Reporter:Cum putem comenta astazi, la aproape jumatate de veac, pactul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista, la 23 august 1939 si cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov?
Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 este comentat, cel mai adesea, doar prin prisma consecintelor concrete pe care le-a avut pentru noi, pentru polonezi, pentru Tarile Baltice. O foarte scruta rememorare a conditiilor in care s-a semnat ne permite sa-i descifram semnificatiile mult mai ample.
Dupa victoria revolutiei bolsevice din 1917, noua putere sovietica fusese izolata pe plan international. Rusia sovietica nu era recunoscuta si acceptata de catre comunitatea internationala. Prima recunoastere din partea unei mari puteri – este adevarat, in acel moment marea invinsa a Primului Razboi Mondial, Germania – i-a venit prin semnarea tratatului de prietenie sovieto-german de la Rapallo, la 16 aprilie 1922. A fost o surpriza, dar Rusia sovietica avea sa fie apoi recunoscuta si de celelalte mari puteri europene, fortate de acest gest al Germaniei Republicii de la Weimar, dar si de importanta economica si strategica a Rusiei.
Peste 17 ani, avea sa fie tot Germania – de data aceasta, condusa de Hitler – care va readuce Rusia sovietica la masa marilor puteri, recunoscandu-i dreptul la sfere de influenta. Din nou, contrar atitudinii celorlalte mari puteri europene. Ceea ce se spune mai rar la noi este faptul ca in primavara si vara anului 1939, Stalin a purtat negocieri in paralel cu Germania, Anglia si Franta. Atunci, cand la Moscova a sosit delegatia militara anglo-franceza pentru a negocia un tratat de asistenta cu sovieticii, acestia au pus o serie de conditii prealabile pe care occidentalii nu aveau cum sa le negocieze: dreptul pentru Armata Rosie de a trece prin Polonia, respectiv Romania, pentru a veni in sprijinul anglo-francezilor, respectiv extinderea garantiei de securitate si asupra tarilor baltice. Ceea ce anglo-francezii i-au refuzat lui Stalin i-a acordat, cu larghete, Hitler. Sovieticii au negociat in paralel cu anglo-francezii, dar si cu germanii si, in momentul cand au primit ceea ce au dorit – si acest lucru era consfintit prin Protocoalele secrete – au semnat Pactul de neagresiune cu Germania nazista. A inceput razboiul, si-au luat partea din Polonia, au atacat Finlanda, care le-a rezistat, au ocupat Tarile Baltice, ne-au adresat ultimatumul din 26 iunie, ocupand chiar mai mult decat cerusera in mod oficial. Din pacate, noi nu am urmat exemplul finlandezilor si am cedat fara un foc de arma.
Reporter : Cum au primit autoritatile romane aceasta veste si ce masuri concrete au fost luate pentru a evita o eventuala agresiune?
Autoritatile romane au stiut, in mod oficial, doar despre Pactul de neagresiune, Protocoalele fiind secrete. Dar cum nu exista secrete vesnice, sigur ca au capatat destul de curand informatii, venite pe cai neoficiale, ca acest Pact pregatea ceva urat Romaniei. O telegrama sosita din Londra, la 2 septembrie 1939, instiinta: „Acum cateva zile, un prieten englez a avut o lunga conversatie cu un membru al Ambasadei Germane, care i-a spus, intre altele: «Pactul germano-rus va avea consecinte si asupra Romaniei, care va trebui sa cedeze Transilvania si Basarabia». Au mai fost si alte asemenea semnale, dar asa cum se intampla, din pacate, adesea, oamenii politici au inlocuit analiza lucida cu sperante. Factorii politici de la Bucuresti si-au inchipuit ca, proclamand neutralitatea Romaniei, la sase zile dupa inceperea razboiului, ea avea sa si fie respectata. Inca din 1938, Romania incepuse sa oscileze intre tabara anglo-franceza si cea germana, cochetand si cu unii si cu altii, neasumandu-si angajamente ferme. Nu este mai putin adevarat ca Mica Antanta disparuse, practic, prin ocuparea Cehoslovaciei si lipsa de reactie a statelor membre, inclusiv a Romaniei. Antanta Balcanica nu functiona nici ea, dupa cum Romania nu a reactionat nici in cazul atacarii Poloniei, marginindu-se doar sa primeasca refugiatii polonezi si sa permita evacuarea tezaurului acestei tari.
Din pacate, pregatirile militare, menite sa asigure securitatea nationala, anuntate cu multa pompa de propaganda oficiala, s-au dovedit ulterior total ineficiente. Scandaluri, afaceri au minat capacitatea de aparare, dupa cum a lipsit si decizia politica de a rezista.
La 29 martie 1940, Molotov a prezentat, in fata Sovietului Suprem al URSS, un raport in care sublinia faptul ca URSS nu a semnat un pact de neagresiune cu Romania, deoarece exista in opinia sa o chestiune litigioasa nerezolvata, fiind vorba despre Basarabia. Rusia sovietica nu a recunoscut niciodata Unirea Basarabiei, iar mesajul era un semn clar ca aceasta problema nu se va rezolva pe cale pasnica.
Reporter : Odata ce a fost ocupata Basarabia, Stalin a hotarat ca provincia sa fie dezmembrata in trei parti. Care considerati ca a fost ratiunea si miza acestui act?
La 14 iunie 1940, trupele germane au ocupat Parisul. Guvernul sovietic a profitat de conjunctura creata si a adresat la 14 si 16 iunie guvernelor Lituaniei, Letoniei si Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice sa intre pe teritoriul acestor state baltice. Aceasta nu a insemnat altceva decat anexare celor trei state. Dupa ce la 22 iunie 1940, Franta a capitulat, a doua zi, pe 23 iunie 1940, Moltov l-a informat pe Schulenburg, ambasadorul german la Moscova, despre faptul ca Guvernul sovietic doreste sa clarifice urgent chestiunea Basarabiei, dar ca revendicarile se rasfrang si asupra Bucovinei. Avand suportul Germaniei, dar si pe cel al Italiei, in data de 26 iunie 1940, Molotov i-a inmanat ministrului roman la Moscova, Gheorghe Davidescu, o nota ultimativa prin care Uniunea Sovietica cerea ca Romania sa-i „inapoieze” Basarabia si sa-i „transmita” partea de nord a Bucovinei. Raspunsul la aceasta nota era asteptat a doua zi, pe 27 iunie; in caz contrar, Molotov a amenintat ca atacul armat va fi lansat in seara urmatoare. Regele Carol al II-lea a convocat, pe 27 iunie, Consiliul de Coroana, care a votat, dupa lungi dezbateri, cu nouasprezece voturi pentru si sase contra, acceptarea notei ultimative. Astfel, autoritatile romane au ordonat retragerea armatei si a autoritatilor din Basarabia si Bucovina de Nord, proces plin de incidente dramatice, iar in data de 3 iulie a fost declarat doliu national in toata tara. Ocuparea Basarabiei a generat si alte drame. Peste 300 000 de romani s-au refugiat in tara, iar 100 000 de nemti au fost evacuati, cu ajutorul Germaniei, din aceste teritorii. Foarte multi dintre locuitorii fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti au traversat Nistrul pentru a primi functii de decizie in administratia noua si pentru a se ocupa de „reeducarea” populatiei in spiritul sovietelor.
Stalin manifesta un interes special pentru Ucraina si, odata anexate noile teritorii romanesti, el hotaraste dezmembrarea Basarabiei. La data de 2 august 1940, s-a luat decizia de a infiinta o noua republica – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Aceasta insa nu va cuprinde teritoriul fostei provincii Basarabia si nici partea de nord a Bucovinei. Stalin va incorpora nordul Bucovinei, tinutul Herta si judetele Cetatea Alba si Ismail in componenta Ucrainei, iar o parte din RASSM va fi unita cu noua republica moldoveneasca. Prin acest act Stalin a urmarit sa creeze o noua republica ce trebuia sa fie dependenta de Ucraina, taindu-i Moldovei accesul la Marea Neagra si la Gurile Dunarii, pentru ca administrarea de catre o republica slava a acestor teritorii parea mult mai sigura. In concluzie, granitele de astazi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin in 1940.
Reporter : Cand a recunoscut URSS existenta protocolului aditional secret semnat la 23 august 1939?
Moscova a dorit sa pastreze secreta existenta acestui pact, dar odata cu restructurarile gorbacioviste, in iunie 1989, la primul Congres al Sovietului deputatilor, ales in conformitate cu principiile nou promovate, au izbucnit discutii aprinse in legatura cu tratatul sovieto-german incheiat la 23 august 1939. Aceste discutii erau provocate de catre deputatii republicilor baltice si vizau direct actul aditional secret al tratatului semnat de Ribbentrop si Molotov. Gorbaciov a incercat sa calmeze tensiunile create intre Moscova si republicile cotropite de Stalin in 1940 si a declarat ca in arhivele sovietice nu exista originalul acestui act. Mai mult, el a sustinut ca a discutat cu cancelarul german Helmut Kohl aceasta chestiune si ca nici in Germania nu exista originalul acestui act, prin urmare Congresul nu putea lua o decizie in aceasta privinta. Intrucat nu s-a putut pastra, totusi, ascunsa existenta acestui act secret, Congresul a luat hotararea de a infiinta o comisie care sa examineze, din punct de vedere politic si juridic, tratatul de neagresiune in cauza. In fruntea acestei comisii a fost ales Aleksandr Iakovlev, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Peste jumatate de an, la data de 23 decembrie 1989, s-a reunit cel de al doilea Congres, unde Iakovlev a prezentat concluziile comisiei. In acest raport se precizeaza ca actul aditional secret a existat si ca din punct de vedere juridic este un act nelegal si astfel Stalin a intors in mod imperialist Basarabia in componenta Uniunii Sovietice, precum si tarile baltice. Acest document insa, a fost supus aprobarii si votat dupa mai multe discutii aprinse pe marginea continutului, facandu-se, astfel, delimitarea clara intre tratatul pe care comisia il considera justificat din punct de vedere politic si actul aditional secret care era catalogat drept ilegitim si imoral. De asemenea, aceasta comisie a tinut sa precizeze ca responsabili pentru aceste decizii sunt „Stalin si anturajul sau” si nu conducerea Uniunii Sovietice. Tensiunile au fost extrem de mari in cursul acestui Congres, iar concluziile nu au urmarit altceva decat sa prezente intregii lumi ca noua restructurare ofera o alta abordare asupra unor chestiuni sensibile cu care se confrunta societatea sovietica. La insistenta unor deputati de la Chisinau si din tarile Baltice, referitor la luarea in considerare a consecintelor anexarii cu forta a Basarabiei si a tarilor baltice in componenta URSS, Iakovlev a raspuns evaziv, sustinand ca acea Comisie a avut mandat doar sa analizeze tratatul de neagresiune semnat in 1939.
Foto: Presa.md
http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Eugen-Tomac-Stalin-creatorul-Republicii-Moldova.html
Un comentariu:
eugen e unicu candidat competet pe acest post cei lati suunt niste uscaturi politice
Trimiteți un comentariu