Szocs Zoltan, preşedintele filialei din Târgu Secuiesc a Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM), a efectuat la începutul lunii septembrie, împreună cu alte 4 persoane, o vizită în Voivodina, în localitatea Torda. Membrii organizaţiei comitatelor de pe Pământul Secuiesc s-au aflat pentru prima oară pe teritoriul care aparţine de Serbia, iar după ce au revenit acasă, au simţit că trebuie neapărat să prezinte experienţele triste pe care le-au avut, cu speranţa că poate concetăţenii lor de aici îşi vor da seama de ce este importantă, în opinia lor, utilizarea limbii maghiare în domeniul administraţiei publice. Scopul primordial al călătoriei noastre a fost acela de a ne implica în activităţile vizând Casa Speranţei, care se află în starea actuală graţie muncii membrilor organizaţiei comitatelor (casa a fost construită în anul 2007, din donaţii -nota red.). Organizaţia de pe Pământul Secuiesc nu a putut fi participa la lucrările de construcţii din cauza distanţei şi din acest motiv ne-am angajat să efectuăm noi curăţenia de toamnă în casă şi pe terenul pe care este situată aceasta.
- Am aflat că prietenii voştri din Voivodina v-au avertizat înainte să porniţi la drum, pentru a nu vă confunta cu probleme.
Szocs Zoltan: - Ne-au atenţionat să nu facem pe maghiarii, să nu avem asupra noastră vigneta Ungariei Mari, drapelul naţional şi banderole şi tricouri roş-alb-verzi, însă noi nu i-am ascultat deoarece avem dreptul să le deţinem. Ajungând la graniţa de batjocură, ne-a lăsat un gust amar faptul că am intrat în propria noastră patrie cu paşapoarte. In partea sârbă ni s-a spus să parcăm pe o bandă separată şi pur şi simplu ne-au răscolit tot autoturismul. Din cauza imaginilor de pe coperţi, s-au legat în primul rând de CD-urile noastre cu muzică rock naţională. Au vrut să ni le confişte, după care s-au legat de drapelul secuiesc pe care l-am adus cadou împreună cu trei puieţi de brad. In final, s-au enervat la culme din cauza unei bâte de lemn -bâtă de baseball- pe care au găsit-o sub scaune.
- Grănicerii sârbi au făcut insinuări concrete în sensul că îi deranjează faptul că sunteţi maghiari?
Szocs Zoltan: - Unul dintre ei a comentat ironic cum este posibil să avem paşapoarte româneşti în care se menţionează că suntem cetăţeni de naţionalitate română, în timp ce noi vorbim în limba maghiară. Unul dintre colegii mei, bun cunoscător de limbă engleză, i-a oferit explicaţii prin intermediul unei scurte lecţii de istorie.
- Torda este o localitate locuită în majoritate de maghiari. Care este atmosfera acolo?
Szocs Zoltan: - In Voivodina este mai greu să fi maghiar decât pe Pământul Secuiesc. Acolo cosangvinii noştri suferă mai multe atrocităţi. Un exemplu: în ziua în care am pornit înapoi, în Subotica, o bandă de 12 persoane de naţionalitate sârbă, a bătut patru tineri maghiari, printre care şi o fată, numai din cauza faptului că au îndrăznit să vorbească în limba maghiară. Tot în localitatea Subotica a fost dărâmată statuia lui Martin Luther. Aceste evenimente îşi pun atât de mult amprenta asupra vieţii de zi cu zi, încât chiar şi în localitatea Torda, dacă într-o cârciumă stau la masă cinci maghiari şi un sârb, toată lumea vorbeşte în limba sârbă, deşi sârbul cunoaşte limba maghiară.
- Să tem să-şi asume caracterul de maghiari?
Szocs Zoltan: -Marea majoritate se tem, însă şi acolo se găsesc patrioţi adevăraţi, cum ar fi de exemplu Fodor Jozsi, cel care administrează Casa Speranţei. Este adevărat că a avut de multe ori de suferit din această cauză, însă el nu se teme să-şi asume acest lucru. Atunci când l-am contactat şi i-am spus că vom veni de pe Pământul Secuiesc, din Târgu Secuiesc, singura lui doleanţă a fost să-i ducem ziarul Szekely Hirmondo.
Notă: materialul este însoţit şi de o fotografie care îl reprezintă pe administratorul Casei Speranţei, înconjurat de câţiva membri HVIM şi îmbrăcat cu un tricou primit în dar de la membrii secui ai organizaţiei comitatelor, tricou pe care se poate citi următoarea inscripţie în limba maghiară: Pământul Secuiesc nu este România!
Sursa: publicaţia săptămânală Szekely hirmondo, nr. 39 din 02-08.10.2009, autor Dimeny H. Arpad
- Am aflat că prietenii voştri din Voivodina v-au avertizat înainte să porniţi la drum, pentru a nu vă confunta cu probleme.
Szocs Zoltan: - Ne-au atenţionat să nu facem pe maghiarii, să nu avem asupra noastră vigneta Ungariei Mari, drapelul naţional şi banderole şi tricouri roş-alb-verzi, însă noi nu i-am ascultat deoarece avem dreptul să le deţinem. Ajungând la graniţa de batjocură, ne-a lăsat un gust amar faptul că am intrat în propria noastră patrie cu paşapoarte. In partea sârbă ni s-a spus să parcăm pe o bandă separată şi pur şi simplu ne-au răscolit tot autoturismul. Din cauza imaginilor de pe coperţi, s-au legat în primul rând de CD-urile noastre cu muzică rock naţională. Au vrut să ni le confişte, după care s-au legat de drapelul secuiesc pe care l-am adus cadou împreună cu trei puieţi de brad. In final, s-au enervat la culme din cauza unei bâte de lemn -bâtă de baseball- pe care au găsit-o sub scaune.
- Grănicerii sârbi au făcut insinuări concrete în sensul că îi deranjează faptul că sunteţi maghiari?
Szocs Zoltan: - Unul dintre ei a comentat ironic cum este posibil să avem paşapoarte româneşti în care se menţionează că suntem cetăţeni de naţionalitate română, în timp ce noi vorbim în limba maghiară. Unul dintre colegii mei, bun cunoscător de limbă engleză, i-a oferit explicaţii prin intermediul unei scurte lecţii de istorie.
- Torda este o localitate locuită în majoritate de maghiari. Care este atmosfera acolo?
Szocs Zoltan: - In Voivodina este mai greu să fi maghiar decât pe Pământul Secuiesc. Acolo cosangvinii noştri suferă mai multe atrocităţi. Un exemplu: în ziua în care am pornit înapoi, în Subotica, o bandă de 12 persoane de naţionalitate sârbă, a bătut patru tineri maghiari, printre care şi o fată, numai din cauza faptului că au îndrăznit să vorbească în limba maghiară. Tot în localitatea Subotica a fost dărâmată statuia lui Martin Luther. Aceste evenimente îşi pun atât de mult amprenta asupra vieţii de zi cu zi, încât chiar şi în localitatea Torda, dacă într-o cârciumă stau la masă cinci maghiari şi un sârb, toată lumea vorbeşte în limba sârbă, deşi sârbul cunoaşte limba maghiară.
- Să tem să-şi asume caracterul de maghiari?
Szocs Zoltan: -Marea majoritate se tem, însă şi acolo se găsesc patrioţi adevăraţi, cum ar fi de exemplu Fodor Jozsi, cel care administrează Casa Speranţei. Este adevărat că a avut de multe ori de suferit din această cauză, însă el nu se teme să-şi asume acest lucru. Atunci când l-am contactat şi i-am spus că vom veni de pe Pământul Secuiesc, din Târgu Secuiesc, singura lui doleanţă a fost să-i ducem ziarul Szekely Hirmondo.
Notă: materialul este însoţit şi de o fotografie care îl reprezintă pe administratorul Casei Speranţei, înconjurat de câţiva membri HVIM şi îmbrăcat cu un tricou primit în dar de la membrii secui ai organizaţiei comitatelor, tricou pe care se poate citi următoarea inscripţie în limba maghiară: Pământul Secuiesc nu este România!
Sursa: publicaţia săptămânală Szekely hirmondo, nr. 39 din 02-08.10.2009, autor Dimeny H. Arpad
Traducerea făcută de Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu