan Olteanu, Petre Roman şi alţi fii sau nepoţi de kominternisti bolsevici @ Pe langa acestia sunt si cei care s-au casatorit cu fiice de comunisti ilegalisti si kominternisti: Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patriciu, Adrian Nastase, etc @ Prezentam aici faptele de arme ale spionului Rudas, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, si perdelele nereusite de fum aruncate de brigada de spin-dezinformare a consilierului sau personal, Dorel Sandor, fost cadru activ al Securitatii si al Academiei PCR "Stefan Gheorghiu"
 Asocierea în afaceri a premierului Călin Popescu Tăriceanu cu Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, este un adevăr de necontestat. Documentele publicate de "Interesul public", confirmă această afirmaţie. Deşi au trecut deja zile bune de la dezvăluirea noastră privind legătura pe cât de vizibilă, pe atât de suspectă, dintre primul-ministru al României şi spionul ungar Rudas Erno, cei vizaţi au aplicat tactica struţului şi au refuzat să dea o replică normala. Premierul se află într-un mare impas: nu poate să infirme legătura cu Rudas Erno, pentru că există probe care l-ar contrazice, dar nu poate nici să confirme, pentru că, în acest caz, ar recunoaşte că s-a asociat cu un spion, ceea ce ar conduce rapid la suspiciuni de trădare. In planul relatiilor bilaterale deja poate fi constatat un act de tradare nationala intreprins de echipa C.P. Tariceanau - M.R.Ungureanu, fostul ministru de Externe care a perfectat instrainarea averii mobile si imobile a Fundatiei private Gojdu catre statul strain Ungaria - nota ACM.  Ministrii Ungureanu si Somogyi Se pare însă că premierul a găsit totuşi o soluţie, evident, provizorie, să ne aburească. După ce a întors problema pe toate părţile, soluţia găsită este de a afirma că numele său nu apare, direct, în firma H-D Clasic Motorcycles SRL (H-D), alături de cel al lui Rudas Erno. Prin urmare, el nu este DIRECT, implicat în afacere. În acest mod, crede el, a închis gura „detractorilor“. Numai că, un asemenea răspuns, dacă ar fi oficial, ar depăşi limitele bunului simţ, ca să nu spunem ale prostiei. Asta deoarece nici noi n-am afirmat că Tăriceanu este direct implicat în firma H-D, ci indirect, prin intermediul societăţii Automotive Trading Services SRL (ATS), al cărei patron, cu 85% din capitalul social, este Călin (Constantin Anton) Popescu Tăriceanu, premierul de azi al României. Dacă nu apare numele lui Tăriceanu în firma H-D (iniţialele provin de la de la Harley Davidson), asta nu înseamnă că el nu este implicat în afacerea cu Rudas Erno, câtă vreme firma sa, ATS, deţine jumătate din afacerea cu spionul ungar. Altfel spus, banii rezultaţi din această relaţie suspectă se duc jumătate la Rudas Erno şi jumătate la ATS, deci la Călin Popescu Tăriceanu şi la asociatul său Răzvan Valeriu Bucurescu. Este exact ceea ce am arătat deja în articolele noastre precedente. O mică particulă care a ascuns secretul lui Tăriceanu Ceea ce n-am spus atunci, din lipsă de spaţiu, a fost faptul că, în opinia noastră, a existat o oarecare premeditare a ascunderii acestei asocieri dubioase de ochii curioşilor. Este vorba despre o chestiune tehnică, utilizată des de cei care vor să-şi ascundă urmele. Astfel, la înregistrarea acţionarilor firmei H-D la Registrul Comerţului s-a comis o „greşeală“ privind numele firmei lui Tăriceanu care intra în asocierea cu ungurul Rudas: firma a fost trecută în acte, ca acţionar, cu particula „SC“ în faţă, adică „SC ATS“ SRL şi nu „ATS“, cum era normal. Asta face ca, la o căutare pe serviciul electronic al ONRC, după criteriul „acţionari persoane juridice“, dacă vrei să afli în ce firme apare acţionarul „Automotive Trading Services“, să nu ajungi la H-D Clasic Motorcycles, motorul de căutare fiind reglat să găsească toate firmele care încep cu primul cuvânt („Automotive“). Prin urmare, în cazul nostru, în care firma lui Tăriceanu a fost înscrisă cu particula „SC“ înaintea denumirii reale, existau toate şansele să nu dăm peste panamaua cu spionul ungur. Numai că experienţa îndelungată în depăşirea acestor tipuri de şmecherii tehnice, ne-a fost utilă şi ne-a dus exact în centrala de spionaj de la Budapesta. Am afirmat mai sus că a existat „o oarecare premeditare“ a ascunderii asocierii otrăvite cu spionul ungar. Tăriceanu nu este la prima astfel de şmecherie „tehnică“ utilizată în afaceri. Recent, revista „Q Magazine“ a publicat un document din care rezultă că, în 1992, înainte de înregistrarea firmei ATS la Registrul Comerţului, o anume Cornelia Trântescu a declarat că este verişoara lui Tăriceanu şi că este de acord cu stabilirea sediului firmei „vărului“ în apartamentul său din strada str. Rovine nr.3 Bucureşti. Conform aceleiaşi publicaţii, la puţin timp de la această declaraţie, cei doi „verişori“ au devenit soţi: Cornelia s-a căsătorit cu Călin. Dacă relaţia lor de rudenie, anterioară căsătoriei, este reală, atunci Tăriceanu are apucături cel puţin ciudate. Guvernul României in culpa Printr-un comunicat de presă, Guvernul anunţă că acţionarii firmei ATS, care distribuie motociclete, sunt Călin Popescu Tăriceanu şi B.Bucurescu. La fel, se spune, „unele cotidiene au prezentat informaţii potrivit cărora premierul Călin Popescu- Tăriceanu ar fi partener de afaceri, în cadrul firmei respective, cu fostul ambasador al Ungariei la Bucureşti, Rudas Erno, considerat ca fiind spion“. Or, nimeni nu a prezentat „informaţiile“ la care se referă comunicatul. Ziarul nostru a dezvăluit altceva: Călin Popescu Tărticeanu este asociat în afaceri, prin firma Automotive Trading Service SRL (ATS), cu spionul ungar Rudas Erno. Altfel spus, firma lui Tăriceanu, ATS, apare în acte ca asociat al lui Rudas Erno. SRI aplică politica struţului: „NO COMMENT“ Pentru o corectă informare a opiniei publice cu privire la cazul Rudas Erno - Călin Popescu Tăriceanu am solicitat SRI un punct de vedere referitor la dezvăluirile făcute de ziarul nostru. Prutătorul de cuvânt al SRI, Marius Bercaru, a fost contactat de reporterii noştri şi a înregistrat cele trei întrebări: 1. Îl aveţi în evidenţă pe Rudas Erno? 2. Dacă răspunsul este afirmativ, cu ce anume, în măsura în care poate fi spus acest lucru? 3. Aţi trimis informare la Preşedinţia României în legătură cu Erno Rudas în asociere cu Tăriceanu? Înainte de a pune receptorul în furcă, Marius Bercaru a spus că ne va oferi datele după ce directorul SRI îşi va da acceptul. După mai bine de o oră, sunat de reporterii „Interesul Public“, Bercaru a declarat: „Sunt la cabinetul directorului şi în aproximativ 20-30 de minute veţi avea un punct de vedere oficial“. Era ora 17.00. Din acel moment Marius Bercaru nu a mai răspuns la telefon. Apoi, în jurul orei 18.50, un apel sec, de la Marius Bercanu: „Răspunsul nostru este No comment“. Hărmălaia din spatele tăcerii premierului Miercuri, 26 septembrie: Aceeaşi linişte înmormântală. Premierul ţine şedinţă de Guvern, anunţă, printre altele, majorarea alocaţiei pentru copii de la 1 ianuarie 2008. Niciun cuvânt despre afacerea sau asocierea sa cu Rudas Erno. În acest timp, în spatele uşilor închise, convocată în celulă de criză, echipa de strategi a PNL munceşte pe brânci. Scopul este unul singur: au trecut două zile, în curând se termină şi cea de-a treia zi, iar premierul tace mâlc. Cum poate fi gestionat scandalul, în aşa fel încât să nu scape de sub control iar premierul Tăriceanu să fie scos basma curată?! Premierul nu le oferă nicio soluţie. Documentele de la registrul comerţului sunt foarte clare. La fel şi mărturiile publicate ale foştilor ofiţeri de informaţii, Traian Poncea şi Aurel Rogojan, referitoare la calitatea de spion maghiar al asociatului premierului, Rudas Erno. Ziua de miercuri trece şi ea, fără niciun punct de vedere oficial din partea Guvernului. Celula de criză a liberalilor nu găseşte nicio variantă salvatoare. Celelalte instituţii tac şi ele, mâlc. Joi, 27 septembrie: Purtătorul de cuvânt raspunde la telefon. Ne anunţă că va da un drept la replică atât „Interesului public“ cât şi postului tv B1. Apoi se declară uimit că am putut publica un astfel de material, fără a verifica documentele la Registrul Comerţului. Susţine că ar fi fost mult mai bine dacă reporterii noştri ar fi cerut un punct de vedere al guvernului în ziua în care ne-am decis să publicăm articolul, altfel n-am fi lansat la apă o asemenea dezinformare. Îi replicăm faptul că nu am avut de ce solicita un punct de vedere înainte, întrucât aveam dovezi foarte clare. „Vă trimit dreptul la replică într-o jumătate de oră“, ne-a anunţat, Camelia Spătaru, fix la ora 12,00. La ora 14,00, neprimind niciun „răvaş„ de la Guvern, am revenit cu un telefon. Purtătorul de cuvânt ne spune că acum se redactează textul, mai durează puţin. Dar, ne roagă, aşa „din curiozitate“ să-i trimitem dovezile noastre, de la Registrul Comerţului. Că nu înţelege cum de l-am găsit în acea firmă pe Călin Popescu Tăriceanu. „Doar n-aţi inventat un al treilea asociat. Sunt doar doi, ambii români“. Replicăm direct:“ aşteptăm comunicatul Guvernului“. Ora 16,00: Colegii de la B1TV ne trimit comunicatul Guvernului, întrucât la redacţia „Interesului public“ n-a fost transmis! Radu Moraru a fost solicitat "sa o lase mai moale"
Radu Morar: - Nu. Nişte cunoştinţe de-ale mele au primit telefoane, prin care erau rugate să mă roage s-o las mai moale. Eu personal, n-am fost sunat. Nu mă plâng de presiuni, ci de modul de comunicare în ceea ce priveşte acest subiect. După cum aţi observat, am făcut apel la Premier, dar şi la purtătorul de cuvânt al Guvernului să sune în emisiune şi să-şi precizeze poziţia. Dacă se punea problema de dat telefoane, atunci aceste telefoane trebuia să le primesc eu. După apelul meu televizat, comunicarea a început să funcţioneze: am primit un comunicat de la Guvern şi un alt comunicat de la companiile implicate. Ceea ce este reacţia normală şi firească. - Cum vă explicaţi faptul că sunteţi singura televiziune şi singurul moderator care a preluat acest subiect? De ce credeţi că restul mass media a trecut sub tăcere subiectul, în condiţiile în care dvs aţi recunoscut că e vorba de „o veritabilă bombă de presă“, ca să vă citez? - Nici eu nu ştiu de ce colegii noştri n-au preluat informaţia. Poate îţi trebuie şi un pic de fler pentru asta, să vezi ştirea. Trebuie să recunosc că nici colegii mei mai tineri din redacţie n-au mirosit subiectul. Nu era chiar atât de vizibilă ştirea. Eu şi producătorul meu, care suntem vechi în presă, am mirosit-o imediat. - Credeţi că e vorba numai de fler în cazul acesta? Că restul colegilor noştri sunt nişte ziarişti lipsiţi de fler? - N-am argumente sau probe ca să cred altceva! - Ca ziarist cu state vechi, ce v-a şocat cel mai mult în cazul „Agentul Victoria“, cum l-a intitulat cotidianul „Interesul Public“? - Ca cetăţean şi ziarist m-a şocat faptul că un prim-ministru este asociat în afaceri, la profit, adică la câştig, cu un fost ambasador al unei alte ţări, care pe deasupra mai e bănuit că ar fi agent secret. Ori, se ştie foarte clar că interesele a două ţări sunt divergente. Eu cred că niciun preşedinte, niciun premier sau ministru, adică acei oameni care jură că vor respecta şi lupta numai pentru interesele ţării lor, nu pot face afaceri. În niciun caz cu un cetăţean străin, fost ambasador, care a jurat şi el, la rândul lui, să apere interesele ţării sale. Vă spun sincer. Toată echipa noastră de documentare se chinuie acum să găsească exemple similare în alte ţări. N-am găsit. Acum căutăm în Africa, să vedem...(a consemnat Aura Alexa). Faptele de arme ale spionului Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu  Rudas Laszlo - Komintern Bunicul kominternist a fost acuzat şi el de spionaj Rudas Ernö, cel care avea să devină, în 2003, asociatul în afaceri al viitorului prim-ministru al României, este, din punct de vedere al originii socio-politice, ceea ce sunt Petre Roman, Volodea Tismăneanu, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion şi alţi fii sau nepoţi de comunişti pursânge. Cum vom exemplifica mai jos, el este continuatorul unei îndelungate tradiţii a activităţilor de spionaj, propagandă, contrapropagandă, influenţă şi dezinformare desfăşurate de seviciile speciale sovietice prin Comintern, apoi prin Cominform, în fostul „lagăr“ al ţărilor de democraţie populară şi socialiste“. Bunicul lui Ernö Rudas, Laszlo a fost un membru cunoscut al Cominternului şi s-a refugiat la Moscova la începutul anilor ‘20 unde a militat alături de liderii de vârf ai noului stat sovietic. În arhivele de la Moscova există informaţii conform cărora, după ani depuşi pe frontul sovietizării, Laszlo Rudas a fost totuşi arestat în 1941, împreună cu filozoful marxist Gyorgy Lukacs şi deţinut, vreme de două luni la închisoarea Lubianka. Cei doi au fost anchetaţi atunci pentru spionaj în favoarea Ungariei. Iată ce afirma, despre acest caz, fostul secretar general al partidului comunist ungar, Matyas Rakosi, în memoriile sale publicate la Moscova după 1956: „Cu puţin timp înainte de agresiunea germano-fascistă, cu vreo 10 zile numai înainte, au fost arestaţi Laszlo Rudas şi Gyorgy Lukacs, doi reprezentanţi de frunte ai emigraţiei comuniste ungare. Situaţia internaţională era extrem de tensionată, iar arestarea lor a stârnit panică în rândul tovarăşilor unguri de la Moscova, care o asociau unui nou val de represiuni“. Atât fiul cât şi nepotul său, Ernö, aveau să-i calce pe urme. Fiica sa, Eva Rudas, născută în 1925 a avut un traseu oarecum diferit de al fiului. Ea a revenit în 1945 în Ungaria, şi-a schimbat numele după căsătorie, în Miklos Molnar, şi în 1957 a emigrat în Elveţia (cu soţul ei) unde a lucrat ca interpret-translator la Naţiunile Unite. Tatăl lui Rudas Ernö, tot un activist comunist de la Budapesta, a fost trimis în misiune în România şi, după al Doilea Război Mondial s-a stabilit la Cluj, locul în care avea să se nască viitorul spion, Ernö. El s-a căsătorit cu o româncă, Rodica, mama lui Ernö şi a lui Richard Viktor. La sfârşitul anilor ‘50, când Rudas Ernö avea opt ani, familia lui s-a mutat în Ungaria. Prezentăm astăzi câteva dintre faptele „de arme“ ale lui Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu vreme de mai bine de patru ani
Cât de inspirată a fost asocierea lui Tăriceanu cu Rudas Ernö rezultă şi din cele de mai jos, unde am încercat să „culegem“ aspecte din trecutul glorios al asociatului său şi al neamurilor acestuia. Urma oficială, prin România, a lui Rudas Ernö Rudas Ernö s-a născut la Cluj, în 1951, deşi în actele de la Registrul Comerţului figurează că s-ar fi născut la Budapesta. Când Ernö avea opt ani, familia sa s-a întoars în Ungaria, iar el şi-a continuat acolo studiile, beneficiind de privilegiile presupuse de „calitatea“ înaintaşilor săi. A revenit însă în România la terminarea facultăţii, a stat în Bucureşti vreo 2-3 ani şi apoi s-a întors la Budapesta. Imediat a fost angajat în Ministerul de Externe din Ungaria şi, după un stagiu de pregătire în munca spionajului, a fost repartizat în funcţia de consul general la Consulatul maghiar din Cluj. A fost avansat apoi la rangul de consilier, respectiv ministru consilier, în cadrul Ambasadei Ungariei la Bucureşti. În 1988 a fost retras de la post, „ca sancţiune pentru nedelimitarea activităţii diplomatice oficiale de acţiunile ostile României, implicate de calitatea sa de ofiţer al Securităţii Republicii Populare Ungaria“. În 1989, Rudas Ernö revine la Ambasada ungară din România pe o poziţie inferioară celei deţinute anterior, anume de secretar cu probleme economice şi comerciale. L-a înlocuit astfel pe predecesorul său, tot ofiţer al securităţii ungare, prins însă în flagrant în timp ce răspândea manifeste pe traseul Grădina Icoanei-Piaţa Rosetti-Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti. Spionul ungar înlocuit de Rudas fusese documentat ca la carte de Securitate: după ce l-au prins în flagrant i-au înregistrat video recunoaş- terea faptei, pentru a putea fi dată Televiziunii Române şi agenţiilor de presă internaţionale, în cazul în care Guvernul Ungariei ar fi negat ori protestat. N-a fost însă cazul. El a fost înlocuit cu un alt ofiţer. Cu revista "samizdat" în valiza diplomatică
Iată ce consemna atunci o publicaţie tipărită în Franţa, în 1983, Caiete Maghiare: „Referitor la implicarea autorităţilor de la Budapesta în apariţia publicaţiei samizdat „Ellekpontok“ („Contrapuncte“), anchetatorii securităţii au fost interesaţi în primul rând de activitatea prim-consulului din Cluj al Republicii Ungare, Ernö Rudas, cel care primea prin poşta diplomatică materialele ce urmau să fie publicate în revista samizdat. Odată cu aceste materiale au venit şi diferite sume de bani, din care autorităţile au reuşit să depisteze 2.727 de forinţi şi diferite documente cu vize în alb, necompletate. În timpul anchetei, toţi cei trei redactori ai gazetei „Ellekpontok“ (Kovacs Attila, Szocs Geza şi Toth Karoly) au fost întrebaţi obsesiv despre legăturile lor cu Ernö Rudas“. Cu menţiunea că din grup mai făcea parte şi filosoful orădean Augustin Molnar, sursele noastre confirmă cele de mai sus. Mai mult, aflăm că grupul responsabil cu editarea revistei „Ellekpontok“ era denumit „Biroul de presă pentru Transilvania“. De asemenea, ni se spune, după ce activitatea lor a fost descoperită şi documentată, „membrii grupului, cu excepţ ia lui Tokes, au acceptat să primească paşapoarte şi să se stabilească în străinatate. Copleşiţi de „politeţea şi generozitatea“ Securităţii, care se conforma, de fapt, dispoziţiei lui Nicolae Ceauşescu , ei au acceptat să dea şi nişte angajamente olografe că se vor abţine de la manifestări ostile României“. Misiune: verificarea credibilităţii lui Stelian Tănase La sfârşitul lui 1988, Rudas Ernö a primit ordinul să întocmească un dosar despre activitatea lui Stelian Tănase, după ce acesta a redactat un protest anticomunist care a ajuns şi la Ambasada maghiară din Bucureşti. Misiunea lui Rudas a fost aceea de a documenta gradul de credibilitate a lui Stelian Tănase, dacă nu este cumva un provocator, precum şi oportunitatea folosirii sale ca sursă pentru Occident. Informaţia a fost făcută publică de un disident maghiar, Peter Banyai, odată cu lansarea uneia dintre cărţile lui Stelian Tănase. Mai aflăm că în elaborarea dosarului despre S. Tănase, cele mai multe informaţii i-au fost furnizate lui Rudas de istoricul Lajos Demeny. Revoluţionarul Rudas din Studioul 4 al TVRL  Fondatorul UDMR, Domokos Geza Rudas Ernö a fost reclamat la Gyula Surse diplomatice ne-au informat că la întâlnirea ministrului de Externe român (Teodor Meleşcanu) cu omologul sau ungar, la Gyula, cu prilejul dezvelirii bustului lui Liviu Rebreanu (20 martie 1993), ministrul român a avut un consistent dosar documentar asupra gravelor şi repetatelor încălcări de către Rudas Ernö şi alţi diplomaţi unguri, a prevederilor „Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice încheiată la Viena la 18 aprilie 1961“. Erau vizate concret încălcări ale prevederilor care cer personalului diplomatic să-şi îndeplinească funcţiile numai prin mijloace licite şi să nu se amestece în treburile interne ale statului acreditar (art.4), precum şi ignorarea dispoziţiilor art.3 lit.d. din Convenţie, care stipulează că diplomaţii trebuie „să se informeze prin mijloace licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar(...)“. Ministrul de Externe, Geza Jeszenszky a luat act cu îngrijorare de faptul că România ar putea cere măsura retragerii diplomaţilor în cauză de la post. I s-a explicat că nu există o asemenea intenţie, dacă Ungaria va debloca negocierea Tratatului de bază şi îşi va atenţiona diplomaţii să acţioneze în limitele normelor dreptului internaţional şi în respectul legilor naţionale ale României.  Jeszensky Geza După ce a fost deconspirat, Rudas a fost retras Pentru Rudas Ernö, 17 iulie 1995 a fost ultima zi petrecută în calitate de ambasador al Republicii Ungare în România. Asta s-a întâmplat după ce, în acelaşi an, într-un cotidian maghiar („Pesti Hirlap“) au fost pezentate informaţiile publicate în nr. 25 al revistei „Spionaj-Contraspionaj“, care apărea la Bucureşti, şi în care se vorbea despre activitatea de spion a lui Rudas Ernö, pe atunci ambasador plenipotenţiar, a şefului biroului de presă MTI (Otto Oltvanyi) şi a lui Arady Sandor, fost ataşat militar al Ungariei în România. Diplomaţi ungari implicaţi în afaceri Rudas Ernö nu este singurul diplomat maghiar care s-a implicat în afaceri cu România. De altfel implicarea în afaceri a foştilor diplomaţi unguri face parte dintr-un plan mai amplu de preluare a puterii economice, cu precădere în Transilvania, de către cetăţeni unguri sau de etnie maghiară. Din categoria diplomaţilor, cei mai vizibili au fost Ernö Rudas, Laszlo Konya, Laszlo Alfoldi, fost consul general la Cluj, iar apoi ataşat de presă la Ambasada ungară de la Bucureşti. Ei au înfiinţat mai multe societăţi şi au preluat altele, chiar de la FPS, acoperind mai multe domenii, unele dintre ele strategice. Cazul cel mai flagrant, care confirmă graba de a îndeplini misiunea de la Budapesta, este cel al lui Karoly Bitany, fost prim-consul al Ungariei la Cluj. Acesta a cumpărat de la FPS o societate de construcţii montaj din Zalău chiar în timp ce deţinea funcţia diplomatică de la Consulatul maghiar din Cluj. În presa de limba maghiară au apărut apoi declaraţii ale lui Bitany Karoly, conform cărora regreta atunci că s-a implicat în afaceri înainte de a părăsi calitatea oficială de diplomat. El a fost implicat şi într-o poveste de spionaj de la Duna Epszer RT, o societate unde consilierul juridic şi directorul reprezentanţei din România era un anume Laszlo Koji, fost ofiţer de securitate din Cluj. Alături de oficiali unguri, la misiunea trasată de Budapesta a răspuns pozitiv şi Verestoy Attila, cel mai bogat dintre maghiari. Declaraţii ale unor lideri de la Budapesta confirmă fără echivoc miza „bătăliei“ economice din Transilvania, ca parte a revizionismului ungar. Astfel, Lukacs Miklos, ex-consilierul pentru probleme politice al fostului premier ungar, Antal Jozsef declara: „Ungaria are un plan de integrare treptată a Transilvaniei, atrăgând-o în sfera sa de influenţă prin amplificarea legăturilor în domeniile economic, politic, cultural şi religios, aceasta fiind strategia cea mai indicată în actuala conjunctură internaţională“. De asemenea, fostul ataşat militar al Ungariei la Bucureşti, Arady Sandor, dovedit ca spion ungar înainte de 1990, a declarat scurt: „Autorităţile budapestane vor acţiona lent, dar precis în sfera economicului, considerâ nd această cale cea mai sigură pentru a penetra şi acapara Transilvania“. Ataşatul Alfoldy, racola ziarişti prin bodegile Bucureştiului Conform declaraţiei unui coleg de breaslă, fostul consul general la Cluj şi, ulterior, ataşatul de presă al ambasadei ungare la Bucureşti, Laszlo Alfoldy avea un apetit exagerat pentru „racolări“ din rândul ziariştilor români. El avea un obicei „bizar“: invita ziarişti prin cârciumi şi bodegi rău famate, le făcea cinste cu băutură şi le propunea colaborări „reciproc avantajoase“. „Am fost şi eu invitat, deci cunosc metoda, ne-a declarat un confrate ziarist. L-am întrebat cu ce ocazie dă de băut. Zice, ştiţi, să colaborăm în viitor, să vedem cu ce ne putem ajuta reciproc etc. El când mă invita era diplomat, a fost şi consul şef la Cluj, prin 1998. Are şi afaceri cu Verestoy Attila. De regulă prefera jurnalişti cunoscători de limba maghiară, dar care îşi desfăşoară activitatea în redacţii româneşti. De regulă, pentru că există şi o excepţie, un cunoscut „moralist“ al presei româneşti care este bun prieten de-al lui Alfoldy şi cu care l-am văzut în câteva cârciumi din Bucureşti. Alfoldy prefera pentru întâlniri cârciuma de drogaţi de pe 1 Mai, cea care se află vizavi de spitalul de acolo, precum şi o cârciumă aflată undeva, între Şcoala Iancului şi Baba Novac, cum faci dreapta spre Baba Novac, pe o străduţă la stânga, pe linia de tramvai. Ideea era să ne ajutăm reciproc (îţi dă un subiect, sau tu scrii despre activitatea lui, iar el face «cinste»)“. Dan BADEA Constantin Corneanu "Interesul public" NOTA ACM: Politicienii si diplomatii maghiari au abuzat de practica racolarii ziaristilor romani sau a "agatarii" ziaristelor infometate in vederea folosirii lor ulterioare. Din informatiile obtinute de ACM atat de la surse de prima mana cat si de pe teren, publicatiile cel mai bine si cat mai sus penetrate de agentii maghiari sunt "Evenimentul zilei", "Romania libera", "Cotidianul", "Catavencu", revista GDS "22" si "Observator cultural" alaturi de mai putin cititele "Idei in dialog" si "Dilema veche".  DOCUMENTARE Guvernul, Tariceanu si firma lui se incurca in Afacerea Premierul - Spionul maghiar Guvernul minte si oamenii lui Tariceanu ameninta Civic Media si presa libera PNL prins pe Axa Bucuresti - Chisinau/Tiraspol - Moscova Curentul: Tăriceanu a infiltrat oamenii Moscovei între liberalii europeni (va urma) |
Inca de luni, 24 septembrie, cotidianul „Interesul public“ a prezentat „o veritabilă bombă de presă“, cum nu s-au sfiit unii dintre colegii de breaslă să recunoască: „Agentul Victoria. Primul-ministru Tăriceanu este asociat în afaceri cu un spion maghiar“. Materialul incendiar a fost preluat doar de site-ul Asociaţiei Civic Media, de unde a fost preluat, la rândul lui, de mai multe agenţii de presă româneşti, din diaspora. „Interesul Public“, la fel ca şi subiectul „Agentul Victoria“ este trecut sub tăcere la toate emisiunile care se ocupă de „revista presei“. Ca şi când acest subiect nici n-ar fi existat. A doua zi, marţi, 25 septembrie, toată presa continuă să abunde în materiale promoţionale sau informative despre firma care va aduce Harley Davidson. Adică firma H-D Clasic Motorcycles SRL, exact firma la care societatea premierului Tăriceanu este asociată cu cea a lui Rudas Erno! Deşi toată ziua reporterii „Interesului Public“ au încercat să-l contacteze pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, Camelia Spătaru, acesta n-a putut fi contactat telefonic. Seara, Radu Morar, în emisiunea sa „Naşul“, dezbate, uluit, acest subiect. Face apel la premier sau la purtătorul său de cuvânt să sune în cadrul emisiunii şi să-şi precizeze poziţia. Tăcere. 
Rep: - Sunteţi reprezentantul singurului post tv care a preluat şi dezvoltat subiectul „Interesului public“, referitor la asocierea dintre premierul Tăriceanu şi spionul maghiar Rudas Erno. În emisiunea de miercuri seară, aţi lăsat să se înţeleagă că au existat anumite telefoane prin care vi s-a sugerat să mai lăsaţi din braţe subiectul. Aţi fost ameninţat cumva? 
Cominternistul bulgar G.Dimitrov a dezvăluit şi el, mult mai târziu, faptul că emigranţii ungari erau bănuiţi de spionaj: „Merkulov mi-a comunicat că Lukacs şi Rudas au fost arestaţi pentru că în ianuarie 1941 a fost capturat la graniţă un spion ungur, care a declarat că fusese însărcinat cu misiunea de a intra în contact cu Lukacs şi Rudas. La proces el a recunoscut acest lucru“. Cei doi cominternişti, Rakosy şi Dimitrov au fost, de fapt, şi cei care au intervenit la Stalin pentru eliberarea emigranţilor unguri. În memoriile sale păstrate în arhiva preşedintelui Federaţiei Ruse, Rakosy afirma: „Stalin a ascultat toată istoria - destul de întunecat la faţă - şi, făcând menţiunea că eu garantez şi port răspunderea, mi-a îndeplinit rugămintea. Peste câteva zile, arestaţii au fost eliberaţi, iar mie mi-a spus un tovarăş, bine informat în materie de afaceri cekiste (din câte îmi amintesc, Ene Varga), că bine n-o să-mi fie: Beria nu-mi va ierta faptul că, în ciuda voinţei lui, am obţinut eliberarea lui Rudas şi Lukacs“. Ulterior, după terminarea războiului, cominternistul Rudas s-a întors la Budapesta şi a devenit rapid preşedintele Tribunalului Poporului. El a primit o înaltă distincţie din partea liderului comunist Janos Kadar, şi a decedat apoi, la jumătatea anilor ‘70. 
În loc să renunţe la colaboarea cu spionul ungar, dezvăluită de noi, premierul Tăriceanu a continuat legătura otrăvită cu Rudas Ernö cel puţin doi ani după ce a devenit primul-ministru al României. Deşi astăzi spune că a renunţat de câteva luni la asocierea flagrantă dintre firma sa, Automotive Trading Service SRL, şi fostul ambasador al Ungariei la Bucureşti, Rudas Ernö, asta nu schimbă cu nimic conflictul de interese (ca să nu spunem trădarea) în care s-a aflat până la „ruperea“ legăturii. Şi nu e vorba de interesul său financiar, ci de interesul public. Nu ştim încă în ce a constat această colaborare otrăvită. Nu ştim nici dacă asta a influenţat în vreun fel mariajul la guvernare dintre partidul condus de Tăriceanu şi UDMR. Ceea ce ştim cu certitudine este faptul că premierul României are mari probleme la capitolul morală. Evident, când vorbim de morală, nu ne referim nici la celebrul bileţel prin care a încercat să intervină pentru magnatul Dinu Patriciu, şi nici la obiceiul său de a-şi schimba nevasta după cum îi filează farul de la motocicletă. Ne referim la morala specifică unui şef de guvern obligat să-i slujească exclusiv pe români şi interesele lor naţionale. 
În primăvara lui 1982, pe când era consul general la Consulatul maghiar din Cluj, Rudas Ernö a intrat în atenţia Securităţ ii deoarece aducea materiale din Occident pentru o publicaţie samizdat, coordonată de Laszlo Tokes şi Szocs Geza. Publicaţia, tipărită în limba maghiară, se numea „Contrapuncte“. Dacă Laszlo Tokes este un nume deja celebru, despre Szocs Geza ştim că prin 1983 a fost expulzat din România, a deţinut apoi funcţia de redactor-şef al Secţiei Maghiare a postului de radio Europa Liberă, iar după 1990 a fost secretar general al UDMR, funcţie deţinută până prin 1993. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu